søndag den 23. februar 2014

Concurs spin-off despre indragostiti literari ! (fara premii)


Am fost atat de surprins ca am ghicit din prima 3 din cele 4 intrebari ale concursului bloggerului Kadia despre cupluri indragostite faimoase din literatura universala, (nescapandu-mi decat un cuplu pe care nici macar nu-l iau in consideratie de vreme ce apartinea literaturii SF), mai ales stiind ca acest blogger propune de obicei intrebari de concurs deosebit de dificile, incat imediat dupa aia mi-a trecut prin minte ca acele intrebari au fost poate prea usoare, si astfel m-am ambitionat sa creez eu un concurs asemanator cu intrebari mai grele. Desigur, eu nu am de gand sa ofer decat Calduroase felicitari celor care vor sti sau vor ghici in mod corect raspunsurile, nu un premiu concret, insa sper ca acest lucru sa nu descurajeze o cat mai laga participare. Nici nu e nevoie sa raspundeti in public, e voie si doar sa va verficati cunostintele in gand, din spirit personal de competitivitate, in caz ca il posedati.

1. Fiica unui leader de tip monarhic este logodita cu un alt monarh. Acest monarh logodnic trimite un emisar pt a o aduce pe printesa la curtea lui. In mod poate inevitabil, mai ales in vremuri medievale puternic cultural si propagandistic influentate de crestinism, (despre care se stie de la diversi evanghelisti ca vine cu "Vesti Bune"), printesa se indragosteste de emisar, desi desigur ca isi face datoria fata de popor, cf educatiei de elita de obicei oferita a unui viitor leader competent si etic, si se casatoreste cu monarhul propus. Totusi ramane indragostita de emisar, si el de ea. Desi nu este clar daca acesti indragostiti isi continua angajamentul comportamental erotic-sexual dupa casatoria printesei, si in ce mod sau grad anume, mai ales stiindu-se, cel putin din timpul presedintiei dl Clinton, si ca angajamentul sexual nu reprezinta doar o activitate penetrativ vaginala, plus totodata cat de complicata si inca misterioasa este sexualitatea feminina, plus cultura si cutumele Evului Mediu europeean fiind si ele destul de vag intelese si prezentate publicului larg din zilele noastre, totusi se pare ca monarhul sot legal isi da seama de aceasta legatura de dragoste. El se decide, in mod destul de clar si totodata laudabil rational, sa il exileze pe emisar, si sa isi continue legatura maritala contractuala cu sotia lui, fosta printesa. Emisarul se supune in mod disciplinat sentintei, si isi stabileste rezidenta in alta tara. Acolo, fara sa vrea in mod special,este atras de o alta printesa, de rang ceva mai putin important, aparent si din cauza ca are numele oarecum asemanator cu printesa inimii lui. La un moment dat chiar se si casatoreste cu aceasta a 2a printesa, insa acum este clar afirmat ca acea casatorie nu este niciodata consumata, si, cf legislatiei in vigoare la acea vreme, acest lucru reprezinta actul penetrativ consensual intre penisul unei persoane de sex fenotipic si probabilsi legal masculin si vaginul unei persoane de sex fenotipic si probabilsi legal feminin, deci abia acum devine clar ca emisarul si a 2a printesa sunt clar de sexe diferite unul relativ la altul, desi asta nu inseamna neaparat ca ambii sunt sau chiar trebuie sa fie, chiar si la vremea Evului Mediu, inclinati preferential heterosexual. (Toate aceste amanunte sunt importante, atat ca indicii ajutatoare, cat si pt a explica ca in Evul Mediu europeean se incheiau uneori in mod real si casatorii legale intre oameni care aveau acelasi sex,  nemaivorbind si de faptul poate mai larg cunoscut ca anumite persoane profesioniste erau considerate ca fiind contractual, de facto plus de jure, casatorite, atat in interes de serviciu, dar recomandabil si in timpul lor liber, cu D-zeu, plus mass-media, inclusiv si artele erau considerate a avea o componenta educativa deosebit de importanta). La un moment dat emisarul se imbolnaveste, chiar grav, si cere ca sa i-o aduca cineva pe prima printesa, deoarece numai in prezenta ea fizica poate rezida speranta ca el va putea fi vindecat, lucru care poate explica si de ce spaima cea mai mare a oamenilor din cultura central europeeana, chiar si a unora de varsta totusi clar adulta plus independenti din punct de vedere financiar, pare a fi si astazi este aceea de a nu fi cumva abandonat, ceva care nici macar nu are nimic de a face cu vreo dragostea erotica in curs, adica macar in acel context as mai intelege, dar nu asa la modul general...insa precis e legat de uriasa mortalitate de la vremea Evului Mediu europeean, cand intreaga UE trebuie sa fi fost plina de orfani, plus desigur ca eu personal nu pot intelege asa ceva de vreme ce eu am avut minim 6 servitori permanenti in ture in jurul meu cand eram mic, eu crescand in conditiile relativ privilegiate, in fond de nivel aristocratic, ale decadei 80 a secolului 20 din sectorul 2 Bucuresti, si de fapt pana nu de mult chiar am avut un fel de concierge sau chiar 2 in permanenta accesibili ca sa ma asiste daca aveam nevoie de ceva, si acum, datorita tehnologiei atat de ieftine, am chiar 4, (desi pe nici unul nu il cheama totusi Siri, si chiar daca pe Jeeves l-am pierdut din motive istorice de avansare a tehnologiei si de trecere la economia globala.) Revenind la poveste, emisarul a facut trimis cerere scrisa catre prima printesa pe o corabie, punand si o instructiune catre echipaj, ca daca ei se vor intoarce impreuna cu printesa la bord, sa arboreze panze albe, iar daca ea nu va fi consimtit sa vina la el, atunci sa arboreze panze negre. Si, asteptand, a rugat-o si pe sotia lui sa il anunte ce culoare au panzele de pe corabia despre care tocmaiseanuntase ca se va reintoarce,iar ea,vazand ca sunt albe, i-a spus totusi ca sunt negre. Si atunci el a decedat. Iar prima printesa ajungand la tarm, gasindu-l si pe emisar recent decedat, a decedat si ea dupa o vreme, tot de inima rea.

2. O doamna burgheza este casatorita cu un domn burghez destul de nesuferit. Ea se apropie din ce in ce mai mult sufleteste de fratele domnului burghez, si acestia 2 chiar se indragostesc unul de altul in timpce citesc impreuna o poveste mai veche despre cavalerul Lancelot si regina Guinevere. Devin amanti. Sotul gelos ii ucide pe ambii.

3. Doi colegi de scoala de varsta adolescenta se indragostesc unul de altul. Lumea remarca acest lucru si ii descurajeaza. Unul din ei, probabil ceva mai sensibil,se refugiaza in solitudine si salbaticie,nici nu maimanaca in mod regulat, se emaciaza,si devine cam ciudat, iar cei care il mai observa din cand in cand pe ici pe colo, incepand de altfel sa il si porecleasca "nebunul". Totusi un nomad maiinvarsta si mai milos il ia sub aripa lui ocrotitoare, si il sfatuieste ca nu poate castiga prezenta constanta a celui/celei de care este indragostit decat prin razboi. (Nu mai dau indicii ajutatoare ca sa fie din ce in ce mai greu.) Nebunul reuseste sa invinga in razboi tribul alesului/alesei inimii sale, insa tatal acelui trandafir este impotriva incheierii unei casatorii intre propriul lui copil cu un nebun, chiar daca nebunul a devenit noul sef de trib,si recomanda o casatorie cu altcineva, casatorie care se si incheie. Fostul copil-trandafir-obiect al pasiunii acelui nebun ramane vaduv dupa o vreme, iar batranul beduin faciliteaza o intalnire dintre nebun si trandafir. Totusi ei nu se vor casatori niciodata. Dupaovreme deceeaza amandoi, (din motive nedeterminate, probabil legate de probleme de sanatate mai degraba decat de vreo cauza de deces traumatica mai violenta), iar poporul, devenind impresionat de destinele lor totusi impletite, mai ales ca initial povestea lor incepuse si cu o indragostire reciproca atat de sincera, se decide sa ii inmormanteze unul alaturi e altul, pt a ramane aproape pt intotdeauna.

4. Un tanar burghez intelectual de familie buna, fost student eminent, devine,bazat pe recomandari si referinte cu totulsi cu totul credibile si serioase, tutorele particular al unei tinere deosebit de studioase, si ea de rang social destul de inalt burghez, chiar fiica rectorului universitatii careia tutorele ii fusese absolvent. Se indragostesc. Se angajeaza erotic-sexual comportamental. Ea ramane gravida. El o trimite sa stea o vreme cu sora lui, si ea da nastere unui copil de sex masculin. Se reintoarce. Se casatoresc in secret, aceasta fiind o posibilitate la vremea la care traiau ei, desi nu intotdeauna tehnic legal contractuala, iar in acest caz nu este clar daca fusese o casatorie legala sau nu, plus se pare ca tanarul intelectual avusese ideea unei casatorii secrete, nu ea, dar ea s-a lasat convinsa. Insa tatal ei era furios. Tanarului intelectual chiar incepuse sa-i fie teama ca tatal ar putea sa o agreseze pe fiica lui, si o sfatuieste sa se refugieze din casa parinteasca intr-o manastire. Tatal fetei devine si mai furios, formulandu-si acum impresia ca tutorele chiar voia sa rupa legatura cu fata lui,careia ii mai facuse si un copil, si de aceea o trimisese la o manastire, ca sa scape de ea si de raspunderile fata de copil. Tatal comanda unor cunoscuti de-ai lui sa il castreze pe tanarul intelectual in timp ce acesta dormea. Se presupune ca i-a platit pt aceast actiune criminala, deoarece in anumite locuri agresorii sunt descrisi ca fiind servitorii tatalui,iar in altele ca fiind prieteni ai lui. Dupa castrare, intelectualul se decide sa se calugareasca si sa isi dedice restul vietii studiului de nivel academic. Tanara lui iubita, cu inima trista, desi nu aflase ce se intamplase, si de ce el se decisese sa se calaugareasca, se decide sa se calugareasca si ea, desi desigur in cadrul altui ordin monastic, si in alta manastire. O vreme relativ indelungata, chiar aprox 15 ani, ei nu mai stiu unulde altul, insa ambii isi continua carierele cu inalta dedicatie, ea ajungand stareta, iar el un reputabil filozof. La un moment dat, din cauza pozitiilor lor inalte afla unul de altul si incep sa corespondeze. El ii povesteste ce i se intamplase. Ea il cearta de ce nu i-a spus. El, incercand sa evite sentimente neplacute si sa o protejeze si pe ea, atat din punct de vedere personal cat si politic, datorita functiei ei de CEO, ii scrie ca de fapt el nu a iubit-o niciodata ci doar fusese atras de ea asa temporar carnal superficial. Ea nu se supara in mod exagerat, si isi va continua corespondenta cu el, insa rezumandu-se la subiecte teoretice academice, acestea exprimate in stil destul de calduros si pasional, si totodata si academic riguros, din partea amadurora. In cateva scrisori el ii trimite chiar cateva cantece cu versuri si melodii compuse chiar de el, si ea ii scrie ca a apreciat ff mult acele cantece. Scrisorile lor, desi nu au fost regasite chiar toate, vor fi publicate, schitand posibilitatea unui adevarat roman epistolar.

5. Un tanar fiu al unui nobil de rang deosebit de inalt si cu putere politica deosebit de mare se indragosteste de o persoana de profesie lucrator sexual mai in varsta decat el, si chiar doreste sa se casatoreasca cu acea persoana, desi fusese la origine o persoana de rang deosebit de inferior de sclav. Tatal  lui incearca sa denigreze cat poate aceasta persoana in ochii fiului lui, insa baiatul, de-a dreptul enervat si in acelasi timp desigur orbit de dragoste, fuge de acasa cu acea persoana, ba mai porneste chiar si un razboi impotriva propriului lui tata, dorind sa il uzurpe de tot. Desigur ca armata tatalui este mai numeroasa si mai bine pregatita decat cea a fiului, asa ca fiul pierde acel razboi.Tatal ii da de ales intre a preda persoana de tip lucrator sexual care va fi acuzat de tradare si de incitare la razboi civil,sau sa fie el acuzat de acestea si sa fie condamnat la moarte. Baiatul alege sa fie el cel condamnat la moarte mai bine decat persoana pe care o iubeste atat de mult. Atunci persoana lucrator sexual, ii ofera baiatului o potiune ca sa il adoarma, si se duce sa se predea, fiind ulterior condamnat la moarte prin ingropare de viu.

6. Un baiat se indragosteste de fiica mai mica a patronului lui.O cere in casatorie.Patronul ii spune ca i-o da dar numai dupa ce va lucra 7 ani pt el, (cu salariu ff mic,si in conditii total neluxoase.) Baiatul lucreaza 7 ani.Cand e gata sa se faca nunta, patronul il pacaleste pe angajatul lui si il pune sa se casatoreasca, fara sa-si dea seama, cu fiica lui mai mare. Cand baiatul isi da seama si incearca sa isi spuna punctul de vedere,si sa ceara dreptate, patronul ii spune sa mai munceasca inca 7 ani pt el, ca apoi i-o va da de sotie si pe sora mai mica. Baiatul mai munceste inca 7 ani, si in sfarsit reuseste sa se casatoreasca cu fata pe care o iubise de la bun inceput.



Succes !

lørdag den 22. februar 2014

Update olimpic- partea 2


In aceasta clipa, in clasamentul cf nr total de medalii pe locul 1 se afla la egalitate SUA si Rusia, cu cate 27 de medalii fiecare, relativ la un nr aproape egal de atleti inscrisi, 230 pt SUA si 226 pt Rusia, ceea ce mi se pare o veste pozitiva pt echilibrul pacii si economiei globale din viitorul apropiat....aoleu, Rusia a luat-o inainte chiar in timp ce scriam ! Acum Rusia, chiar si cu 4 atleti mai putin, e pe locul 1 cu 28 de medalii, si SUA pe locul 2 cu numai 27 de medalii, dar ma gandesc ca si asta poate reprezenta o veste regional pozitiva pt restabilirea linistii si ordinii publice in Ucraina. Norvegia e pe locul 3 cu 25 de medalii totale, insa avand numai 134 de atleti de fapt este pe un loc superior cu cca 1/5 medalie per atlet, desi nu chiar asa de sus ca Olanda, care, avand 24 de medalii pt numai 41 de sportivi, a reusit sa primeasca chiar 1/2 medalie per atlet, facand astfel de ras Canada, care are si ea 24 de medalii insa distribuite la nu mai putin de 221 de candidati, adica doar 1/10 medalie per om, aproape la fel ca si americanii si rusii, dar si cehoslovacii (8 medalii pt 85 de sportivi), coreenii (8 medalii pt 71 de atleti), plus o gramada de altii la fel de superior relativ apropiati comuni. Oare o exista o tara cu adevarat campioana, o tara care poate a reusit sa primeasca chiar 3/4 de medalie per atlet de exemplu, ca nu indraznesc sa sper ca o fi vreuna care sa fi primit 1 medalie intreaga pt 1 sportiv ? Am incercat sa verific cu cea mai mare rabdare de care am fost in stare, cam asa din 3 in 3, insa se pare ca totusi pana la urma Olanda este in topul mondial absolut, urmata de Norvegia, si apoi, la o oarecare distanta destul de mare, de RP Chineza cu cca 0,15 medalie per om ! (Astept corectii din partea publicului, daca gaseste cineva cumva alt rezultat.)

In clasamentul per nr medalii de aur, (fara a mai tine cont de acele detalii destul de obositoare relative la nr de competitori), pe primul loc se afla Norvegia cu 11 medalii de aur, cele mai multe la schi fond si biatlon, urmata de Rusia cu 10, din care totusi 2 si la snowboarding, una pt barbati si una pt femei, nu numai la acel patinaj artistic atat de acuzat de posibila coruptie. Pe locul 3 se afla la egalitate Canada si SUA cu 9 medalii de aur fiecare, cu o distributie destul de echilibrata, dintre care se pot remarca cea de la hochei femei pt Canada, si cea pt patinajul artistic de tip dans pe gheata in cuplu pt SUA. SUA totusi a primit o gramada de medalii pt snowboarding, ceea ce poate nu convine unor puristi mai traditionali. Ah, iar s-a schimbat ! Rusia acum are 11 medalii de aur si ea, la fel ca Norvegia, (printre 28 totale), ultima fiind primita la biatlon barbati stafeta 4 x 7,5 km. Acum Canada si SUA au trecu pe locul 2 cu cele 9 medalii de fiecare, iar Olanda capata un bine meritat loc 3, cu cele 8 medalii de aur dintre cele total 24, zau, o proportie cu adevarat satisfacatoare, desi sunt toate la patinaj viteza, singurul sport la care olandezii par a fi chiar campioni globali. Sunt chiar din ce in ce mai tentat sa vizitez Olanda in timpul iernii, si sa ma avant si eu pe un canal, doar asa in joaca desigur si mai pe langa margine, pt a nu deranja poporul olandez, pe care deja mi-l inchipui patinand in viteza catre si dinspre serviciu in timpul orelor de trafic de varf ! (Am inceput sa ma intreb daca totusi se curata cumva macar cateva trotuare pt pietonii care pot dori sa faca si cativa pasi adevarati, nu doar sa alunece, mai ales daca se afla in vacanta. Adica, zau, chiar si cu entuziasmul meu pt acest sport, totusi sa ma pui sa patinez obligat in continuu, mai ales ca mi s-a spus de mic de catre antrenori seriosi ca nu am de loc aptitudini pt asa ceva, nu cred ca ar fi deosebit de relaxant.)

In cadrul clasamentului per nr medalii de argint, Rusia si Canada se afla pe locul 1, cu 10 medalii de argint fiecare, desi Rusia avandu-le mai echilibrat distribuite in mai toate sporturile, si Canada aglomerand cererea, (sau oferta, ca, nefiind expert in economie, efectiv nu pot sa-mi dau seama), de argint pt patinaj artistic si schi freestyle. Pe locul 2 se afla SUA si Olanda, cu cate 7 medalii de argint fiecare, americanii lamai toate sporturile, iar olandezii, dupa cum era poate de asteptat, numai la patinaj viteza. Iar pe locul 3 se afla Norvegia, cu numai 5 medalii de argint, dintre care una larg admirata in presa locala pt snow-boarding slopestyle castigata de dl Staale Sandbech !

Iar la bronz, locul 1 inca nedisputat apartine americanilor, cu 11 medalii deosebit de atragatoare ca design, pt locul 2 concureaza la egalitate norvegienii si olandezii, cu 9 medalii fiecare, (olandezii desigur tot numai la patinaj viteza), iar Rusia se afla doar pe locul 3 cu numai 8 medalii de bronz, dintre care totusi chiar 2 la patinaj viteza, ambele pt femei, una la fugareala pe echipe si alta la anduranta pe 3000 de metri, ceea ce nu stiu exact daca e bine sau rau pt Rusia si UE sau chiar pt echilibrul politic si economic global, insa aleg sa raman optimist si sa zic ca o fi.

Doresc sa inchei in mod diplomatic elegant prin a dedica un cantec de pace si prietenie in spirit ecumenic in sens largit dincolo de crestinism tuturor participantilor si fanilor Olimpiadei de Iarna de la Sochi:














Update olimpic- partea 1


Sunt asa de bucuros sa am ocazia sa scriu despre Olimpiada de la Sochi. Mi se pare o olimpiada foarte reusita, si doresc sa salut cu sentimente cordiale poporul prieten rus, care a dat dovada de ospitalitate, in ciuda unor dificultati tehnice sau acuzatii de coruptie minore si in fond nesemnificative, de ex legate de patinaj femei, in legatura cu care au existat dintotdeauna mici scandaluri, care de fapt chiar ajuta la sporirea popularitatii acestui sport in randul tineretului, alaturi de patinajul in cupluri, sau chiar si gimnastica pt oricare sexe, atat la individual, cat si pe echipe.

In ceea ce priveste clasamentul pe tari, consider ca este bine ca exista 2 posibile clasamente,acela pe nr total de medalii, si acela pe nr cel mai mare de medalii de aur, iar eu, constiincios din fire fiind, doresc sa completez prezentarea mea si cu clasamentule pe nr cel maimare de medalii de argint, plus si pe cel cu nr cel mai mare de medalii de bronz, deoarece toate aceste metale sunt valoroase si utile pt oameni.

De ex se stie, cf Herodot, ca argintul a fost folosit ca instrument financiar prima oara prin anul 700 Inainte de Christos de catre poporul lidian de pe teritoriul regiunii Anatolia de vest,care astazi apartine Turciei contemporane, Lidia fiind totodata si tara lui Dionysos, cf Euripide. Chiar numele lirei sterling britanice de astazi vine de la valoarea unei livre de tip Turnul Londrei, (ceva mai usoara decat livra mercantila, cca 350 de grame, folosita inainte de domnia regelui Henric al 8-lea), de argint, iar in destule limbi, ca de exemplu sanscrita, franceza, spaniola, ebraica, desigur si romana, cuvantul "argint" sau "arginti" si acum mai inseamna si "bani". Insa argintul este valoros si in tehnica dentara, si in cea fotografica si electronica, in oglinzi, optica, in cercetarea fundamentala biologica, tehnica medicala, si chiar ca nanoparticule protectoare impotriva bacteriilor si fungilor din haine, ciorapi, si incaltaminte. Si cat de frumos si totodata adecvat a numit prof Wilhelm Siegmund Teuffel din secolul 19 de la Univ Tubingen (est. 1477), ca drept Era de Argint acea perioada a istoriei literaturii romane antice care a durat dupa decesul imparatului Augustus si pana dupa decesul imparatului Traian, care, desi din pacate politic cam aluziva in climatul din ce in ce mai lipsit de libertatea cuvantului spontan, in ciuda stradaniilor curajoase ale leadershipului administrativ al poporului dacic vecin de a elibera artistii romani antici de sub tirania unui limbaj de lemn si a cenzurii, totusi a reusit sa ofere si sa promoveze in cadrul istoriei literaturii universale diversi autori insemnati, mai ales multi poeti, printre care si Martial, Lucanus, Juvenal, 2 critici literari de renume Marcus Valerius Probus si Aemilius Asper, fabulistul Phaedrus, plus 2 romane deosebit de faimoase, Magarul de Aur de dl Apuleius, (desi la vremea dansului fusese mai prudent numit Metamorfoze), si Satyricon de dl Petronius, acesta din urma cu o forma ff modern interesanta de amestec de proza cu poezie.

Si bronzul, acel aliaj minunat dintre cupru si staniu, care a dat chiar numele unei intregi epoci de civilizatie umana internationala, Epoca Bronzului, este si el un material foarte util si estetic totodata. Bronzul a fost folosit extensiv in industria navala inainte de descoperirea otelului inoxidabil, si este si astazi folosit in anumite elice, si a fost folosit si in industria manufacturiera de tunuri. A fost folosit si in constructii si in arte, atat sculptura, cat si in tehnica unor instrumente muzicale, dar si in industria religioasa pt caldari de botez si clopote, (desigur clopotele avand utilizare pe mai multe secoare economice si de activitate umana, nu numai cea religioasa), iar astazi, amestecat si cu silicon, este folosit si in industria artelor plastice sculpturale.

In plus, la primele Jocuri Olimpice moderne organizate in vara anului 1896, castigatorii de pe locul 1 au primit medalii de argint, iar cei de pe locul 2, medalii de bronz, la editia din 1900 de la Paris, tinuta in asociatie cu Targul International de la Paris, neconferindu-se medalii ci altfel de premii, fie cupe, trofee, sau chiar premii in bani, si abia in 1904, la JO de la St Louis, Missouri, in asociatie cu Targul International de la St Louis, a inceput si sistemul cunoscut si astazi, cu medalia de aur pt locul 1, cea e argint pt locul 2, si cea de bronz pt locul 3.


(...va urma...)



søndag den 16. februar 2014

Dacii pe intelesul oricui- cap 5- perspectiva istorica culturala/partea B


Deci, trebuie sa ma straduiesc sa aleg ceva cultural posibil comun dacilor vazuti ca un popor cat de cat unitar, plus totodata distinctiv pt ei, diferite de culturile altora, o activitate pe care mie personal, traind de cand ma stiu in cadrul unor populatii diverse multi-culturale plus din ce in ce mai  mult in cadrul unei economii globale, si de asemenea informat si informabil din multiple surse internationale in diverse limbi, (chiar si daca uneori prost traduse cu Google translate), cu ajutorul Internetului, plus inclinat personal catre pozitia lipsita de riscuri non-competitiva si totodata mai superficiala si usoara a observarii prioritare a elementelor comune de umanitate decat a diferentelor dintre oameni, imi va fi cam dificil sa o abordez. Ar trebui sa ma consider poate privilegiat ca sunt si indolent din fire si nu cunosc nici lb germana, plus ca am determinat deja, tot cu ajutorul istoriei filozofiei artelor, ca este chiar probabil ca ff multe tratate scrise in lb germana sa fi fost de-a dreptul intraductibile oricum, si/sau sa fi fost traduse cu erori masive si chiar conceptual semnificative, chiar de catre oameni ff bine educati si chiar ff bine intentionati, (zau, chiar pana si lucrarile de estetica ale d-lui Kant, nici nu mai vreau sa aflu ce i-or fi facut d-lui Schopenhauer), plus cam la fel si cu lucrarile scrise in lb latina deja de mult decedata, dupa cum am vazut cu ochii mei ce greu de tradus este pana si stilul jurnalistic al d-lui Titus Liviu, stil jurnalistic cu destule elemente standard ale unei limbi de lemn prin definitie, care teoretic ar fi facut-o mai usor de tradus decat o lucrare de totala fictiune artistica...desi desigur, in cazul dl Liviu, una deosebit de eleganta, plus cu aluzii politic culturale contemporane lui deosebit de fine...probabil cum numai dl Cristian Topescu, de exemplu, ar fi fost in stare la vremea RSR...

Insa trebuie sa iau role model de la disciplina, harnicia, anduranta, si spiritul entuziast al atletilor olimpici de la Sochi, ca de ex cel al d-lui Zoltan Kelemen, reprezentantul patinajului artistic masculin din echipa Romaniei, care, desi nu are poate calitatile de nivel de zeu major gen Apollo ale d-lui Evgheni Plushenko, care din pacate s-a retras accidentat din competitie, sau de zeu mai mic gen Pan ale d-lui Yuzuru Hanyu, medaliat cu aur la programul scurt in aceste jocuri, totusi s-a descurcat in mod deosebit de onorabil, chiar si daca este nevazator in ochiul drept de mic copil, si chiar si daca se antreneaza mai recent ca adult in Elvetia si nu in Romania, obtinand locul 23 la programul scurt, ceea ce nu este de loc de ici de colo la acest nivel, (dupa cum incercasem sa comentez si pe blogul Pandhoraa, sub un articol in care mai toti se vaitau despre patinatorii romani, plus despre conditiile oferite lor pt antrenamente, etc, si din pacate mi-a disparut comentariul din motive tehnice asa ca il pun aicea, alaturi de observatia pe care dorisem sa o fac si acolo ca eu personal nu am de ce sa ma vait sau ma simt de loc deprimat sau vinovat referitor la sustinerea adecvata a nivelului patinajului artistic masculin romanesc, de vreme ce eu l-am sustinut de mic copil prin diverse mijloace, nu numai ca fan spectator si comentator, dar chiar si direct prin a ma angaja in mod curajos si entuziast sa invat si eu sa patinez artistic competitiv cand aveam vreo 6-7 ani, iar ulterior, dupa vreo 10 lectii, avand si bunul simt de a ma retrage din acea activitate la implorarile antrenorului, care, ingrozit de raspunderea pe care si-o putea asuma cu mine ca elev evident lipsit total de inclinatie si chiar de atribute fizice functionale minim necesare pt acest sport, m-a indrumat cat se poate de serios si de competent catre alt sport intr-un mediu mai putin contondent, si anume inotul, in cadrul caruia, in perioada mea de maxima performanta m-am situat pe un loc estimativ mondial 1 235 687 983 027, de fapt imediat in urma intregului miliard de chinezi si al reprezentantilor competitivi ai natiunilor pacifice, si asta inca si la proba aia mai usoara de spate, desi din fericire nu mi-am luxat vreun genunchi asa ca Plushenko, si am avut inca o data bunul simt sa nici nu candidez la fluture, nici sa imi estimez in mod public ranking-ul global la proba liber).

