Ieri a reinceput sa ploua cu galeata, sa bata vantul, si sa fie frig, semne clare ca vara de 3 saptamani, care anul acesta a cazut in septembrie in Norvegia de sud-vest, s-a incheiat, si, prin urmare, toata lumea, inclusiv eu, spre un oarecare grad de surprindere din partea mea, a fost mai bine dispusa decat de obicei. Am capatat chiar un zambet autentic din partea pastorului de la biserica din colt, in timp ce isi lua ramas bun de la mine dupa ce ma anuntase, tot zambind, insa mai profesional de aceasta data, ca nu mai aveau brandul de lumanari preferat mie.
In Norvegia am remarcat ca mie de obicei oamenii imi zambesc cu precadere cand imi iau ramas bun de la ei, si nu cand ma apropii prima oara...insa, daca ma gandesc mai bine, cred ca acest lucru mi se intampla si in Romania. Cred ca numai in SUA, unde am fost si eu, ca multi altii, cu ocazia unui program de tip "work & travel", la Beverly Wilshire, mi s-a intamplat sa imi zambeasca intr-un mod profesional atat de desavarsit incat parea autentic concierge-ul cand am intrat o data pentru a doua oara din viata mea in lobby-ul acelui hotel, spunandu-mi si pe numele mic, cand imi ura "bun venit", de parca ma tinea minte personal de-o viata intreaga. Si nici nu mai tin minte daca ii dadusem bacsis prima oara cand am stat la acel hotel si m-a ajutat sa inchiriez un towncar cu sofer care sa ma duca unde aveam nevoie.
Nu am mai povestit nimanui pana acum ca am avut ocazia sa calatoresc si in America, deoarece consideram asta un fel de secret de serviciu pana acum, (si cam asa a si fost), dar de cand cu initiativa wikileaks, mi-am dat seama ca este inevitabil sa nu se afle mai devreme sau mai tarziu ca am trecut si eu pe acolo. Din pacate s-a intamplat tocmai in perioada atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, asa ca intreg programul meu de munca si calatorie oficiala s-a cam dat peste cap, iar cel de munca si calatorie neoficiala a trebuit adaptat din mers, astfel incat nu am apucat decat sa vizitez PCH, cartierul Hollywood, Disneyland, Venice Beach, sa fac cateva cumparaturi pe Rodeo Drive, si sa petrec cateva nopti relaxante la Beverly Wilshire, si a trebuit sa ma intorc in Bucuresti, Romania, unde am inceput noul an scolar 2001-2002, cel in care, impresionat si socat de evenimentele din 11 septembrie, m-am decis eu sa fac iar schimbari majore de cariera...in principal sa abandonez armata, deoarece eu sunt, dupa cum am mai zis, foarte risk adverse.
Fiind si mai tanar, si posibil si mai atragator in stil inocent pe vremea aceea fata de potentialii sponsori, apucasem sa vizitez America si mai inainte, intr-o vara, ca simplu turist, atunci cand am avut ocazia sa stau prima oara la Beverly Wilshire, in drumul meu catre Insulele Hawaii, unde doream sa ma relaxez dupa trauma suferita in anul 1998. (Nu pot da detalii in legatura cu persoanele si institutiile care mi-au subventionat mie personal calatoriile oficiale si neoficiale deosebit de costisitoare in SUA, deoarece pe de o parte nu imi place sa folosesc black-book-ul prea des, ca se demonetizeaza, si pe de alta, nu se stie niciodata cu cine mai poate intra si Romania in conflicte in viitorii ani pana cand renunt eu la cetatenia romana, si s-ar putea crea situatii care vor necesita explicatii mult prea complicate si obositoare pentru mine, daca e sa se implementeze, knock on wood, vreo initiativa de mobilizare generala oficiala, si sa fiu rechemat urgent inapoi in tara de catre cine o mai avea inca dreptul si posibilitatea sa-mi mai faca si una ca asta pentru servicii deosebite de tip special.)
Eu ma voi simti intotdeauna vinovat fata de SUA, tara de mult prietena si in prezent si aliata a Romaniei, si voi considera intotdeauna ca i-am ramas dator, deoarece nu am reusit sa fac absolut nimic util pentru ea atunci in acel groaznic septembrie, desi ea imi oferise atat de mult mai devreme, si, cu cea mai mare generozitate, inca imi ofera, drept care aceasta tara si intreaga ei populatie, (mai putin psihopatii), va ramane in permanenta pe lista statelor carora eu le-am acordat Most Favored Nation status, state fata de care eu voi tinde sa discriminez pozitiv in diverse evaluari si implementari, lista din care am exclus recent Romania si Republica Bulgaria, si care acum mai include doar Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Regatul Danemarcei, (inclusiv regiunile autonome ale Insulelor Faroe si Groenlandei), Regatul Suediei, Regatul Norvegiei, (adaugat tot relativ recent, dupa indelungi deliberari), Republica Finlandei, Republica Portugheza, tarile fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia, Republica Costa Rica, si Regatul Marocului.
=================================
P.S. Doresc sa anunt oficial ca, in urma unor verificari recente, am reintrodus Republica Bulgaria, si reconfirm totodata si prezenta Japoniei (Nippon-koku) in lista tarilor care au in acest moment status de MFN fata de mine.
EC/RA
9.octombrie.2011, AD/e.n.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar