Singur cuc de Revelion

Desi am dorit in inima mea sa repar cumva relatia cu Hector ca sa nu intre in Anul Nou total dezamagit de mine, efectiv ieri, in mod oarecum necaracteristic, nu am avut timp sa-l caut la serviciu, asa ca, stiind deja ca Nelson lucreaza, si Mikey e in vacanta acasa la familia lui numeroasa, voi petrece Revelionul 2011-2012 de unul singur la mine in apartament, unde, azi, inca 31 decembrie in Norvegia in aceast moment, potrivit superstitiilor, NU am de gand sa matur, nici sa spal rufe, nu mi-am facut azi dimineata, just in case, nici dus, insa mi-am pus totusi o pereche de pantaloni de pijama noi de cotton 100 % flausat ecosez, (deci continand si putin rosu presupus norocos), astfel incat sa ma simt cat mai comfortabil si protejat, iar de plans nu cred ca o sa-mi vina, mai ales ca m-am aprovizionat, in mod prevazator, inca de ieri, si cu un asortiment de bere internationala, (Iki din Japonia, Red Stripe din Jamaica, Budweiser Budvar din Cehoslovacia, si Newcastle Brown Ale din Marea Britanie), PLUS 2 cutii de apa tonica originala Schweppes, (ca sa nu ma apuce cumva vreun fior emotional sau infectios prea mare), in afara de ce mai aveam deja in casa din aprovizionarile de dinainte de Craciun, vodka Absolut suedeza in diferite flavors, (lamaie, para, zmeura, si vanilie), Linie Aquavit-ul norvegian, (ala tinut in butoaiele de stejar care trebuie plimbate pe o corabie de 2 ori peste ecuator din Norvegia in Australia si inapoi, ca sa-si capete gustul si maturitatea deosebita), si coniacul frantuzesc Hennessy.

Numai cand ma uit la sticlele astea aranjate asa frumos, ba in frigider, ba in congelator, ba pe frigider, si mi se incalzeste sufletul si ma simt deja mai bine...STIAM eu, chiar si dincolo de orice posibila intuitie chiar la mintea cocosului, ca, data fiind "propensitatea", (neologism, cf DEX, inca inexistent in lb romana, care mie TOTUSI mi se pare ca suna mai nuantat usor thrilling amenintator potrivit decat obisnuita neutra "inclinatie"), mea personala fata de diverse addictii, sunt in MARE pericol de a deveni psihologic dependent de alcool, (adica chiar posibil consecvential temporar intristabil in caz de despartire), chiar daca fizic dependent, totusi, cred/am speranta, ca va mai dura o vreme pana sa devin, desi observ in mod autocritic ca imi exersez chiar destul de activ sporirea tolerantei in ultima vreme, insa chiar cred ca ma protejeaza de asa ceva nicotina.

Am verificat si programul TV si, spre bucuria mea, (zau, sincera), ne va vorbi iarasi MS Regele Harald V, din pacate, numai 15 minute. Sunt inca indecis daca sa ma uit la Mel Gibson in "Braveheart", pe TV2, sau la Justin Bieber in American Music Awards 2011, pe TV Norge, ca la Robin Williams inconjurat de copii grav bolnavi in "Patch Adams", pe TV 3, sau la Sissy Spacek in "Fiica minerului", pe SVT 2, chiar ca parca nu prea am chef sa ma uit, si, tocmai bine, dupa ce se termina ce era mai interesant de vazut in "Braveheart", pot sa schimb pentru o scena-doua posibil mai palpitante, in sens chiar posibil pervers din punctul meu de vedere, din "Carne si sange", cu Rutger Hauer, pe TV1000 Classic, dupa care, la fix, vine relativ cumintele "Moulin Rouge", pe TV3 Sverige, fiind astfel posibil sa prind chiar Anul Nou 2012, in mijlocul unui duet de dragoste ideala romantica pe un fundal de scenografie de tip Chagall, ca doar n-o sa ma uit pe Canal + SF la filmul horror "Persona", sa mi se faca frica, mai ales ca sunt singur in apartament !

Pe urma, am si o gramada de reviste nou cumparate pe care nu am apucat inca sa le rasfoiesc, pe care le-am plasat in mod strategic in partea stanga a patului meu, care e partea libera a patului meu aici, in Norvegia, (in Romania fiind fost partea dreapta, la mine aceste pozitii nefiind alese cu vreo intentie de feng shui anume, mai ales ca eu personal, chiar daca unii or avea impresia ca as putea fi obiect, totusi, in mod destul de realist, chiar si la modul figurativ, nu ma pot considera obiect decorativ, iar obiect util la ceva anume nici atat, dar efectiv aceste pozitii venind natural in cazul meu, cred ca mai mult bazat pe inclinatiile mele de a incerca sa corectez posibilele dezechilibre politice sociale din tara respectiva, lasandu-mi astfel amprenta pe stanga in Romania, si pe dreapta in Norvegia), printre care pot mentiona, desigur, la loc de cinste, Vanity Fair, cu Lady Gaga pe coperta, (aia cu Johnny Depp fiind chiar pe noptiera printre materialele de educatie profesionala, din pacate, cu sansa mai mica de a fi atinse de mine, insa tinute, totusi, acolo just in case, ca posibila referinta, iar aia cu Emma Stone fiind asezata pe jos in fata usii ca posibil baraj protector impotriva vreunui curent posibil nociv care ar putea patrunde pe sub usa), Le Point, cu D-zeu pe coperta, L'Express, cu Istoria Arabilor pe coperta, si The Economist, cu o broscuta fermecata purtatoare de o coronita regala in cap, asezata sub o ramura de vasc, care chiar nu imi pot da seama ce poate insemna din punct de vedere economic global, mai ales inconjurata de titluri de genul, "De ce cea mai buna bere este cea Belgiana", sau "Bucuria mersului pe jos", "De ce China nu se pricepe la fotbal", si "Cum a devenit Martin Luther viral", insa sunt ff curios sa aflu, mai ales ca e un numar special dublu de Craciun !

Mai am in casa si alte materiale de atins cu varful degetelor in treacat, sau eventual chiar sustinut manual, in vederea unei posibile lecturi reale de cuvinte tiparite pe hartie adevarata efectuate, ca de obicei, (cf ritual de fetish personal), daca chiar devin nemaipomenit de tentat, (desi, zau, incerc sa ma abtin), cu o mana pe unul din ele si cu cealalta pe o parte draga mie insumi, cf fetishului meu cu potentiale consecinte adverse destul de semnificative, daca nu e mentinut cat de cat sub control, in a carei practica, efectiv, simtindu-ma excesiv de vinovat din cauza ca iar am cumparat alcool, nu m-am putut abtine de a recidiva recent, materiale descrise in acest caz in mod potrivit drept obiecte, (de tip sex toys & accesories), si sterpelite de pe unde am putut si eu, insa sunt ori mai complicate, unul referindu-se, de exemplu, la Arta si posibila utilitate a confesiunilor (spovedaniilor) de tip religios, altul la Istoria simplificata pe intelesul tuturor a maladiilor sociale, sau altele sunt cam prea groase si scrise cu litere mici, cum ar fi The Stand, de dl. Stephen King, sau Podul invizibil, de d-na Julie Orringer, (ultima carte pe care initial o furasem ca sa pot sa o citesc sau macar sa o tin in mana intr-o buna zi impreuna cu Hector in pat, dar, din pacate, nu am ajuns la faza aia de confesiune demonstrativa a fetishurilor mele fata de el niciodata, in afara de chestia cu pantofii, deoarece in legatura cu aia, chiar l-am rugat o data sa ramana incaltat in timp ce faceam dragoste, si era imposibil sa nu-si fi dat seama de ce, si din cauza asta cred chiar ca nu am sa apuc sa citesc nici aceasta carte niciodata, mai ales ca e si pe lb norvegiana).

Nu cred, totusi, ca am sa fiu indeajuns de beat ca sa devin atat de tolerant pana la nivelul la care m-as putea reapuca chiar sa deschid carti adevarate, fie ele si despre diverse teme revelative, cu scopul explicit propus de a incerca chiar sa citesc ceva din ele, oricat de singur m-as simti in seara asta de Revelion, si oricata placere sexuala m-as pricepe, prin experienta anterioara din timpul adolescentei mele complicate, sa-mi extrag singur si din astea fara poze prea multe, si cu coperti mai mat catifelate si mai putin glossy lucioase, dar cu titluri deseori alcatuite din litere de marime chiar mult mai adecvata decat alea mai mici de pe revistele cu poze, plus cu cate o poza concreta oarecum iritant semi-ascunsa la nivel de tease (neconsensual) pe vreo coperta interioara sau chiar, in mod cu adevarat optim, (ca sa nu mai fie nevoie sa pierd timp in mod deja inutil deschizand si copertile, la faza asta de total dincolo de orice foreplay, mai ales ca pe mine tantrismul, fie de stanga, fie de centru, fie de dreapta, ma lasa total rece, si foreplay-ul, in afara de aplicarea condomului, tot nu e dovedit a fi posibil util sau eficace in sporirea placerii dezirabil provenite dintr-un act sexual obisnuit coital), direct pe cea din spate, plus ca nu cred ca nici beat turta as putea fi cumva convins, sau nici macar posibil interesat de ideea ca ne-ar asteapta cumva in mod real pe toti cei inca acum in viata, mai devreme sau mai tarziu, sfarsitul lumii, si cred ca cel mult ne poate astepta sfarsitul nostru personal individual.

Quiz pt D-zeu

Deoarece:

1. sunt oarecum melancolic mahmur;
2. mi-au adus aminte destui de multi, in ultimele zile, in chiar toate limbile in care sunt mai fluent de D-zeu;
3. am inceput sa devin ingrijorat re posibilitatea de a deveni alcoolic daca continui sa consum alcool in cantitatile in care am facut-o in episoade de binge-ing in ultimele 6 luni (50 ml vodka, 500 ml scotch, 1000 ml coniac total), si mi-am adus aminte de AA si ca nu am terminat de dat background check-ul necesar lui D-zeu pana la nivelul in care chiar intr-adevar mi-as permite eu sa-mi las chiar soarta mea proprie personala in mainile Sale;
4. mi-e lene in clipa asta sa citesc tot ce-au avut de zis chiar toti despre El recent pe CNN si in Le Point, (desi am retinut unde sa pot gasi informatia, daca am nevoie de ea la un moment dat ca referinta),

m-am gandit, prin urmare, ca e mai bine sa Il iau la un mic interogatoriu, deoarece asa poti afla mai usor de ce e in stare vreo entitate, adica daca e indeajuns de functionala pt scopurile tale momentane...ale mele proprii fiind in general informativ-educative, ca totusi mi-am terminat scolarizarea obligatorie, deci nu are cine sa-mi ofere informatii deja prelucrate, plus mi-e lene sa depun efortul necesar autodidact, mai ales ca in Norvegia educatia profesionala continua nu este obligatorie pe nici una din meseriile in care ea a fost si poate ca inca mai este considerata, totusi, cat de cat importanta in mod traditional.