Acum, mai on topic istoric cultural, oare, in afara de ritualurile legate de pocaluri si inmormantari, si de indeletnicirile lor mai larg cunoscut raportate de gen apicultura, agricultura, viticultura, zootehnie, prelucrarea metalelor, ceramica, si mineritul de aur si de argint, plus de divizunea sociala intre cei nobili cu caciulite pe cap si cei mai comni cu capul gol, dacii practicau sporturi ? Dar comentarii mediatic artistice legate de competitii sportive ? Dar concursuri in cadrul diverselor bresle profesionale specializate...de gen cel care coseste mai repede o faneata, sau cel care manufactureaza cele mai multe agrafe pe ora ? Adica totusi in ce moduri se descurcau relativ la competitivitatea interna din cadrul unui grup cat de cat similar, nu doar cea cu vecinii sau partenerii regionali de afaceri, sau de-a dreptul internationala, de ex nici macar toti dacii, chiar daca unele triburi poate au fost reunite la un moment dat sub administratie politica comuna, si chiar si daca poate si mai multi vorbeau o limba sau dialecte mutual inteligibile comune, dar doar asa burii sau costobocii ? Ca eu cred ca si asta este ceva posibil interesant si chiar poate cu determinante mai particular culturale...de ex unii din anumite culturi sunt mai obisnuiti cu cooperativele, altii mai mult cu spiritul de clan, iar altii cu suprematia individului inainte de toate. Si ce fel de familii aveau ? Erau oare monogami ? Ce parere aveau despre Institutia Casatoriei ? Dar despre dragostea romantica ? Dar despre educatie ? Si chestiile astea tin si ele de anumite culturi, si descrieri antropologic culturale din cate am reusit eu sa inteleg subiectul.

Si cum sa pot sa imi dau seama despre aceste lucruri decat doar incercand sa aflu,

a) ce comentau altii despre daci, fie in scris sau imagistic in diverse artefacte, in moduri fie mai complexe sau mai simpliste, chiar cliseistice sau caricaturizate, nu neaparat mereu in rau sau in bine, fie doar din simpla curiozitate sau chiar si in scopuri clar propagandistice pro sau contra, sau promo eu/noi alaturi de altii, sau promo eu/noi mai mult decat altii, plus

b) ce si cum comentau dacii despre ei insisi, DACA ii interesa sa comenteze despre ei insisi, ca efectiv chiar NU STIU daca asta e chiar obligatoriu pt toate culturile asa la nivel majoritar popular, mai ales daca nu exista sau nici nu este prmovata educatia publica de masa, chiar daca o fi poate recomandabil pt anumite persoane grupate pe baza de interese cat de cat comune care doresc sa isi spuna si punctul lor de vedere cat de cat mai complex astfel incat sa nu mai fie descrise sau chiar caricaturizate doar de altii, sau pt a-si descrie chiar punctul lor de vedere in mod cat mai clar posibil chiar impunator, nu neaparat bazat pe interese simplu comerciale, (desi, zau, scrie in mai multe locuri ca dacii erau interesati de comert), sau chiar daca aceasta expresie de sine o fi incurajata cultural si prin contactul cu alte culturi dominante posibil interesante, de ex grupul bloggerilor grecilor antici, care indeamna si pe altiii sa-si faca si ei blogurile lor, chiar daca acestia altii nu se gandisera pana atunci daca a avea un blog o folosi la ceva, si raspunsul nici acum nu pare a fi deosebit de clar in legatura cu aceasta chestiune...(ma rog, depinde si de felul de blog, mai comercial sau mai educativ, sau asa combinat de infotainment si de relaxare)


(...va urma...efectiv ma simt depasit, eu fiind unul care efectiv nu vede in expresia pe bloguri, maia ales din astea asa personale, decat mai mult asa un soi de ocazie de reflectie exagerat de indulgent narcisista personala, care este si incurajata asa mai larg cultural global, desi intial o fi avut intentii deosebit de bune, si chiar poate a avea si utilitate comerciala si jurnalistica, desigur si elemente de expresie personala estetica sau artistica in cazul fotoblogurilor sau blogurilor literare, dar zau, asta numai de la un anumit nivel deosebit de specializat cvasi-expert, nu asa ceva chiar pt tot dacul comun, ca doar nu erau toti invatati la gradinita sa fie cat mai creativi si ca numai artele conteaza...dar poate erau si ei curiosi in legatura cu a afla ce or crede si or zice altii despre Burebista, sau VIP-ul Deceneu, poate chiar despre Zamolxis, sau poate chiar si ce aveau celtii de zis despre ei ca popor vecin, partener, si uneori chiar si prieten, (ma rog pana cat a permis interesul pt branza sau sare, ca totusi e vorba de oameni, nu de cine stie ce figuri mitic exemplare), si/sau sa discute asa in contradictoriu, unii chiar sa se educe in mod amator, nu doar sa se relaxeze, cine stie...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 5- perspectiva istorica culturala/partea A


Perspectiva istorica culturala a fost fondata, se pare, datorita eforturilui unui elvetian, dl Carl Jacob Christoph Burckhardt, care a opinat odata in scris despre stat ceva de gen ca statul ar fi un fel de "mama escrocilor, care a invatat cum sa conduca intreaga natiune catre faliment cu metode de la escroci mai mici gen mari industriasi si mari comercianti corporatisti", si care, dezamagit nu numai de etatism si de capitalism, dar si de democratie, socialism, individualism, si de alte chestii aparent la moda in sec 19, (cel putin acolo, printre vecinii lui), a preferat sa inventeze Renasterea italiana, (asa cum ne este ea povestita azi in principal si de diversi britanici, cel putin celor care nu cunoastem lb germana), si odata cu ea si disciplinele de istoria artei, si de istorie culturala, care zau, par a fi chiar surprinzator de recente. (Trebuie neaparat sa ma decid sa pun in rezolutiile mele pt Anul Nou, desi nu stiu daca pt 2014 sau 2015, chiar mai realist probabil 2016, sa ma apuc sa scriu niste istorii ca lumea ale unor diverse meserii care par a nu fi existat chiar de cand lumea, printre care posibil, deci, si cea de istoric de arta, desi totusi nu imi vine sa cred ca ar putea fi o meserie chiar atat de recenta.)

O perspectiva istorica culturala asupra dacilor ar trebui, teoretic, sa combine metode antropologice si istorice pt a examina si descrie traditiile populare culturale, inclusiv de intelepciune populara, povesti, arte, obiceiuri, etc, ale unui grup de oameni privit probabil ca relativ omogen si unit in interese si afinitati pe termen lung si in mod relativ continuu tocmai prin aceste manifestari social culturale-comune. Din pacate, dupa cum am remarcat deja, dacii nu participau in diverse bisericute pe Facebook, deoarece in acest caz, zau, ar fi meritat sa devin si eu membru, macar din curiozitate, ca sa pot cerceta arhivele dacice din acel mediu social, fara sa ma chinui sa vad ce o fi pe Internetul mai larg, inclusiv in diverse biblioteci cu manuscrise digitalizate. Desi asta ar presupune ca majoritatea dacilor sa fi fost real interesati de a fi membri pe Facebook, pt ca azi se pare ca daca nu esti membru, exista riscul sa fii exclus din viitoarea istorie culturala a inceputului de secol 21. Zau, macar sper sa se tina cont si de blogurile cu Google page rank 2, ca asa poate devine si cultura mea parte din vreun viitor manual de istorie culturala. Pana una alta trebuie sa aflu ce sunt alea metode istorice si metode antropologice, ca am impresia ca nu mai merge asa cu diverse speculatii ca pana acuma, mai ales ca eu nu sunt numai tufa la istorie, dar precis si la alte culturi gay mai obscure sau mai vechi decat cea gay contemporana local restransa la niste cluburi gay din cateva orase, cat despre antropologie, nici macar nu-mi pot imagina ce poate fi, decat ce zice ca este, (pe greceste), "stiinta despre oameni"...dar zau, asta mi se pare deosebit de vag si general, si este chiar prima oara cand vad ca exista si METODE antropologice, deci metode stiintifice de a studia oamenii vii in cadrul activitatii lor mai mult sau mai putin banale de zi cu zi...ma rog, tot ce stiu eu sunt chestiile de deontologie legate de experimentele pe subiecti umani descrise in Declaratia de la Helsinki. Oricum, nu mai exista daci in zilele noastre...dar atunci, cum sa aplic metode antropologice unui popor disparut ? Tot extrapoland de la ce stiu eu din cultura mea de astazi, de ex vad un pocal, si imediat sa imi zic, "ah, acesti daci erau si ei marii betivi, la fel ca si vecinii mei" ? Sau vad pocalul in vreun mormant, (ca am mai vazut asta si la altii, nu numai la daci), si sa trag concluzia ca asta apartine vreunei credinte cum ca dacilor le placea sa consume vin la ceremonia de inmormantare, sau ca era poate asa un obiect gen suvenir drag acelui decedat, chiar daca el nu era un alcoolic ? Si la urma urmei, ce, aveau toti amarastenii pocale ? Zau, cred ca beau dintr-o bardaca la comun, si lor atunci ce le punea in morminte ? Sau e iar ca la egipteni, cum ca in istorie, fie ea si culturala, intra doar functionarii bugetari de stat de rang deosebit de mare ? Am multe intrebari, dar sunt, desigur, numai din ignoranta. Ma duc sa ma mai documentez.

