Desi am dorit in inima mea sa repar cumva relatia cu Hector ca sa nu intre in Anul Nou total dezamagit de mine, efectiv ieri, in mod oarecum necaracteristic, nu am avut timp sa-l caut la serviciu, asa ca, stiind deja ca Nelson lucreaza, si Mikey e in vacanta acasa la familia lui numeroasa, voi petrece Revelionul 2011-2012 de unul singur la mine in apartament, unde, azi, inca 31 decembrie in Norvegia in aceast moment, potrivit superstitiilor, NU am de gand sa matur, nici sa spal rufe, nu mi-am facut azi dimineata, just in case, nici dus, insa mi-am pus totusi o pereche de pantaloni de pijama noi de cotton 100 % flausat ecosez, (deci continand si putin rosu presupus norocos), astfel incat sa ma simt cat mai comfortabil si protejat, iar de plans nu cred ca o sa-mi vina, mai ales ca m-am aprovizionat, in mod prevazator, inca de ieri, si cu un asortiment de bere internationala, (Iki din Japonia, Red Stripe din Jamaica, Budweiser Budvar din Cehoslovacia, si Newcastle Brown Ale din Marea Britanie), PLUS 2 cutii de apa tonica originala Schweppes, (ca sa nu ma apuce cumva vreun fior emotional sau infectios prea mare), in afara de ce mai aveam deja in casa din aprovizionarile de dinainte de Craciun, vodka Absolut suedeza in diferite flavors, (lamaie, para, zmeura, si vanilie), Linie Aquavit-ul norvegian, (ala tinut in butoaiele de stejar care trebuie plimbate pe o corabie de 2 ori peste ecuator din Norvegia in Australia si inapoi, ca sa-si capete gustul si maturitatea deosebita), si coniacul frantuzesc Hennessy.
Numai cand ma uit la sticlele astea aranjate asa frumos, ba in frigider, ba in congelator, ba pe frigider, si mi se incalzeste sufletul si ma simt deja mai bine...STIAM eu, chiar si dincolo de orice posibila intuitie chiar la mintea cocosului, ca, data fiind "propensitatea", (neologism, cf DEX, inca inexistent in lb romana, care mie TOTUSI mi se pare ca suna mai nuantat usor thrilling amenintator potrivit decat obisnuita neutra "inclinatie"), mea personala fata de diverse addictii, sunt in MARE pericol de a deveni psihologic dependent de alcool, (adica chiar posibil consecvential temporar intristabil in caz de despartire), chiar daca fizic dependent, totusi, cred/am speranta, ca va mai dura o vreme pana sa devin, desi observ in mod autocritic ca imi exersez chiar destul de activ sporirea tolerantei in ultima vreme, insa chiar cred ca ma protejeaza de asa ceva nicotina.
Am verificat si programul TV si, spre bucuria mea, (zau, sincera), ne va vorbi iarasi MS Regele Harald V, din pacate, numai 15 minute. Sunt inca indecis daca sa ma uit la Mel Gibson in "Braveheart", pe TV2, sau la Justin Bieber in American Music Awards 2011, pe TV Norge, ca la Robin Williams inconjurat de copii grav bolnavi in "Patch Adams", pe TV 3, sau la Sissy Spacek in "Fiica minerului", pe SVT 2, chiar ca parca nu prea am chef sa ma uit, si, tocmai bine, dupa ce se termina ce era mai interesant de vazut in "Braveheart", pot sa schimb pentru o scena-doua posibil mai palpitante, in sens chiar posibil pervers din punctul meu de vedere, din "Carne si sange", cu Rutger Hauer, pe TV1000 Classic, dupa care, la fix, vine relativ cumintele "Moulin Rouge", pe TV3 Sverige, fiind astfel posibil sa prind chiar Anul Nou 2012, in mijlocul unui duet de dragoste ideala romantica pe un fundal de scenografie de tip Chagall, ca doar n-o sa ma uit pe Canal + SF la filmul horror "Persona", sa mi se faca frica, mai ales ca sunt singur in apartament !
Pe urma, am si o gramada de reviste nou cumparate pe care nu am apucat inca sa le rasfoiesc, pe care le-am plasat in mod strategic in partea stanga a patului meu, care e partea libera a patului meu aici, in Norvegia, (in Romania fiind fost partea dreapta, la mine aceste pozitii nefiind alese cu vreo intentie de feng shui anume, mai ales ca eu personal, chiar daca unii or avea impresia ca as putea fi obiect, totusi, in mod destul de realist, chiar si la modul figurativ, nu ma pot considera obiect decorativ, iar obiect util la ceva anume nici atat, dar efectiv aceste pozitii venind natural in cazul meu, cred ca mai mult bazat pe inclinatiile mele de a incerca sa corectez posibilele dezechilibre politice sociale din tara respectiva, lasandu-mi astfel amprenta pe stanga in Romania, si pe dreapta in Norvegia), printre care pot mentiona, desigur, la loc de cinste, Vanity Fair, cu Lady Gaga pe coperta, (aia cu Johnny Depp fiind chiar pe noptiera printre materialele de educatie profesionala, din pacate, cu sansa mai mica de a fi atinse de mine, insa tinute, totusi, acolo just in case, ca posibila referinta, iar aia cu Emma Stone fiind asezata pe jos in fata usii ca posibil baraj protector impotriva vreunui curent posibil nociv care ar putea patrunde pe sub usa), Le Point, cu D-zeu pe coperta, L'Express, cu Istoria Arabilor pe coperta, si The Economist, cu o broscuta fermecata purtatoare de o coronita regala in cap, asezata sub o ramura de vasc, care chiar nu imi pot da seama ce poate insemna din punct de vedere economic global, mai ales inconjurata de titluri de genul, "De ce cea mai buna bere este cea Belgiana", sau "Bucuria mersului pe jos", "De ce China nu se pricepe la fotbal", si "Cum a devenit Martin Luther viral", insa sunt ff curios sa aflu, mai ales ca e un numar special dublu de Craciun !
Mai am in casa si alte materiale de atins cu varful degetelor in treacat, sau eventual chiar sustinut manual, in vederea unei posibile lecturi reale de cuvinte tiparite pe hartie adevarata efectuate, ca de obicei, (cf ritual de fetish personal), daca chiar devin nemaipomenit de tentat, (desi, zau, incerc sa ma abtin), cu o mana pe unul din ele si cu cealalta pe o parte draga mie insumi, cf fetishului meu cu potentiale consecinte adverse destul de semnificative, daca nu e mentinut cat de cat sub control, in a carei practica, efectiv, simtindu-ma excesiv de vinovat din cauza ca iar am cumparat alcool, nu m-am putut abtine de a recidiva recent, materiale descrise in acest caz in mod potrivit drept obiecte, (de tip sex toys & accesories), si sterpelite de pe unde am putut si eu, insa sunt ori mai complicate, unul referindu-se, de exemplu, la Arta si posibila utilitate a confesiunilor (spovedaniilor) de tip religios, altul la Istoria simplificata pe intelesul tuturor a maladiilor sociale, sau altele sunt cam prea groase si scrise cu litere mici, cum ar fi The Stand, de dl. Stephen King, sau Podul invizibil, de d-na Julie Orringer, (ultima carte pe care initial o furasem ca sa pot sa o citesc sau macar sa o tin in mana intr-o buna zi impreuna cu Hector in pat, dar, din pacate, nu am ajuns la faza aia de confesiune demonstrativa a fetishurilor mele fata de el niciodata, in afara de chestia cu pantofii, deoarece in legatura cu aia, chiar l-am rugat o data sa ramana incaltat in timp ce faceam dragoste, si era imposibil sa nu-si fi dat seama de ce, si din cauza asta cred chiar ca nu am sa apuc sa citesc nici aceasta carte niciodata, mai ales ca e si pe lb norvegiana).
Nu cred, totusi, ca am sa fiu indeajuns de beat ca sa devin atat de tolerant pana la nivelul la care m-as putea reapuca chiar sa deschid carti adevarate, fie ele si despre diverse teme revelative, cu scopul explicit propus de a incerca chiar sa citesc ceva din ele, oricat de singur m-as simti in seara asta de Revelion, si oricata placere sexuala m-as pricepe, prin experienta anterioara din timpul adolescentei mele complicate, sa-mi extrag singur si din astea fara poze prea multe, si cu coperti mai mat catifelate si mai putin glossy lucioase, dar cu titluri deseori alcatuite din litere de marime chiar mult mai adecvata decat alea mai mici de pe revistele cu poze, plus cu cate o poza concreta oarecum iritant semi-ascunsa la nivel de tease (neconsensual) pe vreo coperta interioara sau chiar, in mod cu adevarat optim, (ca sa nu mai fie nevoie sa pierd timp in mod deja inutil deschizand si copertile, la faza asta de total dincolo de orice foreplay, mai ales ca pe mine tantrismul, fie de stanga, fie de centru, fie de dreapta, ma lasa total rece, si foreplay-ul, in afara de aplicarea condomului, tot nu e dovedit a fi posibil util sau eficace in sporirea placerii dezirabil provenite dintr-un act sexual obisnuit coital), direct pe cea din spate, plus ca nu cred ca nici beat turta as putea fi cumva convins, sau nici macar posibil interesat de ideea ca ne-ar asteapta cumva in mod real pe toti cei inca acum in viata, mai devreme sau mai tarziu, sfarsitul lumii, si cred ca cel mult ne poate astepta sfarsitul nostru personal individual.