Deoarece suntem chiar intre Rosh Hashanah si Yom Kippur, plus ca pe 10 octombrie se va implini 1 an de cand sunt aici in Norvegia incontinuu, constiincios ca de obicei, eu imi fac bilantul acestui an care a trecut.
1. Mai intai, catolicul timpuriu permanent vinovat din mine a simtit nevoia sa se confeseze inca o data, si am facut-o sub portretul d-nei Susan Abigail Tomalin (Sarandon), ca asa s-a nimerit, intr-un comentariu in 4 parti pe blogul copilariei mele prescolare, blogul scriitoarei Incze Klara.
2. In acest an nu am citit nici o carte, si nici macar nu am vazut prea multe filme. Efectiv, atat dorinta de imersiune in realitate, cat si socul provocat de aceasta mi-au taiat cheful de orice fictiune, si nu am mai avut nici puterea sa incerc sa-mi doresc sa evadez din realitate cu ajutorul ei. Imi dau seama ca a fost totusi o perioada destul de traumatica din punct de vedere psihologic, desi, bineinteles, nu de nivelul care sa imi produca sindrom de stres posttraumatic, deoarece nu mi-am simtit viata in pericol in nici un moment, nu m-a agresat cu adevarat nimeni, si nici nu am fost martor ocular direct la cine stie ce catastrofa majora cu totul iesita din comun. Insa, ca orice schimbare majora, a reprezentat o oarecare despartire, care a antrenat un grad de doliu figurativ.
3. Mi-am retrait emotional anumite etape principale ale copilariei, si am ajuns cu bine in adolescenta, mai sigur oarecum pe identitatea de mine, cea de imigrant de generatia I-a in Regatul Norvegiei, tara cu o societate relativ insulara, care are in general o pozitie reala ambivalenta fata de imigranti, insa in general benevolent politicoasa in comportament fata de acestia.
4. Sanatatea generala nu imi este cu mult mai proasta decat era acum un an, desi am remarcat initial slabirea datorita lipsei poftei de mancare, in primele 4 luni, si apoi redepunerea de grasime in jurul abdomenului in ultimele 4 luni, lucru care este de obicei asociat cu stresul si cu lipsa exercitiului fizic eficient regulat. Probabil ca va trebui sa ma decid sa imi cumpar si eu, ca toata lumea, bicicleta...dar efectiv NU AM CHEF de asa ceva.
5. Din punct de vedere psihologic am reactionat in mod cu totul previzibil, refuzand sa ascult de sfaturile altora mai experimentati sau mai intelepti decat mine, si insistand sa traiesc/invat totul pe pielea mea, ca orice adolescent din lume. Mi s-a spus sa-mi cumpar bicicleta inca inainte de a ajunge aici, mi s-a spus sa ma inscriu in diverse asociatii de plimbari in natura, mi s-a spus sa-mi gasesc prieteni romani mai in varsta stabiliti aici de mai multa vreme, mi s-a spus sa fac multe plimbari pe jos, mi s-a spus sa-mi gasesc un partener sexual norvegian cat mai repede, mi s-a recomandat sa merg la teatru, etc...si eu nu am facut nici unul din aceste lucruri, preferand sa fac ce ma taia capul pe mine in stil oarecum improvizat, insa prudent, la fiecare etapa a acestui an de adaptare si maturizare.
6. Eu consider ca abia recent am implinit 16 ani din punct de vedere emotional aici in Norvegia, si, desi in general am progresat destul de ordonat de la vreo 8 ani la inceput la 12 dupa vreo 6 luni, si mai recent la 16, am avut totusi momente in care m-am simtit chiar ca de 4 ani.
7. Nu am redevenit agnostic, si am inceput din nou sa imi pun mai acut problema reconvertirii de la crestinismul ortodox la iudaismul reformat/progresiv, exact asa cum mi-am pus-o si cand aveam varsta de 16 ani.
8. Daca accept ca premiza ca relatiile homosexuale intre adulti capabili de consimtamant sunt totusi permise din punct de vedere religios, nu am comis pacate majore, in afara de un grad de promiscuitate nu prea grav. Am admirat, insa nu am tanjit excesiv la bunul altuia, si am incercat sa fac si cateva fapte bune, in afara indatoririlor de serviciu, desi nu le-am facut prea organizat, ci de obicei ca raspuns la vreun sentiment ocazional de vinovatie.
