Lectia de morala- Tabla de materii [text rated PG-13, linkuri rated G]

I.  Stiintele Terrei
      A. Geografia
      B. Geologia
      C. Fizica

II. Studii culturale
     A. Literatura
     B. Istoria
     C. Botanica
     D. Diverse arte (dupa preferinte personale)
    
III. Studii elementare
      A. Elemente de aritmetica
      B. Elemente de geometrie plana si 3-D
      C. Gramatica
      D. Arhitectura, inclusiv a somnului

IV. Studiile constientei umane in stare de veghe
      A. Biologia
      B. Zoologia
      C. Anatomia
      D. Educatia fizica
      E. Educatia pt sanatate generala, inclusiv sexuala
     
V. Studiile constiintei morale umane
     A. Filozofii
     B. Religii
     C. Psihologii
     D. Management (optional)
     E. Antropologii
     F. Civism informat de invatamant politic minim autentic competent (facultativ, deoarece din fericire, in sfarsit, se raporteaza recent ca oamenii chiar sunt inzestrati si inclinati empatic natural, nu numai gregar si conformist, ca daca nu se raporta trebuia adaugat si studiul empatiei, si ieseam cu si mai multe materii in loc de minim necesar cerute doar 4)

VI. Limbi straine
      A. Lb engleza
      B. Lb latina
      C. A 2-a lb straina vie (facultativ)
      D. A 2-a lb straina moarta (facultativ)

===================

NB:

a) sunt recunoscator doctorandului Emil deoarece mi-a oferit oportunitatea de a raspunde la intrebarile unei lepse alcatuite de el, si, in decursul alcatuirii raspunsurilor, am devenit inclinat sa incerc sa organizez materiile scolare in capitolele prezentate mai sus, desi numarul si ordinea lor din acest tabel sunt usor diferite de prima incercare de clasificare, insa nu in mod deosebit de semnificativ pt mine;

b) ordinea materiilor NU este nici ea deosebit de semnificativa la nivel educativ, deoarece NU e bazata pe o ierarhie de valoare sau de dificultate, ci pur si simplu a fost efectuata mai mult intr-o ordine de preferinte personale de nivel calitativ deosebit de vag, deci NU deosebit de gandita la nivel deliberativ, nici gandita la un nivel de emotionalitate gradata, nici macar intensitatea emotiilor simtite de mine nu a fost deosebit de mare, singurele materii fata de care am zambit usor cu ele in gand fiind Geografia, Gramatica, si Lb latina, (prima fiind materia preferata a lui tata, mama avand un oarecare respect pt a doua, iar fata de profesorul celei de-a treia eu dezvoltand in trecut, in timpul primului an de liceu, o curiozitate de nivel oarecum intrigat-interesat), deci, in final NU pot spune nici macar ca aceasta ordine ma reprezinta pe mine personal la un nivel mai mare de cca 55, poate hai maximum 57 %;

c) raman recunoscator oricui ar dori sa adauge alte materii posibil utile sau de interes specific, sau sa sugereze poate o ierarhie mai adecvata din punct de vedere pedagogic gradata in functie de dificultatea materiei abordate, deoarece eu personal nefiind inclinat educativ NU m-am gandit in mod special la beneficiul elevilor cand am alcatuit aceasta lista de materii;

d) urmeaza sa iau materiile una cate una si sa incerc sa prezint minim 2 exemple de om role-model legatu de studiul, sau dezvoltatul, sau practicatul, sau educatul materiei respective, si/sau ale unor meserii sau activitati umane bazate mai accentuat pe cunostintele din cadrul acelui domeniu de cunoastere umana...insa NU pot promite ca ma voi stradui in mod deosebit de constiincios sa gasesc reprezentanti pt toate aceste materii, si nici macar ca le voi lua l arand in ordinea descrisa mai sus.


(...va urma...)

Lectia de morala- Introducere [text rated R, linkuri PG-13]

Datorita cererii publicului larg, (minus blogger-ul Raul Ghiran, care inca NU a comentat in mod apreciativ-adulator dezirabil la comentariul meu apreciativ si rafinat critic artistic de sub articolul lui intitulat Fotografii remarcabile, si NICI nu a facut aluzie omagiala la el intr-un articol editorial inainte de a incepe sa prezinte Stirile de pagina 1-a, desi i-am atras atentia ca NU asa se construieste Epoca de Aur a blogger-itului in lb romana), m-am decis, dupa o framantare personala de cca 24 ore, (minus 3 ore de seminarii de relaxare obligatorie la corporatia nr 1  + 1,5 ore de lucru pt corporatia nr 1 + 2 ore de lucru pt corporatia nr 2 + 8,5 ore totale de somn + 2,5 ore de conversatii cu oameni autentic placuti mie la telefon si prin sms + 1,5 ora de diverse activitati social caritabile), ca este, totusi, etic sa incerc sa abordez subiectul Role Model-urilor mele personale, pt a imi ingadui relaxarea de a ma gandi la persoane simpatice mie care arata si sexy + pt a-i prezenta si altora ca sa faca ce-or vrea in legatura cu ei, (inclusiv sa ii ia si ei ca role-model pt ei insisi, sa ii critice, sa le cotrobaiasca prin sertare, sa le dea cu piciorul, sa rada de ei, sa se gandeasca la ei, sa fantazeze in legatura cu ei, etc...lucruri obisnuite care se fac de obicei in legatura cu diversi oameni publici care sunt prezentati ca role model). Deoarece prezentarea unor role-model-uri poate avea implicatii educative, m-am decis sa dau titlul de Lectie acestui articol, desi precizez ca eu personal NU am tinut niciodata vreo lectie fata de cineva sau ceva anume, nici macar fata de animalele mele domestice sau domesticibile de plastic cu care ma jucam cand eram mic, (desi marturisesc ca, in perioada din vara premergatoare inceperii cls 1-a scolara, plus pe decursul cls 1-a si primele 2 trimestre din cls a 2-a, le-am dat cateva teste inopinate la diverse materii de cultura generala, si fie le-am premiat, fie le-am azvarlit la inchisoare dupa niste garduri albe de plastic, in functie de daca au raspuns corect).

Ma simt nevoit sa precizez ca un role model NU este acelasi lucru cu un Mentor, nici cu un Guru, sau Calauzitor, sau Ghid, sau Coach personal sau de echipe/grupuri, si NU este obligatoriu ca un role model sa activeze in acest fel de activitati, (considerate in general larg social utile), si totodata NICI toti guru, calauzitorii, ghizii, sau coach-ii profesionisti si amatori ai lumii NU sunt obligati sa doreasca sa fie role model, desi TREBUIE sa recunoasca RISCUL de a fi luati ca role-model de altii, si sa se comporte, macar in public, daca nu si in viata lor personala, ca atare. Iar daca este vorba de Educatori profesionali si amatori, acestia trebuie sa se comporte neaparat SI in viata personala SI in cea publica, fie daca e pe timpul desfasurarii unor activitati de educator sau nu, efectiv mereu TOT TIMPUL, IN CONTINUU cat sunt treji si constienti, (deci minus timpul cat dorm sau sunt in stari de alterare a nivelului constientei fara voia lor), constienti de riscul de a fi luati ca role-model de altii, si sa se comporte ca atare, aceasta, desigur, ridicand problema necesitatii pt toti Educatorii veleitari si profesionisti ai LUMII de a STUDIA cat se poate de constiincios de pe wikipedia (cu toate linkurile plus din minim ALTE 3 surse reputabile si credibile, preferabil de tip domenii edu si gov, NU com sau nici macar org) a tuturor cauzelor posibile de alterare a nivelului si starii de constienta in timpul starii de veghe + a metodelor de a EVITA sa se urmareasca in mod activ aceste stari cat se poate de mult, minus cea din timpul orgasmului sexual.

Din fericire, eu personal, ca blogger, NU sunt nici macar aspirant educator amator, daramite profesional, si nici nu am copii minori personali, si am incheiat si relatia mea reala de dragoste sincera + sexuala cu micul print care, desi implinise 18 ani, era totusi inca in formare, asa ca eu AM SCAPAT de raspundere reala, si, doar ca blogger, (deci comunicator mass-mediatic, chiar si total amator si recunoscut subcompetent), am raspunderea minim etic jurnalistica sa prezint NUMAI role model-uri ultra sexy larg acceptabili + in general comportamental fara pata, desi anumite greseli comune tineretii (personale si profesionale) se pot ierta, (mai ales asa ca nu cumva sa risc sa nu il pot folosi pe dl pres Bill Clinton ca personaj public prezent pe o eventuala lista de role-model-uri personale).

De Ce imi permit sa tin eu o lectie de morala pe blogul meu in lb romana ? In primul rand, este o lectie pt mine insumi, plus pt angajatul suflet al corporatiei mele personale individuale cu capital mixt si raspundere mai mult decat limitata, care, vrand nevrand, trebuie, fiindu-mi captiv, sa ma asculte, si oricum nu are ceva mai bun de facut, plus eu de mult mi-am facut fantezii porno de tip BDSM, (ceva mai soft in cazul meu personal, eu fiind, vrand nevrand, mai sperios din fire, inclusiv fata de intotdeauna bunul, inclusiv, serios, fara nici un disrespect, la ceva, D-zeu), de a ma costuma in educator cultural si moral clasic comunist la nivel de camin cultural satesc pe regiunile romane Fagaras si Banat, (ca pe regiunea Retezat NU am indraznit niciodata, pe regiunea Moldova + sectoarele 2 si 6 Bucuresti am evaluat deja ca e o cauza pierduta + de oamenii din acele locuri, daca simt ei nevoia si accepta ei la nivel consensual sa fantazeze cineva de a fi educatorul lor cultural si moral satesc clasic comunist, se pot ocupa in mod caritabil ecumenic la nivel de fantezii porno personale, daca isi permit, angajatii BOR + Vatican, NU eu, iar pe sectoarele 1 + 5 Bucuresti am dubii ca mai e cineva pe acolo care are capacitatea sa participe ca auditor, chiar si la nivel de fantezie porno, deci ar fi un efort total inutil, cat despre alte regiuni si sectoare teritorial romanesti eu personal nu imi fac nici o fantezie, ca am vazut cu ochii mei cum e in Titan, asa ca restul nu mai mai intereseaza). Slava Domnului ca nu am o audienta prea larga la acest blog. In al doilea rand, desi nu ma pricep in mod real, am fix de nivel de greieras personal, (in toate sensurile lui posibile concrete si abstracte si figurate, inclusiv literare) in legatura cu Etica. Deci daca eu am fix cu asta, imi va fi imposibil sa nu simt nevoia sa ma relaxez in legatura cu acest fix din cand in cand, la nivel de addictie, (desi STIU ca naravurile si addictiile NU trebuie DE LOC incurajate, si repet SAY NO TO ILLICIT DRUGS !)

In rest, ZAU, am evaluat si deliberat cat am putut eu de impartial, si m-am decis ca e OK sa imi iau doza de acest fix in public, in lb romana la nivel de blog personal, nu doar ocazional fragmentar in comentarii pe blogurile altora sau pur privat, (doar cu mine si sufletul meu, ca eu daca interactionez cu alti oameni in real life, e mai mult pt relaxare prin alte metode si cu alt fel de addictii decat cea a greierasului personal, ca zau, doar nu ii consider pe toti fani Disney sau Pinocchio, nici macar Buratino, desi recunosc ca imi cam face placere sa interactionez cu fani Disney, desigur adulti PESTE minim 18 ani, preferabil, de fapt, sincer, peste 25, de sex masculin si orientare sexuala gay + sexy, indiferent de culoarea ochilor si a parului, dar totusi sa nu fie chei sau rasi in cap, plus, mai ales, ZAU, sa fie intacti neuropsihiatric, chiar daca or avea vreun membru, deget, sau apendice, sau chiar 2 lipsa din vreo cauza de rana de razboi, sau cine stie ce inflamatie traumatica de tip grav, dar care NU a apucat sa strapunga deja bariera sange-creier, NU din cauza ca or fi condus ei beti pe undeva.)

Deoarece eu nu stiu sa tiu lectii, am de gand sa o iau pe materii scolare mai clasic cunoscute, si sa imi aleg eu role-model-urile pe care doresc sa le prezint in public ca role-model personale, desi desigur, lista NU este exhaustiva, si nu doresc ca cei nementionati sau descendentii celor nementionati sa se simta jigniti sau uitati, pt ca eu in realitate am si imi voi mai dezvolta pe viitor mai multe role-model-uri decat cele pe care le voi prezenta pe blog. (Nu mi s-a intamplat niciodata ca un role-model ales de mine personal sa ma dezamageasca incat sa ajung eu il tai de pe lista de role-model-uri, desi este posibil ca la unii sa nu ma fi gandit si sa fi uitat de ei, de-a lungul timpului.) In plus, acum imi dau seama, articolul de protest si aparenta renuntare de dinainte a fost doar o toana de moment de-a lungul show-ului de strip-tease mai mult burlesc pe care il fac eu la mine pe blog, desi, zau, acest show NU a fost ceva intentionat sau pregatit, pt ca eu NU sunt regizor de spectacole, si nici corporatia mea individuala, nici macar sufletul angajat corporatiei mele nu au avut vreodata interes sau competente regizorale, nici macar la nivel de fantezie, (poate doar scenaristice, desigur, doar la nivel de fantezie)...desi am interactionat si in real life cu 3 regizori de filme profesionisti, unul cand eram ambii adulti, (la nivel de auditie, la care desigur am picat, si chiar pe drept, deoarece nu am fost sincer fata de el, si nu eram nici in tipologia dorita), si ceilalti pe cand eram toti colegi de liceu, (unul la nivel oarecum erotic, insa non-sexual direct, si celalalt tot la nivel de auditie de spectacol teatral amator scolar, pe cand cauta pe cineva sa joace rolul lui Cupidon, in piesa de teatru Timon din Atena, insa am picat si la asta pt ca m-am intimidat deoarece el chiar era ff talentat, chiar si la acea varsta, si eu chiar ma intimidez ff usor fata de oamenii autentic talentati), plus cu un tip care chiar visa sa devina regizor, avea fascinatie si pt medicii stomatologi, dar nu a devenit decat simplu inginer constructor, ca atatia altii.



(...va urma...)




 

Am amutit

Nu mai am chef sa comunic in lb romana. Nu mai am chef sa comunic pe internet in general. Nici nu am ce, de altfel, asta o stiam de la bun inceput, deoarece eu nu sunt de tip educator, nici scriitor, nici jurnalist, nici vanzator, nici publicist, nici popularizator, nici activist politic. Eu sunt un simplu functionar, cu suflet (si inima) de functionar, si cu visurile mele de functionar, si cu role modele-urile mele personale de functionar etic si competent...chiar mai mult decat minim etic si minim competent. Am evaluat, in plus, ca mi-am ingaduit prea mult si prea indulgent fata de mine insumi sa imi iau ramas bun de la lb romana un timp si asa mult prea indelungat, deoarece ea nu imi foloseste la nimic, ba chiar imi dauneaza, folosita inabil, in acest moment al vietii mele. Si asta o stiam. Imi pare rau, lb romana, NU este vina ta ca nu stiu eu sa te folosesc in mod corespunzator, deoarece tu te-ai preta...insa pacat ca nu au fost prea multi care au reusit sa te foloseasca in acest mod cu adevarat corespunzator. Dar nu merge asa, pt ca trebuie sa imi recunosc limitele, si eu mi-am cunoscut si recunoscut limitele si limitatiile personale de MULT, de MULT, de FFFFFF MULT de tot, la diferite varste, si chiar la un nivel DEASUPRA MEDIEI de REALIST, si nu spun asta ca sa ma laud, nici ca sa fiu dramatic-patetic in mod expres manipulativ fata de nimic si fata de nimeni. Asa este. Eu am incercat cat am putut de-a lungul intregii mele vieti de functionar aspirant si de functionar real, si ulterior chiar director figurativ al propriei mele corporatii individuale cu capital mixt si cu raspundere mai mult decat limitata sa fiu cat se poate de realist, si sa NU las visele mele personale sa distorsioneze cumva nici perspectiva mea personala asupra lumii, nici perspectiva altora asupra ei, ci doar sa ma bucur eu personal de ele, in mod cat se poate de egoist.











 

Triplu X [NC-17]

 

@ Mickey

Draga Mickey,

Eu sunt bine. Nu ti-am raspuns la ultimul sms pt ca erai iar in vacanta alaturi de numeroasa ta familie. Zau, Mickey, de cand te stiu, tu esti numai in vacanta, sau in vreo escala dintre 2 vacante. Efectiv nu inteleg cum poti sa fii atat de nesimtit. Adica stiu ca ai avut de ce, adica inteleg ca ti-a fost cam greu in anii 90, si pe urma a fost si mai greu, si te-ai decis sa te protejezi cat poti. Adica vreau sa spun ca iti inteleg punctul de vedere. Dar, zau, adevarul este ca pe mine nu ma intereseaza punctul tau de vedere, Mickey, cand stiu ca tu comunici cu mine de obicei intoxicat cu alcool. Si totodata stii ff bine ca eu interactionez cu tine doar din cauza de jacuzzi + friptura. Ce naiba mai vrei si de la sufletul meu, ca zau, daca chiar ai nevoie de el, si chiar l-ai evaluat ca posibil util la ceva, poti sa-mi spui, si iti fixez un pret si pt o bucata din ala, sau macar pt o bucata din TIMPUL lui personal. Eu oricum nu le am cu posesiunile de chestii, chiar si cu alea mai abstracte, plus ca sufletului meu personal oricum inca nu i-am descris indatoririle de serviciu...pur si simplu il tin acolo pt just in case, stiu ca il neglijez, ca o vrea si el sa fie bagat in seama, luat poate in consideratie ca posibil angajat util al corporatiei mele personale...dar, zau Mickey + sufletul meu, mai copii, (zau, am ajuns sa va vorbesc ca Mos Teaca, colonelul meu instructor teoretic de pe cand inca eram fruntas activ, ca ala practicul, si chiar si in Romania, da, in Romania chiar si pre-NATO, era totusi de sex feminin si nici prin gand nu i-ar fi putut trece sa ne socoteasca copiii ei, ci chiar ne socotea oameni maturi si in stare, chiar total indiferent de sex sau orientare sexuala, sa tinem o arma sau o masca de gaze in mana, desigur dupa ce screening-ul pe dimensiuni si pozitii, si instructajul de protectie de baza fusesera deja tinute, in mod total regulamentar si cat se poate de clasic traditional profesionist destul de larg acceptabil deja post-Shweik, de dl plutonier adjutant sef cu securitatea de om pe aparare Romania), ce naiba are su...fletul cu pre...gatirea pt jacuzzi si restul ?

Yours truly,

Noel

P.S. Cand naiba mai dai pe aici, ca simt oarecum nevoia sa fac baie intr-o cada de baie adevarata mai de 4-5 stele, si m-am cam saturat de dusuri si de sauna ?


 

In cautarea Fericirii prin diverse catacombe

Am citit un articol recent de pe blogul Rara Avis, care m-a motivat sa incep sa ma gandesc serios cum sa pot indeplini si ultima sarcina de serviciu primita telefonic de la tata, si anume aceea de a ma concentra mai mult pe cautarea Fericirii personale, (o sarcina care pe mine m-a pus in mare incurcatura, deoarece eu nu mi-am pus in mod special problema cautarii si gasirii Fericirii pana acuma, (nici macar pe wikipedia), plus sunt indolent din fire si mereu fug de ce e greu, dupa cum mi-a confirmat si mama de multe ori pana acuma, mai ales cand era vorba de spalat ferestre, de aspirat, etc.).

Am citit recent in revista Time un interviu cu dl Kahneman, in care acest psiholog si matematician care a primit Premiul Nobel pt Stiinte Economice in 2002, fost intrebat ce ar fi facut el diferit in viata lui cand era mai tanar daca stia ce stie acuma, dupa cate a studiat in legatura cu diversele alegeri pe care le fac oamenii in viata, (inclusiv, dar nu numa,i in ce sa investeasca diverse resurse personale), ca sa fie cat mai fericit, si el a raspuns ca probabil ar fi incercat sa isi planifice atat viata personala cat si cariera astfel incat sa isi poata petrece cat mai mult timp posibil cu oameni care pur si simplu ii PLAC, si el crede ca asta l-ar fi facut mai Fericit, desi nu neaparat si mai Satisfacut, de-a lungul vietii.

Mi-am dat seama, ca indolent fiind din fire, eu personal ma concentrasem pana acuma mai mult pe obtinerea Satisfactiei, deoarece probabil ea este mult mai usor de obtinut decat Fericirea, plus de unde naiba sa gasesti chiar atat de multi oameni care sa iti placa, mai ales la serviciu, mai ales daca esti de meserie functionar ? Pai nici macar in literatura nu poti gasi prea multe exemple de functionari placuti, daramite in real life ! (Am gasit eu unul o data, intr-o poveste scrisa de blogger-ul Mosu, si efectiv nu am putut sa il uit...asa de mult mi-as fi dorit sa fiu coleg cu el, cred ca mi l-as fi luat si ca role model profesional pt mine, chiar daca am impresia ca in acea poveste nu prea fusese prezentat ca un role model demn de urmat de colectivul de functionari ai lumii.)

Desi acum ceva vreme, imediat dupa ce primisem acel ordin de serviciu de la tata, incercasem sa pasez raspunderea rezolvarii acestei probleme blogger-ului Vienela, mi-am dat seama, citind articolul Anei Maria mai sus mentionat, plus gandindu-ma vinovat la cat de nesimtit si superficial am tins sa fiu fata de managerii mei de sex feminin de la serviciul corporatist nr 1, ca nu este asa de frumos sa pui persoanele de sex feminin sa indeplineasca ele mereu sarcinile cele mai grele, (exact asa cum se face si acuma, de le pune sa fie politiciene profesioniste pe cat mai multe din ele, ba le mai si minte ca este super-misto + super-usor sa fii femeie politist sau femeie militar, plus in ultima vreme vor sa le puna si in posturi deosebit de stressante ff mare raspundere de nivel de sef de FMI, totul fiind probabil o adevarata conspiratie in fond tot retrograd-misogina, astfel incat barbatii macho sa se poata relaxa si mai bine decat in trecut, si sa stea toata ziua ei la shopping in Dubai, in timp ce femeile sa sape ele diverse fantani si sa care apa cu spinarea, desi poate oarecum intr-un mod mai poetic si mai la figurat, plus contra recompensei de a avea poza afisata la panoul de onoare de pe peretele Facebook).

Prin urmare, simtindu-ma vinovat si obligat, mai ales ca eu m-am decis recent sa fiu suporter politic al feminismului de val ideologic 4, (care este inca sub elaborare decizionala in cadrul grupului ultra-secret conspirationist al Noii Ordini Mondiale Bilderberg, care se cam presupune cat de mult trebuie sa semene cu vecinii d-nei Mia Farrow din filmul Rosemary's Baby regizat de dl Roman Polanski, ba, cine stie, poate chiar si cu cei reali ai apartamentului dansei de la vremea cand era intr-o relatie personala cu dl Woody Allen), am inceput sa ma gandesc in mod mai serios si mai constiincios care si unde naiba sunt oamenii aia care imi plac mie personal, astfel incat sa pot sa imi planific, incet incet, petrecerea a cat mai mult timp in preajma lor, astfel incat sa imi indeplinesc si ultima sarcina de serviciu primita telefonic de la Headquarters de la Bucuresti. I-am luat la rand chiar si pe aia care mi-au fost prieteni sau iubiti, si am remarcat ca nu prea sunt de genul care sa imi placa mie personal deosebit de mult...mai ales iubitii, ca prieteni care mi-au placut cu adevarat parca am avut cativa in clasa a 2-a.

Iar la serviciu...aia care au tins sa imi placa mie sunt de obicei aia care se afla cel mai mult plecati in diverse concedii sau in delegatii in locuri exotice ale lumii, asa ca nu am prea avut ocazia sa lucrez chiar asa mereu sau ff des alaturi de ei. Cu muncitorii constructori de la corporatia vecina Piramida cu care ma mai intalnesc la gard la o tigara din cand in cand parca mai am vreo sansa...dar cred ca de astia totusi imi place asa mai de la distanta si in pauze, pt ca nu cred ca mi-ar placea mie personal sa lucrez pt o corporatie numita Piramida, oricat de misto arata echipamentul si uniformele de lucru, fie ca sclav, fie ca simplu angajat. Imi plac ff mult si portarii-paznici, concierge-ii, soferii de taxi si limuzine, si barmanii profesionisti, insa eu nu am talentul si capacitatile minim necesare pt a putea aspira sa lucrez profesional in acest fel de bresle, plus aia oricum lucreaza mai mult individual, nu in echipa, si aici era vorba mai mult de lucru in colectiv...si doar nu o sa includ posibilii clienti din publicul general in cadrul persoanelor cu, sau alaturi, sau fata de care, sau chiar impotriva carora mi-ar place mie sa lucrez, astfel incat sa zic cu mana pe inima ca mi-ar place sa lucrez in serviciile de deservire directa a publicului larg. Asta nu insemna ca sunt mizantrop, mie imi plac oamenii de pe strada asa in general, chiar destul de multi dintre ei, insa nu cred ca mi-ar face placere sa lucrez in teren, astfel incat sa fiu inconjurat asa cat mai mult timp posibil de public general placut mie.

Adevarul cel crud este ca mie personal imi plac cel mai mult si mai mult oamenii gay care arata si ff simetric armonios sexy [PG-13], chiar indiferent de origine etnica sau varsta, dar aia sunt cam rari, plus nu imi pot inchipui o companie care ar putea serios sa discrimineze in halul asta si sa se incorporeze legal sub conditia de a angaja numai gay ff sexy, de la CEO pana la omul de serviciu. Cred ca tocmai feministele de valuri 1-4 ar protesta cel mai tare impotriva unei astfel de discriminari. Zau, sunt un adevarat porc...si asta arata ca eu inca sunt mai inclinat sa caut Satisfactie decat Fericire in insasi schemele mele personale mentale, chiar la nivel mai profund decat o simpla mentalitate oarecare. Are dreptate tata sa incerce sa ma sfatuiasca in sens mai corect educativ, in scopul dezvoltarii mele personale mai complexe si mai mature. Are dreptate si mama cand imi spune ca sunt deosebit de lenes. Pana la urma nu am inteles ce trebuie sa fac in mod concret astfel incat sa caut sa fiu cat mai Fericit, decat poate sa petrec cat mai mult timp posibil in cluburi gay si in statiuni de vacanta cat mai gay + cat mai de lux, (croaziere o idee mai putin), astfel incat sa am sansa sa ma intalnesc cu cat mai multi gay ff sexy. Cu aceasta ocazie, cred ca imi voi amana deadline-ul de casatorie pt dupa 42 de ani, pt ca institutia casatoriei inseamna compromis si efort de economisire de resurse dupa ce se termina luna de miere, nu mai zic ca poate insemna si planificarea achizitionarii materialelor necesare obtinerii unui posibil copil, sau chiar doi, si, zau, nu prea cunosc sansele ca acel sau acei copii sa imi si placa in final, ca in fond naiba stie cum or iesi, astfel incat sa pot si eu sa fiu fericit pana la adanci batranete.


 

Relatia mea personala cu Jocul/Joaca- partea 4

A fost imposibil sa evit sa imi dau seama ca ar putea sa imi fie util sa ma gandesc si la activitatea scrisului in joaca/munca. Ma rog, pe mine personal asta nu m-a interesat in mod special pana cand nu m-am apucat de blog, si totodata nu am chef de a tine cursuri de creative writing sau de scris tehnic gratuite la nivel de blog, nici macar pt mine insumi. Eu, find blogger de lb romana plus lenes plus nealtruist plus ne-educator, consider ca este OK sa ma descurc total improvizat in cadrul acestui blog, desi desigur, NU recomand asa ceva si altora.

Per total, eu mi-am formulat concluziile ca:

1. pt mine personal jocul/joaca mi-au fost si imi sunt in continuare cat se poate de utile, nu stiu insa cat si de placute, pt ca nu stiu cum s-a intamplat ca mai mereu, de cand tin minte, am avut altceva de facut in loc sa ma joc cat voiam eu in modul in care voiam eu cu jucariile mele preferate, cuburile + 2 masinute; cat despre jucatul in grup, eu personal am preferat jucatul in grup organizat, cu o persoana adulta si deloc creativa ca leader organizational desemnat, in care se putea avea incredere ca va sti sa rezolve o problema oarecare, de ex o lipsa de echipament temporar, in caz ca isi uita cineva acasa betisoarele, cariocile, acuarelele, sau numaratoarea, (pt ca totusi, sper ca creionul si guma si ascutitoarea si ulterior pixul nu si le poate uita nimeni niciodata, si daca e atat de sarac incat sa nu aiba de unde, atunci e caz de chemat Asistenta Sociala), sau daca de ex se simtea cineva suparat ca nu a avut sansa sa isi aleaga el/ea figura preferata pt jucatul de Monopoly, si acele figuri s-au distribuit total la intamplare, sau de ex daca era cazul de chemat Salvarea + Politia in caz ca un copil indraznea sa imbranceasca  un alt copil in mod social necorespunzator, plus cu bunul simt de a-si clarifica pt sine insusi diferenta dintre o competitie pe echipe la nivel amical, posibil chiar reciproc educativ, si o competitie pe echipe in scop de submisie/dominanta;

2. in nici un caz nu mi-au dezvoltat mie personal creativitatea pe care si asa nu o posedam/nu o posed, (desi sunt pregatit sa accept ca posibil motiv pt acesta si faptul ca am doar IQ mediu + ADHD, adica sunt in general superficial, neinteresat analitic prea adanc, plus incompetent sintetic la un nivel deosebit de inalt, si totodata nu am fost educat adecvat pt a ma juca in acest scop/sens, de a-mi mari creativitatea, nici nu am fost educat scolar cu metode deosebit de creative sau sustinatoare a ideii de a dezvolta creativitatea cu orice pret, si as putea sa si afirm ca daca nu as fi avut norocul sa ma fi nascut in Romania in 1980, si ar fi incercat cineva asa ceva cu mine, eu personal as fi avut note ff mici la scoala, de fapt de netrecut vreo clasa anume, si m-as fi imbolnavit de dureri de burta si de cap, si probabil as fi dezvoltat si fobie de scoala, si as fi ajuns, Doamne fereste, si la clase de educatie speciala pt copii cu tulburari de comportament, pt ca pur si simplu este imposibil sa scoti apa din piatra seaca oricat ai da cu ea de pamant, sau oricat ai stoarce-o in mana pana iti zdrelesti propriile degete personale ca educator de creativitate chiar si bine intentionat din fire si inalt altruist);

3. sunt recunoascator industriei de entertainment japoneze deoarece mi-a facut sfera tolerabila, (pt ca am avut eu cand eram mic, pe la 4-6 ani, o mingiuta de plastic de culoare roz cu personaje simpatice de desene animate japoneze pe ea), plus si acuma ma ajuta sa rezist mai bine exercitiilor zilnice obligatorii de relaxare in grup, (oferindu-mi imagini la care sa fantazez, in loc sa imi golesc mintea si sa adorm pe loc...pt ca la inceput chiar am patit asta dupa prima luna de seminarii de yoga corporatista in grup, si s-a ofensat instructorul, plus m-a parat la personal ca nu sunt indeajuns de constiincios in legatura cu activitatile de relaxat la locul de munca, care, suspectand o posibila disloialitate de tip dizident posibil intentionat, m-a indemnat chiar bineintentionat si binevoitor sa ma imprietenesc cu seful de sindicat, pt a-mi canaliza dizidenta in scop posibil util si altor pseudo-narcoleptici ca mine, numai ca, desigur, totul fusese ceva de gen autentic Lost in Translation);

4. NU sunt pregatit sa accept filozofia Art of War ca o posibila filozofie calauzitoare pt ceva anume, nici nu o recomand in mod larg, deoarece, zau, sincer, un mic razboi civil corporatist sau chiar inter-corporatist, totusi, NU reprezinta un razboi adevarat, si imi mentin in mod deosebit de rigid parerea ca, desi "if it walks like a duck, and it swims like a duck, and it quacks like a duck, then it IS most likely a duck", totusi cand e vorba de lucruri cat de cat serioase, (inclusiv joaca sau educat despre joaca, preferabil NU in scop principal recreativ), este preferabil ca orice situatie sa fie abordata din perspective cat mai diferite, preferabil cat se poate de clasic-traditionale, (deoarece alea sunt si mai clare, daca au fost, desigur, descrise plus traduse cat de cat competent, plus verificate de experienta de nivel milenar pe diverse arii geografice cultural diferite, deci ofera risc mai mic pt orice posibile consecinte adverse), ca sa nu se ajunga la generalizari absurde sau de-a dreptul utopice.



(...Sfarsit, pt ca nu mai am chef de acest subiect, desi sunt de acord ca este unul deosebit de bogat si de interesant, mai ales la nivel de fantezie, plus cu aplicatii pe literatura erotica, dar eu din acest punct de vedere ma declar momentan satisfacut, de altii nu imi pasa, asa ca ...linkuri urmeaza...)

Relatia mea personala cu Jocul/Joaca- partea 3

Titlul include expresia "Jocul/Joaca" deoarece m-am gandit sa adresez si relatia mea cu jocul in sens de dans, (inclusiv costumatia), in aceasta serie de articole. In general mie nu imi place sa dansez, insa am sa ma conformez daca este vorba de o activitate de nivel profesional sau cvasi-profesional si mi se cere sa si dansez si eu, ca parte obligatorie de program. Speram sa nu inceapa totusi sa fie ceva zilnic, ca parte integrata in programul sedintelor si seminariilor de relaxare la locul meu de munca corporatist 1, pt ca eu efectiv nu cred ca mai rezist sa trebuiasca sa ma relaxez obligatoriu in atatea feluri, dar daca ne-a venit un guru nou caruia i-o fi placut filmul ala Shall We Dance ?, (precis ala din 2004 cu dl Richard Gere, nu ala mult mai misto din 1996 cu dl Koji Yakusho), efectiv nu am ce sa fac, si trebuie sa invat sa joc si eu. Bine macar ca putem alterna exercitiile de yoga in grup cu jocurile populare...pacat ca nu prea seamana, (decat poate ca idee generala), cu jocurile populare cu care fusesem eu obisnuit de la gradinita, si sunt unele mai straine de cultura mea generala.

