Norvegieni

Nemairezistand la regimul ascetic din ultimele 10 zile, (nici ala alimentar, nici ala sexual), si fiind si oarecum stimulat vizual-intelectual mai mult decat de obicei, din cauza ca ma uitasem in week-end la niste filme despre relatiile oamenilor cu vampirii, ieri, de la serviciu m-am dus direct la bar, si, odata ajuns acolo, direct la etajul pt. gay. In Norvegia, unde nu este promovata discriminarea in functie de orientarea sexuala, multe baruri gay au un etaj pt. populatia generala, care include, bineinteles, si gay si ne-gay, si un etaj pt. populatia deosebit de gay, unde, in realitate, de obicei gasesti mai mult transvestiti decat gay-gay.

In timp ce englezilor gay si italienilor gay le place mai mult etajul pt. cei deosebit de gay, americanii gay de obicei se aduna la etajul destinat populatiei generale gay si ne-gay, iar balcanicii gay sunt, in mod previzibil, destul de dezorientati, si se tot urca si coboara pe scara dintre etaje, pe ei, de obicei gasindu-i, daca esti interesat, mai frecvent, pe trepte.

Pe norvegieni si alti scandinavi nu am indraznit pana acum sa ii urmaresc sau sa ii observ prea indeaproape, deoarece nu ma consider inca indeajuns de pregatit din punct de vedere cultural sa interactionez din punct de vedere social cu ei. Fiind insa destul de devreme, ieri la ora aia, pe la 5 PM, barul era plin, pe ambele etaje, de finlandezi care erau deja atat de beti incat nici ei nu mai stiau si/sau nici nu-i mai interesa sa stie daca sunt sau daca sa se comporte gay sau ne-gay.

Deoarece eu am nostalgii legate de oamenii gay de origine finlandezo-suedezo-americana, desi din astia nu sunt prea multi in Norvegia, eu am incercat, totusi, plin de speranta, si in general optimist din fire, sa gasesc pe unul care sa aduca macar asa de departe cu Karl, si care sa aiba alcoolemia mai mica decat 2 la mie, adica, mai precis, care sa fie cat de cat in stare sa urce si, preferabil, sa si coboare pe trepte, tinand intr-o mana, (preferabil, insa nu obligatoriu, cea nedominanta), un pahar plin de alcool fara a-i varsa continutul, totodata fiind in acelasi timp, capabil sa isi utilizeze cealalta mana, (preferabil, insa nu obligatoriu, cea dominanta), pentru gesturi de comunicare potential social utile, nu numai pentru a-si mentine echilibrul.

Am avut, ca de obicei in general in viata mea, noroc, deoarece l-am revazut pe unul pe care il mai vazusem o data pe acolo inainte, si care, desi nu seamana cu nimeni care sa-mi aduca aminte mie personal de cineva anume, si desi e norvegian, mi s-a parut mai putin intimidant deoarece mi-a zambit, aparent bucuros sa ma revada, ceea ce de obicei mie nu mi se intampla prea des, drept care i-am estimat alcoolemia la in jur de 1,2-1,6 la mie (in functie de toleranta la alcool pe care inca nu i-o cunosc, mai probabil 1,4 la mie, tinand cont de ce am observat eu pana acum in ceea ce priveste media tolerantei generale la alcool din Regatul Norvegiei, inclusiv specificul enzimatic hepatic genetic national).

Asta e sofer de tir de meserie, asa ca era probabil, daca se tine la curent cu trendurile si standardele internationale ale sindicatelor si organizatiilor de soferi de tir profesionist, sa fi fost si usor intoxicat cu amfetamine, insa, fiind sindicalist norvegian, deci nesimtindu-se obligat sa lucreze mai mult de 37,5 ore/saptamana si sa parcurga un numar excesiv de kilometri zi si noapte ca sa-si plateasca datoriile, nu contribuia, prin urmare, probabil, la un risc deasupra mediei de a avea nevoie de cantitati impresionante din aceasta grupa de substante deosebit de periculoase care, in afara de psihoza, pot cauza si caderea dintilor si stricarea tenului.

Eu in general respect soferii profesionisti, deci inclusiv si pe cei de tir, mai ales daca au experienta de a conduce pe drumuri si sosele periculoase, mai primitive si/sau in conditii meteorologice defavorabile, cei originari din America de Sud indeplinind cu succes prima conditie, iar romanii si norvegienii pe ambele. Totodata de un sofer de tir este mai putin probabil sa risti sa te atasezi pe timp indelungat, cum s-ar putea intampla in cazul unui sofer de taxi, sau sa ti se franga inima, cum s-ar putea intampla, din fericire, insa, mult mai putin probabil, in cazul unui sofer de Formula 1.

Deci, am evaluat riscul general ca fiind mai mic decat potentialele avantaje, si m-am decis sa-i zambesc si eu. Dupa aia m-am imbatat, deoarece eu ma imbat destul de usor din maxim 1 1/2 pahare de alcool, si nu mai tin minte exact in detaliu ce s-a intamplat, dar, in general, pot sa raportez, revenit acum, dupa aproximativ 12 ore, care au inclus si 6 de somn, la o stare de sobrietate, si, simtindu-ma in siguranta, in propriul meu apartament, din fericire, de unul singur, ca nu ma doare capul, si nu ma mai simt asa de anxios, si, prin urmare, o fi fost o experienta normala, de intensitate medie comuna, in general satisfacatoare, si ca degeaba imi faceam eu atatea probleme despre interactiunile sociale cu norvegieni, ca sunt si ei, la urma urmei, oameni ca toti oamenii, mai ales, bineinteles, soferii de tir dreptaci.