Ce am visat si ce am primit de la Mos Craciun

Deoarece eram asa de stressat si emotionat asteptand sa vina Mos Craciun, plus mancasem si cozonac colorat cu E-uri, azi noapte am avut un vis interesat cu elemente erotice, despre care imi face placere sa povestesc inainte de a insira lista de cadouri primite.

Am visat ca eram in vizita la un prieten recent cunoscut de mine in vis, desi cu un chip care nu seamana cu nimeni vreodata cunoscut de mine, de care eram atras atat intelectual cat si sexual. Pot spune ca era brunet, nu blond, si era mai inalt decat mine. Habar nu am cum exact il cunoscusem, dar fusese oarecum din intamplare ca ajunsesem sa il cunosc, si ma invitase la el acasa sa facem lectii impreuna sau, ma rog, ceva destul de serios oficial de acest gen. De fapt cred ca initial  ma invitase asa doar ca simplu musafir oarecare, dar mai pe urma gasisem ceva serios de discutat si deja incepusem sa lucram impreuna. Ma rog, o chestie mai rara pt mine, pt ca de obicei lectiile erau doar un pretext cand eram asa la liceu, si nu aveam eu vreodata de gand, si nu aveam inclinatia nici atuncea, nici acuma, de a colabora prea des la vreun efort real delucru serios in parteneriat autentic cu altcineva. Mi s-a mai intamplat de cateva ori sa fac lectiile altcuiva, insa in nici un caz nu existase vreun efort depus in comun, nici vreun dialog de lucru mutual educativ intre mine si acea persoana, pur si simplu ii facusem lectia aia si gata.

Imi amintesc in mod tangential ca am fost invitat odata pe la vreo 14 ani chiar sa fiu tutorele unei colege, la matematica, (zau, HABAR nu am DE CE majoritatea profesorilor mei au fost de opinie ca eram bun la MATEMATICA, minus desigur profesorii acestei materii, care nici nu cred ca staiu cum ma cheama...zau, cred ca era un fel eufemistic de a anunta ca sunt deosebit de atroce la alte materii, cele ale profesorilor atat de laudativi fata de mine, pt ca in mod obiectiv eu nu am inteles absolut nimic din matematica decat cum sa aplic niste formule descoperite de altii pt a fi aplicate la anumite probleme destul de stas, si sunt aproape sigur ca NU asta este matematica), si pana la urma activitatea de a educa pe altcineva mi s-a parut atat de complicata si dincolo de puterile mele, incat pur si simplu ii rezolvam eu temele acelei persoane, si mai tarziu,cand m-am intalnit cu ea dupa cativa ani, zau, printre alte amabilitati si schimburi de amintiri comune placute pt amandoi, totusi mi s-a parut ca mi-a reprosat acea activitate, cum ca ea asteptase de la mine sa o educ sa inteleaga ea cum sa-si faca lectiile singura, dar eu doar ii rezolvam problemele de unul singur si gata ! Chiar m-am simtit usor vinovat atunci, desi ea m-a asigurat ca nu mi-a purtat ranchiuna, doar asa voia sa-mi povesteasca ca la vremea aia se simtise oarecum frustrata si chiar si ea vinovata de acel stil al meu, insa nu indraznise sa se planga, si de fapt nici nu era sigura daca voia sa se planga, de vreme ce ii crescuse media la acea materie datorita lectiilor facute de mine, desi la teste desigur continuase sa ia note mici, si mai tarziu a ales sa studieze pedagogia flautului la nivel universitar, deoarece din acesta stia sa cante deja de mic copil, cu mult inainte sa ma cunoasca pe mine. NU ma exprim la figurat, chiar stia sa cante la flaut ! Chiar am rugat-o sa-mi cante si mie, si pe urma sa ma lase si pe mine sa incerc, si mi s-a parut ff dificil cand am incercat si eu, pur si simplu suflam din rasputeri si nu iesea nici un sunet, habar nu aveam cum sa-mi pun buzele pe mustiuc si cum sa expir ! Si culmea e ca desi ea a incercat sa-mi explice, chiar cu deosebita rabdare, tot nu am inteles si nu am reusit ! Abia acum vad de pe wikipedia ca modul de a sufla este ceva deosebit de dificil de educat,exista chiar diverse curente contradictorii in legatura cu aceasta pedagogie, unii opinand ca trebuie sa tina cont de detaliile anatomice ale suflatorului, si ca nu poate fi ceva ff stas ! Acum sper ca acea fosta colega nu s-a decis sa se faca profesoara de flaut doar din cauza ca habar nu a avut atuncea cum sa adapteze explicatiile ei anatomiei mele personale,astfel incat sa reusesc si eu sa scot macar o singura nota muzicala din acel instrument, si si-a dorit astfel ulterior sa se perfectioneze ca pedagog la un nivel mai expert ! Adica totusi sper ca a ales acea facultate din dragostea si interesul fata de flaut mai degraba decat din frustrarea ca a dat peste un elev dificil de educat ! Nu stiu de ce zic asta, poate si a doua motivatie este OK, insa nu cred ca ar fi niciodata prima mea motivatie pt a-mi alege o materie de studiu sau o cariera.

In vis insa m-am straduit sa colaborez serios, aveamsi niste caiete deschise pe masa. Intr-o camera de alaturi erau niste copii mai mici, probabil rudele prietenului meu, care pemine ma cam enervau, ca ma simteam obligat sa tin cont si de ei, nu sa ma concentrez numai asupra relatiei mele cu acel omde care eram interesat si sa incerc sa fac impresie buna prin constiinciozitatea mea intelectuala, astfel incat dupa aia sa putem trece si la partea mai intim afectiva a relatiei noastre de care eram totusi tentat. Insa la un moment dat lectia s-a terminat si a sosit timpul sa plec acasa, desi aveam asa o certitudine ca relatia noastra va continua sa se dezvolte in modurile dezirabile de mine. Se pare ca in decursul acelei vizite ma descaltasem de tenisii de tip Adidas cu care fusesem incaltat, desi in real life eu nu port tenisi prea des, in nici un caz daca m-as duce intr-o vizita de lucru la cineva atat de important pe care il admir atat de mult, plus desi in real life eu personal nu ma descalt mai niciodata atunci cand merg in vizita la cineva decat daca mi se atrage atentia in mod expres, si uneori chiar si atunci intreb daca e neaparat obligatoriu, plus doresc sa mentionez ca faptul ca vad incaltaminte lasata in afara apartamentelor unor blocuri chiar relativ moderne de aici din Copenhaga,mie personal mi se pare chiar induiosator, si stu ca si in unele hoteluri se practica acest lucru, desi acolo mai mult pt cei care doresc sa isi aiba incaltamintea curatata si periata de personalul de serviciu, insa pur si simplu nu cred ca as face asta niciodata, si nu atat pt ca mi-ar fi teama ca ar putea-o fura cineva, desi e si asta ceva demn de luat in consideratie inanumite situatii, dar pur si simplu nu imi vine sa las incaltamintea mea personala intr-un spatiu totusi public, plus nici daca as fi musafir undeva nu m-as simti confortabil sa stau in ciorapi sau papuci de imprumut, pur si simplu nu-mi place, si eu nici nu am prea des incaltaminte deosebit de innoroiata sau murdara pe talpi, deoarece am deosebita grija si ce incaltaminte port si pe unde si cum ma deplasez, mai ales daca as merge intr-o vizita. Insa contextul acelui vis se pare ca ma cunoscusem chiar asa oarecum intamplator cu acel om, si vizita nu fusese ceva ff atent planificat demine,ci mai mult o oportuitate care ma gasise intamplator incaltat in tenisi. Insa nu tin minte sa fi visat cum ma descaltasem,ci doar ca la sfarsitul vizitei imi cautam pantofii sa ma incalt cu ei.

Desi pe cel drept l-am gasit chiar langa mine, celstang era de negasit, si am ajuns intr-o alta camera adiacenta unde am dat peste alti pantofi desperecheati,insa nici unul nu era al meu. La un moment dat venisera si copiii aia ca sa ma ajute,si mi-au arata un tenis tot aparent cu o culoare si un nr de dungi similar cu tenisii mei,insa aveau un nr mai mic, plus erau feminini cu TOC din ala integrat interior, zau,un soi de tenis/pantof pseudo-sport care mie mi se pare de-a dreptul inestetic, si total inutil, chiar si pt femeile caruia ii este dedicat, dar oricum era evident ca nu era al meu. Zau, pana la urma nu am gasit tenisul stang, insa m-am regasit in vis totusi pana la urma incaltat in ambele picioare, desi nu stiu daca in tenisi, deja in fata usii de la intrare care era larg deschisa catre trotuarul care urma sa ma duca catre statia cea mai apropiata de metrou, undeva inainte si la dreapta, si eram fata in fata cu asociatul meu din vis, de care urmasa-mi iau ramas bun, si desi imi parea oarecum rau ca trebuia sa plec si sa ne despartim momentan, aveam totusi intelegerea ca ne vom revedea. Sentimentul era o combinatie placuta pt mine, cu o proportie optima de cca 2/5 de emotie oarecum trista din cauza despartirii iminente si cu preponderenta a 3/5 de emotie pozitiva si placuta, care consta, la randul ei din 2/5 placerea de a ma afla asa fata in fata, privindu-ma in ochi de la egal la egal cu acel individ, (chiar daca el era mai inalt decat mine cu aprox 9 centimetri), si 1/5 speranta ca ne vom revedea in viitor si ca relatia noastra relativ complexa chiar va continua, cf dorintelor mele, desi trebuie sa mentionez ca de-a lungul visului el mi s-a parut oarecum impenetrabil si nu deosebit de expresiv fata de mine. Zau, nici macar nu fac misto de presupusa mea inclinatie matematica mai sus mentionata, chiar asa mi-a venit sa scriu, desi aceste cifre nu mi-au aparut in vis, ci le descriu abia acuma, incercand sa descriu emotia mea din timpul acelui vis, plus imi dau seamacat de ridicol poate sa apara !

Visul reprezinta in fond, dupa parerea mea, in principal satisfactia mea personala ca am reusit sa imi definitivez lista rezolutiilor pt anul nou pe care o voi mentiona intr-un articol viitor, plus si nemultumirea mea ca am lasat-o oarecum pe tanjeala cu proiectul Dacii, pe care insa nu am de gand sa il abandonez ! Plus m-am simtit flatat sa aflu de pe Google ca in general pantofii pe care ii purtam intr-un vis pot reprezenta atitudinea noastra fata de viata, si, din cauza ca era vorba de tenisi, plus ca ma gasisem total intamplator in ei asa in stare naturala, indiferent ca urma sa merg in vreo vizita undeva sau nu, mie mi-a placut ideea ca eu as putea avea asa la baza, in mod natural, o atitudine sportiva fata de viata mea ! Copiii din camera adiacenta pot reprezenta proiecte fata de care poate ma simt mai obligat, ca de ex exact seria cu Dacii, (nemaivorbind de cate chestii am lasat neterminate la serviciu, desi imi propusesem sa fiu cat mai harnic chiar in ziua de Ajun de Craciun), sau, pt ca de fapt habar nu aveam cine erau asa mai exact, desi rude ale acelui ins, (care, la randul lui, ma reprezinta desigur tot pe mine, ala oarecum mai idealul, dar totusi realizabil, ca doar parea un ins total obisnuit, desi o idee mai inalt decat mine, plus fizic asa chiar comun, nu era vreun ideal eroic gen Harap Alb sau cine stie ce alt erou de filme, parea chiar pamantean), pot chiar reprezenta talente inca nedescoperite care incearca sa imi fie de ajutor ca sa-mi gasesc un stil de exprimare imbunatatita si mai optim echilibrata, (nu asa doar intr-un picior), relativ la atitudinea mea fata de viata, chiar daca desigur nu au nimerit-o chiar asa cu un stil mai feminizat asa oarecum fortat, si/sau acea metoda presupusa de a spori creativitatea prin a ma stradui sa vin mai "in contact cu partea mea mai feminina" presupus creatoare, ca e clar ca nu asta e stilul meu !

********************************

Acum, in sfarsit, CADOURILE !

1) HTC One...ura ! ura ! ura !

2) Toate povestile scurte/nuvelele scrise de dl Thomas Mann, in 2 volume, povestiri timpurii, si povestiri tarzii...in lb daneza ! Zau,cred ca vor mai trece cativa ani pana cand sa le pot citi ! Dar poate ca totusi Moarte la Venetia suna mai misto in lb daneza, si voi reusi sa o citesc si eu odata ! Daca reusesc, promit sa imi cumpar si Proust, tot in daneza, ca altfel nu cred ca as putea rezista, si destul ma simt vinovat de atatia ani ca nu am reusit sa citesc si eu niciodata asa mai consistent diverse chestii considerate de mare importanta pt istoria literaturii presupus universale gay ! Zau, totusi SINCER sper ca dl Thomas Mann sa fi scris si cateva povestiri MULT mai interesante si mai misto decat Moarte la Venetia, ca totusi am iubit romanele Buddenbrooks, si Iosif si fratii sai, si Doctor Faustus,si Muntele vrajit ! Ba am citit integral chiar si cartea scrisa de fratele dansului, dl Heinrich Mann, Profesorul Unrat (Ingerul Albastru), desi aia nu m-a captivat chiar asa de mult, dar am citit-o numai din loialitate fata de dl Thomas Mann care scrisese acele 3 romane atat de lungi si totusi usoare si magice si bine construite, asa ca niste cetati Lego, care imi placusera atat de mult.

3) Toamna in Germania, de dl Stig Dagerman, tot in lb daneza...de asta chiar sunt tentat sa ma apuc rapid, dupa ce termin cu thrillerul ala relativ plictisitor, The Expats