9. Vanitatea mea caracteristica mi-a fost tinuta in frau destul de sever de circumstante, desi mi-am permis sa imi cumpar niste haine si ceasuri mai scumpe. Pantofi ca lumea, din pacate, nu am gasit in Norvegia, si chiar va trebui sa ma deplasez cat de curand posibil pana in Danemarca, daca nu chiar in Italia, ca sa imi cumpar si eu una sau doua perechi de pantofi de calitate, care sa ma tina cel putin pana cand voi depune cererea de obtinere a cetateniei norvegiene, dupa aceea sperand sa iau primul avion direct catre Barneys New York ca sa pot sa imi completez in sfarsit intreaga garderoba. (Eu nu cumpar decat underwear on-line, restul, inclusiv accesorii, doresc sa pipai, sau sa probez in persoana, si sa ma privesc in oglinda inainte ca sa ma pot decide sa dau banii.)
10. Nu am de gand sa imi iau masina inainte de inca un an, ca sa fiu sigur ca am implinit macar varsta emotionala de 18 ani care sa imi permita sa imi folosesc permisul de conducere cat de cat atent, desi recunosc ca ar fi bine sa astept poate inca un an ca sa ajung macar la varsta de 22, poate chiar, daca sunt norocos, 24 de ani (anticipand un proces de maturizare emotionala care se va petrece oarecum mai repede in aceasta bucla temporala in care ma gasesc in prezent.)
11. Nu am invatat absolut nimic nou sau util din punct de vedere profesional, insa m-am descurcat de minune la servicul meu oficial nr. 1, odata ce am implinit varsta emotionala de 12 ani, si mi-am amintit ce stiam de la scoala generala la acea varsta. Am remarcat ca pot sa continui sa functionez cu impunitate la acest nivel de varsta si de cunostinte fara a perturba catusi de putin buna functionare generala a corporatiei publice de servicii de curatire si intretinere pentru care lucrez ca functionar civil in departamentul de analiza si executie de rapoarte de inteligenta. Din cand in cand mi se incredinteaza si anumite sarcini precise de contrainteligenta, dar nu la un nivel de frecventa obositor.
12. Functionez intr-o tara prospera in care periodic se descopera surse noi de bogatii minerale, cu o economie planificata foarte detaliat pe viitorii 15 ani, si destul de precis chiar pe viitorii 50 de ani, astfel incat singura mea datorie reala este sa supravietuiesc incat sa pot ajunge teafar si cat de cat sanatos la pensie.
13. Locuiesc in apropierea unui oras cu o populatie cosmopolita care provine din aproximativ 150 de diverse tari, in care singura competitie reala este cea intre diversii agenti de inteligenta de a-si gasi parteneri sexuali potriviti ramanand totodata fideli diverselor juraminte de loialitate depuse fata de diverse administratii, si, in cazul meu, si al unui cod de etica pe care mi l-am impus singur.
14. Nu m-am inscris inca in nici un sindicat, desi acest lucru este in general recomandabil, deoarece obtii anumite avantaje materiale daca faci o alegere corecta din punct de vedere politic. Eu mai studiez inca diversele oferte ca sa vad care da mai mult.
15. Provenind din Romania si avand o oarecare idee despre preocuparile si caracteristicile generale culturale ale populatiei curente adulte din Romania, eu personal nu recomand inca romanilor sa emigreze in masa in Regatul Norvegiei, mai ales nu celor cu studii superioare, ci, daca sunt chiar decisi sa se mute temporar sau permanent in Scandinavia, ii indemn mai degraba catre Regatul Suediei, sau, pentru tehnicienii mai supraspecializati, chiar Regatul Danemarcei, tari care le vor fi probabil semnificativ mai compatibile din punct de vedere cultural si profesional, (valabil pe o larga gama de profesii din cele mai diverse), si opinez asta cu cat de multa impartialitate sunt in stare. Desigur ca recomand numai emigrarea riguros planificata in functie de nevoile tarii de origine si a tarii gazda. Pentru vanatorii de ocazii, Scandinavia in general, si Norvegia in particular, sunt locuri total inadecvate, si nici clima nu este propice pentru asa ceva.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar