Numele Malvinei- partea 3- (rated NC-17 pt limbajul din Oda 31 a lui Horatiu)

Cu aproape 1800 de ani inainte de aparitia numelui Malvina intr-o lucrare epica in proza cu ritm poetic numita Opera lui Ossian scris de dl James Macpherson, (o lucrare cu adevarat orginala si considerata ff importanta pt istoria mai larga a literaturii de curent romantic clasic europeean, lucrare despre care insa dl Macpherson anuntase ca nu ar fi fost chiar asa de originala si ar reprezenta de fapt o traducere efectuata de dansul in lb engleza dupa un manuscris vechi cu folclor autentic de lb gaelica, si in care naratorul principal, Ossian, era un bard legendar orb, asemanator lui Homer, omitand amanuntul relevat ulterior de reputabilul om de cultura si folclorist gaelic JF Campbell ca dansul cunoastea mai bine lb greaca si latina decat lb gaelica, mai ales o lb gaelica veche, in tranzitie adaptativa de la lb irlandeza veche), un alt scriitor faimos de mare renume printre elevii tuturor liceelor din UE pana nu chiar atat de demult, poetul antic roman de expresie latina Horatiu, (care in tineretea lui studiase pe langa faimoasa Academie de la Atena fondata cu 400 de ani mai devreme de Platon si care la vremea lui Horatiu tocmai se reorganizase punand accent mai mai mare pe teme de morala epicureana si stoica, intr-un cuvant probabil frugalitate alimentara), scrisese o oda in care, printre altele, era mentionat un regim dietetic cu adevarat holistic miraculos favorabil mentinerii unei tinereti fara batranete in deplinatatea facultatilor mintale creative si aparate de senilitate, o oda deosebit de eleganta plus cu amanunte gramaticale extrem de utile pt orice student al limbii in care se exprimase Horatiu. E imposibil ca aceasta oda sa fi scapat atentiei dlui Macpherson, care precise daduse minim un extemporal bazat pe ea la orele de curs de la Colegiul Marischal, cat si atentiei lordului Monboddo, nu numai pt ca acesta din urma fusese un elev chiar si mai eminent si constiincios decat dl Macpherson, (de vreme ce lord Monboddo a urmat ulterior 8 ani de cursuri post-liceale universitare de drept atat la Univ locala din Edinburgh cat si la o universitate destul de faimoasa olandeza Groningen, pe cand dl Macpherson a studiat numai un an la Univ din Edinburgh), probabil pt ca unul din ingredientele acelui regim miraculos erau chiar fructele numite masline.

In fragmentul din oda lui Horatiu in care era descrisa acea dieta speciala rejuvenanta, alaturi de masline apareau alte doua ingrediente, din care unul era reprezentat de o floare cunoscuta chiar ff bine nu numai de grecii antici, dar chiar si de fanii lor scotieni, (floare mentionata in mod special si ea de acelasi lord Monboddo, care a tradus si o epigrama antica dedicata numai ei), numita pe lb latina Malva si pe lb engleza Mallow, o floare a carei eleganta matusa familiala este floarea de hibiscus. Etimologia numelui latin al acelei flori, Malva, este legata de lb greaca antica si de lb georgiana plus si de lb ebraica, si in plus, numele ei mai stravechi din lb greaca, georgiana, si ebraica este asociat prin anumite proprietati fizice si posibil chiar si chimice comune cu numele regional mediteranean si apropiat oriental stravechi al unei pietre pretioase, si anume Malachitul, (cf P Chantraine, Dictionar de lb greaca, ed Klincksieck, Paris, 1968, si prof Vincenzo Cocco citat in lucrarea "Traversand granite si unind orizonturi: studii in onoarea lui Michael Astour cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani", ed CDL Press, 1997), aceasta piatra pretioasa posedand si ea proprietati magice deosebite pe care le voi detalia ulterior.

Imi permit sa ofer o traducere personala (desigur imperfecta) in lb romana a acelei ode a lui Horatiu, oda 31. Trebuie mentionat ca aceasta oda, la fel ca si alte ode ale poetului Horatiu, trebuie probabil interpretata in mod mai complex, dincolo de recomandarile dietetic-culinare rejuvenante, chiar dincolo de temele relativ social conventionale, (ma rog, pt vremea si cultura romanilor antici intelectuali de la vremea lui Horatiu), ale unei posibile conversatii destul de intime (desi totusi publicabile) ale unui poet cu zeul Apollo, zeu intr-adevar raspunzator si de unele sfaturi medicale, insa totodata si zeu al creativitatii artistice poetice si interpretativ muzicale, plus zeu patron al adevarului plus prieten al luminii si caldurii soarelui, (o stea in varsta de aprox 4,5 miliarde de ani, aflata in galaxia Calea Lactee, si desi descrisa ca fiind pitica, totusi una considerata si astazi destul de importanta pt istoria civilizatiilor umane, chiar indiferent de locatiile lor temporo-spatiale, sau culturile lor, sau de preferintele lor religioase, fie ele divers pagane, animiste, mai clar politeiste, monoteiste, agnostice, sau atee, sau chiar direct adoratoare in mod super-special de steaua asta sau de alte entitati, sau de nimic in mod asa ff particular).

Ce rugaciune sa inalte lui Apollo
bardul ? Ce sa ii dedice in timp ce pe cupa
prelinge licoarea ? Nu grasa
recolta fertila Sardiniana,

nici languroasa pasiva ciurda
Calabreza. Nici aurul sau fildesul din Indica,
nici campiile, muscate lent in curgerea-i
tacuta de raul lenes Liri.

A strange in mana cosoarele Calenei care ofera
fericire vitei de vie, divin si stralucit
targ care stoarce din pocale
vinul Sirian revigorand oferta

draga zeilor insisi, de trei chiar patru ori
trecand repetat intinsul Atlantic
neostenit, gustand masline,
capricioasa cicoare, si nalba.

Ma bucur astfel de vigoare, sanatate,
larga perspectiva, tu pastreaza-mi, te rog, tineretea
mintii, ferita de cacofonii senile, sau
coarde imbatranite ale deprivarii.


(...va urma...)

Numele Malvinei- partea 2

Inainte de a continua prefata doresc sa aduc multumiri memoriei poetului scotian Robert Burns deoarece faima internationala a poeziilor si biografiilor si portretelor lui m-au calauzit in aceasta investigatie si prezint mai jos unul din portretele lui cele mai reusite plus un mic promo turistic pt regiunea scotiana Ayrshire asociata cu acest poet, toate reprezentand posibile elemente scenografice si de soundtrack pt o viitoare ecranizare a viitorului thriller a carui prefata o scriu acuma, mai ales ca se pare ca numele Malvinei are originea directa si nemijlocita in anii de imediat de dinaintea nasterii acestui poet, ani in care chiar parintii poetului au trait o poveste de dragoste deosebit de romantica si interesanta impletita cu cantece, si poezii, plus o floare speciala si o piatra pretioasa, cunoscute atat polivalentului VIP social Lord Mondobbo cat si tatalui poetului Burns, toate aceste elemente imbinandu-se pentru a-l inspira pe poetul Macpherson sa creeze acest nume. Insusi poetul Robert Burns a avut o sensibilitate deosebita atat pt povestile poetului Macpherson cat si pt cele ale Lordului Mondobbo, si i-a cunoscut pe acestia personal, nu doar indirect prin tatal lui, William Burnes, care la randul sau ii intalnise chiar inainte de nasterea poetului cand destinele lor se intalnisera pt o vreme in Edinburgh. In plus, mai tarziu, la o varsta tanar matura, poetul Robert Burns a avut la randul lui o poveste de relationare romantica cu fiica Lordului Mondobbo, persoana care din pacate a decedat la numai 24 de ani de TBC, (plus dupa ce poetul Burns o inselase deja cu alta fata), insa avand totusi poate consolarea postuma ca ei i-a fost dedicat unul din cele mai frumoase epitafuri in versuri din istoria literaturii scotiene si a cinematografiei universale. Cu gandul la un Happy ending pt aceasta poveste secundara, este bine de a se mentiona ca, din fericire, casnicia parintilor poetului Burns, bazata pe acea poveste de dragoste initiala mai obscura nemijlocit legata de anii originii numelui Malvinei de dinaintea nasterii acestui poet, a ramas chiar deosebit de stabila pana la adanci batranete, dansii supravietuind cu bine chiar multa vreme dupa tristul deces prematur (la numai 37 de ani) al faimosului lor fiu, tatal traind pana la 62 de ani, iar mama dansului chiar trecand cu bine si de pragul secolului urmator 19, apucand frumoasa varsta de 87 de ani.

(...va urma...)

Numele Malvinei- (prefata pt un viitor thriller academic de mare succes)- partea 1

A fost o data ca niciodata un profesor pe nume Thomas Blackwell (cel tanar). Deoarece locuia in orasul scotian Aberdeen si acolo viata era si pe atuncea mult mai plictisitoare decat in Londra, si totodata fiind copil de preot, el fusese fascinat de mic de lumanari. Stiind ca totusi copiii, mai ales cei de preot, nu au voie sa se joace cu focul, putem presupune ca se obisnuise de mic sa nu incerce sa faca altceva cu aceste lumanari decat sa stea sa citeasca diverse carti la lumina lor, nu neaparat numai noaptea dar si ziua, in ceata si intunericul caracteristice pt regiunile rurale scotiene. Din cauza acestei fascinatii pt luminite sclipitoare palpaind in intuneric dl Blackwell cel tanar este astazi considerat unul din precursorii iluminismului europeean.

Cum in acele timpuri de secol 18 fratii Lumiere nu anuntasera inca inventarea cinematografului, plus nici macar nu aparusera palpitantele romane de aventuri locale Rob Roy si Ivanhoe de Sir Walter Scott, (publicate mult mai tarziu, la peste 60 de ani dupa ce dansul deja decedase), dl Blackwell cel tanar a fost nevoit sa isi indrepte atentia insetata de povesti de actiune catre literatura de aventuri antica greaca pre-crestina, unul din autorii lui preferati fiind Homer, plus apoi sa devina chiar profesor de lb greaca antica (academica) la Colegiul Marischal. Desi resimtea o afinitate speciala pt limba greaca antica, ajungand chiar expertul regional de lb greaca antica pe intreaga UE de vest, dansul promova si studiul altor limbi stravechi, ca de exemplu aramaica, siriaca veche si ebraica, nu pt ca ar fi fost un profesor masochist cu tendinte sadice fata de elevii lui, insa pur si simplu pt ca la vremea aceea nu existau inca filmele de actiune de mare succes gen Pasiunea lui Christos, sau Potopul, Exodul, Troia, etc., si desigur ca dorea sa transmita si elevilor lui ca a invata cateva alfabete si reguli gramaticale straine nu e ceva chiar atat de inutil si de neplacut.

A fost un profesor apreciat de elevii lui, (si care elev nu ar putea aprecia pe cineva care chiar se pricepea sa explice in mod atat de clar ce poate inseamna sa bifezi "it's complicated" cand Facebook te intreaba despre relatiile personale, chiar si daca nu te cheama Ahile), si astfel renumele lui a continuat chiar mai bine de vreo 50 de ani dupa ce decedase. Insa dupa aceea a cazut in obscuritate si uitare pt o perioada destul de lunga, (cam 2 secole). Pe de o parte au inceput sa apara din ce in ce mai multe carti de aventuri si actiune si in lb moderne si nu mai era nevoie ca atata lume sa invete lb greaca antica sau aramaica si alte limbi stravechi, (decat poate cativa tocilari sau excentrici), plus proletariatul intelectual academic german incepuse sa traduca masiv din latina vulgara pt toti pt un ban in plus, plus lumea a inceput in geneeral sa prefere sa citeasca bloguri si tabloide in loc de carti. Pe de alta parte se pare ca dl Blackwell chiar a avut un autentic rival, un blogger de mare succes, pe nume Johnson, care a inceput sa-l eclipseze. Dl Johnson dorea sa promoveze numai Londra pe blogul lui, plus si poetii latini mai culti si mai recenti, mai ales pe unii satirici, plus era inclinat politic impotriva partidului Perucilor drag dlui Blackwell cel tanar, Dl Johnson tinea ff tare cu partidul politic de opozitie Tory, (partidul dlui Cameron de azi, care a castigat si de data asta mai ales desigur la Londra, pe cand in Scotia, in mod la fel de previzibil, a castigat o varianta moderna a partidului favorizat de dl Blackwell cel tanar, de cand a reinceput lumea sa auda din nou si de dansul). Trebuie mentionat ca doar relativ recent, abia acum numai 100 de ani, a fost repus dl Blackwell cel tanar pe lista precursorilor iluministi europeeni, (datorita unui critic literar brazilian, Tristao de Alencar Araripe Junior), insa multa lume din UE a ramas uimita chiar si pana aproape de zilele noastre ca este posibil ca si printre scotieni sa fi existat acest fel de precursori, (si toate astea s-au intamplat si pt ca Brazilia e ff departe, plus au existat si vreo 2 razboaie mondiale de atunci, plus dl Sean Connery a debutat in rolul lui James Bond abia relativ recent, in 1962, daca ne gandim asa la scara istorica la totalitatea evenimentelor care au putut cauza ca europeenilor sa le pice fisa asa de tarziu in legatura cu ce ar putea reprezenta un iluminist, plus ca si printre scotieni au putut exista iluministi, plus sa se decida in mod mai standard cine exact poate indeplini criteriile pt a putea fi inclus pe lista precursorilor iluministi, si cine nu.)

Efectiv nu pot sa-mi explic de ce nu pare a exista nici un portret al dl Thomas Blackwell pe nicaieri in domeniul public, si l-am gasit doar pe cel al tatalui lui, insa iata ce scris frumos caligrafic de mana avea acest profesor de lb greaca antica fan al povestilor lui Homer. Poate ca asta este deoarece dl Blackwell cel tanar nici nu scria pe bloguri asa de mult, nu era nici membru Facebook, si prefera sa scrie mai mult cursuri academice, tomuri pe care de obicei nu este prezentata poza autorului asa ca pe copertile cartilor de fictiune de mare succes sau ca in tabloidele de ff larga circulatie, ca de exemplu cele favorizate de dl Johnson. Sau poate ca tatal lui fusese dezamagit ca fiul lui petrecea prea mult timp citind carti de aventuri antice in loc sa fie mai atent la prezent si cu ce partid sa voteze, asa ca nu a comandat nici un portret pt fiul lui. Sau poate exista portrete doar in colectii particulare, nu in domeniul public...totusi nu as vrea sa cred intr-o posibila conspiratie, cum ca bloggerul rival, dl Johnson, ar fi facut cine stie ce matrapazlacuri astfel incat porteretele dlui Blackwell sa fie scoase din circulatia publica pt ca acesta sa fie ignorat mai bine...desi acest fel de chestii se mai intampla uneori, mai des chiar in cadrul unor rivalitati intre intelectuali probabil, decat asa la nivel de conspiratii masive care ar precipita revolutii populare de strada in care se dau jos ulterior portrete si se darama statui, se retuseaza sau se elimina fotografii din manuale, etc.

Printre elevii timpurii ai dlui Thomas Blackwell cel tanar, la vremea cand acesta abia devenise profesorul titular al catedrei de lb greaca antica la colegiul Marischal, insa inca nu publicase tratatele despre Homer si mitologie pt care a devenit ulterior admirat la nivel formal academic, desi desigur ca deja cunoastea aceste povesti si le folosea pt a-i motiva pe elevii lui sa retina macar niste minime elemente de lb greaca veche, se afla un tanar care urma sa devina deosebit de faimos in tabloide si chiar si in societate, desi era considerat oarecum excentric, James Burnett, Lord Monboddo, avocat, lingvist, naturalist, amator de cai, flora exotica, ba chiar si de masline, plus fan infocat al filmelor post-iluministe Cartea Junglei si Planeta Maimutelor, (sau ma rog, al ideilor principale prezentate in ele).

Un alt elev al dlui Blackwell important si el pt aceasta poveste, (care se prefigureaza a fi in esenta nu o poveste propriu-zisa, ci un soi de ciorna pt o posibila Prefata pt un viitor thriller academic de extraordinar succes global asa cum a fost si Numele Trandafirului de dl Umberto Eco...desi din pacate nu e scrisa in maniera stilistica si descriptiva clara recomandata de dl Tudor Arghezi), a fost un viitor poet de seama, dl James Macpherson. Si dansul a studiat la colegiul Marischal, audiind cu mare respect si incantare cursurile prof Thomas Blackwell cel tanar, insa ceva mai tarziu decat Lordul Monboddo, la o vreme cand prof Blackwell deja nu mai era chiar atat de tanar, si publicase deja 2 tratate dedicate lui Homer, plus o intreaga serie de articole si epistole academice dedicate mitologiei greci antice. Se pare ca dl Macpherson avea o imaginatie atat de bogata si un stil liric atat de duios si in acelasi timp avantat si sfasietor, si in general atragator incat poeziiile lui au fost rapid traduse in mai multe limbi straine, si au devenit admirate de insusi dl JW Goethe, (care chiar a dorit sa preia cateva imagini sugerate de dl Macpherson pt a povesti mai pe larg si mai riguros in proza despre suferintele romantice ale unui tanar personaj unic cu adevarat inedit modern pt istoria literaturii centrale mai traditionale din UE, numit Werther), ba chiar si de imparatul Napoleon Bonaparte.


(...va urma...)