Ah, deja m-am lamurit, asa cum suspectam, ca exista obiectii etice la metodele antropologice, si remarci cum ca antropologia in general a fost ceva dezvoltat pt a justifica anumite interese colonialiste, plus chiar de fond, cum ca diverse descrieri etnografice par a fi scrise intr-un mod an-istoric, ca si cum ar apartine prezentului. Eram sigur ca nu e ceva kosher la mijloc. Insa eu am sa ma straduiesc sa fiu cat pot de etic, chiar si daca va fi in mod total speculativ non-stiintific, in stil desigur mai degraba tinzand catre un istoricism romantat...ceea ce deja am impresia destul de proeminenta ca s-a intamplat si printre fanii ulteriori din sec 19 si 20 ai metodei antropologic culturale, care, fiind aparent legata chiar asa la radacina ei conceptuala de istoria artelor, nu are cum sa fie decat o pseudo-stiinta, desi probabil una destul de estetica, si chiar atragatoare, plus emotionanta, plus ff utila asa pt sustinerea industria publicisticii de diverse best seller-uri, a filmelor artistice, etc.


(...va urma...)














lørdag den 15. februar 2014

15 februarie


Am fost atat de placut inspirat de titlul unui articol al blogului cultural (aparent oarecum ideologic inclinat patriarhal) Arhi numit "Dar dupa Valentine's day ce e ?", (despre care am aflat de pe blogul de tip ecou de porta-voce al lui Raul Ghiran, chiar si fara sa vreau in mod special, deoarece nefiind inclinat in mod special politic ideologic patriarhal, ci mai curand fan al comediilor de Spanac bune si chiar sanatos hranitoare pt toti, nici nu caut in mod special acel gen de publicatii, desi cred e total OK daca ele exista, deoarece intr-adevar si tineretul masculin are nevoie de suport moral uneori, mai ales daca se afla total bosumflat plus cuprins de sentimente de vinovatie si de incertitudine ideologic turmentata a 2a zi dupa Valentine's Day, asa ca mine, de exemplu), incat m-am decis sa scriu acest articol dedicat zilei de 15 februarie.

In randul populatiilor de persuasiune crestina, (ortodoxa, romano-catolica, anglicana, luterana, si metodista), ziua de 15 februarie este dedicata sarbatoririi Intampinarii Domnului, ziua in care, cf unor ritualuri traditionale iudaice de purificare, bebelusul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim de catre mama lui, Maria, la 40 de zile dupa nastere. (Daca ar fi fost o fetita, ar fi fost dusa ceva mai tarziu, insa in acest caz fusese vorba de un baietel.) Totodata, obiceiul era ca familia bebelusului sa duca la templu in acea zi un miel pt sacrificare, iar daca era o familie mai saraca doar 2 porumbei sau porumbite. In cazul lui Iisus a fost vorba, cf Luca, de 2 porumbite. Ziua de 15 februarie este desigur aleasa in mod calendaristic artificial, cf zilei de 25 decembrie dedicate sarbatoririi nasterii lui Iisus.

Celebrarea acestui eveniment era deja comuna la Ierusalim la sfarsitul sec 4, cf cartii de nonfictiune de calatorie Itinerarium Egeriae scrisa de autoarea de tip pelerin Etheria (Egeria, sau Silvia, care a trait in sec 4), o lucrare recenzata, printre altii, si de un blogger pustnic ascetic spaniol de origine aristocratica vizigota din secolul 7, Valerio de Bierzo, (care a mai scris mai multe articole si pe alte teme, majoritatea poate nu chiar asa de larg informative, fiind dedicate mai mult suferintelor lui personale intampinate in viata lui adulta dupa ce avusese o tinerete chiar mai distractiv placuta, insa care a mai scris si cateva poezii originale, plus posibil chiar si o biografie a lui Fructuosus de Braga, un episcop si el de extractie nobila vizigota contemporana, mai exact fiul unui duce vizigot, care a dedicat mai multe manastiri din nordul Spaniei si Portugaliei, si a avut si o interactiune politica mai activa, desi nu intotdeauna lipsita de conflicte, cu diverse foruri finantatoare si de leadership regal din acea zona adminstrativa a UE, de la care totusi a reusit sa smulga pana la urma niste fonduri).

Muzicianul german de renume mondial JS Bach, (nascut in orasul turingian Eisenach, un oras mai larg cunoscut cunoscut pt uzina producatoare de automobile Wartburg, ba chiar si cateva BMW-uri atat cat a fost sub conducere germana, printre care cupeul sport BMW 328, cat si cand a fost sub conducere sovietica imediat dupa cel de-al 2lea razboi mondial, printre care si BMW-ul 321, BMW-urile mutandu-se ulterior in RFG la Munchen), a compus in secolul 18 mai multe cantate dedicate acestei sarbatori. [NA: Traducerea titlurilor acestor cantate imi apartine si este efectuata cu ajutorul Google translate, asa ca nu stiu sigur daca am nimerit-o plus desigur ca pot suna oarecum ridicol, si sunt aproape sigur ca dl JS Bach nu avea ganduri nerespectuoase fata de aceasta sarbatoare deosebit de importanta pt crestinii din societatea de la vremea lui, desi totusi se pare ca in perioada in care le-a compus ocupase postul de director muzical al bisericilor sf Nicolae si sf Pavel din orasul Leipzig si era astfel supus directivelor politice mai mult sau mai putin inspirate si competente ale consiliului primariei acelui oras, ceea ce precis i-a cauzat destule batai de cap. Insa pe undeva cred ca e chiar mai probabil ca dansul sa nu fi fost asa de egoist in cadrul activitatii lui profesionale de compozitor, si mai degraba sa fi inteles si sa fi dorit sa prezinte cu empatie posibilele emotii naturale ale unui bebelus de numai 40 de zile de varsta care iese in societate pt prima oara, si trebuie sa indure nu stiu cate ritualuri prelungite de dedicare si prezentare in fond atat de obositoare si de enervante pt mai oricare bebelus, inclusiv si unul mai special asa ca Iisus.]

"Vremuri placute in cadrul unei noi aliante" (1724):


"Cu pace si fericire (in suflet), eu plec" (1725):


"M-am saturat" (1727): 




In randul populatiilor care nu sunt de persuasiune crestina, ziua de 15 februarie poate fi dedicata si celebrarii ultimei zile a sarbatorii romane antice relativ pagane care dura 3 zile Lupercalia, (o sarbatoare a indepartarii spiritelor rele, a purificarii de primavara, si a sustinerii sanatatii complexe bio-psiho-sociale a tuturor, indiferent de sex sau chiar si orientare sexuala, desi la acea vreme nu exista o asemenea clasificare relativ rigida si oarecum, indraznesc sa afirm oarecum ignorant referitor la vocabularul riguros adecvat necesar, artificiala antropologic-culturala), acea zi specifica mai fiind numita si Februalia (sau Februatio). Chiar si mai inainte de instituirea oficiala a Lupercaliei, Februalia fusese dedicata tot unor ritualuri de spalare si purificare cu apa ale sezonului mai ploios de de primavara, de origine culturala posibil chiar Sabina, iar ulterior, odata cu alianta Sabino-Romana, plus odata si cu dezvoltarea economiei romane antice, care a permis si a incurajat si sarbatori oficiale care pot dura chiar si 3 zile, plus desigur poate si cu gandul ca trebuiau acomodate si incurajate si interesele altor grupuri de interese decat numai cele ale fanilor aliantei Sabino-Romane, fie ei mai romantici sau mai pragmatici, Februalia a fost asimilata sarbatorii mai mari Lupercalia, care incepea cu sacrificarea rituala a 2 capre si a unui catel, deoarece probabil nu doreau sa-si sacrifice totusi mieii, plus nu cred ca aveau inca destui miei la indemana la mijlocul lui februarie.




mandag den 10. februar 2014

Leapsa barfitoare


1. Alegeti 3-5 bloguri pe care le cititi chiar des si care chiar va plac. Scrieti 1-3 chestii care va enerveaza cu adevarat pt fiecare dintre ele, (forma, design, continut tematic, stilul autorului, perspectiva autorului, constiinciozitatea lui fata de blog, absolut orice).

Fiti sinceri si NU fiti fals sau ultra-politicos indulgenti. E voie sa alegetii si propriul dvs blog printre alea 3-5 alese, insa fiti egal de sinceri. Ar fi bine daca v-ar enerva chestii diferite la fiecare dintre blogurile alea, astfel incat articolul rezultat sa prezinte o oarecare varietate pt eventualii cititori, insa acest lucru NU este obligatoriu, si NU il luati drept criteriu principal pt a alege alea 3-5 bloguri pe care doritii sa le mentionati, ci chiar alegeti blogurile care va plac cel mai mult, si prin urmare este chiar OK sa va enerveze stilul tuturor autorilor blogurilor mentionate, de exemplu, mai ales daca dvs aveti o perceptie mai rafinata a stilului, sau la fel pt design, tematica abordata, etc.

2. Alegeti 3-5 VIP-i in viata pe care chiar ii admirati. Scrieti 1-3 chestii care va enerveaza cel mai mult la fiecare din acei VIP-i, in aceleasi conditii ca mai sus. In caz ca or fi VIP-i regionali posibil mai necunoscuti la nivel global, sau VIP-i cunoscuti poate numai de oameni cu studii avansate in domeniul de activitate acelui VIP, scrieti o scurta prezentare acelui VIP pt publicul larg cititor, sau macar dati un link la un articol de prezentare de pe undeva de pe Internet, inclusiv de pe blogul dvs, daca ati scris vreodata vreun articol omagial despre acel VIP.

3. Alegeti 3-5 VIP-i decedati pe care chiar ii admirati. Scrieti 3 chestii care va enerveaza cel mai mult la fiecare dintre ei/ele, in aceleasi conditii de mai sus, plus neglijand total zicala De mortuis...(Daca sunteti superstitiosi, sau chiar va simtiti prost sa scrieti lucruri rele despre decedati, e OK sa scrieti la sfarsit totusi asa ceva gen "RIP", sau "D-zeu sa-l/sa o ierte".)

Succes !



søndag den 9. februar 2014

Sochi


Deoarece fac parte dintr-o familie in care Jocurile Olimpice erau si continua sa fie urmarite in mod traditional, imi face placere sa prezint castigatorii primelor medalii si sa ofer si cateva informatii suplimentare legate de competitiile care ma intereseaza cel mai mult din cadrul acestor JO de iarna de la Sochi, un oras care, ca orice oras portuar cu clima subtropicala ulterior transformat si in statiune turistica de lux, are o indelungata istorie de toleranta fata de oamenii gay din culturi destul de diverse, chiar si fata de cei fara talente deosebite care prefera sa fie simpli trecatori si spectatori ocazionali ai unor evenimente cultural-artistice si sportive mai degraba decat sa fie direct implicati in activitatile de creatie artistica, sportiva, si/sau ospitalitate.

Romania, care in mod istoric a castigat o medalie de bronz la bob in 2 la JO de la Grenoble din 1968, este reprezentata la Sochi de 23 de atleti in sporturile schi alpin, schi fond, biatlon, bob, sanie, skeleton, trambulina schi, si patinaj artistic barbati, in cadrul ultimului prin Zoltan Kelemen, care are particularitatea ca este nevazator in ochiul drept de la varsta de 7 ani, si, desi medicii i-au recomandat sa se lase de sport pt a nu risca sa-si piarda vederea si in ochiul stang, el insa nu s-a lasat, si uite ce frumos patineaza:



Danemarca este reprezentata de 12 atleti, dintre care un competitor in proba de schi alpin, restul alcatuind echipa de curling, acest sport avand o traditie olimpica speciala in Danemarca, echipa daneza castigand medalia de argint la JO de la Nagano in 1998, atunci cand acest sport a intrat prima oara in mod oficial in cadrul celor practicate la Jocurile Olimpice, acea medalie fiind de altfel si singura castigata vreodata de atletii danezi la vreun joc olimpic de iarna.



In fruntea clasamentului interimar de azi se afla Norvegia, cu 2 medalii de aur, una la schi fond skiathlon 7,5 km clasic + 7,5 km liber femei, si una la biatlon sprint 10 km barbati, 1 de argint la snowboarding barbati slopestyle, si 1 de bronz tot la schi fond skiathlon femei.

Pe locul 2 se afla atat Canada, cu cate o medalie de fiecare fel, 2 din ele, cea de aur si de argint, fiind obtinute de femei la schi liber (acrobatic), si 1, cea de bronz, de un baiat snowboarder, cat si Olanda, si ea cu cate o medalie de fiecare fel, toate la patinaj viteza 5000 m barbati.

SUA are o medalie de aur la barbati snowboarderi slopestyle, si una de bronz la femei schiind liber acrobatic.

Austria si Suedia au cate o medalie de argint fiecare, prima la biatlon sprint 10 km barbati, si a doua la schi fond skiathlon femei.

Republica Ceha este si ea de acum medaliata cu bronz la biatlon barbati 10 km sprint.

