Pe canapea- partea I

Chiar ma bucur sa am oportunitatea de a ma juca de-a psihanaliza clasica, oferita de "marul" care scrie pe blogul "Psihanaliza pe canapea", deoarece prea devenisem preocupat de mediul din jur cu ocazia recunoasterilor necesare ultimului meu plan tactic, in anticiparea H-hour/D-day, si chiar este cazul sa petrec un moment util de reflectie si meditatie personala, astfel incat sa-mi pot indeplini cu mai mare succes, relaxat si fara prea mare anxietate, misiunea curenta pe care mi-am incredintat-o, (in mod cu totul si cu totul voluntar si fara constrangere din partea nimanui), mie insumi.

Eu chiar am avut fantezii de a avea o data atatia bani incat sa-mi pot permite sa plictisesc pe altii cu gandurile mele in real life, plus ca admir profesionalismul scriitorului si regizorului american Allen Stewart Konigsberg, descris ca fiind fost odata un psihanalizand entuziast, si, totodata, respect pe parintii fondatori ai psihanalizei, si pe cativa, (nu prea multi, fiind extrem de pretentios, recunosc), din elevii lor, pentru contributia lor la imbogatirea stiintelor comunicarii, si a anumitor domenii culturale, cu multiple aplicatii utile omenirii inca pertinente societatilor in care traim.

In fantezia mea despre propria mea psihanaliza, am avut 2 posibile scenarii in cap:

a) primul in care chiar voiam sa capat ceva pentru banii potential cheltuiti, in care as fi luat-o de la inceput cu povestea vietii mele, ocupand astfel primii 2 ani, dupa care mi-as fi ingaduit, in sfarsit, probabil, sa incerc sa incep sa imi dezvolt un grad de transferenta necesar pentru progresia acestui tip de tratament laborios fata de psihanalistul profesionist rabdator, atat cat mi-ar permite narcisismul meu primar;

b) al doilea, mai empatic oarecum fata de analist, si totodata posibil mai rapid deci economic pentru mine, in care, inca de la prima sesiune, i-as fi spus psihanalistului, suflecandu-mi manecile exact cum fac la serviciu, "inchipuie-ti ca ti-am povestit deja despre mine, si hai sa trecem direct la subiect, atacand, daca esti de acord, problema principala a primei faze, care este, in cazul meu, aceea ca nici nu prea am resurse ca sa dezvolt transferenta, si nici nu prea pot, in mod practic, sa mi-o dezvolt fata de tine, daca nu ma agat de ceva potential util, de exemplu daca arati sexy, (pentru mine), sau daca ai o voce sexy, (pentru mine), sau macar daca imi place cum ti-ai decorat biroul, eu avand, BTW, niste idei posibil utile pentru progresia cat mai eficace a cazului meu, pe care deja mi le-am pregatit in acest portofoliu pe care il voi lasa pe biroul tau, just in case".

Desigur ca un psihananalist profesionist obisnuit ar prefera primul scenariu, nu numai deoarece este mai putin obositor, dar si pt. ca i-ar asigura o sursa de venit stabil pe viitorii cel putin 6 ani din partea mea, insa, ca orice om, mi-am ingaduit si eu fantezia celui de-al doilea scenariu, in care efectiv as putea munci in mod real si util pentru indeplinirea telurilor reale ale oricarei psihanalize, si as avea ocazia sa intalnesc si sa colaborez in acest efort personal cu un psihanalist cu adevarat deosebit si rar, ideal, cu alte cuvinte, care chiar sa ma poata ajuta, prin efort si exemplu personal, totodata, sa progresez mai repede pe drumul maturizarii mele dorite.

(...va urma, deoarece imi face placere sa pot fantaza in mod util despre mine insumi relationand in mod serios cu alti oameni, activitate de altfel chiar potrivita etapei de adult tanar pe care mi-am propus sa o ating in viitoarele 6 luni, progresand de la varsta mea curenta functionala de 12 ani la serviciu si 16 ani off serviciu, macar la varsta functionala de 22 de ani, dupa plan, astfel incat sa ajung la nivelul la care eram acum 1 an inainte de a pleca din Romania, si sa pot, in sfarsit, progresa mai departe, in vederea indeplinirii punctelor principale ale strategiei campaniei mele curente din Regatul Norvegiei, care includ, printre alte scopuri inca top secret, si misiunile de capturare a catorva prizonieri norvegieni de grad semnificativ cu potentiala valoare informativa in vederea capturarii generalului in 2015, si, in final, ocuparea si cucerirea unei bucati de pamant exploatabil utile supravietuirii mele in aceste vremuri de crize economice si mari migratii, pana cand ies odata la pensie, cu sau fara medalie pentru servicii deosebite catre diversele institutii, societati, companii, corporatii care imi finanteaza activitatile profesionale oficiale si neoficiale, si pentru care fac chiar sacrificiul personal de a ma descurca doar cu dusuri in care apa calda dureaza maxim 6 minute in loc sa am si eu o cada de baie ca mai toata lumea din restul Europei...)