4) 2 cani cu Moomintroll-i, una de dragoste, si una cu un sef politist

Dacii pe intelesul oricui- cap 4- perspectiva istorica conceptuala

Din aceasta perspectiva, pe care un articol, Istoria din viitor de pe blogul lui Loopoo m-a ajutat sa o sintetizez, dacii, aceia despre care stim sau credem ca stim noi astazi, nu au existat, ci au fost inventati in mod autentic propagandistic de grecii antici si de toti fanii si emulii lor ulteriori. Ma rog, asta trebuie inteles mai mult la figurat si omagial poetic, in felul in care dl Marin Sorescu scria despre acele chestii care trebuiau sa poarte un nume si li s-a spus, deci, la un moment dat, Eminescu. De altfel, mai tot ce stim noi astazi, asa chiar la nivel global destul de standard, se pare ca a fost inventat, sau oricum compilat din diferite surse mai obscure, de grecii antici. Asta si pt ca foloseau un alfabet cat de cat inteligibil. Plus aveau statui frumoase. Nu mai vorbesc de ce zei VIP sexy si interesanti, numai buni de tabloide de mare tiraj, aveau. Adica totusi un zeu cu cap de dingo sau de broasca testoasa, sau cu 8 brate, sau chiar un urias mai ciufulit si lenes care suge de la o vaca, sau chiar o vaca care ea insasi, asemeni lui Pygmalion, creeaza statui prototipice de oameni gen Galateea lingand un drob de sare, etc, or fi si ei asa capabili sa atraga atentia, dar totusi mai fugitiv, mai in sens de "femeia cu barba", plus si in cadrul unei audiente cu preocupari si preferinte mai speciale mai restranse, dar ce propuneau grecii antici, zau, chiar era de larg succes garantat. Inclusiv propaganda aferenta. Din pacate, daca afirmam asa de clar ca se stie deja cine a inventat dacii, zau, ce povesti ne mai ramane sa spunem despre ei ? Sau mai ales, ce intrebari sa ne mai punem ? Este chiar posibil sa uitam ca exista si alte perspective istorice, sau sa cadem in pacatul de a afirma ca ele nu mai conteaza, sau sa nu ne mai intereseze sa cautam daca si altii decat tot cei din sfera greco-romana sa fi avut ceva de spus despre daci, poate chiar si diversi daci despre ei insisi, sau sa pierdem prea multa vreme sapand doar intr-o singura directie, dupa un singur fel de harta, sau mai bine zis maniera, dupa diverse tezaure si oase ici si colo, plus comparandu-le la nesfarsit cu ale altora, si incercand sa le potrivim, uneori posibil chiar chinuit sau fortat, in nu stiu ce schema de gandire mai mult sau mai putin clasic cliseistica. De ex, eu nici acum nu sunt lamurit de ce profesorii universitari francezi, germani si italieni medievali insistau sa le spuna daci la unii danezi, daca nu cumva chiar asa isi spuneau vechii danezi siesi, si daca asta era oare intr-adevar, asacumcred ca este mai probabil, numai o confuzie din cauza problemelor pronuntiei vorbitorilor de lb daneza. Avantajul perspectivei conceptuale poate consta in insasi asumarea dezavantajelor ei, si trecerea dincolo de ele, in mod sarguincios si punctual referitor la eliminarea factorului de propaganda clasica pt extragerea unor informatii cat de cat obiective utile pt a crea o propaganada de calitate superioara de tip nou. (Eu nu neg rolul propagandistic al disciplinei istorie,dealtfel nici nu prea vad ce alte roluri ar putea sa aiba, decat asa poate de antrenament pt o anumita maniera de gandire si exprimare mai degraba politica.)

O perspectiva istorica conceptuala mai serios si riguros detaliata asupra dacilor ramane insa inca nescrisa. Pare a fi uneori adresata la nivel de comentarii superficiale mai degraba speculative pe bloguri. In mare parte asta e poate si deoarece dacii nu aveau blogurile si conturile lor proprii de Facebook. Insa raman izvoare antice altele decat cele deja cunoscute inca de explorat. Si aceasta reprezinta o speranta de activitate intensa de viitor cat de cat cu sanse mai mari de a fi mai originala decat doctoratul dl Ponta sau chiar si decat cartile deosebit de respectabile de popularizare istorica in stil psihoteraputic corectiv Lucian Boia pt doctoranzii istorici ai viitorului, sau cel putin consultantii istorici interesati de a contribui in viitor la noi filme si jocuri cu daci.

(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea F

Dacii au avut o relatie complicata cu scitii, deoarece, cf diversi, in principal Herodot, scitii nu pot fi tracici, desi se pare ca cumva au devenit. Este posibil ca tocmai dacii sa-i fi convins sa devina si ei traci, cel putin din punct devedere cultural, poate chiar si lingvistic. Mie personal mi se pare ca situatia agatarsilor din Transilvania, desi nu numai a lor, probabil si cea a alanilor de pe langa dulcele targ al Iesilor, si a roxolanilor din Baragan, si mai tarziu si a lazigilor de mai peste tot din Romania, toti de obarsie si cultura mai degraba scita, seamana destul demult cu cea din bancul (posibil politically incorrect) cu evreul si ciobanul, acela care zice cum ca un evreu de la oras din vremea istorica de aur interbelica romana s-a decis sa isi ajute fiul sa se asimileze mai bine in cadrul culturii romane de tip pastoral, si l-a trimis pe acesta in ucenicie in timpul vacantei de vara la un cioban roman neaos. Dupa ce a trecut vacanta, intr-o zi bate cineva la usa evreului de la oras, si, cand acesta a intreabat,"cine e acolo ?", raspunsul a venit prompt, "un ciuban cu un cupil", dacii in relatia lor cu scitii reprezentand desigur echivalentul poporului prieten iudaic. Herodot spune ca dacii i-au asimilat rapid pe acesti sciti, care desi la inceput erau mai mult in functii de leadersip, pana la urma au descoperit virtutile populismului, si s-au amestecat cu poporul dacic obisnuit, s-au convertit la obiceiurile lor, s-au integrat pe deplin si destul de rapid, in numai cateva secole in cadrul culturii dacice infloritoare si cu adevarat dominante. Mie mi-a mai placut si ca un istoric miltar roman de origine etnica greaca, de obarsie nobila, se pare, de vreme ce lucrase in servicii de securitate domestica pt diversi generali importanti prin sec 4, cu un nume atat de placut ca Ammianus Marcellinus, cu un stil literar mai apropiat de cel al istoricilor larg populari de astazi decat al unor istorici academici mai rigurosi, si caruia i-a placut sa admire diverse trasaturi pozitive ale fostilor lui inamici, printre care si alanii si hunii, etc, a scris despre alani, ca dupa parerea lui, acestia nu pot fi decat descendenti ai getilor, deoarece sunt "oameni de o statura inalta si de o frumusete izbitoare, blonzi, si cu ochii chiar aprigi." Zau, un adevarat compliment pt rezidentii stravechi din jurul Iasiului.