Ceremonia de deschidere a fost deosebit de creativa si autentic calitativa, in ciuda unor dificultati tehnice minore. Parada natiunilor a avut loc in ordinea alfabetului chirilic. Intreaga populatie super-majoritar pasnica a orasului Sochi a participat cu diligenta la succesul organizarii si desfasurarii acestor Jocuri Olimpice, inclusiv politicienii locali, atat primarul orasului, care a declarat pe BBC ca el personal nu are cunostinta ca in Sochi exista persoane gay, cat si opozantul lui oficial liberal, care a facut reclama cluburilor gay deosebit de populare de zeci de ani in acel oras. Pana si echipa RFG pare sa fi primit derogare speciala de la interdictia de a face propaganda gay, defiland in costume cu curcubee. Echipa Rep Elene a purtat manusi tricotate cu degete multicolore. Costumele echipei Romaniei, constand in haine negre si caciulite in stil toca albe au fost apreciate in editia canadiana a publicatiei digitale The Huffington Post ca fiind si ele "very chic".




mandag den 3. februar 2014

55 de intrebari despre cititul de carti (plus, optional, inca 50 de relatari indiscrete)


Am gasit o leapsa cu 55 de intrebari despre cititul de carti pe blogul "Madelin citeste" ! Mi-am amintit cu aceasta ocazie cum nici acum nu am terminat Leapsa celor 50 de flotari, in care trebuia sa zicem 50 de chestii despre noi insine, preferabil inedite sau cel putin interesante desigur, (si aceasta leapsa fiind fost pe atunci preluata tot de la bloggerul Madelin, care, inspirata de alt blogger, isi propusese sa scrie 100 de chestii despre sine insusi, si chiar le-a scris, (plus a mai adaugat vreo 16 in diverse comentarii sub articolul principal). Observ ca am reusit atunci sa scriu 37 de chestii, din care una, cea despre ca nu am vizitat niciodata Franta, nu mai e adevarata, asa ca de fapt doar 36. Am recitit si un comentariu al bloggerului Vladen de sub acea leapsa sportiva in care acesta isi manifesta indulgenta relaxata fata de acest fel de lepse maraton atata vreme cat isi putea pastra speranta de a nu se simti obligat sa le preia pt rezolvare ! Consider ca este un moment potrivit pt a-i oferi o provocare, sa vedem daca se va ambitiona fie sa nu raspunda celor 55 de intrebari (si, la alegere, in plus si celor 50 de flotari), fie sa raspunda la toate cele 55 (plus sa efectueze, optional, si cele 50 de flotari) ! Desigur, poate raspunde si oricare alt blogger doreste la aceasta provocare, fie prin a o ignora sau chiar refuza decisiv integral sau partial, fie prin a se incumeta sa inceapa sa scrie cat si ce o vrea.

1. Cartea preferata din copilarie ?
2. Ce carte citesti acum ?
3. La ce carti esti inscris(a) pe vreo lista de asteptare la vreo biblioteca ?
4. Ce narav nerecomandabil ai fata de obiectul carte ?
5. Ce carti de la biblioteca ai in prezent in casa ?
6. Esti proprietar (utilizator) al vreunui e-reader (gen Kindle, Sony Reader, Nook, etc) ?
7. Preferi sa citesti cate o singura carte odata, sau din mai multe, in paralel ?
8. Ti s-au schimbat obiceiurile de cititor de cand ai blog ?
9. Cea mai putin preferata carte citita de tine in ultimul an ?
10. Cartea preferata citita in ultimul an ?

11. Cam cat de des (sau procentual proportional) te angajezi in a citi carti de gen sau stil mai putin obisnuit pt tine, (de genul unora din care nu prea citesti de obicei) ?
12. Cam ce gen/stil de carti citesti de obicei ?
13. Poti citi in autobuz ?
14. Locuri/locatii preferate pt lectura ?
15. Ce politica/reguli personale ai fata de a imprumuta carti altora ?
16. Obisnuiesti sa indoi coltul paginilor unei carti ca sa tii minte unde ai ramas ?
17. Obisnuiesti sa scrii insemnari/adnotari pe paginile cartilor de tip non-manual pe care le citesti ?
18. Dar in cazul cartilor de tip manual ?
19. Care e limba preferata de tine in care sa citesti ?
20. Ce te poate face sa iubesti o carte ?

21. Ce te va inspira sau impulsiona sa recomanzi altcuiva o carte ?
22. Genul literar preferat ?
23. Genul literar din care citesti cel mai putin insa parca ai vrea sa citesti totusi mai mult ?
24. Biografia preferata ?
25. Ai citit vreodata o carte de tip self-help/imbunatatire personala ?
26. Cartea de retete culinare preferata ?
27. Care este cartea de fictiune sau non-fictiune care te-a inspirat/avantat/motivat personal cel mai mult in decursul ultimului an ?
28. Ce fel de aliment de tip gustare place sa mananci in timp ce citesti ?
29. Poti da un exemplu de carte in legatura cu care efectiv te-ai simtit descurajat(a)/demotivat(a) de a o citi in principal din cauza promotiei ei la un nivel chiar suparator/deranjant de masiv/intens ?
30. Cat de des esti de acord cu criticii literari profesionisti in legatura cu diverse carti ?

31. Ce sentimente ai in legatura cu a scrie o posibila recenzie negativa la o carte ?
32. In care limba straina, (de limba ta materna, presupunand ca in ea citesti cel mai mult, sau straina de limba in care ai experienta de a fi citit cel mai des si mai mult), deja cunoscuta de tine, sau inca necunoscuta, insa practic sau chiar miraculos achizitionabila, ti-ai dori cel mai mult sa citesti ?
33. Care e cartea care te intimida sau a continuat sa te intimideze cel mai mult insa pe care totusi ai citit-o ?
34. Care e cartea fata de care inca te simti mult prea intimidat(a) pt a indrazni sa incerci sa o citesti ?
35. Poetul preferat ?
36. Cam cate carti imprumuti deodata de obicei de la biblioteca ?
37. Cat de des (sau proportional procentual) inapoiezi carti necitite la biblioteca ?
38. Personajul literar fictional preferat ?
39. Eroul negativ fictional preferat ?
40. Care e genul de carti pe care le iei de obicei cu tine cand pleci undeva in vacanta ?

41. Cat a durat perioada cea mai lunga in timpul careia nu ai citit nici o carte ?
42. Numeste titlul unei carti pe care efectiv nu ai putut rezista sau clar nu ai mai vrut sa o citesti pana la capat.
43. Ce anume te distrage cel mai usor de la citit in timpul lecturii ?
44. Ecranizarea preferata a unui roman ?
45. Ecranizarea care te-a dezamagit cel mai mult (a oricarui gen de literatura de fictiune, schita, povestire, nuvela, roman, benzi desenate, etc) ?
46. Suma maxima de bani pe care ai cheltuit-o deodata pe carti ?
47.Cat de des (sau proportional procentual) rasfoiesti si citesti pe sarite fragmente multiple dintr-o carte inainte de a o achizitiona sau imprumuta pt lectura ?
48. Poti enumera cateva caracteristici care te-ar indemna sa renunti la a citi o carte integral dupa ce te-ai decis deja sa incepi sa o citesti ?
49. Iti place sa ai o ordine precisa si/sau un sistem de organizare si/sau o evidenta a cartilor proprietate personala ?
50. Preferi sa pastrezi sau sa faci cadou cartile proprietate personala pe care deja le-ai citit ?

51. Exista vreun gen de carti pe care chiar ai evitat activ sa le citesti ?
52. Numeste titlul unei carti care te-a infuriat extraordinar de mult, (cartea, nu titlul).
53. O carte despre care te asteptai sa nu-ti placa insa te-a surprins in mod deosebit de placut ?
54. O carte despre care te asteptai sa iti placa insa care te-a dezamagit ?
55. Care e genul de carti "usoare" pe care le citesti pt pura placere escapista fara a te simti prea vinovat(a) ?