Deoarece, insa, eu sunt fan al industriei entertainment-ului, chiar am de gand sa fac acestui joc reclama mai larga si la serviciu, nu numai pe blog, (desi bineinteles nu numai cu scop de relaxare, cel putin nu din punctul meu de vedere). Desigur, teoretic, pt a reusi asa ceva la un nivel cat de cat eficient ar trebui sa ma angajez la un nivel curajos non-conformist de dizidenta subversiva de nivel de coregraf al cenaclului Flacara, (daca acel cenaclu ar fi promovat si coregrafi, nu numai textieri poeti si cantareti), pt a promova scopul dansului ca munca social utila folosind curentul artistic al realismului socialist in scop de propaganda pt harnicie si valoare adaugata, cam ca la teatrele Mariinsky si Bolshoi din anii 20, si ulterior si 50-60, ba poate chiar si 70, [cf lucrare de licenta/masterat/doctorat pe gratis McDaniel], inclusiv cu dizidentii lui cu tot emigrati ulterior la Paris, Londra, si New York. Mai realist, inainte de a face eu personal dansului reclama in stilul pe care il consider eu potrivit la serviciu, va trebui sa mai citesc si despre dansurile astea mai moderne de pe wikipedia, iar la sedintele corporatiste de relaxare obligatorii prin dansurile altor culturi si civilizatii, am sa incerc sa ma descurc cum pot, (preferabil cu dl Koji Yakusho in gand).

Totul are de a face cu faptul ca eu nu suport horele, in afara de dansul "perinita". Nu am nimic cu horele in sine, dar in general nu imi place figura geometrica numita cerc, nu imi plac nici cercurile intelese ca organizatii de oameni...pur si simplu eu sunt mult mai mult cu patratul si careul, chiar daca poate include colturi posibil periculoase unde poti fi pedepsit sa te asezi in genunchi pe coji de nuci. Eu nu am nimic impotriva pozitiei in genunchi, si chiar as putea sa spun ca imi place atat sa ingenunchez eu in fata cuiva, sau chiar la mai multi, cat si sa ingenuncheze altul sau altii, preferabil, totusi, in acest caz, nu prea multi, in nici un caz toti gramada, sau nici unul dupa altul, in fata mea...zau, eu nu sunt de loc de tip leader, plus NU ma gandesc niciodata la modul competitiv cum ca o relatie intre oameni trebuie neaparat sa fie de tip adversarial, sau de submisie/dominanta...eu chiar sincer prefer versatilitatea, desigur, la modul reciproc adult matur consensual, ca altfel, zau, este totusi neplacut, nerecomandabil, ba este chiar si ilegal, plus ca ma speriu, din cauza a diverse imagini culturale istorice de oameni ingenuncheati, si nu doresc sa particip, decat daca e de tip actorie reala bazata pe un contract cat se poate de clar...dar zau, eu niciodata nu ma gandesc la salariu cand ma duc la serviciu, pur si simplu nu mi-a intrat in reflex, desi acest lucru mi-a fost sincer recomandat de catre cativa oameni chiar seriosi, autentic binevoitori fata de mine, si total credibili...zau, trebuie sa recunosc sincer iar ca sunt un adevarat dobitoc...de cand ma stiu, efectiv nu pot sa tin minte nici un sfat posibil util pt mine personal oferit mie de oameni care chiar stiu ce vorbesc, si chiar au fost, de-a randul timpului, si inca sunt, bine intentionati fata de mine.

Imi dau seama ca in capul meu personal poate exista o confuzie totala intre activitatile de munca si cele de joaca, plus intre recompensa prin bani sau in natura in schimbul acestor activitati. Singurul lucru asupra caruia eu insa nu cred ca sunt confuz este faptul ca toate activitatile umane trebuie efectuate cu seriozitate/gravitate, (chiar si atunci cand glumesti), ca exista extrordinar de putine activitati umane care au ca scop final pura relaxare personala si nimic altceva, deci ca probabil chiar sunt necesare niste standarde larg acceptabile de etica si minima competenta pt efectuarea oricaror activitati, si daca minima competenta poate depinde de varsta, etica de baza trebuie neaparat sa fie cam aceeasi in legatura cu orice activitate umana, aceea de a incerca din rasputeri de a minimiza riscurile de siguranta de seaman om, pt ca, zau, daca pt crearea si supravietuirea acestei specii s-au straduit pana si D-zeu + mama Natura la cel mai inalt grad, cine naiba sunt eu sa nu le respect ideile si activitatea lor generala, din efectiv orice punct de vedere as privi-o, de pe linia de cale ferata, sau de sarma care merge de la ateu la ultra-religios. Daca am chef de acrobatii si pe axa verticalitatii, alea sunt facultative, plus trebuie sa nu uit sa nu cad in vreo prapastie sau groapa, ca asta ar mai lipsi...plus eu sunt in general risk-adverse, deci cel mai bine o tin drept asa un pas inainte, unul inapoi, sau poate chiar 2 pasi inainte si unul inapoi, daca e nevoie chiar 1 pas inainte si 2 pasi inapoi, etc.

Ca doar stiu ca nu sunt tura, cel mult sa fiu aparat de ele, rege sau regina eu nu am aspirat sa fiu niciodata, deoarece acestea sunt meserii deosebit de dificile, stressante, uneori chiar periculoase, nu aspir nici sa fiu nebun sa ma plimb in diagonale, nu sunt si nici nu doresc sa fiu nici paianjen tesator de panze, trapezist-saltimbanc de circ, sau contorsionist nici atata. Daca imi iese un cal in cale, il admir si eu, (ca este imposibil sa nu ii admiri), dar eu nu activez ca maestru de dresaj, vizitiu, cavaler, jocheu, sau hot de cai, plus ca vremea calului domestic sau servitor a trecut, si acum caii sunt mai mult pt a se juca copiii sau oamenii cu ei. Iar cu jucariile eu stiu de mult ca trebuie sa te comporti cat mai frumos, chiar si daca unele din ele se ofera generoase pt scopul de a ne ajuta sa ne exersam incompetentele personale sau chiar uneori sa ne revarsam si supararile personale pe ele. Cu jucariile autentic vii, (de la virus in sus, desi unii zic ca virusii nu sunt chiar total organisme vii, dar ii pun totusi pe lista, just in case), nici nu mai vorbesc ce atent trebuie sa fii, inclusiv sa folosesti echipament de protectie de ultima ora, plus reguli de securitate, legi interne si internationale, si sa te comporti la nivelul etic cel mai inalt, de nivel de rege-judecator super-intelept Solomon, deci eu zic "pas" de cele mai multe ori daca e vorba sa interactionez eu personal vreodata cu vreun animal-pet, ba chiar si om care nu e deosebit de important pt mine, care ar dori sa ma invite sa ma joc eu personal cu el sau chiar sa dansez cu el, desi, desigur, am si eu preferintele mele personale cu care din aceste fiinte doresc sa interactionez mai mult sau mai putin prudent, si de care sa fug mancand pamantul.



(...va urma...sper ca fanii cenaclului Flacara sa nu se supere pe mine...)

 

Relatia mea personala cu Jocul/Joaca- partea 2

Ma rog, initial relaxare, gandit la trecut, la pierderi, si apoi urmeaza si faza muncii, in cadrul oricarei activitati de joaca serioasa. Cel putin pt mine personal joaca a fost mai mereu de nivel de sarcina de serviciu. De unde sa stiu eu cum trebuie sa ma joc ? Adica aveam asa niste cuburi, masinute, animale de plastic, etc, numite jucarii...dar ce sa fac eu personal cu ele ?...oare existau niste reguli si instructiuni care trebuiau folosite astfel incat cineva sa se joace intr-un mod cu adevarat profesional in mod minim etic si competent ? Oare trebuia sa imi inventez eu personal aceste reguli ? Zau, o problema deosebit de serioasa. Eu personal, de cand ma stiu, mi-am luat intotdeauna activitatile zilnice la modul cat mai serios. Pai cum sa nu le iau in serios, cand eu aveam atatea raspunderi pe capul meu inca de la varsta de 4 ani, (cam de cand am amintiri personale) ? In primul rand mi-am inceput cariera profesionala oficiala ca body-guard de om adevarat, nu de vreun cubulet sau vreo figurina de plastic, (atunci cand m-a pus mama sa am grija de prietena mea, ca sa poata ea sa se relaxeze band cafea cu mama ei, cand eu, de fapt, voiam sa stau acolo cu mamele, si sa trag cu urechea la ce discutau ele, si acea prietena putea sa se descurce si singura, ca oricum altceva decat sa fuga de colo colo, sau sa ma inghionteasca, sa ma imbranceasca, ba chiar sa ma ciupeasca din cand in cand, mai ales daca ii stateam in cale, habar nu avea sa faca) !

(Mai inainte de 4 ani, deduc retrospectiv ca aveam indatorirea sa am grija doar de mine personal, desigur cunoscandu-mi limitele propriilor mele capacitati, si anuntand pe altii din jur daca gaseam vreo problema pe care nu ma pricepeam sau nu ar fi fost etic sa o rezolv singur, acordand totodata si respectul cuvenit celor din jurul meu, fie ca erau angajati simplu desemnati sa stea acolo cu mine, sau superiori ierarhici, sau indeplineau ambele functii. Presupun ca eu am fost atat ff egoist din prima clipa, dorind sa ma bucur singur daca gaseam ceva de care puteam sa ma bucur in jurul meu, fara sa ma simt nevoit sa impartasesc aceasta bucurie si cu altii, cat si total ignorant superficial daca se ivea vreo problema, deoarece stiam ca ea va fi rezolvata oricum de cei abilitati sa o rezolve la nivel expert, fara sa trebuiasca sa devin eu personal prea anxios in legatura cu solutionari de probleme eu singur la nivel administrativ, sau prin delegare potrivita altora la nivel managerial. Prin urmare, pur si simplu eu habar nu am nici acuma sa comunic cu alti oameni in afara de a le cere un sfat sau un ajutor cat mai concret punctual pertinent solutionarii unei probleme de interes pt mine personal momentan, si am, in plus, si tendinta chiar obositoare de a ma simti eu personal raspunzator de a rezolva prea multe chestii de unul singur, si tendinta posibil enervanta pt altii de a dori sa fiu eu personal in control la mai tot ce se intampla pe o raza de cca 1 metru in jurul meu, si daca se apropie de mine personal cineva care nu imi place si ajunge la limita de 1 m, eu pur si simplu incep sa dau semnale clare sa ma lase in pace, sau chiar o iau din loc, exceptiile fiind reprezentate numai de cei aflati pe lista mea de VIP, care este o lista deosebit de scurta, si in general nu trebuie sa includa mai mult de alte 3 persoane in caz ca joc poker cu ei in jurul unei masute.)

In paralel, totodata, la gradinita, trebuia sa ma confrunt cu adaptarea la un colectiv de munca total indiferent fata de mine, intr-o organizatie despre care nu stiam nimic, in afara de ca avea un portar/paznic, (pe care l-am evaluat ca dedicat serviciului lui si in general constiincios la locul de munca, si totodata etic in relatia sa cu studentii, plus respectuos fata de d-nele educatoare, d-na directoare, plus chiar si fata de femeia de serviciu, un adevarat role model profesional pt toti portarii si paznicii lumii), plus ca m-au pus sa inspectez chiar din prima zi tocmai jucariile alea mari si complicate, la care eu nu ma pricepeam absolut de loc, ba am fost chiar indemnat sa ma si joc cu ele. Normal ca m-am speriat de atata raspundere.

Plus, dupa aia, cand am inceput sa imi construiesc propriul meu serviciu de inteligenta, caruia i-am devenit, la un moment dat chiar director, efectiv, m-am zbatut de unul singur. Cum sa poti sa iei in joaca sau in gluma asemenea indatoriri si raspounderi cu adevarat serioase ? Mai ales ca se apropia si revolutia planificata pt decembrie 1989, (care, zau, dupa parerea mea se putea amana si pt martie-aprilie 1990, asa cum fusese planul initial, insa, ma rog, intr-adevar, perioada post ianuarie 1990 era prea ocupata din cauza planificarii reunificarii monetare a RFG cu RDG, si pana la urma a fost OK si in decembrie, insa totusi, nu cred ca a fost frumos sa se creeze conditii de pierderi colaterale, plus sa executi oficial niste oameni chiar asa in ziua de Craciun, adica zau, pe undeva cineva tot a fost incompetent...de fapt chiar mai multi pt ca s-a vazut ff clar la TV ce hal de lipsa de organizare a fost in legatura cu aceasta revolutie total subcompetenta, de parca, zau nu trecusera deja 200 de ani de la modelul Bastilia, plus o groaza de alte modele sud-americane, si nu erau si o gramada de carti descriind diverse metode de efectuat revolutii pe toate drumurile accesibile chiar tuturor...adica daca tot dai copy-paste, si mai si executi dupa copy-paste, macar da si tu copy-paste si executa calitativ), revolutie ale carei semne prevestitoare iminente deja se intuiau cat mai larg popular din cresterea zvonurilor stradale despre diverse nemultumiri ale oamenilor muncii, descrise chiar destul de ordonat, (aprovizionare/transporturi, sistem de sanatate, caldura de haine si gaze, mancare, etc), plus cat mai multe bancuri anti-administratie Ceausescu, ba chiar anti-regim socialist utopic sau comunist clasic la liber.

Zau, pai ce, ca director operativ, (la vremea aceea pre 1989, ca abia ulterior am devenit de tip general), de serviciu de inteligenta, era de gluma ? Plus sa vezi cum colegii tai pleaca unul cate unul ba in Elvetia, ba in Germania...efectiv a fost un adevarat exod de oameni care parca paraseau un vapor care se scufunda in ultimele 18 luni alea inainte de revolutie. Ma rog, incepuse si mai devreme, dar mai fusesera valuri asa mai organizate din cand in cand de oameni carora li se aproba plecarea...poate si asta fusese unul din acele valuri deja planificate, naiba stie, dar tot ce stiu e ca mie mi-au plecat multi colegi de clasa atunci, efectiv in clasa a 2-a. Pe urma, in clasa a 3-a am plecat si eu, desi eu mai mult temporar, pe vacante, nu definitiv ca multi altii.

Pe urma mi s-a propus sa imi parasesc familia, si sa ma mut la Paris cu o doamna profesoara de dictare de lb franceza, o propunere, desigur, flatanta pt mine, mai ales ca venea atasata cu un compliment cum ca eu as fi chiar posibil destinat urmarii cursurilor unei Grande Ecole, compliment pe care mama mea l-a judecat la justa lui valoare, ca fiind, desigur, ceva total absurd si ridicol...deci, nu m-a lasat...plus sufletul meu fusese deja vandut USIA, la acea vreme de fapt mai mult din cauza Braziliei si a sud-americanilor, ca nu o aveam eu personal cu razboiul rece clasic, cu ala, dupa parerea mea, trebuind sa se chinuiasca aia de il incepusera, nu eu. Eu deja eram impartial favorabil inclinat atat sefilor administratiilor de pe atunci ale Moscovei cat si Washingtonului, cat si RP Chineze, pt ca ii evaluasem pe toti, asa fugitiv, la prima vedere, (din diversele lor declaratii si aparitii publice din mass-media + informatii provenite pe canalele mele private), ca fiind totusi oameni seriosi si maturi, care vor fi totusi in stare la un moment dat sa cada de acord ei intre ei cine sa imi ofere mie personal servicii de SPP, plus eu eram cu construitul viitorului meu serviciu la acea vreme, plus ca deja era clar ca se ajunsese la un acord de armistitiu deja in legatura cu acel razboi rece, deci ce rost ar fi avut sa imi fac eu personal griji in legatura cu el, mai ales ca incepusem sa fiu nevoit sa ma intalnesc la acea vreme si cu reprezentantii Vaticanului. Eu deja fusesem ferm decis oricum catre alegerea USIA, de cand vizitasem Berlinul de est chiar inainte sa cada zidul, insa totusi raman recunoscator acelei doamne profesoare care chiar se pare ca crezuse in potentialul capacitatilor mele de pe atunci cand eram atat de tanar...de altfel, a iesit ff bine din punctul meu personal de vedere pana la urma, dar poate, asa la nivel de datorie fata de mine insumi, poate chiar ar fi trebuit sa ma chinui studiind la Sorbona, in loc sa ma relaxez in Hawaii [R] ulterior, la acea varsta minunata de 19 ani.

Toate aceste griji si raspunderi nu aveau cum sa nu ma impovareze si sa nu imi influenteze stilul de joaca de-al lungul copilariei si adolescentei, plus ca eu mi-am dat seama destul de devreme ca joaca este o munca, un fel de indatorire a oamenilor fata de societate. Eu chiar fusesem condamnat de cateva ori la jucat in izolare intr-o camera oarecare, in scopul ispasirii unor comportamente sociale neregulamentare atat de mama cat si de prima mea educatoare de la gradinita, si ele fiind deci, prima, seful interimar desemnat al serviciului CTC, al departamentului de Protectia Muncii, si al organizarii serviciilor mele de SPP (pana sa se decida ele intre ele, marile puteri, Rusia, China, si SUA, cine sa castige licitatia pt aceste servicii, sau cum sa isi imparta activitatile in diverse schimburi si diverse garzi de week-end, in caz ca doreau sa participe toate 3 sa lucreze ca SPP-isti pt mine...macar de-ar fi la fel de competente si etice ca paznicul/portarul gradinitei mele, ceea ce le recomand sa aspire si pe viitor ca ideal profesional), iar a doua, expert profesional pe activitati de joaca + educatie prescolara, deci persoane deosebit de competente, eu personal nu am avut nici un dubiu inca de pe la 4 ani incolo ca trebuie sa incerc sa ma joc si eu inalt calitativ, mai ales daca putea fi si vorba uneori de a-mi ispasi vreo vina fata de societate si de a ma reabilita prin joaca utila ei, acestei societati, dar, desigur, daca era si vorba de a ma dezvolta eu personal atat in plan profesional, ca viitor director de serviciu de inteligenta, si in plan personal, asa ca eu-eu.



(...va urma...)

 

Relatia mea personala cu Jocul/Joaca- partea 1

Zau, nu stiu de ce m-am sculat asa imbufnat ieri dimineata, de mi-am amanat pana si articolul despre Joc/Joaca. De fapt cred ca stiu. M-am sculat efectiv suparat pe toata lumea, si asta inseamna ca de fapt eram suparat pe mine insumi. Stiu si de ce. Efectiv NU i-am ascultat pe mama si pe tata, care mereu mi-au spus si inca imi spun sa invat sa am grija de mine, si eu am stiut ca in ultima saptamana eu nu i-am ascultat. Efectiv nu am fost indeajuns de egoist, si m-a apucat un fel de disperare altruista, in loc sa folosesc in continuare bine mersi linistit mecanismele mele de aparare preferate, care mi se si potrivesc ff bine, denial-ul + rationalizarea, si umorul. Cred ca este din cauza ca, la fel cum imi este imposibil sa gasesc incaltaminte si accesorii de piele inalt calitative in Norvegia, mi-a fost si ff greu sa folosesc umorul, ca mecanism preferat mie cu adevarat superior de aparare de nivel de aur, (desi se pare ca in Norvegia e considerat pe locul 2 dupa altruism, si e efectuat la un nivel total sadic-infantil de copil de max 12 ani), si in ultima saptamana, chiar ca nu am avut ocazia sa il pot folosi, decat o singura data, insa l-am folosit si in mod reactiv sadic-norvegian, si mi-a parut sincer rau dupa aia, pt ca asa ceva nu prea e genul meu, in nici un caz la serviciu, unde eu chiar incercasem sa imi planific ca in zilele cele mai dificile sa arborez o atitudine in general sustinatoare de moral de tip zambitor-incurajatoare de voluntarism patriotic loialist optimist de constructor al socialismului, (desigur de catre altii, nu de catre mine personal)...dar bineinteles ca uitasem total de armura ridicola, (nepotrivita mie personal, mai ales ca eu nu le prea am cu cavalerii medievali costumati in metal zanganitor, eu fiind mai mult cu admiratul sandalelor antice grecesti si romane cu cat se poate de multe curele de piele infasurate si stranse exact cat trebuie...si ce talpi...), cu care ma impopotonasem, plus de zidul din fata mea personala, fata de care eu nu stiu de ce, (din altruism, desigur), m-am simtit efectiv nevoit sa dau cu capul ca un berbec, (deoarece eu nu sunt cu escaladatul, nedorind sa mi se verse in cap smoala incinsa), si aceasta mica incercare de a manipula mediul meu inconjurator a ricosat imediat inapoi catre mine.

Cred ca am fost "contaminat" superficial cultural norvegian, si nu stiu daca eram pregatit inca pt asa ceva. Adica nici nu s-au implinit 2 ani de cand sunt aici. Plus ca mie personal altruismul imi este total strain, plus chiar si pt norvegieni e mai mult de tip de propaganda politica, decat real caracteristic sufletului lor. Altruismul, dupa parerea mea, apartine ceva mai natural popoarelor sudice ale Europei, care au fost in general bine hranite, mult mai mult decat poporului norvegian, care, de cand il stiu, pare a suferi de foame. Cred ca numai ursii polari, cativa elani, si cativa reni sami nu au suferit de foame in Norvegia. Si foamea precis nu dispune la altruism, ba poate dispune chiar la o relatie ambivalenta cu altruismul, mai ales daca este fortat educativ nepotrivit, fie prematur, fie prea strident/brutal si inabil propagandistic. Eu personal nu am o relatie ambivalenta cu altruismul, pur si simplu nu-l pot suferi si basta. Nu mai vorbesc ca, daca e vorba de a construi ceva, inclusiv socialismul, ar fi trebuit sa iau seama mai bine la atitudinea muncitorilor constructori reali de la corporatia vecina Piramida, nu sa improvizez eu asa aiurea, cf filme realist socialiste cu muncitori constructori ai sec XX. Pana la urma, prin urmare, deci, efectiv nu am fost "cuminte", nu mai zic ca nici nu m-am spalat pe maini, nici nu mi-am facut lectiile.

Nu cred ca oamenii aflati sub stress ar trebui sa foloseasca altruismul. Eu nu am fost obisnuit cu nivelul de stress social pe care l-am intalnit aici. Nici nu aveam habar ca este posibil intr-o tara aparent atat de linistita si de bogata...desi, desigur, este bogata doar de un pic mai mult de o singura generatie, si efectiv, fie a fost indopata fortat, fie s-a lacomit...si nu era genul ei. Daca Romania este ca o fata tanara adolescenta de cca 13 ani 1/2, care a crescut  in conditii oarecum abuzive, intr-un cartier ceva mai brutal si sarac, desi nu extraordinar de violent, din cauza, probabil, ca a avut macar 2 bunici ca lumea, care au reusit sa o protejeze cat de cat cand era mai mica, unul fiind probabil Regele Ferdinand, iar celalalt poate chiar insasi limba romana, insa la o varsta ceva  mai marisoara fiind martora la activitatile neetice ale unui tata cam alcoolic si grosolan, si mai slab protejata de o mama destul de timorata, (acestia neputand deja fi identificabili ca persoane anume, deoarece imaginea este, desigur, o figura de stil), nereusind sa isi convinga tatal sa o lase sa viseze potrivit varstei ei la primul bal de la caminul cultural, ba chiar incasand si o scatoalca si o injuratura de mama, atunci cand a incercat, in joaca, dar si speranta sincera, sa se machieze si sa isi priveasca chipul in oglinda, si sa isi inchipuie cum va fi oare intr-un prim dans din viata ei, Norvegia in schimb, este o adolescenta de cca 15 1/2 ani, cu probleme oarecum ceva mai severe, desi, desigur, nu irecuperabile. Nu doresc sa intru in descrierea lor in clipa asta, mai ales ca acest blog nu este de fapt in principal dedicat culturii acestei tari, ci este in principal destinat adaptarii mele personale in cadrul acestei tari, si al luatului de ramas bun de la lb romana.

Eu nu doresc sa imi iau vreodata ramas bun de la ceva sau cineva fara a fi impacat si linistit in sufletul meu. Niciodata nu mi-a facut placere sa plec de langa cineva sau ceva drag mie avand sentimente de suparare in sufletul meu fata de acea persoana sau acel obiect, desi, desigur supararea simpla din cauza de tristete de despartire, am considerat-o ca un sentiment acceptabil, desi nu as putea sa spun ca s-a ivit de fiecare data cand am plecat de langa ceva sau cineva. Eu am plecat de multe ori de langa cineva sau ceva drag. De mic de tot, de cand ma stiu, eu am fost tot pe duca. Nu am avut multe persoane care mi-au fost chiar autentic dragi in viata mea, la care sa tin cu intreg sufletul meu deschis si sincer, plus cu toata inima mea, iar obiecte nici atata. E mama, e tata, e prietena mea, e bunica mea materna, e bunicul meu matern, e bunica mea paterna. Ei sunt incontestabili. Mai sunt cativa profesori, (de ambele sexe), pe care i-am admirat ca oameni profesionisti cu adevarat, si pe care intotdeauna sufletul meu ii va saluta omagial daca se intampla sa ma gandesc la ei, pt ca ei chiar ca au fost inimosi si harnici, nu numai fata de mine, dar chiar fata de generatie dupa generatie dupa generatie de elevi din fata lor...desi din pacate eu personal efectiv nu am fost in stare sa invat mai nimic de la ei, decat efectiv sa ii admir cu gura cascata si ochii chiar holbati de uimire ca pot exista acest fel de oameni profesionisti chiar atat de autentic dedicati pe acest Pamant.

Pe urma e Karl, (desi la vremea lui eu nici nu stiam ce e sufletul, si/sau poate nici sufletul meu habar nu avea ca este angajatul corporatiei mele personale private, si poate o fi crezut ca e doar asa, un fel de musafir sau turist, dar desigur inima mea batand in fata lui am simtit-o, si chiar destul de tare), e d r, (love of my life, etc.), e micul print, (desi fata de el, zau, desi am fost sincer, totusi nu mi-am deschis sufletul prea mult, iar cu inima mea pe inima lui abia am indraznit sa il ating de cateva ori, deci mi-a fost si frica sa nu-l iubesc prea tare, tocmai pt ca sa nu-l ating/influentez cumva in mod gresit la sufletul lui inca in formare cu elemente ale sufletului meu, de care eu nu cred ca avea neaparata nevoie de-a lungul vietii lui independente viitoare). Ar fi fost oarecum si Nelson, (el fiind insa deja o cauza pierduta pt suflet, pe care amandoi ni l-am despartit prin ziduri personale de spatiul din jurul nostru personal, si in mod conventional de la inceput am decis de comun acord sa tinem usile + ferestrele inchise intre sufletele noastre, desi eu m-am uitat curios printr-o fereastra la el de cateva ori cand dormea, si el, la randul lui, a deschis fereastra casei lui si mi-a spus buna ziua de cateva ori chiar amical, si, per total, eu personal avand atat mintea din fruntea mea, cat si inima mea la dispozitia lui, de cate ori ar avea nevoie de ele, si sper atat de mult, atat de mult imi doresc sa ma intalnesc o data cu el in Maroc, in viitor, departe de tot, cand vom avea peste 62 de ani amandoi, poate chiar peste 67...desi totusi parca nu as vrea ca el sa aiba peste 71, ca prea ar fi batran, sau cine stie...poate ca atunci cand implinesti 70 de ani, mai ales in viitor, nu esti chiar asa de batran, totusi). Eric este exilat din cadrul acestei liste, desi eu personal mi-am pus inima pe masa chiar sincer fata de el.

Ca obiecte, zau, mereu mi se strica in mod cu adevarat prematur brelocul preferat al momentului respectiv, de care ma agat si eu. Am avut unul din NY, cu imaginea turnurilor WTC gravata pe el, pe care l-am purtat ani de zile cu mine, efectiv carandu-l de colo colo, desi nefolosindu-l pt rolul lui principal original, pt ca era de fapt defect, si mi-as fi pierdut cheile, sau cel putin as fi fost obligat sa le culeg de pe jos in continuu, daca l-as fi folosit ca breloc, si l-am atins strans in degete de atatea ori incat efectiv, la un moment dat, am vazut cu uimire ca s-a sters imaginea gravata pe el. Nici nu mi-a venit sa cred ce s-a putut intampla. Nici nu mi-a venit sa cred. Si acum am acel breloc, desi nu il mai car chiar peste tot, si imi pare atat de rau ca s-a sters imaginea aceea gravata pe el. Ar mai fi cateva carti, desi niciodata aceleasi, pe care mereu mi le-am luat cu mine ca obiect de tranzitie in orice calatorie in care am plecat, desi rar am ajuns sa le citesc vreodata. Erau doar asa pt a le atinge, si pt a-mi aminti de patul meu anterior, pe care nu mai aveam sa il regasesc decat poate peste ceva vreme, cine stie cand, si a ma pregati totodata sufleteste pt a dormi intr-un pat nou. Ar mai fi dream catcher-ul cadou de la prietena mea, cumparat pt mine special din aeroportul Minneapolis-St Paul, care si acum sta pe peretele camerei mele din apartamentul parintilor mei din sectorul 2 Bucuresti. Mai sunt papucii brazilieni roz neon, tot cadou de la ea, pe care i-am luat in bagaj cu mine si ii am acum in picioare.

A fost mai de mult o servieta de vinilin de culoare ocru, in care avusesem un inel de aur simplu, si o moneda de aur din regiunea unde s-a nascut stra-stra-bunica mea materna, dar le-am pierdut. Au mai fost 2 fotografii inramate in rame de culoare argintie, una cu stra-bunica mea materna, si una cu stra-bunicul meu matern, inainte de a deveni sotul ei. Le-am pierdut si pe alea. A mai fost, si mai de mult, catelul meu cu mutra de ursulet si urechi clapauge, cu nasul de plastic care cadea mereu. S-a dus si el, si efectiv NU STIU UNDE...asa de rau imi pare dupa el. Ca eu, zau, am incercat sa am grija de el cat am putut, dar l-am lasat in urma, si apoi, pur si simplu a disparut, si efectiv NU STIU UNDE E, si asa de RAU mi-ar parea sa fi ajuns undeva la gunoi...ca NU merita asa ceva, zau, NU merita. Mai am un ceas de mana Victorinox Swiss Army Knife, pe care il luasem cadou cuiva, dar nu i l-am mai dat, si acum sta intr-o cutie neagra de carton satinat de forma paralelipipedica aproape cubica, care cred ca imi place chiar mai mult decat ceasul din ea.

(...va urma...)

Articolul despre relatia mea personala cu Jocul/Joaca se amana

Din pacate, sunt nevoit sa nu ma ocup nici acum de ce as vrea eu in mod principal pe blogul meu personal in decursul acestei faze a 2-a a adaptarii mele de imigrant veleitar in Norvegia, (si anume, in principal, pareri sau impresii personale ocazionale de critica literara si de filme de nivel total amator, in vederea dezvoltarea planurilor pt viitorul meu tratat de Estetica Etica in minimum 14 volume, mai realist, probabil, din cauza ca acum sunt ceva mai invatat/patit decat am fost inainte, 26, pe care am de gand sa incep sa il scriu, desigur, dupa ce ies la pensie, peste cca 40 de ani, dupa ce ma voi fi mutat pe o insula cat mai rurala si mai izolata din Oceanul Pacific, deoarece NU doresc sa fiu fugarit cu pietre de catre mase prea largi de diversi oameni care se vor simti nemultumiti, poate chiar ofensati sau jigniti, cine stie, de opiniile si indicatiile mele personale in legatura cu etica activitatilor de consumator/fan, producator/creator, businessman, promoter, educator, sau filozof de arta profesionist sau chiar amator cu aspiratii de a functiona cat de cat minim etic, si, daca se poate, si minim competent, desi asta observ ca va trebui sa fie poate facultativ, deoarece se va ridica problema deosebit de politic complicata sau chiar poate periculoasa a creeari unor standarde si baremuri de minima competenta, in activitatile sale de hobby personal, mai ales in legatura cu creatorul/producatorul si consumatorul/fan-ul de arta, desi, sincer cred ca in cazul producatorilor si consumatorilor de arta in masa, totusi poate niste standarde si baremuri ar fi OK), o faza a 2-a catre care ma straduiesc sa tranzitionez pe deplin de cand s-au incheiat primele 18 luni traditional larg international cultural acceptabil alocate fazei a 1-a de soc cultural, din pacate in cazul meu, de nivel destul de traumatic total neasteptat, desi nu chiar imprevizibil, datorita faptului ca NU mi-am facut temele de emigrant/imigrant ca lumea, si NICI nu am ascultat cat as fi putut eu de atent la sfaturile, indicatiile, si informatiile cat se poate de competente oferite mie personal in mod deosebit de inalt si intotdeauna consistent etic si constiincios de catre proprii mei parinti personali, care efectiv s-au straduit toata viata mea sa comunice cu mine personal la nivel educativ in mod cat mai optim eficient adecvat varstei, intereselor, si capacitatilor mele evaluate chiar super-corect, clipa de clipa, (minus orele de somn sau de inconstienta de nivel coma Glasgow pediatric de nivel 11-15 de diverse cauze, caz in care i-au lasat pe diversi medici sa se ocupe de acest comunicat, desi mama mi-a marturist ulterior ca incerca sa ma ciupeasca din timp in timp doar doar oi incepe si eu sa plang, sau macar sa ma vait si eu ca alti bebelusi, in loc sa stau uitandu-ma pe pereti ca un total nesimtit, uneori chiar zambind, insa cam fara motiv direct imediat posibil identificabil, in timp ce ea incerca sa comunice cu mine pt diverse sfaturi posibil utile unui copil nou nascut pt a se adapta mai usor la socul cultural pertinent mediului inconjurator al sectorului 1 Bucuresti 1980, cam intre Gara de Nord si str Occidentului), plus la nivel de super-anduranta profesionala de comunicator parental uman total iubitor real posibil imaginabil pe lume, si, in plus, nici macar, efectiv, ca un bou lenes + adolescent functional ce INCA par sa fiu, NU am revizuit prea atent cateva informatii chiar autentic credibile si total utile oferite mie personal cu cea mai inalta prietenie + total pe gratis de catre diversi informatori amicali internationali aliati, si faza a 2-a in care am de gand sa ma declar pe deplin instalat imediat dupa ce voi fi implinit, pe 30 septembrie, varsta de 32 de ani, si pe 10 octombrie se vor fi implinit 2 ani de cand am emigrat cu intentie serios definitiva din Romania, ca, zau, chiar ca sunt cam real intarziat, atat la propriu, cat si la figurat, (desi totusi nu chiar azi de la serviciile corporatiste nr 1 si 2, pt ca totusi azi este sambata, 25 august...nici nu mai zic a carui zi de nastere a fost, ca deja sunt cam dezamagit, si nu am chef sa le fac reclama, desi zau, nici nu m-am uitat dincolo de anul 1624, (desi poate ca ar fi trebuit), si nu as dori sa se simta nimeni jignit ca nu a fost mentionat, plus, desi am observat, ca au murit, din pacate, de-a lungul istoriei, tot azi, o gramada de oameni interesanti si chiar utili societatii, totusi astazi nu am chef de citit necroloage, nu am chef nici de mentionat sfintii sarbatoriti astazi, nu imi pasa nici de ziua soldatului brazilian, nici de independenta omului uruguay-an de sub jugul brazilianului, nici de festivalul de insamantare si belsug agricultural operativ sau cooperativ antic roman, si nici macar de Ziua Eliberarii Parisului...zau, sunt un adevarat nesimtit, plus cred ca sunt in stare de burn-out atat de la servicii, cat si de la blogging, plus din cauza deciziei sa nu duc relatia mai departe cu ala de care ma indragostisem acum o saptamana...din efectiv nici nu mai tin minte ce cauza/motiv oi fi gasit si in legatura cu asta.)

Prin urmare, fiind in stare de burn-out, NU ma simt competent de a adresa relatia mea cu Jocul/Joaca, deoarece se stie ca joaca e o munca, nu invers, cel putin nu intotdeauna, asa cum crezusem, si de fapt chiar sperasem eu pana acuma, nemaivorbind ca jocurile mele personale preferate din real life dintotdeauna se petrec in general fara a trebui sa ma chinui sa imbin cuvinte reale (pt care eu personal, totusi am un oarecare grad de respect, chiar si cele de tip onomatopee), in propozitii si fraze, (in orice limba), mai ales ca eu personal totusi, incerc sa respect si sintactica, iar de semantica prea detaliat profunda de nivel academic, mie personal, in real life, chiar intr-un real life destul de international, drept sa spun, mie personal putin imi pasa, deoarece eu nu sunt diplomat negociator sau vanzator de ceva anume, plus stiu ff bine de destul de multa vreme cat exact valoreaza serviciile mele personale, chiar si alea fara cuvinte prea multe, sau spuse cf un scenariu deosebit de simplu, asa, in general, pe piata internationala a oamenilor muncii, inclusiv serviciile care se pot efectua si de la distanta.

Am obosit sa fiu politic si istoric util social, desi recomand aceste activitati in general considerate deosebit de morale

Eu personal am obosit sa raspund la lepse politic si/sau istoric educative pt mine, desi m-am straduit cat am putut de bine ca sa se vada ca eu recomand si sustin acest fel de activitati, si, in plus, daca as fi avut ceva mai concret palpabil de castigat de pe urma lor, de ex hartie tiparita de tip bancnota exotica si/sau estetic interesanta, probabil chiar le-as fi si promovat mai sarguincios/asiduu, asa ca acum, in scop de repaos de tip activ inalt recomandabil, m-am decis sa raspund la o leapsa de vacanta, pe care eu am preluat-o de pe blogul lui Intuneric, (desi cred ca el o preluase de pe blogul lui Vienela, si ea a preluat-o de la altcineva, dar zau daca am chef sa fiu chiar atat de integru incat sa ma straduiesc sa caut sa vad cine a fost cu ideea originala ca sa il/o mentionez si pe ala/aia). Ma gandesc ca poate voi avea sansa de a ma educa si geografic si estetic cu aceasta ocazie, deci nu va fi chiar timp total pierdut sau de simpla relaxare total indolenta pt mine personal.

1. Muntele sau marea ?
    Imi sunt egal + destul de des placute (in real life, traind in prezent, sau in poze, filme, sau amintiri personale) asa ca nu as putea sa aleg.

2. Iarna sau vara ?
    In general, primavara sau toamna. In particular, cea de-a 17-a vara.

3. Care e destinatia la care visezi sa ajungi macar o data in viata ?
    Japonia.

4. Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o ?
    Toate tarile pe care le-am vizitat au avut ceva care sa le recomande.

5. Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii (Romania) pe care l-ai vizitat ?
    La nivel obiectiv, Bergen. La nivel subiectiv personal, Helsinki.

6. Care a fost cel mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat ?
    Baile Herculane.

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat ?
    Magazinul Bergdorf Goodman.

8. Ce obiectiv turistic (din Romania) ai recomanda unui strain ?
    Muzeul national al satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti.
   
9. Ce oras ti-ai dori sa vizitezi ?
    Efectiv nu ma pot hotari intre Hong Kong si Singapore.

10. Ce suveniruri cumperi de obicei ?
      Brelocuri. Dar nu am grija de ele ca un colectionar. Pur si simplu le folosesc pana se strica. Am pastrat ff putine pe termen mai lung.

Mi-a facut ff mare placere sa raspund la aceasta leapsa !! Asta reiese ff clar si din faptul ca am reusit sa raspund cat mai concis si la obiect, deoarece eu nu sunt in stare de asa ceva decat fata de lucrurile sau activitatile care imi fac deosebita placere + fata de care ma simt total relaxat !! Cu aceasta ocazie, doresc sa anunt si subiectul viitorului meu articol intitulat Relatia mea personala cu Jocul/Joaca, un articol despre care deja intuiesc/presimt ca va fi unul deosebit de prolix si greu inteligibil, a carui idee mi-a venit in timp ce reflectam visator-ganditor-contemplativ-admirativ la propriul meu comentariu de sub articolul lui Intuneric de unde am preluat leapsa de mai sus, al carui titlu + continut stilistic maiestrit m-a indemnat in mod destul de activ la acest tip de reflectie adesea, se spune, inspirata.

Cine a mai decedat si in august 2012 (pana acuma)

Recunosc ca mie imi place sa citesc uneori rubrica Decese din diverse ziare. Desigur, prefer ca decedatii prezentati acolo sa fi fost ffffffff batrani, deci, chiar si vrand nevrand, cu ceva sanse mai mari de a fi fost posibil utili societatii mai largi prin ceva cat de cat concret anume in plus decat doar a ne oferi noua simpla bucurie cauzata doar de existenta lor in viata la un moment dat pe acest Pamant.

Cititul rubricii Decese nu este o activitate deosebit de organizata din partea mea, ci pur si simplu sunt uneori atras catre acea rubrica de fotografia decedatului, (mai ales daca e din tinerete), si/sau alteori si de catre un cuvant mai interesant legat de activitatea profesionala a acelei persoane. Prin urmare, nu sunt deosebit de interesat de a citi necroloage dedicate unui "bunic adorat", sau unei "mame desavarsite", desi sunt de acord ca si aceste activitati pot fi indeplinite cu grade diferite de competenta, (mai ales in ceea ce priveste bunicii, ca parintii, vrand nevrand sunt ajutati si de bunul D-zeu + mama Natura sa fie cat s-o putea de competenti este omeneste posibil si minim necesar pt vasta majoritate a oamenilor lumii, insa in legatura cu competenta bunicilor se pot observa uneori probleme, desi pana la urma majoritatea lor se dovedesc de a avea de-a face cu starea mai mult sau mai putin proasta a sistemului sanitar din acel loc si a competentei angajatilor directi ai Ministerului Sanatatii decat de lipsa de constiinciozitate a acelor bunici), si sunt, desigur, ambele, alaturi si de activitatile de bunica, unchi, matusa, sau tata, chiar ff utile societatii. (Nu sunt asa de sigur daca profesia de frate sau sora, sau var sau verisoara sunt ff utile asa societatii mai largi, pt ca functiile acestora pot fi indeplinite la urma urmei, si inca si in mod oarecum intermitent, deci si mai odihnitor pt toti cei implicati, si de catre unii colegi de scoala, sau diversi amici la urma urmei, dar este OK sa existe acestia, ca sa functioneze pe post de suplinitor din cand in cand daca o fi vreunul din cei principali momentan in vacanta sau ocupat cu altceva, astfel incat sa se asigure in jurul fiecarui om un nr minim alocat de 2 functionari de tip bunic si 4 functionari de tip parinte, deci un nr minim de 6 manageri cat de cat mai rasariti in jurul fiecarui copil).

In fine, uitandu-ma la lista decedatilor mai interesanti ai anului 2012, doresc sa mentionez ca mi-a facut placere sa citesc necroloagele urmatoarelor persoane, desi, desigur, NU din cauza ca m-as fi bucurat, Domne fereste, ca ar fi decedat acele persoane, ci pur si simplu mi-a facut placere sa citesc in ce fel au fost ele utile societatii mai largi:

* d-na Aase Ingerid Nathalie Bjekholt, nascuta in 1915, fiica unui instalator si a unei croitorese, cu studii la Scoala serala de Socialism, (pornita si condusa la acea vreme probabil cf modelul pornit de d-na Alexandra Kollontai, o educatoare deosebit de talentata incapatanat pacifista de pe vremea Marelui Razboi, carei i se interzisese rezidenta in Danemarca si Suedia, insa a reusit sa ii gaseasca pe bietii norvegieni ramasi pe atunci in aceasta tara neutra in acel razboi, deci in general oricum total pe dinafara in ceea ce priveste anumite probleme cat se poate de practic concrete de logistica, mai ales pe probleme de securitate umana, insa, totusi, incontinuu insetati de scoala si de cunostere si in general ff respectuosi si chiar recunoscatori fata de educatorii profesionisti talentati, inca de pe vremea Reformatiei, deci si cu mult inainte de vremea acelui Razboi cel Mare, care probabil o fi fost si asta oricum pornit doar din cauza unor simple mici erori ortografice sau gramaticale efectuate de diversi politicieni mai neatenti fata de profesorii, si/sau, Doamne fereste, profesoarele lor de limbi si literaturi de la scoala, si la vremea lui, si destul de probabil si destul timp si dupa aceea, ulterior dansa, d-na Kollontai, devenind Comisar al Poporului pe probleme sociale din URSS, servind ca role model pt o gramada de lume, si contribuind totodata si la dezvoltarea ideologiei feministe de tip socialist, cu idealul personal oarecum controversat de a distruge familia clasica retrograd opresiva fata de avansarea femeilor in politica si societate, ideologie propagata destul de pasional inflacarat ba chiar si probabil utopic visator la nivel de suflet ruso-finlandez al d-nei Kollontai, mai mult ca sigur impotriva acelor idei politice total retrograde legate de stapanirea si partajul unor diverse proprietati promulgate in mai toata Europa de catre Codurile Juridice Civile Napoleonice, desi totusi numai pana catre linia de tighel in zig-zag Sf Petersburg/Leningrad-Moscova-Kiev-Stalingrad, ca mai departe chiar ca nu avea cum sa le mearga, cf tablourile panoramic al luptelor de la Borodino si de la Stalingrad, pe care le tin minte pana si eu, ca totusi au fost pictat in imagini mai clare decat o carte atat de complicata numai cu cuvinte ca Razboi si Pace, ale carei ecranizari eu personal nici nu le-am vazut), intre 1938 si 1939, (cand in Norvegia, cu ajutorul a 2 fosti emigranti din milioanele de emigranti norvegieni in America pe motive de foame ceva mai concreta decat doar cea simpla de cunostere de la vremea d-nei Kollontai, care s-au intors in mod cu adevarat patriotic inapoi in tara lor natala, pt a pune bazele industriei salilor de cinematograf din Norvegia, devenise, deci, ff populara si d-na Greta Garbo, nu numai in rolul amantei aristocratice poloneze deosebit de frumoase si de talentate care a reusit sa il imblanzeasca pana si pe bestialul de Napoleon Bonaparte, mai ales pe cel interpretat de suavul si cu adevarat rafinatul dl Charles Boyer, care se vede chiar din acel film cat efort intr-adevar urias de nivel super-competent si etic profesional a trebuit sa depuna ca sa nu sara sa o stranga de gat pe d-na Greta Garbo, care ii fura tocami lui prim planul, o reusita istoric feminista din pacate numai efemer temporara, nu ca in acea poveste pe care s-a bazat acel film cu "happy end" chiar pana si in versiunea Disney, dar si in rolul Ninotchka, un personaj, se spune, atat de asemanator cu d-na Kollontai), ulterior de profesie politician al Partidului Muncitoresc norvegian, primul ministru al Ministerului Familiei si Consumatorului in exercitiu in aceasta functie intre anii 1956 si 1965

* dl Patrick Ricard, nascut in 1945, cu studii de business in Franta, Germania, si SUA, ulterior de profesie antreprenor, si, succesiv, director managerial si apoi CEO al grupului producator de bauturi distilate Pernod Ricard, fondat de tatal dansului in 1932, onorat cu certificatul de Persoana a Anului 2003 de catre Camera de Comert Franco-Americana de la New York, si decorat in 2007 cu ordinul de comandor al Legiunii de Onoare

* d-na T.G. Kanala Devi, nee Govindamma in 1930, de profesie artist vocal de dubbing si playback, actor de teatru si de cinema, si jucator de biliard, care a contribuit la sprijinirea dezvoltarii industriei cinematografice Telugu, asa numita si Tollywood, aflata in judetul indian Andhra Pradesh, si a jucat atat roluri de barbat cat si de femei, fiind in special remarcata pt interpretarea rolului lui Alexandru cel Mare

* dl Biff Elliot, nascut Leon Shalek in 1923, initial de profesie boxer, intrerupandu-si acea cariera din cauza obiectiilor mamei lui, ulterior recrut in armata SUA, repartizat in divizia de infanterie 34, si stationat in Africa de Nord pe timpul celui de-al II-lea razboi mondial, ulterior student si absolvent al Universitatii din Maine, initial aspirand la o cariera de scriitor profesionist, insa in final devenind actor profesionist de teatru, televiziune si cinematograf, cunoscut mai larg pt interpretarea sa a rolului detectivului Mike Hammer.

* dl Svetozar Gligoric, nascut intr-o familie sarmana din Belgrad in 1923, elev si student constiincios si ulterior de profesie jucator de sah si jurnalist, comentator, istoric, si educator deosebit de competent si etic pe domeniul de expertiza al sportul sahului, considerat cel mai bun atlet al RFS Yugoslavia pe anul 1958, care ramane cunoscut pt filozofia sa personala de a juca nu emotional indarjit impotriva oponentului, ci impotriva pieselor de sah manuite de dansul

* dl Sergei Petrovich Kapitsa, fiul unui laureat sovietic al Premiului Nobel pt Fizica si al fiicei unui inginer naval expert in matematica aplicata si memorialist rus, si totodata fratele unui geograf si explorator polar al continentului Antarctica, care a descoperit Lacul Vostok, cel mai mare lac subglacial antarctic, nascut in 1923 la Cambridge, in UK, student eminent, absolvent al Institutul de Aviatie de la Moscova in 1949, cercetator stiintific la Institutul de Fizica Lebedev, si la Academia Sovietica si ulterior Rusa de Stiinte, profesor universitar la Institutul de Fizica si Tehnologie de la Moscova, in principal axat pe domeniile fizicii, in particular al electrodinamicii si al fizicii de acceleratie a particulelor, si totodata si pe domeniul demografiei, in special al tranzitiilor demografice la nivel global, deosebit de interesat in popularizarea descoperirilor stiintifice in randul unui public cat mai larg, in urma carora a fost premiat in 1979 cu premiul UNESCO Kalinga pt popularizarea stiintelor, in urma participarii sa la emisiunea TV Incredibil dar Adevarat, in 1980 cu Premiul de Stat URSS, si medaliat cu medalia de Aur a Academiei Sovietice/Ruse de Stiinte in 1985, editor sef al editiei sovietice a revistei de popularizare a descoperirilor diverselor stiinte Omul de Stiinta American, vice-presedintele Academiei de Stiinte Naturale din URSS/Rusia, presedintele Societatii de Fizica Eurasiatica, activist politic international anti-razboi nuclear prieten cu dl Carl Sagan si totodata si scafandru amator pasionat de filmarile subacvatice, castigator de premiu 2 la Cannes pt un asemenea film documentar subacvatic in zona Marii Japoniei, imediat in urma d-lui Jean-Yves Cousteau, (desi, ma rog, cand e vorba de competitie pe filme la Cannes, trebuie mentionat ca pe vremea Razboiului Rece, dl Cousteau a colaborat cu dl Louis Malle la nivel de producator, plus avea si suportul Academiei Nationale de Stiinte a SUA, pe cand dl Kapitsa il avea numai pe cel al unei parti a administratiei si guvernului american si al ownerilor capitalisti ai revistei Omul de Stiinta American)

* d-na Marilyn Leavitt-Imblum, nascuta in 1946, eleva la liceul condus de calugaritele Ursuline din Ohio, ulterior de profesie desigener si publicist pe domeniul broderiei cu cruciulite, cunoscuta in special pt popularizarea ingerilor brodati in stil victorian

* d-na Helen Gurley Brown, nee Helen Marie Gurley in 1922, fiica unui parlamentar fost sef de comisiei de acordare de permise de vanatoare si de pescuit in statul Arkansas, eleva la liceul politehnic John H Francis, si absolventa a colegiului de business Woodbury, initial de profesie asistent administrativ (secretar) in industria reclamelor, ulterior remarcata datorita talentului de a concepe si redacta texte pt reclame, si devenita scriitor profesionist de larg succes de public general dupa publicarea cartii Sexul si Femeia Necasatorita in 1962, mai apoi devenita editor-sef al revistei culturale si de popularizare a domeniului de cunostere al psihologiei larg astazi inca populara la nivel international Cosmopolitan, infiintata in 1886 ca o revista fara prea mare succes pt intreaga familie, devenind o revista predominant literara in 1889, si castigand ceva succes pe urmatorii 50 de ani, publicand texte scrise de d-nii Theodore Dreiser, Rudyard Kipling, Jack London, si d-nele Willa Cather si Edith Wharton, si ulterior, dupa achizitionarea ei de dl Hearst in 1905, si texte de d-nii Sinclair Lewis, AJ Cronin, GB Shaw, Upton Sinclair, dar si ale unor jurnalistii investigativi de mare succes de tip muckracketeers, (rascolitori in noroiul posibilei coruptii de business si politice), ca dl Charles Edward Russell, si d-na Ida Tarbell, ajungand apoi incet incet, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand lumea chiar ca probabil nu mai avea chef nici de fictiune, nici de noroi, in pragul unei ruine financiare iminente, din care, in sfarsit, a reusit sa o recupereze d-na Helen Gurley Brown, desi politica administrativa a dansei nu a fost intotdeauna agreeata de alti leaderi ai valului 2 al miscarii politice feministe de la acea vreme, cum ar fi d-nele Betty Friedan si Germaine Greer, carora am impresia ca nu le placea asa de mult domeniul de cunoastere al psihologiei, in nici un caz la un nivel de larga popularizare oarecum superficiala, uneori chiar realist posibil distorsionata si distorsionabila de unele interese economice individuale sau de grup, (considerat oarecum innaceptabil din punct de vedere etic politic superior clasic feminist deja bogat si/sau aristocrat, insa totusi, din pacate, efectiv omeneste de cand lumea atat la bogati cat si la saraci, inca tot uneori trist, dezamagit, nefericit, sau manios), ci le placea mai mult domeniul de cunostere al sociologiei, si acesta mai mult la nivel de metoda sau tactica politica de actiune pt sprijinirea dezvoltarii ideologiei politicii feministe, si educarea ei si in randul colegelor de partid ceva mai sarace, care trebuiau probabil, totusi, si dupa parerea lor, conduse cu ceva mai mare sarguinta cu precadere catre a prefera si a alege drumul spinos si abrupt insa deosebit de inaltator moral al sacrificiului personal, nu drumul ceva mai comod catre lenevitul pe plaja aristocrat exclusivista din Mustique, cu binecunoscutul risc al aglomerarii acelor plaje cu prea multe colege exagerat de iubitoare de manele si/sau diversi cocalari uneori teoretic posibil chiar periculosi, in orice caz mai periculosi decat gay-ii pe care "stie" oricum mai toata lumea ca pot fi dominati, manipulati, dezbinati, si condusi ff usor imediat ce le zice cineva de tip leader, indiferent de ca e barbat sau femeie, si efectiv, zau, indiferent de orientare sexuala, fie Bau !, fie Aport !, pt ca ei sunt asa mai superficiali si mai imaturi, posibil vulnerabili si nevricosi din fire oricum, niciodata de nivel de leader-leader ff competent pe intreaga lume cultural iudeo-crestina pictorial si textual descrisa in diverse reviste si carti de larg consum general acceptabil popular de cand a decedat, din pacate tocmai in anul 323 ICh, faimosul leader-leader si role model istoric de odinioara Alexandru Macedon

Disclaimer: nici acum nu am inteles istoria ideologiei si/sau a subculturii feminismului prea bine, (desi, desigur, nu este recomandabil pt nimeni de a-si formula o parere despre ea numai citind revista Cosmopolitan, si ar trebui gasita cel putin o alta a doua sursa de informare reputabila, preferabil chiar 3 in plus), dar nu-i nimic pt ca si asa am auzit repetat destul de des ca femeile sunt ininteligibile, si desi eu nu prea cred ca e chiar asa, totusi sunt de acord ca istoria miscarilor politice si/sau a subculturilor este in general destul de greu inteligibila, si mai ales greu palatabila, desi recunosc ca asta e probabil mai mult pt ca sunt eu gay, nu pt ca as avea ceva impotriva domeniilor de cunostere al istoriei sau al politicii, sau a practicantilor profesionisti din cadrul acestor domenii de cunostere combinate in mod interdisciplinar, fie ei de tip istoric politic, educator politic, politician profesionist, sau ideolog, adica precis, in general, cred ca este destul de realist sa trag concluzia ca e mai mult vina mea decat vina lor, desi nu stiu cat sunt inca de pregatit sa accept consecintele acestei constatari, si cred ca in general as putea zice ca le voi accepta ceva mai greu daca sunt neplacute pt mine personal, insa cu mai mult entuziasm daca sunt placute, cat despre utilitatea lor pt mine personal, eu inca nu mi-am pus problema filozofica relativ complicata de a incerca sa depun efortul sa o caut chiar eu personal, ca exact asta mi-ar mai lipsi sa caut in aceasta clipa.


==========================================

Oricum, eu personal sunt ff multumit de calitatea videoclipurilor de pe YouTube pe care m-am straduit sa le gasesc si sa le prezint in diversele linkuri.