Mie personal facandu-mi placere de mic sa ma joc de-a culegatorul, verificatorul, analizatorul, si, in final, (cand mi-am dat seama ca chiar trebuie sa le fac eu pe toate deoarece efectiv toti din jurul meu cu care voiam sa ma joc eu de-a asa ceva erau atat de lenesi, nemotivati, si, in general, subcompetenti), de-a directorul de Serviciu de Informatii, (mai ales ca aveam si de unde sa ma inspir in perioada cand ma jucam eu de-a diverse cariere inainte sa implinesc 10 ani), nu mi-e asa de greu sa-l iau la interogatoriu pe D-zeu. Plus ca stiu din start ca El e binevoitor si nu va fi nevoie de intimidare sau de tortura reala...decat poate ca aluzie ca sa Il binedispun, in timpul conversatiei-interogatoriu, aducandu-i aminte de ce stiu eu despre relatia Lui cu mama Natura, si, astfel relaxandu-l, sa-i sporesc increderea in mine si sa-l fac sa-mi raspunda mai degajat spontan, deci posibil informativ util.

(Disclaimer: NU recomand  tehnica asta in mod special altora, eu am training special, cu observership-uri destul de serioase, cu oportunitate de exersare filmata urmata de feed-back de la diversi traineri, plus ceva inclinatie familiala pt asa ceva.)

Eu personal nu am intrebari prea conmplicat filozofice sau abstracte pe D-zeu, deoarece acest fel de intrebari NU sunt absolut de loc recomandate in cazul interogatoriilor comune, decat poate daca sunt folosite ca tehnica de confuzie si/sau tortura, dar eu chiar ca nu am nici o motivatie sa il "incurc" sau sa-l pic pe D-zeu la vreun test, ba chiar dimpotriva, sunt de obicei chiar inclinat indulgent binevoitor, de nivel mai bine zis nepasator, fata de El.

Deci intrebarea mea este, (in lb engleza, ca sa nu-l pun pe D-zeu la efortul de a da Google translate, sau, mai rau, de a o pune pe mama Natura la treaba sa dea Google translate pt el, deoarece consider ca asa ceva, in ciuda relatiei lor indelungate solide, ar fi de-a dreptul discriminator, exploatator, si nerecomandabil, mai ales NU in public, cu martori): Dear G-d, WHY do I always have to fall in love with the WRONG person ?

Desigur ca eu personal stiu deja raspunsul, dar doar nu o sa il suflu in vazul tuturor lui D-zeu, ca TOTUSI nu pot sa dau un exemplu public atat de prost de indulgenta posibil corupta. Ii las, totodata, la dispozitie timp sa imi raspunda pana in 2015, cu posibila prelungire pana in 2018, just in case se mai schimba conditiile relatiei mele cu El pana atunci, poate primesc vreun cadou de la El sau de la cineva din partea Lui, etc..., cine stie ?...(just in case, prefer safire pe titaniu, dar si un muffin e OK, gestul de atentie conteaza.)

Succes la quiz !


EC/RA
Ziua celei de-a 13-a aniversari a Implementarii Constitutiei RPD Coreene din 27 decembrie, 1998

(...vor urma linkuri...)

Happy Birthday, Mr. Mao

Naming names

Cu ocazia faptului ca pot deplasa raspunderea pt ceea ce am de gand sa zic pe firmele cat se poate de reale Matthew Gloag & Son, din, Perth, Scotland, Marea Britanie, est. 1880, si Vin & Spirit, Ltd., din Åhus, provincia Skåne, Regatul Suediei, eu consumand incontinuu in ultimele 48 de ore pana acum aproximativ 450 mililitri de solutie inalt calitativa de etanol in concentratie de 40 %, ceea ce pt mine este CHIAR o cantitate cu adevarat impresionanta, PLUS NU am de gand sa ma opresc prea curand, mai ales ca am si dormit, deci chiar m-am odihnit in mod real, printre picaturi, in aceste ultime 48 de ore, am sa incerc sa il dau in gat pe un filozof si critic literar amator, cu oarecare talent re critica literara a genului literar numit Basm, insa care, in mod etic ar fi trebuit sa ramana la acest nivel, NU sa se apuce a la Stephen Glass sa aduca chiar atata amaraciune in sufletele unei generatii intregi, ba chiar generatii si jumatate, la un nivel chiar mai nociv decat Glass, de oameni de pe AMBELE margini ale Oceanului Atlantic...

...zau, chiar contribuind aproape de unul singur in asemenea maniera la niste efecte adverse atat de profunde, chiar la nivel de mai rau decat a putut-o face chiar Razboiul Rece, mai ales pe fosta Europa de Est, dar nu numai acolo, chiar si in Republica Italiana si cea Franceza, care CHIAR ar fi trebuit sa stie mai bine, mai ales datorita indelungatei experiente anterioare in domeniul Stiintelor si Artelor Diplomatice, nu mai vorbesc de tarile non-UE, Republica Helveta si Regatul Norvegiei. Asa in halul asta de impact negativ chiar ca nu am mai pomenit decat poate la nivel de d-na Mao si Gasca celor 4 activand in perioada de trista amintire a Revolutiei Culturale din RP Chineza.

Am zis "aproape de unul singur" deoarece RESPONSABILI cu adevarat au fost si administratorii orasului Chicago, Illinois, PLUS administratorii Universitatii din Chicago, care chiar i-au dat acelui adevarat sarlatan diplome, functii, licente si aprobari cat se poate de serioase, care efectiv l-au ajutat sa isi manifeste patologia reala fata de niste oameni cat se poate de concreti si vulnerabili la acea vreme, PLUS ulterior asupra acelei generatii sau chiar generatii si jumatate de parinti de copii vulnerabili pe ambele continente mentionate, cel American de Nord si cel European. Stiu ca i-o fi influentat si pe aia din America de Sud, dar continentul ala, la vremea aia, era recunoscut ca haven pt cultivare si aparare de persoane cu adevarat controversabile chiar la nivel criminal terorist direct, deci de aia, in momentul asta CHIAR ca nu-mi pasa, considerand ca efectiv si-au meritat soarta de a se lasa pacaliti.

NU este primul si nici ultimul caz in care Universitatea din Chicago, in anii administratiilor pre d-na Hanna Holborn Gray, a conferit diplome si functii unor persoane cu C-V dubios si ulterior demonstrat ca fiind fost falsificat, sau oarecum "imbunatatit" in mod cat se poate de literar artistic creativ, sau pe considerente politice fara a tine cont de activitatea reala stiintifica, sau de competentele educative si functionale generale ale persoanelor respective, insa in cazul acestui personaj, intr-adevar impactul ulterior negativ social pe termen lung a fost chiar aproape de nivel de Perfect Storm...si ar fi fost poate imposibil sa fie altfel, deoarece insasi patologia lui are radacini cat se poate de dinamic implantate in propriile lui traume si conditii din tineretea lui timpurie din centrul mereu borderline functional, (poate si din cauza de granite mult prea instabil-miscatoare), se pare, al Europei.

(...nu stiu daca va urma...ca efectiv NU am chef sa-i spun numele la mine pe blog...)

Ganduri despre Germania- partea 8

Dupa ce l-am cunoscut oarecum fugitiv si pe dl Goethe ca creator-inventator al lui Werther si Faust, care, totusi, fiind ceva mai in varsta, si neinteresat in mod profund de relatii umane mai realiste de la care as fi putut invata si eu ceva concret posibil mai util pt mine insumi, nu avea cum sa ma intereseze la fel de mult ca fratii Mann, care, in poze pareau si mai sic imbracati decat Goethe, si pe care i-am apreciat ca fiind mult mai utili educativ, ba chiar si stilistic mai usor si chiar mult mai placut de citit, (desi, recunosc, acest lucru depinde si de calitatea traducerii), am avut ulterior ocazia, pe la 17 ani, cam in perioada in care m-am decis ca ar fi cultural si cronologic potrivit si pt mine sa imi pierd virginitatea pasiva in mod definitiv, si incepusem sa ma gandesc la eventuale planuri de cariera post-liceala care ar putea fi mai realist potrivite pt mine personal in Romania, din care cea mai ambitioasa, insa deja recunoscuta de mine ca utopica, ar fi fost cea de a deveni critic de arta versatil, (pe mai multe domenii de arta, nu doar literatura, sau cinema, etc., asa separat), am avut ocazia sa aflu despre mai multi tipi de origine germana numiti Werner, si ei, am remarcat, cu abilitati creative deosebite de inventatori pe diverse domenii.

Insa, tot cam la aceeasi varsta, incepand sa-mi pun in mod mai serios si problema unei eventuale convertiri religioase de la crestinism la iudaismul progresist/reformat, am revenit la inca o carte mai lunga, o poveste de tip biografic fictionalizat literar complex despre mai multe personaje real istorice cu adevarat interesante, scrisa de prolificul Thomas Mann, Iosif si fratii sai, care, intr-adevar, mie mi-a placut chiar o idee mai mult decat Uragan deasupra Europei scrisa de dl. Vintila Corbul, si, desigur, mult mai mult decat Regii blestemati scrisa de dl. Maurice Druon de la Academia Franceza.

Desi regina istoriilor fictionalizate a sufletului meu va ramane pt totdeauna Dame Barbara Cartland, (careia sunt cat de poate de convins ca d-na Philippa Gregory, desi acesteia din urma nu i-am citit, ba chiar nici atins, vreo posibila carte, nu-i poate ajunge nici la degetul cel mic), totusi, mi-a fost imposibil sa nu recunosc talentul deosebit de nivel cu adevarat exemplar, si demn de recompensat in mod just de Premiul Nobel pentru Literatura, al d-lui Thomas Mann in descrierea personajelor umane luati ca indivizi in mod mult mai detaliat caracterologic decat Dame Cartland, desi, in ceea ce priveste costumatia de epoca si descrierea decoratiilor interioare ale locuintelor lor, foarte importante si ele, dupa parerea mea, pentru intelegerea contextului istoric in care traiau acele personaje, Dame Barbara Cartland este inegalabila. Pana si dl Bill Bryson a remarcat recent importanta deosebita a descrierii in detaliu a locuintelor si accesoriilor umane pentru a citi si poate chiar si intelege istoria oamenilor, astfel descrisi in habitat, in mod mai profund.

In cazul cartii Iosif si fratii sai, personajele dl-ui Thomas Mann par intr-adevar ca traiesc intr-un adevarat desert fictional, (dincolo de cel real geografic prin care rataceau oricum, desigur, in cautare de hrana si apa intotdeauna necesare subzistentei umane), un fel de scena goala, lipsita de detalii scenografice, si asta, din pacate, mie mi s-a parut ca da un oarecare aspect de artificialitate teatrala acestui roman, si ii sustrage oarecum din posibilul impact umanist, care va ramane intotdeauna prioritar pentru mine in aprecierea oricarei opere de arta la nivel etic.

Nu doresc sa spun ca uneori scenele dezgolite nu sunt si ele total adecvate, ca de exemplu, in romanele d-lui Albert Camus, (dl Eugene Ionesco deja exagerand usor in aceasta directie, iar dl Jean-Paul Sartre luand-o cu adevarat razna, in ciuda ca ar fi putut poate ocazia sa invete si dansul ceva posibil util in acest sens de la d-na Simone de Beauvoir, insa acest cuplu fiind de nivel oarecum disfunctional de tip competitiv reciproc, nu au avut, deci, vreo oportunitate realista prea mare de vreo posibila educatie reciproca de-a lungul timpului existentei sale, educatie care este, dupa parerea mea ferma, un aspect al oricarei relatii de casatorie sau concubinat cu adevarat valoric si demn de pretuit si de promovat), insa, dupa parerea mea, o astfel de scena goala in mod intentionat la nivel deliberativ regizoral NU era nici cazul, nici contextul povestii familiei lui Iosif.

Ma gandesc, ca in cazul d-lui Thomas Mann, scena goala nu a fost chiar total intentionat mentinuta astfel, si probabil reprezenta o spaima existentiala cat se poate de concret inteligibila si reala a autorului fata de uraganul figurativ cat se poate de real si de amenintator de atunci, cand a fost scrisa acea carte, intre 1933- 1943, de nu numai deasupra Europei, ci chiar din inima sa, combinata poate si cu o oarecare oboseala, deoarece acea carte este intr-adevar lunga si, in general, anxietatea pe termen lung chiar osteneste pe oameni, si, poate, indraznesc sa zic, chiar posibila reala ignoranta datorita faptului ca acea poveste s-a intamplat si foarte demult si in locuri real geografic oarecum indepartate de Europa, despre care chiar in mod real, in ciuda eforturilor profesionale ireprosabile ale unor arheologi excelenti, ca, de exemplu, cei din echipele d-lui Schliemann, sau altii, de-a lungul timpului, la fel sau chiar si mai dedicati in explorarea unor locuri din timpuri cu adevarat legendare, nu se cunosc in mod real foarte multe lucruri, furtunile frecvente de nisip, si, in general, conditiile climatice din acea zona distrugand posibilele dovezi istorice arheologice care ne-ar fi putut informa pe toti mai bine despre Iosif si familia lui, si de aceea, uneori, parca, mi-as dori sa recitesc aceeasi poveste scrisa intr-o alta varianta, in mod ideal, cred, de dl. James Clavell.

Inapoi la d-nii numiti Werner, (deoarece chiar am obosit si eu in legatura cu aceste ganduri despre istorie si geografie cu adevarat complicate pt mine personal, plus legate de un subiect atat de anxiogen pentru mine cum este limba germana care imi este cu adevarat straina, legat si de faptul ca in mod real Europa este atat de ingust fragmentata pe atatea limbi si culturi diferite pe care eu, nascut cam la periferia ei, chiar ca nu le cunosc, devreme ce nici macar nu sunt sigur unde incepe si se termina sectorul 2 al Bucurestiului, unde mi-am petrecut, totusi, o parte destul de lunga din viata, de nivel de ani, si, pana si bunica mea, care si-a petrecut in el chiar toata viata nici ea habar nu a avut pe unde se afla aceste granite si cam cum ar putea arata ele, deci, in mod cat se poate de concret si de realist, chiar ca nu a avut cine sa-mi povesteasca despre ele direct in mod credibil personal mie), eu personal am auzit sau am citit doar despre trei de origine germana care sa fi facut vreo impresie deosebita asupra mea la nivelul la care i-as putea retine, cei cu numele de familie Herzog, Heisenberg, si Fassbinder !

Doresc sa "scap" repede de dl. Heisenberg, deoarece este legat de materia scolara atat de anxiogena pentru mine numita Fizica, pe care o admir, efectiv pentru constiinciozitate exemplara fata de sine insusi de-a lungul existentei sale ca disciplina de studiu, insa pentru care stiu ca nu am absolut nici o aptitudine deoarece la ea am luat prima nota de 4 din anii mei de liceu, si acea nota chiar a fost acordata total pe drept. Luasem eu si note chiar mai mici inainte, de exemplu parca un 2 sau un 3 in clasa a IV-a, (pe aceeasi scara de la 0 la 10), ceea ce este, totusi, semnificativ, deoarece nu se prea dau in mod realist note din astea la nivel de scoala elementara prea des, si era o nota bazata pe faptul ca efectiv nu imi invatasem lectia, si inca tocmai la materia scolara numita Istorie, (!), si NU pt ca as fi incercat sa copiez sau sa fac vreo altfel de frauda legata de aceasta materie atat de importanta pentru cineva care poate avea ganduri ulterioare in liceu sa devina critic profesionist de arta, si inca versatil, pe mai multe domenii de arta, nu doar unul singur, (!), nu mai vorbesc de cati de 4 mai luasem si in scoala generala la Stiintele naturii in general, (la care nota mea maxima a fost un 8 in legatura cu o lectie despre Geologie, o data cand chiar am copiat, in timpul unei lucrari de control, exact cuvant cu cuvant ce scria in manual, si efectiv nu am inteles nici in ziua de azi de ce nu am primit si eu 10 la fel ca colegul meu de banca, care si el copiase exact acelasi text), desi, in general, am FOST cu adevarat un elev destul de silitor, ca nu m-ar fi lasat mama sa fiu altfel, plus ca eu personal am avut in general noroc chiar de profesori competenti si corecti, si asta mie personal nu a putut decat sa imi sporeasca nivelul de realism in legatura cu capacitatile mele reale, astfel ca, atunci cand am auzit de dl Werner Heisenberg, l-am admirat in treacat, ca, intr-adevar, arata destul de sexy si lucra si intr-un domeniu admirat de mine, insa nu am pierdut timpul sa incerc sa il cunosc ceva mai bine deoarece mi-a fost clar din start ca depunerea acestui efort nu avea nici o sansa de a duce in mod realist la ceva posibil util sau placut pentru mine, plus ca, totusi, chiar si la nivel de sexy, nu era chiar genul meu, incat sa il pot retine in mod mai aprofundat pentru eventuale fantezii sexuale, incontestabil placute si cat se poate de utile si ele pt noi toti.

Acum, desi dl Herzog nu era prea sexy el insusi, dar totusi filmele regizate de el pe care le-am vazut eu au fost cat se poate de nemaipomenite pentru fantezii sexuale cat se poate de complex versatile, cu adevarat placute mie, cu elemente de BDSM, cu costumatii, (inclusiv incaltamintea), machiaj, si role playing, in care intr-adevar si cat se poate de concret puteam sa ma simt si eu o data la nivel de Master & Commander in legatura cu materia scolara numita Istorie !

Cat despre dl Fassbinder...ce sa mai zic...ca nu am vazut, de fapt, nici un fim regizat de dansul, desi, totusi am auzit de numele sau ca fiind fost, spune-se, cel al un regizor posibil talentat, si mai ales prolific...insa, in cazul meu specific personal, numele sau de familie imi este placut confundabil cu cel al actorului Michael Fassbender...ca am erectie in clipa asta numai cand ii scriu numele de ma gandesc, fara sa vreau, la Bondage, daramite ca este chiar de meserie actor profesionist de nivel de stea de cinema, care are tocmai indatorirea profesionala, printre altele, desigur, de a indeplini in mod cat se poate de etic rol de participant interactiv in fantezii sexuale cat se poate de diverse ale publicului spectator, printre care si eu ! Plus ca se afla, in anumite ipostaze, ajutat si de machiaj de nivel expert profesionist, desigur, pe undeva cam pe la granita genului meu, nu chiar inuntrul acestui ocol, dar cu un varf de pantof trecut peste prag, in functie si de costumierul si machiorul folosit in aceste ocazii, dar si de talentul si competentele sale profesionale si de constiinciozitatea sa profesionala de a urma directia regizorala, in aceste ocazii, in mod cat se poate de tentant pentru mine.

Felicitare de Craciun pt oamenii de religie crestina

Stiri culturale critice din Norvegia

In anul 2011, Norvegia a fost, al 3-lea an la rand, se pare, cea mai fericita tara din lume, urmata de Danemarca, si de Australia. Din reportajul de la CNN-US de unde am preluat stirea, nu prea mi-am dat seama daca tara in sine este cea fericita, sau populatia ei, nici ce parametri comuni au fost folositi la masurarea comparativa a acestei fericiri, deoarece in cazul Norvegiei se mentionau veniturile ridicate ale populatiei, in cazul Danemarcei dinamismul cercetarii si inovatiei in industrie si agricultura, iar in cazul Australiei calitatea sistemului scolar si abundenta resurselor naturale.

Un comentator de tip expert invitat in acea emisune de pe CNN-US care anunta aceasta stire, reprezentat de un student de sex feminin de origine norvegiana aflat, presupun, la studii, (neprecizate), in SUA, s-a arata in mod cultural adecvat modest satisfacut de aceasta stire, mentionand, din pacate incorect, ca ratele de depresie si de sinucidere din Norvegia se afla si ele pe primele locuri cunoscute de el din lume, reusind, totusi, apoi sa incheie comentariul cu parerea ca lui i se pare ca este posibil ca norvegienii sa aiba impresia ca sunt fericiti deoarece li se pare ca traiesc vieti care au un oarecare sens, (inteles ca semnificatie, nu ca directie).

Programul TV- radio pentru seara si noaptea de Revelion 2011-2012 include cuvantarea de Anul Nou a MS Regelui Harald V la ora 19.30, ora locala, transmisa in direct de programele NRK 1, NRK 2, TV 2 si programele de radio P1 si P2, si va dura, din pacate, numai aproximativ 15 minute. Acestei cuvantari, (pe care eu personal o astept chiar cu mare interes, MS Regele Harald V fiind singurul norvegian pe care eu l-am putut intelege 100 % din prima zi a sosirii mele in Norvegia, lucru care pe mine m-a facut automat sa ma simt ceva mai inteligent, si pe care l-am apreciat, deoarece intr-adevar nu se intampla prea des), ii vor face concurenta, pe TV Norge filmul "Harry Potter si Cabinetul Secretelor", cu actorul britanic Daniel Radcliffe in rolul titular, pe TV 3 filmul "Johnny English" cu actorul britanic Rowan Atkinson in rolul titular, pe NRK 3 filmul serial norvegian "Sotia lui Audun Lysbakken", dl. Audun Lysbakken fiind ministrul norvegian al Ministerului copiilor, egalitatii, si inclusivitatii sociale, pe TV 3 Sverige, (post suedez), filmul "Harry Potter si ordinul Phoenix", cu actorul britanic Daniel Radcliffe in rolul titular, si altele.

Muzeul Judetean de Arta prezinta, in aceasta perioada de sarbatori, expozitia artistei norvegiene Maja Nilsen, care locuieste de obicei in Berlin, intitulata "Lacrimile ochilor mei uscati si Psalmii gurii mele inchise". Nu stiu pe ce loc se afla Republica Federala Germania pe acea lista a fericirii tarilor lumii din 2011.

Ganduri despre Germania- partea 7

Acum, ca m-am mai confesat inca o data sub patrafirul blogului lui Mircea Vladut despre inca o portiune a pacatelor mele, (cea a datoriilor financiare pe care le car in spinarea mea fata de contribuabilii mai multor state, care efectiv si cat se poate de concret m-au intretinut pe mine financiar din ziua in care m-am nascut), si, mai ales, deoarece am determinat in mod cat se poate de precis ca contribuabilii Republicii franceze NU fac parte din lista creditorilor mei, ei necontribuind absolut niciodata la intretinerea mea personala, nici macar la nivelul unei cesti de cafea sau o bere, chiar si atunci cand li s-a oferit ocazia de a o face, pot, cu inima oarecum mai impacata, sa incep sa imi reamintesc si de alte momente in care eu am avut contact cu cultura limbii germane, dupa ce le-am cunoscut initial pe Helga si pe Heidi, si, doar o idee mai tarziu, si pe Max si pe Moritz.

Am impresia ca intalnirea mai semnificativa urmatoare a avut loc atunci cand mi-au rasarit in fata fratii Mann. Efectiv nu tin minte daca i-am intalnit inainte sau dupa dl. Goethe, si chiar ca nu pot sa-mi dau seama daca ei mi-au facut cunostinta cu acel domn, sau el cu ei, sau au fost efectiv intalniri independente una de alta, deoarece am impresia ca au dat toti buzna peste mine, chiar oarecum pe neasteptate, chiar fara sa mi-i fi recomandat mie cineva vreodata, desi, totusi, nu la nivel de blitzkrieg, cam intre 1994 si 1996.

Dintre fratii Mann, in cazul meu, primul pe care am pus ochii a fost, invers de cum a fost in cazul fratilor Iliescu, (provenind dintr-o familie total oarecare din Bucurestiul anilor mei de liceu), fratele cel mare, Heinrich.

(In cazul fratilor Iliescu, eu cunoscusem mai intai mezinul, deoarece imi era coleg de clasa, si efectiv m-a flatat de nu mai putin de 4 ori, prima oara comentand favorabil direct catre mine despre aspectul si forma mainilor mele, pe care, zau, eu pana atunci nici nu le remarcasem in mod deoasebit, insa din acea clipa incepand sa ma mandresc cu ele de-a lungul vietii mele o perioada destul de indelungata de timp din cauza acelui compliment chiar neasteptat, a doua oara complimentandu-mi gusturile mele in materie de vestimentatie, a treia oara, chiar jucandu-se de-a duelul in fata mea cu altcineva in timpul unei pauze de recreatie scolara, facand chiar o aluzie verbala destul de transparenta indreptata in sensul general catre mine ca un duel in general se poate desfasura si in mod demonstrativ pt a cuceri inima cuiva, si a patra oara chiar spunandu-mi ca lui ii place sa citeasca atat literatura SF cat si literatura de tip roman policier, si, chiar, apoi, auzind ca mie imi plac doar romanele de tip policier, recomadandu-mi direct sa citesc in mod special romanul Bruta, scris de scriitorul francez Guy des Cars.

Iliescu cel mic insa avea si un frate mai mare, total intrigant pt mine, deoarece nu numai ca era student la Facultatea adevarata de Filozofie de la Universitatea din Bucuresti, dar chiar nu parea absolut deloc interesat de mine, dar efectiv de loc, nici macar la nivelul la care ar fi putut sa isi formuleze vreo opinie in legatura daca oare era bine sau nu ca fratele lui mai mic sa ma invite chiar la ei acasa...ceea ce, totusi, mie personal, chiar si la doar 16 ani, mi s-a parut chiar ciudat, eu fiind deja pe atunci de mai demult obisnuit ca, in general, parintii si fratii sau surorile mai mari ai colegilor mei de clasa sau ai eventualilor mei cunoscuti sa devina brusc exagerat de politicosi fata de mine in momentul in care le paseam pragul, si sa inceapa sa planga sau chiar sa tipe in mod inspaimantat isteric fata de copilul sau fratiorul lor mai mic imediat ce le ieseam din casa, chiar inainte de a se inchide usa total in urma mea...insa fratele acesta mai mare Iliescu chiar a ramas total nepasator...ceea ce mie personal nu a putut decat sa imi reconfirme inca o data impresia ca persoanele pe care chiar le intereseaza cu adevarat studiul filozofiei, intr-adevar, sunt oarecum mai diferite decat majoritatea oamenilor obisnuiti.)

Desi fratele Mann cel mare, Heinrich, mi-a provocat un anumit grad de placere, acea placere a fost oarecum de nivelul placerii unei recomadari didactice etice de tipul celei facute mie de fratele mic Iliescu de a mai citi si alte chestii, nu neaparat scrise de el, in schimb ce fratele Mann cel mic, Thomas, chiar a inceput sa ma intrige serios, cam la fel cum ma intrigase fratele Iliescu cel mare. Inca o data, nu pot decat sa observ ca intre cultura romana si cea germana relatia pare a fi exact cu dosul in sus, (in timp ce relatia dintre cultura franceza si cea romana pare a fi la mintea cocosului ca este de tipul celei in care anumiti cuceritori ofera, in mod si scopuri rafinat diplomatice, de obicei educativ-exploatative, desi NU lipsite de un grad de marinimie autentica, cadouri de tip margele si oglinjoare sefilor unor triburi de salbatici de pe o plaja sau de sub vreun umbrar alcatuit din frunze de palmier oarecare).

Ah...Buddenbrooks...! Ah...Muntele Vrajit...! Ah...Buddenbrooks, din nou, in acelasi timp cu Forsythe Saga...!...pe urma o pauza de tras sufletul dupa un inevitabil date rape...si, iar, INCA o data, Buddenbrooks in acelasi timp cu un roman scris de un scriitor japonez, cred ca de sex feminin, al carui nume eu nu il mai tin minte, despre relatiile dintre membrii unei familii japoneze de clasa de mijloc dintr-o perioada precis anterioara secolului XIX, posibil XVII, desi chiar ca nu stiu si mi-a fost si imposibil de reconstituit de pe Google...insa tot despre o familie echivalent burgheza cat se poate de dezirabil reprezentativa obisnuita era vorba. Imi cer sincer iertare pentru aceasta reala ignoranta intregului popor japonez, (mai putin, desigur, psihopatilor, care de mine nu cred ca pot fi ierati vreodata, nici macar in ajun de Craciun.)

In acel timp istoric al adolescentei mele inalte, (adica cam intre 14 si 16 ani), cand inca nu eram sigur daca sa raman la preferinta mea spontan initiala pentru romanele de tip policier, (mai ales dupa ce citisem Bruta si ma cam speriasem), sau sa incerc sa imi formulez si alte preferinte de gen literar, in perioadele in care eram indragostit, eu incercam sa citesc ce imi recomandau cei de care eram indragostit. In celelalte perioade, remarc acum, in mod retrospectiv, ca se pare ca imi facea placere sa citesc despre diverse familii, si, desigur, relatiile dintre membrii ei, relatiile lor cu membrii altor familii, si perspectiva familiilor respective asupra lumii lor inconjuratoare.

Din fericire, familia mea isi stabilise o politica solida de a ramane strans unita in jurul intereselor mele personale, asa ca mie mi s-a oferit si atunci, ca intotdeauna si inainte si dupa, o pozitie avantajata si privilegiata de securitate optima de a-mi alege exact ce voiam, fara sa se mai ridice in mod prea acut nelinistitor pentru mine, (inclusiv personalitatea mea in formare), problema competentelor mele reale de a alege ceva anume, competente reale pe diverse domenii de mult de tot recunoscute deja a fi sub media generala a copiilor nascuti la sfarsitul lunii septembrie 1980 in maternitatile din sectorul 1 din Bucuresti, (suspectate de a fi asa chiar inca imediat dupa ce am aparut pe lume, cand diversi medici au inceput s-o sperie pe mama explicandu-i de ce doreau sa imi faca mie punctie lombara, ca prea stateam asa chiar nesimtit, si chiar ca nu isi dadea nimeni seama de ce efectiv nu plangeam si eu ca toata lumea, nici macar la nivel de bebelusi prematuri de luna a 7-a, si nici macar nu chitaiam, nu oftam, doar stateam si ma uitam si eu probabil nedumerit prin jur dupa toti cei care se agitau in jurul meu, adica dupa diversi stimuli de pe-acolo, fara a arata vreo urma de anxietate naturala...anxietate insa pe care am inceput, totusi, dupa ce am inceput sa mai castig in greutate si sa nu mai seman chiar cu o maimuta, sa o achizitionez, ulterior, desi tot mereu intarziat, la nivel de varf si indesat, chiar real mai ridicat deasupra aceleiasi medii generale)...