Relatia daciilor cu gotii si alti germanici a fost una de vecinatate obisnuita, cu bune si cu rele, ca relatia dintre orisicare vecini dintr-o zona din ce in ce mai aglomerata, vecini de care nu te desparte decat un perete subtire sau poate un gardulet mai mic, pe care se mai intampla sa il mai darame o vaca din timp in timp, nu neaparat apartinand vreunia dintre vecini, dar si cu invitatii la petreceri, cu relationari amoroase din cand in cand, raciri ulterioare, intrajutorare, barfe, etc.


(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea E

Relatia dacilor cu celtii este una in principal de schimburi culturale si comerciale, care au durat cca nu mai mult de vreo 10 generatii, atata vreme cat celtii au fost pe lista de MFN fata de daci, dupa aia li s-a retras MFN-ul si nu au mai exportat cultural pe teritoriul Daciei, ci si-au deschis butique-uri pe langa hotelul Negresco din Halstatt-ul de vest. Cred ca voi adresa mai pe larg acest lucru cand voi scrie despre daci din perspectiva istorica culturala si comerciala, ca e clar ca tine de port si de posibile activitati de import-export de diverse unelte si haine, si chiar si echipament militar, (desi mai mult accesorii nu tehnica de lupta propriu-zisa), mai mult decat de obiceiuri, (nu toti celtii fiind la fel de interesati de inhumare, unii fiind total de acord si cu sacrificiile umane, asa ca dacii, etc.), cat despre vorba, zau, unele povesti sunt comune, dar nu stiu exact cat de apropiata era lb celtica de lb dacica, desi erau ambele indo-europeene, dar la fel de indo-europeene sunt si poloneza cu romana, si zau, nu te poti intelege cu un polonez, eu cel putin,cred ca ma pot intelege mai usor cu un finlandez decat cu un polonez, chiar si daca ne exprimam mai mult prin semne.

Dacii au avut si relatii de conflict uzual fratern cu poporul macedonean, (care azi are o parte greceasca, una, bulgareasca, si una aromana, insa care pe vremuri vorbeau mai toti un fel de dialect de greaca veche), de obicei prietenoase, insa nu lipsite de animite rivalitati inevitabile, exemplificate si in conflictul dintre regele geto-dac Dromichete si regele macedonean Lysimachus, probabil deoarece Lysimachus era mai sexy si parea mai metrosexual, coafat mai scurt, mai modern, iar Dromichete era in schimb mai bun la invatatura si chiar si la sport, si prefera parul mai degraba lung decat toata ziua buna ziua la frizer si la salon. Se pare ca Dromichete profitase de faptul ca Philip 2, tata lui Alexandru Macedon, reusise sa ii dezbine pe odrisienii din Bulgaria, si intinsese pasunile geto-dacilor la sud de Dunare, contribuind in acelasi timp si la dezvoltarea economiei si bunastarii pasnice a poporului vecin proto-bulgar, iar Lysimachus a vrut sa fie el mai cu mot, sa faca probabil pe grozavul fata de Alexandru cel Mare, (ca mai toti se intreceau care mai de care sa fie si ei asa mai ca Colin Farrell, ceva oarecum mai macho adica), si era gata gata sa o pateasca, fiind capturat prizonier de geto-daci la prima miscare pe care a facut-o catre est, insa noroc ca Dromichete, fiind un geto-dac obisnuit tolerant si cu bun simt, nu l-a agresat, ci i-a dat drumul sa se intoarca acasa la el, unde si asa avea spa-uri mult mai dezvoltate decat in statiunile turistice din Bulgaria de la acea vreme.


Relatia dacilor cu persii a fost mai complicata, in mare parte, chiar sincer am ajuns sa cred, (desi recunosc ca la un nivel mai mult empiric intamplator si destul de subiectiv), deoarece persii par sa fi fost si par chiar a ramane mai aroganti decat media, desi efectiv nu pot sa-mi dau seama pe ce se bazeaza, pur si simplu cred ca au fost ff puternic spalati pe creier, atat intern cat si extern, in sensul ca ei au fost primii in mai toate, desi nici pe departe sa fie chiar asa, si chiar si daca ar fi asa, zau, care e marea scofala sa fii tocmai Adam sau chiar si Eva, ca esti mai degraba atunci capul rautatilor decat altceva, sau chiar si daca esti primul care inventezi o chestie, gen de ex stiloul, zau, imediat vine altul mai smecher si iti fura intaietatea sau patentul, si pe urma mai si risti sa afli ca de fapt chinezii manufacturau chestia aia la nivel de masa oricum de mii si mii de ani. In orice caz, se pare ca acesti persi au fost mai degraba buni misionari, de vreme ce se pare ca o mare parte a credintelor spirituale pre-crestine ale geto-dacilor e preluata de la ei, plus era sa ii converteasca si pe chinezi de partea cealalta, si au ajuns sa il impresioneze chiar si pe Alexandru Macedon, care e pare ca nu era un tip care se lasa impresionat chiar asa de orice, cf chiar si reprezentarea d-lui Colin Farrell, care pare total inexpresiv dincolo de o privire oarecum vag-ganditoare in acel caracter, nu mai vorbesc de reprezentarea d-lui Richard Burton in rolul probabil cel mai putin reusit al intregii lui cariere, si a carui peruca din acel film probabil l-a inspirat pe dl A Hitchcock sa puna una similara total horror in capul d-lui Anthony Perkins din filmul Psycho 4 ani mai tarziu...(ma rog, ca efect horror desigur ca nu avea decat cum sa fie util filmului Psycho, adica nu ca vreau sa zic ceva impotriva celui raspunzator cu coafurile, dl Gordon Bond, care totusi a contribuit la niste coafuri ff bune in alte filme de mare succes, si nici macar nu stiu daca dansul fusese raspunzator de peruci, sau dl David Ffolkes, cel raspunzator de costume, desi si dansul a participat la costume f adecvate in alte filme de marca, sau sa fi fost vina dl-ui David Aylott, raspunzator de machiaj, care apare si pe generic, in timp ce dl Gordon Bond s-a ascuns sau a fost ascuns, deoarece nu este creditat.)


(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea D

Se pare ca majoritatea istoricilor sunt de acord ca dacii erau geti, iar getii erau un fel de traci. Tracii erau de ffffff multe feluri, peste 50 de triburi diferite, grupul geto-dacic fiind numai unul din ele, si asta fara a se tine cont de faptul ca se crede ca Homer a inventat si el vreo 2 fictive pt opera lui literara, (dar ce scriitor de SF sau chiar si de alte genuri de fictiune nu face acest lucru ?). Oricum, ce e asa mai usor de retinut este ca frigienii erau si ei un trib tracic, insa nici scitii (un popor se pare originar iranian ecvestru), nici celtii, nici ilirii NU erau, cat despre crobizi, care erau tracici, totusi nu se stie daca erau tracic asa independenti sau de subgrup geto-dacic-tracic. (Habar nu am cine erau asa mai exact celtii si ilirii, dar se pare ca celtii erau din Halsttatul de vest si ilirii din Halstattul de est, ambele sate sau state fiind prin UE centrala, si probabil fiind despartite unul de altul prin Cortina de Fier, ambele triburi fiind fost ff active in timpul Epocii Fierului). In legatura cu crobizii, parerea mea este ca erau dacici din cauza ca se pare ca Hecataeus din Milet a avansat aceasta idee, si eu personal mi-am dezvoltat incredere in Hecataeus din Millet pt ca l-am vazut cat era serios si adecvat sceptic si chiar a verificat niste lucruri asa cu ochii lui si prin efort personal concret, desi desigur el privea lumea cu ochii unui geograf mai degraba cultural antropologic. In plus, aceasta ipoteza a apartenentei crobizilor la subgrupul geto-dacic este sustinuta si de tratatul de Istorie Antica de la Cambridge, si este entuziastic sustinuta si de poporul vecin si prieten bulgar, care ii descrie ca pe acesti crobizi ca fiind fost nu numai getici, dar si bogati, frumosi, piosi, curajosi, de neinfrant, plus fiind oricand capabili de a aduna o oaste de minim de 200 000 militari de nivel profesionist, si desi se pare ca petreceau destul demult timp pe langa Varna si capul Kaliakra, si chiar doreau sa fie inmormantati acolo, in tumuli speciali, si nu practicau crematia, ca alti geto-daci, totusi nu le placea marea sau activitatile legate de pescuit si navigatie, si preferau sa isi petreaca timpul liber cu agricultura si zootehnia...sau poate s-au regasit asa de multi inmormantati pe acolo pe langa Varna pt ca poate mai mult crobizii pensionari se retrageau acolo langa mare, unde era totusi clima mai blanda, luand role-model si de la destui administratori romani antici, care, pe masura ce avansau in cariera si se apropiau de pensie, isi cautau posturi mai pe langa vreun litoral, unii chiar si pe acolo pe unde era si Doamna cu Catelul, altii pe langa Istanbul, si doar cei mai ambitiosi carieristi, posibil cointeresabili si cu promisiunea vreunei avansari ulterioare in functie, luau asa cate un post prin Rodopi...

Tracii erau atat de multi si de diferiti unii de altii, incat nu au reusit se pare sa se reuneasca asa ei intre ei decat pt o relativ scurta insa totusi importanta perioada intre sec 5 si 3 Inainte de Christos, intr-un regat al odrisienilor, niste traci de pe langa raul Maritsa, in Bulgaria. Desi acest regat trac independent a fost considerat important, totusi nici pe departe nu reunea toate triburile tracice, si am mari dubii ca burii s-ar fi lasat ei dirijati de odrisieni, si de altfel sunt aproape sigur ca nici nu auzisera de ei. Ma rog, e posibil ca la vremea odrisienilor, burii sa nu fi poposit inca in Tara Romaneasca, ei fiind fost descrisi pe acolo pe la vremea lui Traian, plus la acea vreme a odrisilor geto-dacii parand mai mult interesati de frumoasa, complexa, intima si interesanta lor relatie lor cu celtii, (pe care o voi adresa in partea E), dar, zau, cine naiba pazea vama Giurgiu-Ruse in secolul 4 IEN ? Cred ca era un trafic de bunuri si persoane pe acolo atat de la sud la nord cat si invers incat acesti traci nu ar fi fost primiti niciodata in spatiul Schengen, daca mai continuau asa in halul ala.

Reprezentarea cea mai larg recognoscibila la nivel probabil global a unui trac este cea a lui Spartacus, desi nu cred ca prea multi din cei care il cunosc pe Spartacus stiu ca el era trac, ci el pare a reprezenta asa un soi de trac generic, asa tracul din noi toti, mai ales cei proletari, dar de ce nu poate si tracul artist care inca se lupta pt a capata succes din ce in ce mai mare, atat in exprimarea artistica cat mai rafinata a ceea ce doreste sa exprime cat si de public amator receptor si consumator-cumparator. Ma bucur sa pot anunta ca in vara 2014, va apare un nou film de actiune, sa speram de mare succes, si care va reusi sa prezinte o imagine mai nuantata despre traci astfel incat sa fie si ei recunoscuti cum trebuie de si mai multa lume din generatia de azi, film intitulat Hercule: Razboaiele Tracice, filmat in mare parte in Croatia, in care Hercule devenit un fel de Rocky obosit si descurajat isi revine pt a lupta pt o cauza buna, aceea de a ajuta fiica unui rege trac.

Tracii sunt considerati in general personaje pozitive, si nu numai pe Internet recent, dar si asa, in istoria literaturii universale majoritar de influenta culturala euroatlantic-centrica, (atat de fictiune,cat si de non-fictiune mai ales romantata, desi nu neaparat numai, poate chiar si cea de nonfictiune de tranzitie mommseniana), deoarece au fost aliati cu troienii in razboiul de la Troia, desi, ma rog, grecii antici, dezvoltandu-si gama dramatica a literaturii clasice de fictiune si ulterior proto-jurnalistica in mod mai complex au complicat ulterior situatia, aratand ca la un moment dat si tracii erau capabili de tradare, deci erau si ei oameni destul de realist descrisi, nu numai eroi pozitivi ideali, intrand astfel in randul lumii, cu avantajul ca astfel pot fi apreciati si altfel decat doar ca barbari de tip strain necivilizat, si cu avantajul si mai mare de a avansa mentalitatea intregii lumi despre importanta unor barbari indispensabili.

Reprezentari culturale mai complexe ale unor traci ideali de inclinatie artistica proto-moderna apar legate si de mitul lui Orfeu, despre care se promovase ca era si el trac, dintr-o perspectiva cultural antropologica deosebit de favorizata de mentalitatea mai culta helenica, plus ulterior neo-helenica, plus ulterior mai larg populara/popularizata in sec 20 in UE, desi, zau, parerea mea este ca aceasta promovare se baza mai mult pe faptul ca Orfeu purta in cap o caciulita in stil frigian similar cu niste mode post-revolutionare republicane mai modern pariziene, desi peste tot scrie ca nu toti tracii erau frigieni, si de fapt unora nici nu le placeau caciulite, ci coifuri mai dure oarecum mai celtice inspirate si din moda baroc sau chiar rococo scandinava pre-minimalista scandinava moderna post-reformata, iar altora le placea sau erau chiar obligati sa mearga cu capul gol, mai ales geto-dacilor obisnuiti care nu erau de tip leader politician, numiti la vremea lui Decebal capillati. In zilele noastre insa nu e chiar asa de dificil de inteles cum ca modele se pot raspandi si promova asa regional, ba chiar si global, si astfel ii putem percepe astazi chiar pe Burebista sau Decebal ca leaderi de trenduri culturale si de mode deosebit de atragatori, insa, zau, asta pare mai degraba o chestie care tine de istoria modei, (ce tine in mod tentant interdisciplinar de istoriei artei si culturii, asupra caruia va trebui probabil sa revin in mod mai detaliat in capitolul 5 ce va fi dedicat perspectivei istorice culturale asupra dacilor), si nu prea are de a face cu cine si cum erau dacii asa ca popor, ca asta devine din ce in ce mai clar ca erau cel mai probabil un popor cat se poate de obisnuit, la fel ca orice popor de absolut oriunde din lume, cu oameni care erau in primul si in primul rand interesati de pace si de sanatate ca sa-si poata creste copiii linistiti fara sa-i bata nimeni la cap cu diverse, desi este drept ca Pliniu cel Tanar ii considera deosebit de romantici, in cadrul conflictelor lor cu Traian, chiar excelenti pt a fi adresati din punct de vedere literar chiar si oficial, la acea vreme cand inca se spera ca va urma poate o perioada de relaxare a cenzurii epocii de argint a istoriei literaturii antice romane, si o posibila adresare mai naturalist emotionala si mai putin polically correct asa ca la vremea mai timpurie a epocii de aur, cf scrisorii 8.4 pe care acest prieten din copilarie al istoricului Tacitus i-a scris-o unui vecin si prieten de-al lui, Caninius, care era si el poet amator.