...poate doar in afara talentului recunoscut, (care nu stiu ca poate fi definit ca avand chiar grad de competenta), de a imita diverse accente straine, (din fericire in mod reversibil, chiar daca numai semi-controlat volitional, in cazul meu, pe care il consider cu adevarat norocos, dat fiind alternativa patologica ireversibila), pe care, in mod obiectiv, mie mi l-au laudat altii, chiar diversi, in mod spontan, in repetate randuri, de-a lungul vietii mele, prima oara cam prin 1987, si ultima oara chiar ieri, 24 de ani mai tarziu, astfel incat chiar am ajuns sa cred ca este posibil sa fie chiar adevarat ca posed si eu macar un talent la ceva, chiar daca nu prea mi l-am cultivat cat ar fi trebuit probabil, mai ales ca in ultima vreme mi s-au repartizat un numar sporit de activitati de phone sex la serviciu.

Felicitare muzicala pt prietenii mei din zona Asia-Pacific, cu ocazia sarbatorilor de iarna

Lots of joy, good luck, and prosperity for all for X-mas, Hanukkah, Kwanzaa & the New Year too !

Rudolph Aspirant
december 2011, Oslo- Copenhagen time zone

Ganduri despre Germania- partea 6

Abia cativa ani mai tarziu, cand ma gaseam intamplator in America in momentul ala, acolo, pe coasta de vest, pe langa orasul bine cunoscut San Francisco, un pic usor mai la dreapta de el, (invers de fapt din punct de vedere politic), mi s-a oferit din nou ocazia sa imi aduc aminte mai concret ca mai exista si aceasta tara, Germania, pe undeva prin Europa si ca poate ar trebui sa ma mai gandesc si la conditiile in care se mai afla in ultima vreme si populatia ei.

Azi fiind deja acum miercuri, si eu miercurea avand program sa ma ingrijorez despre diverse probleme legate de Diplomatie, pot sa spun ca, desi eu personal am refuzat sa devin diplomat de cariera din motive chiar etice, apreciindu-mi in mod realist propriile mele abilitati, oricat de multa inclinatie as fi avut si am in continuare sa-mi fac parintii fericiti, am impresia ca am incorporat totusi, asa ca prin osmoza, anumite metode de lucru diplomatice prin oportunitatea de a trai inconjurat de diversi diplomati in timp ce cresteam, unii din ei chiar talentati si competenti in meseria lor.

Prin urmare, daca am ocazia sa interactionez intamplator cu vreun individ care este originar dintr-o tara alta decat cea sau cele ale caror cetatenie sau cetatenii le posed in clipa aceea, (inclusiv pasapoarte posibil doveditoare), incep, in mod sincer si aproape automat, chiar sa ma ingrijorez un pic si despre soarta si conditiile de trai ale locuitorilor tarii de unde provine acel individ. Daca ma aflu in conditii de threesome cu 2 indivizi provenind din aceeasi tara straina, ma ingrijorez si mai tare, pana la nivelul la care chiar incep sa fiu motivat sa incep sa citesc ceva de pe Internet despre tara respectiva...dupa ce se termina activitatea de threesome, desigur, si ajung cu bine acasa si, in sfarsit, imi pot permite sa incep sa ma relaxez si eu. (Daca e threeway chiar pluri-international, de obicei devin cam placut confuz si uit ca trebuie sa ma si ingrijorez in clipa aia, si incep sa ma ingrijorez abia dupa ce ajung acasa, mai ales despre calitatea imaginii tarii/tarilor reprezentate anterior de mine in fata acelei audiente pluri-internationale de mai devreme.)

Atunci, in America, pe langa San Francisco, m-am aflat intr-o buna zi a anului 2003 chiar la nivel de conferinta pluri-internationala de nivel inalt cu reprezentanti reali ai clerului si ai guvernelor unor diverse state, printre care si Germania, si Brazilia, si cu o audienta publica chiar multiculturala internationala. Normal ca a fost absolut inevitabil sa nu-mi treaca toate ingrijorarile anterioare ale vietii mele legate de Germania si Vatican prin fata ochilor atunci, mai ales ca a trebuit sa iau si eu cuvantul. A durat cam mult pana sa-mi pot reveni dupa aceea, desi sunt aproape sigur ca am reusit, totusi, sa reprezint cat de cat onorabil imaginea Romaniei, deoarece pasaportul de cetatean al acelei tari se afla la momentul respectiv in servieta mea de productie japoneza, in acea lume si in acel moment.

Desi eu eram cel care avea indatorirea oficiala sa ofer diverse informatii, nu am uitat nici o clipa si de indatoririle mele neoficiale de a culege diverse informatii si de a raspandi diverse zvonuri, si pot spune ca si acea clipa am fost personal recunoscator Proniei ca ma inzestrase de mic cu grija de a incerca sa ma perfectionez in domeniul Inteligentei, plus mamei mele care, in mod cat se poate de posibil responsabil, competent si etic parental, (fara absolut nici un misto), a avut intotdeauna abilitatea de a ma aduce pe mine personal cu picioarele pe pamant in legatura cu adevaratele mele abilitati, spunandu-mi adesea ca sunt cam prost, si ca efectiv nu poate sa-si dea seama cu cine din familie as putea semana.

(Si acum imi spune din cand in cand, "macar acum, dupa toate cate ai patit, ai putea si tu sa tragi niste concluzii posibil utile pt tine, ca efectiv sper ca-ti dai seama ca NU va avea cine sa aiba grija de tine pe viitor, si ca va trebui o data si o data sa te descurci si singur"...si pe urma aproape ca incepe sa-i vina sa planga. Eu de cand ma stiu am vrut sa o fac pe mama fericita, sa-mi zambeasca, nu sa fie suparata sau ingrijorata din cauza imbecilitatii mele reale, de aceea am si incercat sa ma perfectionez de mic cat am putut de bine pe domeniul Inteligentei, si, desi stiu ca este o stradanie chiar aproape in gol, deoarece chiar ca mi-am atins, datorita varstei, maximul posibil de competente in acest domeniu atat de complex, mai ales in ceea ce priveste aspectele sale calitativ functionale, si mai si stiu ca efectiv, in mod realist, NU se poate atinge perfectiune functionala in acest domeniu in orice fel de sistem organizational posibil cunoscut, chiar si cel inalt standardizat optim birocratic, care, dupa parerea mea SINCERA si de nivel efectiv aproape expert fara voie, este, in Inteligenta, preferabil sistemelor adhocractice, sau chiar celor teoretic "ideale", deci probabil nerealiste si nepractice, mixt biro-adhocratice, chiar luand in considerare dezavantajul lipsei de flexibilitate, pentru care STIU ca se poate CORECTA, eu tot continui sa o fac, si cred ca am s-o fac toata viata.)

In timpul acelei conferinte am putut astfel verifica starea sistemului de educatie publica din Germania, functionalitatea economiei sale, functionalitatea unor ministere cheie, cum ar fi cel de Afaceri Externe, cel al Interiorului, cel al Asistentei Sociale, si inca alti cativa parametri care sa-mi poata oferi o imagine cat de cat realista a Germaniei anului 2003, pe care, daca as fi fost ulterior interesat, as fi putut sa o compar si cu diverse alte informatii usor gasibile provenind din alte surse de informare mai mult sau mai putin credibile, dar, desi nu am fost chiar atat de interesat, doar am clasificat poza respectiva intr-un dosar oarecare, pentru posibil uz sau referinta ulterioare, dosar pe care, in mod cat se poate de previzibil, l-am azvarlit si eu, nu numai altii in acel an, in coltul prafuit destinat HumInt-ului.

Nici nu stiam la vremea aceea, si, chiar daca as fi stiut, probabil ca nu mi-ar fi pasat prea tare si nu mi-ar fi schimbat probabil vreun lant ulterior de decizii personale de care sunt numai eu raspunzator, ca acel dosar cu poza mai detaliata a Germaniei 2003 si cea mai stearsa a Braziliei 2003 avea sa-mi fie chiar posibil util in Norvegia 2010 si mai ales 11, si ca aveam sa ma gandesc destul de des la el peste acei 7 si 8 ani, deliberand daca merita sa-l deschid sau nu in vreun scop posibil informativ, sau ar fi mai simplu si poate chiar si mai eficient sa dau doar click pe Google.



Directorul EC/RA
20.decembrie.2011

Ganduri despre Germania- partea 5

A trecut dupa aceea o vreme destul de indelungata si mie personal nu mi-a pasat despre Germania sau despre limba germana absolut de loc, in afara poate de faptul sa salut activitatea simpatica a daramarii Zidului din Berlin, deoarece devenisem preocupat cu exercitii de dictare in limba franceza, care se stie cat de complicate sunt de pana si scriitori faimosi, ca de exemplu dl Alexandre Dumas tatal, o dau in bara din cand in cand cu ele, si inca in vazul unor alteti regale, daramite eu !.Mai apoi, am inceput sa devin preocupat si de concursurile de tip spelling bee in lb. engleza, desi nu chiar ca posibil participant veleitar eu insumi, ci numai la nivel de spectator cu sentimente oarecum pacatoase de schadenfreude fata de chinurile altora.

Am notat in treacat cateva filme interesante in lb. germana, vazute de mine in perioada copilariei inainte de a deveni adolescent, ca de ex. Das Boot, si Aguirre the Wrath of God, care mie mi-au placut ff mult. Mama mai incercase si ea in acea perioada din cand in cand sa imi recomande cateva actrite germane mai larg recunoscute ca fiind deosebit de talentate, ca de ex. Marlene Dietrich, sau Hanna Schygulla, dar deja incepuse si ea sa-si dea seama ca nu prea avea rost sa imi prezinte mie actrite de sex feminin, ca eu chiar avea niste idiosincrazii mai neobisnuite in legatura cu acest fel de profesioniste, aveam preferinte critice clare si deja din ce in ce mai bine conturare, si chiar ca ma uitam in mod special, de exemplu, dupa talent in legatura cu miscarile fizice pe care le doream cat mai baietos atletic posibile, si nu atat de mult dupa talent expresiv caracterologic in ochi sau pe fata, si in general nici nu prea eram interesat de auzit ce aveau acele actrite de comunicat prin glas in legatura cu personajele interpretate sau povestea respectiva din care faceau ele parte, chiar daca se straduiau in acest sens f tare in fata mea...poate doar cu exceptia d-nei Meryl Streep, care intr-adevar are un talent deosebit la interpretarea diferitelor accente ale unor limbi straine din cele mai diverse, inclusiv, dar nu limitat la rolul magistral interpretat de dansa al unei persoane de origine poloneza care incearca sa vorbeasca lb germana.

M-am mai intalnit in acea perioada si cu personajele simpatice literare Max si Moritz, cat si cu personajele americane descrise de scriitorul profesionist de origine germana Karl May, (la nivelul lui mediu-european de intelegere si capacitate de descriere de atunci desigur, ca nu ma asteptam nici eu din partea lui, oricat de pretentios as fi din punct de vedere critic, la o profunzime atat de nuantata despre acest fel de personaje rural americane ca in cazul unui posibil scriitor profesionist de origine chiar americana, cum ar fi fost, de exemplu, d-na Laura Ingalls Wilder, nici la talentul de nivel de geniu, care include, desi, desigur, nu se limiteaza doar la descrierea maiestrita a unor personaje provenite din diverse culturi si cu diverse preocupari profesionale, ca al scriitorului francez Jules Verne), si mai aveam si niste amintiri destul de favorabile dintr-o perioada anterioara despre doua personaje feminine originar vorbitoare de limba germana la nivel de limba materna, simpatice mie, Helga, care era ocupata cu diverse indeletniciri social utile si placute fie in gradina, fie la mare, si Heidi, pe care chiar sper ca o cunoaste, sau macar se va stradui sa o cunosca chiar toata lumea, nu numai poporul japonez, care este recunoscut in ceea ce priveste constiinciozitatea scolara, si generala, nu numai pe domeniul achizitiv-educativ, chiar, dupa parerea mea, la un nivel mediu mai semnificativ inalt decat chiar si cel al poporului vorbitor de limba germana la nivel de limba materna de pe teritoriul Germaniei actuale, despre care am remarcat ca se spune si e recunoscut la nivel popular despre el in Europa de ceva vreme, ca e si el inalt constiincios, cel putin din secolul XX, posibil chiar XIX, (datorita inventiei mass-mediei cu accesibilitate internationala mai larga in acest secol mai indepartat), incoace, desi am impresia ca aceasta parere despre germani poate fi usor exagerata datorita unor exceptii mai proeminente, din pacate, negative, (deoarece exemplele negative tind sa fie si mai raspandite cu ajutorul mass-mediei, si, totodata si mai bine retinute in memoria tuturor mai degraba decat cele pozitive, acest fenomen fiind considerat genetic caracteristic selectat evolutionar in scop de mentinere de specie, cf. diverse surse de pe Google.)

Deci, in general, desi am reusit sa imi regasesc un nivel de obiectivitate si impartialitate in ceea ce priveste poporul german, pe la varsta de 12 ani, totusi mi-am dat seama ca mai aveam inca destule de invatat despre cititul critic al diverselor surse de informare, si ca este bine sa incerc sa incep sa diferentiez mai bine intre surse de informare de nivel artistic, surse de informare de nivel stiintific, surse de informare spontan-interceptate personal, si surse de informare de nivel jurnalistic...lucru care mie personal, mai ales ca oricand potential director de serviciu de informatii, (chiar daca nu mi s-a oferit aceasta oportunitate profesionala in Romania dupa 1989, in legatura cu care REPET, nu port absolut nici un resentiment, sau ranchiuna, deoarece a fost, REPET, total INTAMPLATOR, ca nu am fost eu cel ales de FSN sa indeplinesc acest rol si functie in perioada de tranzitie si reorganizare post-revolutionara a acelui serviciu oficial din Romania, si doar nu pot da vina pe hazard si inventa conspiratii doar din cauza de simple dezamigiri personale, ca asa ceva, chiar si pt un narcisist de tip copil ff rasfatat si in permananta oarecum imatur recunoscut ca mine, ar fi chiar prea de tot, si, dupa parerea mea sincera, chiar de nivel real disfunctional, daca nu chiar direct patologic), nu a putut decat sa-mi fie de folos in achizitia de viitoare potentiale competente profesionale mai rafinate, lucru pentru care eu personal nu pot decat sa multumesc tuturor informatorilor mei de orice tip, mai ales, dar nu numai, celor care m-au informat total pe gratis, din orice tara din lume, fie amatori, fie profesionisti, cat si dezinformatorilor, fie amatori, fie profesionisti, deoarece si pe acestia am reusit sa incep sa ii pot diferentia mai bine pe masura ce am capatat acces liber, desi nu chiar tot timpul gratuit, la Internet la varsta de aproximativ 15 ani.

Condoleante poporului democratic nord coreean

Sunt oarecum bulversat...imi pare rau ca nu am aflat decat azi, luni dimineata, 19 decembrie 2011, prin canalul meu personal de informatii sigure ne-mass-mediatice din zona Pacific, ceea ce se intamplase deja sambata 17 decembrie 2011, (cf. CNN din 18 decembrie 2011, receptat insa de mine abia azi, dupa ce am fost informat mai intai verbal personal de sursa mea din zona Pacific), despre aceasta stire a decesului relativ subit al d-lui Kim Jong Il, la varsta de numai 69 de ani, chiar in timpul efectuarii unor activitati de lucru, plus imi pare rau  nu am putut capata inca acces la pagina oficiala a RPD Coreene de pe Internet ca sa urmaresc situatia si la nivel de mass-medie locala.

In acest moment nu pot decat sa imi exprim solidaritatea cu poporul general locuitor pe teritoriul RPD Coreea, si sa le transmit ca eu personal chiar ca mi-am gasit anumite afinitati artistic-culturale cu acest conducator local popular la un moment dat real indragit, inclusiv pasiunea pentru diverse filme artistice, ca de exemplu filmul de actiune Rambo, (First Blood, 1982), cu dl. Sylvester Stallone in rolul titular, si filmul horror clasic Friday the 13th, (1980, in regia d-lui Sean Cunningham, dupa scenariul d-lui Victor Miller), despre care am auzit, (pe CNN), ca au fost filme apreciate si de acest fost leader al poporului democrat nord coreean.


=============================

P.S. Pt. europeeni: stiu ca a murit si Vaclav Havel, dar, totusi, trebuie sa recunoastem ca puterea reala de influenta a dansului asupra destinului concret al unor mase destul de largi de oameni, sau de ridicare de posibil interes de-al meu personal, nu a fost chiar atat de semnificativa ca a d-lui Kim Jong Il, care, in mod cat se poate de concret, a hranit un numar cert mai mare de oameni decat dl. Vaclav Havel, asa ca, din punctul meu de vedere, nu am ce sa scriu in mod deosebit separta in legatura cu dl. Havel in afara de a transmite condoleante fanilor si familiei imediate a  acestui scriitor profesionist de fictiune si eseuri si fost sef de fost stat.

P.P.S. Pt. tot mapamondul: nu va ingrijorati in legatura cu fluctuatiile de pe pietele din Asia, e ceva trecator legat de socul stirii decesului d-lui Kim Jong Il, sunt sigur ca scaderea nu va dura mult, deoarece chiar pana si eu tocmai am injectat niste capital pe acolo.

Ganduri despre Germania- partea 4

Mi-am mai revenit din starea de intoxicatie alcoolica de mai devreme, asa ca pot sa continui sa imi povestesc ce fel de evolutie au avut gandurile mele despre Germania si limba si cultura acelei tari. Stiu ca limba germana este folosita si in alte tari ca limba oficiala, de exemplu Austria, sau Liechtenstein, sau ca este majoritar vorbita si in alte portiuni de tari, unde poate fi una din posibilele mai multe limbi oficiale de acolo, ca de exemplu Luxembourg sau Elvetia, sau, desigur, este vorbita de anumite comunitati din multe parti ale globului, desi nu este considerata azi limba oficiala pe acolo. Dar efectiv, poate in afara de Austria, sau New Braunfels, TX, pe unde am trecut eu personal, totusi eu limba germana o asociez in mintea mea in principal cu Germania.

Am aterizat prima oara in aeroportul Tempelhof din Berlin in 1988, cand inca mai urmau sa treaca 20 de ani pana cand se va decide inchiderea lui. Nu m-a impresionat in mod deosebit prin ceva anume, decat ca mi s-a parut, evident, mare si oarecum aerisit, neaglomerat. Nici macar nu mi-a pasat in mod deosebit ca ma aflam pe teritoriul Germaniei. Am reperat rapid un stand cu ciocolatele Milky Way, asa ca, din punctul meu de vedere, totul era in regula pe acolo, mai ales in acele conditii in care reprezentantii intereselor SUA demonstrau astfel in mod satisfacator pt mine ca erau prezenti la datorie, indeplinindu-si constiincios misiunea de a proteja acel important aeroport international din centrul Europei.

Ba chiar am avut sansa sa observ si un grup de promoteri SUA, probabil chiar cetateni ai acelei tari recunoscute ca importanta in lume, nu numai din punctul de vedere al Romaniei, imbracati in treninguri colorate ca steagul RP Chineze, adica cu fond rosu si niste semne grafice galbene, se indreptau in mod optimist si sustinator de morala catre acelasi stand cu intentia de a cumpara atat Coca Cola cat si Milky Way, dupa care i-am observat in continuare bucurandu-se in timp ce consumau acele produse recunoscut calitative, de parca chiar intentionau sa le faca reclama.

La vremea aia nu prea vazusem eu prea des reclame filmate pt produse de larg consum, decat la mana a doua, reprezentate in background-ul vreunui film artistic, dar poze colorate cu diverse reclame desigur ca avusesem si eu oportunitatea sa vad in diverse reviste straine, si pot sa spun ca mie personal, acea imagine a acelor atleti americani simpatici imbracati chiar in culorile steagului chinez, care se bucurau autentic ca puteau sa cumpere si sa consume produsele Coca Cola si Milky Way si pe teritoriul Germaniei (chiar daca eram in sectorul aflat sub protectie americana), mie mi s-a parut o posibila reclama de excelenta calitate, atat pt imaginea SUA, inclusiv politica sa externa cu deschidere globala, in Europa, cat si pentru imaginea firmelor producatoare a acelor bunuri de larg consum.

Deoarece vanzatoarea de origine germana de la standul de produse de larg consum se comportase egal profesional si amabil atat fata de mine, un cetatean roman total oarecare, cat si fata de acei promoteri SUA, chiar in mod competent si etic profesional optim nediscriminatoriu, (nici pozitiv, nici negativ), fata de oamenii cu posibile dizabilitati sau diferente, (dupa parerea mea), deoarece eu chiar imi aratam o posibila dizabilitate in mod destul de vizibil purtand un bandaj de tifon alb de dimensiuni semnificative in jurul genunchiului meu stang lacerat cu o zi mai devreme in Bucuresti in gratarul de sters picioarele din fata blocului, (desi fusese doar vina mea ca ma repezisem sa cobor treptele in goana, neatent si din cauza gandurilor despre planificarea operatiunilor de logistica, mai ales aspectele de securitate de care m-am simtit intotdeauna raspunzator, legate de ziua ulterioara de calatorie internationala anticipata, in ciuda sfaturilor repetate anterioare ale mamei mele de a evita sa fac asa ceva deoarece poate fi chiar real periculos), si chiar daca eu cumparasem doar Milky Way, nu si Coca Cola, in sinea mea, am avut probabil un inceput de prim gand favorabil catre Germania atunci, deoarece imi demonstrase ca, macar acum, la peste 40 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, parea ca devenise, totusi, amabil ospitaliera si cat de cat rational, spontan, si "nefortat" functionala in legatura cu promovarea intereselor SUA, inclusiv a politicii externe SUA, (care se stia mai demult ca incepuse sa se deschida si catre RP Chineza, iar cu Romania isi mentinuse dintotdeauna legaturi destul de stranse), pe teritoriul Europei, in general.

Desigur, acum ma gandesc ca poate ar fi fost interesant sa am oportunitatea de a vizita si alte sectoare ale Berlinului si poate si cateva portiuni din teritoriul DDR din jurul acelui oras cu adevarat special, astfel incat sentimentele unei mai largi paturi populare germane, care nu avea poate sansa de a se plimba in sectorul american ca mine, sa nu fie total ignorate, dar totusi, in mod realist, eu nu aveam decat program de escala pe acolo, si nu ma consideram nici la nivel de comandant sef, ramanand in continuare la nivel de simplu director de serviciu de informatii obisnuit, care se mai afla si in vacanta scolara la vremea aceea.

Sunt intoxicat cu alcool

La naiba..iar am incercat sa ma ametesc cu alcool...si inca nici nu am avut suficient coniac in casa pt asa ceva, plus ca azi fiind duminica nu e deschis magazinul de alcool...poate ca e mai bine asa...ca altfel, in loc sa scriu cuminte despre evolutia gandurilor mele despre limba si cultura germana, dupa program, era risc real sa scriu niste chestii posibil neetic de dezvaluit in public despre munca celor cu care chiar ma simt solidar...eroii de tip cenzor birocrat plus de tip Smiley ai d-lui Le Carre. LOL ! LOL ! Da, trebuie sa recunosc, chiar in mod expres nu m-am inscris inca vreun sidicat sau organizatie profesionala, nu doar ca sa nu le dau vreun ban in schimb de posibile servicii de aparare de drepturi profesionale de lucrator, dar chiar deoarece, la nivel etic personal, inca am dubii daca trebuie sau e bine sa fac asa ceva...zau, chiar ca sunt super-super chitibusar cand e vorba de posibile conflicte de etica profesionala cu etica personala, chiar si numai de nivel teoretic sau aplicabil la limite.

Mie chiar NU imi place vinul. Il consider posirca oricum, chiar daca e de gen dessert wine mai dulce, chiar nobil, sau cine stie ce rafinat sec. Pe mine nu ma pasioneaza in mod total nediscriminativ nici gustul dulce, nici, in mod deosebit, gustul acru, (desi kosher dill pickles o sa apreciez intotdeauna pe rye, cu sau fara pastrami, mai ales daca e si ceva branza adevarata alaturi de ei), iar pe ala sarat il consider chiar posibil riscant de generator de patologie cat se poate de reala...desi este un gust, observ, placut si destul de familiar norvegienilor. Mie imi place cel mai mult si mai mult gustul BITTER, amar. Ala imi place mie. De aia beau si Schweppes, de aia imi place apa tonica, de aia imi plac chiar si samburii de caise posibil otravitori, daca e sa te iei dupa compozitia chimica. CE SA FAC daca mie chiar imi place Bitter ? CE SA FAC daca mie chiar imi place Campari, iar, la nivel de vermut, si Cinzano, si, uneori chiar cognacul, care imbina gustul de bitter cu destul de dulce atat incat sa-mi poata fi tolerabil si placut chiar mie ? Prin urmare, uneori, si berea, desi pe ea o consider in general ineficienta pt vreo anestezie potential utila, si pe ea o beau, de obicei, in variante nealcoolice.

Cand eram adolescent am furat cat am putut Cinzano sau Campari din diverse dulapioare continatoare de sticle cu diverse alcooluri ai diversilor ale caror case le-am vizitat. Efectiv trageam cate o dusca inainte sa trecem la alte activitati potential placute si chiar si utile, desi nu mi-am marturisit niciodata in public vreo asemenea preferinta personala fata de nimeni...chiar cand am fost amabil intrebat in mod ospitalier ce doresc sa servesc inainte sa trecem la activitatile principale de serviciu pe bani. Eu ii lasam sa ma serveasca ce vor ei...dar mereu inspectam resursele de Bitter ale casei inainte de a consimti la ceva posibil util. Ca imi era chiar mai usor sa dezvolt simpatie potential folosibila pt a extrage informatii de la persoana respectiva inainte de a incepe sa le extrag profesional, daca trageam vreo dusca de Bitter sau Vermouth inainte, desigur din rezervele lor personale, nu ale mele proprii...desi STIAM ca asa ceva nu trebuie niciodata dezvaluit in public, ca sa nu existe risc de tentatie sau manipulare din partea lor catre mine, atat ca sa imi pot mentine eu capacitatea discriminativa de a corecta posibilele informatii primite re filtrul personal de preferinte/prejudecati, influentat sau nu de vreun grad de intoxicatie, cand trebuia sa imi formulez concluziile ulterioare in diversele posibile rapoarte de servicii utile, totusi, cred eu, fata de angajatorii mei, daca nu neaparat fata de societatea mai larga.

Da, eu am fost ff constiincios cand era vorba de rapoarte profesionale atat pt uzul meu propriu cat si pt potentialul uz al vreunui angajator. Si chiar sunt destul de constiincios in continuare. De exemplu, cognac, sau, mai rau, scotch sau whisky, nu beau decat in privat, absolut niciodata in relatiile cu potential uz sau circumstante de serviciu. Cognac chiar prefer sa beau, just in case, total singur, desi nu o fac prea des. Desi acum, cu ceva experienta profesionala, mi-am dat seama ca este total OK sa dezvaluiesti public anumite metehne sau vicii personale, ca NU alea conteaza cu adevarat cand chiar lucrezi ca obtinator si prelucrator si, uneori, chiar ca distribuitor de informatii, sau chiar dezinformatii profesionist...ca pe alea STII deja automat sa le scoti din calculul estimativ initial. DA, secrete de serviciu...LOL !...cred ca este inca popular sa mentii o oarecare aura mistica a la James Bond, sau macar Smiley, re. activitatile cat se poate de banale si larg utile de cules si folosit de inteligenta. LOL ! Sunt cu adevarat intoxicat ! Incerc, chiar, in mod total inutil si chiar fara sansa realista de implementare, sa demistific o intreaga profesie...lucru chiar posibil daunator principiilor generale de securitate si etica profesionala inainte de toate !

LOL ! Dar sunt beat ! NICI O SCUZA ! STIU ca in halul asta NU o sa mai doresca sa ma angajeze contractual NIMENI, nici un posibil serviciu de informatii serios, daca ar da si un simplu search Google legat de numele meu ! LOL ! Ce imi PLACE, efectiv, mie sa imi tai cracile de sub propriile mele picioare, sa imi tai paramele la odgoanele care imi tin ambarcatia legata de vreun tarm, si sa plec in deriva catre alte tarmuri. TOTAL neprofesinal si recunoscut disfunctional. Dar ASTA E. CU ASTIA DEFILAM. SE STIE. SE STIE IN MOD REAL si CONCRET la nivel de evaluare pre-job, si in timp de job, si post-job, la nivel de iesire la pensie...MAJORITATATEA din noi suntem gambleri alcoolici. Eu personal, am avut, totusi, avantajul ca nu eram inclinat in mod special in acest sens auto-distructiv cu alcoolul, alte narcotice decat tigarile, sau jocul de carti, dar cerebral ADDICT tot sunt, ca e IMPOSIBIL, cred eu, sa nu fii addict de ceva si sa iti alegi sa faci o meserie din asta de servicii relativ personal stressante directe contractuale concrete pe bani, nu doar din inclinatie sau pasiune de nivel de calling, la un moment dat in viata.

Asta, desigur, ridica o posibila problema de recrutare. Cum sa reusesti sa recrutezi pe aia destul de talentati si inclinati profesional catre asa ceva, dar care sa aiba risc mai scazut de diverse addictii ? Cam greu, in mod practic, dupa parerea mea. Mai ales in conditiile in care calling-ul profesional e destul de descurajat zilele astea, considerat, poate pe drept, de nivel oarecum potential riscant patologic sau disfunctional. Dar poate totusi inca posibil, sau macar posibil de controlat re potentiale riscuri cat de cat intr-un sistem cat de cat militarizat. NAIBA stie ! Ca eu nu sunt expert in serviciul de recrutari. Eu sunt simplu functionar birocrat cu ceva activitati de cenzura la serviciul de ce apare in public pt consum general...un fel de CTC, la urma urmei, indiferent de serviciu...chiar daca e si din ala care uneori mai asigura si potentiale securitati de oameni, sau grupuri de oameni pe care chiar ti-ai jurat, daca nu ai jurat in mod special oficial in toate circumstantele posibile, sa o aperi.

CE NAIBA ?! Chiar in halul asta sa "nu fie voie" sa o zici pe-a dreapta ca esti Securist prin inclinatii, educatie, formare, si cariera aleasa in limba romana azi ? LOL ! Ce adevarata IDIOTENIE. Hai, ca mi-am taiat si ultimul posibil odgon care ma mai tinea legat de Romania, acum chiar ca sunt free-lance pt cel mai bun ofertant ! LOL ! Dl. Le Carre e de vina, va asigur ! Ca doar el ne-a dat voie sa fim si free-lance in secolul XXI, daca e cazul ! LOL ! Sunt beat, dar NU indeajuns de mort de beat ca sa spun si alte chestii potential chiar detrimentale. Ce bine ca sunt inca aparat de Regatul Norvegiei in acesta clipa, tara non-UE, din fericire pt mine, inca in acest moment ! Macar si doar la nivel practic ca nu e deschis magazinul de alcool duminica ! Asta pana cand nu se plictisesc si ei de mine ! LOL ! Cred ca numai pt serviciul de informatii al guvernului curent al statului independent Papua Noua Guinee, care INCA, totusi, face parte din Commonwealth realm of HRH E II, o sa fiu considerat potential angajabil in viitorul destul de apropiat !

Mikey...thanks for getting in touch ! Loyalty to HRH E II, above all, ain't it ?! LOL !

Ganduri despre Germania- partea 3

Desigur, deci, ca atunci cand mi s-a cerut mie ulterior, la nivel de sedinta de consiliu, in mod oficiala parerea despre ce limba straina as fi eu interesat sa invat, in modul chiar real gentil suportiv expert in care am fost chiar intrebat direct din prima, chiar de la deschiderea primului punct de dezbatere al agendei de lucru pt acea zi, "e OK pt tine daca o sa incepi sa iei lectii de lb. franceza ? crezi ca ar fi prea greu pt tine, o sa fii tu oare in stare de asa ceva ?", eu personal nu am putut decat sa ma simt chiar mandru de increderea acordata mie personal anuntata public in mod referitor la acea decizie care fusese deja luata de superiorii mei ierarhici din acel consiliu.

Chiar m-am bucurat in sinea mea in acea clipa ca nu a fost necesar sa ma chinuiesc sa explic in mod profesional diplomatic de ce chiar ca nu mi-as fi dorit eu personal sa trebuiasca sa incep sa invat limba germana, si ca re. limba franceza vs. limba engleza chiar ca nu aveam, poate in mod posibil politically incorrect, vreo preferinta deosebita !

Este in continuare complicat pt mine sa imi explic pana si mie insumi de ce avusesem ezitari initiale re. efortul de a invata limba germana. Am impresia oarecum vaga ca fusesem cumva posibil influentat in prealabil nu numai de recenta opinie analitic-prognostica a lui tata interceptata de mine ceva mai devreme, dar, chiar si mai timpuriu, oarecum subliminal influentat de tonul vocii si anumite expresii faciale ale tatalui meu cand povestea el amintiri din copilarie in mod in general nostalgic in serile in care chiar venea obosit de la serviciu, si printre ele facea, din cand in cand, rare referiri si la fostii lui profesori particulari sau chiar de scoala, dintre care unii chiar incercasera pt un timp scurt sa ii predea si limba germana, nu numai rusa, engleza, si franceza...

...tatal meu fiind de mic pregatit pentru o posibila activitate ilustra in serviciul Diplomatiei Romane de catre bunicul meu, care avusese si el, la randul lui, oportunitatea unor contacte de business posibil importante pt Romania lui de pe atunci cu niste afaceristi importanti straini, chiar poate vital importanti economiei nationale, experiente din care e posibil sa fi invatat ca este bine, ca roman, indiferent de vremuri sau chiar de planuri de cariera, (desi cea Diplomatica a parut totusi mai direct concret potential utila in cadrul multor generatii de romani, fie si numai pt oportunitatea de a face ceva trafic cu bunuri de consum la nivel de piata neagra si captusire de buzunar personal, sau poate doar pt sansa de a putea efectua anumite activitati posibil ilegale in alte tari sub protectia, fie ea si partiala, a unei posibile imunitati diplomatice, sau, chiar in mod posibil util pt supravietuire directa fizica si/sau economica re oportunitati mai crescute pt a te putea reloca rapid in alta tara in cazuri de situatii de urgenta), sa stii cel putin vreo 2 limbi straine si sa ai si studii formale de diplomatie, nu numai de economie, cum au fost in general cele traditional urmate de majoritatea membrilor familiei mele dati mie ca exemplu bun si de role model adecvat de urmat in viata.

Totodata, desigur ca vazusem si eu, chiar daca eram inca mic, (avand si acces la VCR, ca, TOTUSI, era deja 1986 si in casele destul de multor cunoscuti ai familiei noastre bucurestene), destule filme de razboi in care se parea ca pana si clasicii rivali SUA-URSS erau de acord ca germanii fusesera RAI in timpul ultimului razboi mondial, razboi mondial pe care il determinasem eu personal, (desi nu eram inca sigur sigur, ca totusi aveam doar 6 ani si abia incepusem sa merg si la scoala), ca avand totusi o probabilitate credibil verosimila destul de mare sa se fi intamplat in realitate, nu doar la nivel de filme sau alte povesti sau mituri sau legende, deoarece imi povestise mie o data bunica ca tinea ea minte personal ca se ascunsese o data sub o masa peste care pusese perne si plapumi, ca sa se fereasca de niste bombe, care cadeau cu mare zgomot pe undeva pe langa casa ei de atunci, care era pe langa o fosta fabrica producatoare de diverse chestii, inclusiv probabil armament, din Bucuresti, si mi-a aratat ea mie cum statuse atunci pitita sub masa, cu mainile peste urechi si cu ochii inchisi ca sa ii fie mai putina frica, si simtisem si eu putin ca ii fusese chiar frica cu adevarat in clipele alea.

Nu mai zic ca interceptasem eu personal deja, prin serviciul meu personal de informatii, un zvon despre niste posibile activitati de piata neagra efectuate de un membru al familiei mele care fusese chiar militar de tip mobilizat pe un front de razboi undeva in afara Romaniei, in timpul acelui razboi real mondial, si lucrase acolo pentru un serviciu de intendenta, drept care avusese oportunitatea de a face trafic cu paine si niste incaltaminte posibil utile atat aliatilor cat si inamicilor Romaniei de la acea vreme, si, in general oamenilor de pe probabil orice front real de razboi al oricui, dupa cum am determinat eu ulterior cf. Catch-22.

In plus, aveam eu un coleg la scoala pe care il admiram deoarece avea o alunita intriganta pe un obraz, cum nu mai vazusem inainte decat o data intr-un film frantuzesc despre un personaj numit Angelica, plus voce muzicala placuta si, fiind si fiul unui cantaret profesionist de muzica populara, (folclorica si manele), fusese rugat de profesoara sa cante si ca solist la o serbare scolara, si chiar ca mi s-a parut ff frumos cand statea acolo si canta. Si chiar cu cateva zile inainte de consiliul de familie referitor la limbile straine, el ma anuntase chiar mandru ca incepuse lectii particulare de limba germana si eu avusesem o strangere de inima in legatura cu asta, deoarece probabil ca asta insemna ca familia lui era posibil mai interesata de cultura germana decat cea franceza, deci probabil ca el nu vazuse filmul ala frantuzesc cu Angelica, si nu aveam cum sa folosesc acea alunita pt vreun eventual compliment de la mine catre el, compliment pe care chiar doream sa i-l adresez intr-o buna zi, dar pe care inca ma chinuiam sa mi-l formulez in mintea mea pe atunci la un nivel cat de cat posibil cultural mutual inteligibil si posibil comun intre noi doi.

Drept care, eu, in sufletul meu atunci, am determinat, la nivel total emotional si deloc rational, desigur, ca persoanele intersate de limba si cultura germana pot fi chiar tradatoare fata de interesele mele personale, cat si, posibil, fata de interesele nationale ale Romaniei mele de pe atunci, si ale Romaniei parintilor si bunicilor mei de la vremea lor respectiva, desi acum recunosc, desigur, ca era vorba de niste perceptii si concluzii destul de probabil incorecte si total exagerate, fata de care NU am avut nici o scuza, chiar daca functionam la nivel de tranzitie intre stadiul Piaget pre-operational, in care mai sunt inca permise si gandirea de tip magic si irational, si stadiul formal-operational pe care sunt sigur ca, in ciuda deficitelor mele neurologice congenitale legate de limbaj, l-am atins totusi inainte de evenimentele din decembrie 1989, ba chiar deja sigur prin 1988.

Dar, TOTUSI, datorita functiei mele profesionale de Director de Serviciu de Informatie, repet, NU am avut absolut nici o scuza sa gandesc in acel mod la vremea aceea, ba chiar sa ma mai si exprim in public, tafnos si total necontrolat, fata de colegul meu, dezamagirea mea intr-o exclamatie de genul, "Germana ! Cum este posibil asa ceva ?! Pai asta este limba dusmanilor nostri !", nici macar la acea varsta, fata de asemenea ganduri total aberante si ilogice, care au riscul de a scadea calitatea functionala a oricarui Serviciu de Informatii din toate timpurile, dupa cum se si vede din nenumaratele exemple in acest sens prezentate pe wikipedia.

(Ma bucur macar sa pot afirma ca nu cred ca acel fost coleg al meu a fost traumatizat psihologic pe termen lung de acea exclamatie a mea total nediplomatica fata de el, doar ca a ramas cam 1 1/2 secunde, destul de mult, daca stau si ma gandesc acum mai bine, cu gura cascata, deci, oarecum socat, si, teoretic, am citit pe Internet ca acest fel de socuri psihologice nu sunt prea bune pentru starea de sanatate generala a oamenilor. Insa am auzit ulterior ca el are o cariera relativ prospera chiar in Germania, asa ca m-am mai linistit in legatura cu posibilul risc de efecte adverse pe termen lung posibil cauzate de exclamatia mea fata de el de atunci.)