Istoricul roman antic Tacitus, care este considerat printre cei mai buni istorici ai intregii civilizatii si culturi euroatlantic-centrice, in primul rand probabil deoarece a scris despre Iisus Christos ca fiind real existent si real crucificat in urma unui proces cu nuante jurnalistic politizabile la care a participat Pilat din Pont, si in al doilea rand, dupa parerea mea personala, deoarece pare a fi avut un stil de a scrie istoria intr-un mod deosebit de atractiv, ca si cum ar fi din perspectiva unei doamne trecute de varsta mijlocie de tip concierge sau din aceea mai rurala care sta pe o lavita intr-un sat si observa tot si mai ales pe toti care trec pe acolo, fiind ulterior capabila sa ii barfeasca intr-un mod deoasebit de talentat descriind in mod detaliat trasaturile lor de caracter si naravurile lor comportamentale, mai ales cele deficitare, (desi ma rog, acest stil poate fi si din cauza traducerii in lb engleza, ca poate totusi in latina originala suna ceva mai sobru), a scris despre un grup de traci care locuiau mai izolati in niste munti urmatoarele, "Lentulo Gaetulico C. Calvisio consulibus decreta triumphi insignia Poppaeo Sabino contusis Thraecum gentibus, qui montium editis incultu atque eo ferocius agitabant. causa motus super hominum ingenium, quod pati dilectus et validissimum quemque militiae nostrae dare aspernabantor, ne regibus quidem parere nisi ex libidine soliti, aut si mitterent auxilia, suos ductores praeficere nec nisi adversum accolas belligerare. ac tum rumor incesserat fore ut disiecti aliisque nationibus permixti diversas in terras traherentur. sed antequam arma inciperent, misere legatos amicitiam obsequiumque memoraturos, et mansura haec si nullo novo onere temptarentur: sin ut victis servitium indiceretur, esse sibi ferrum et iuventutem et promptum libertati aut ad mortem animum. simul castella rupibus indita conlatosque illuc parentes et coniuges ostentabant bellumque impeditum arduum cruentum minitabantur." (Ab excessu divi Augusti, IV.46).

"La vremea cat erau consuli Lentulus Gaetulicus si Caius Calvisius, Poppaeus Sabinus a fost decorat cu insemne triumfatoare pt ca a reusit sa invinga in mod zdrobitor niste triburi tracice, a caror viata dusa in salbaticie la altitudini inalte in teren muntos, ii facea sa fie neobisnuit de amenintatori. In afara de ferocitatea lor naturala, rebeliunea lor isi avea originea in refuzul lor sfidator de a plati impozite si de a contribui prin livrarea de recruti pt armatele noastre dintre cei mai curajosi oameni ai lor. Pana si pe printii lor nascuti acolo printre ei acestia nu ii ascultau decat dupa toane, si chiar si daca trimiteau ceva ajutoare ei nu erau interesati decat sa lupte impotriva vecinilor lor, cf unor capetenii alese de ei insisi acolo. Printre ei se raspandise zvonul ca, daca ar fi fost cumva dispersati si dusi sa se amestece cu alte triburi, va urma o deportare a lor catre tari indepartate. Insa inainte de a lua armele in mana ei au trimis emisari cu asigurari de prietenie si loialitate, despre care au zis ca vor continua in caz ca nu erau supusi la poveri suplimentare. Insa (au adaugat) ca, daca era sa fie luati in sclavie ca popor invins, aveau si ei sabii si razboinici tineri, si un spirit inclinat catre libertate sau resemnat altminteri sa moara. In timp ce vorbeau, au aratat catre fortaretele lor dintre stanci unde isi trimisesera parintii si sotiile la adapost, si ne-au amenintat cu un razboi dificil, periculos, si sangeros."

Nu stiu nici daca e chiar adevarat ca majoritatea tracilor, (care se intindeau peste tot pe unde se puteau afla barbari de la nord si nord-est se pare, cam asa cum ar fi poate supusii si fanii d-lui Putin azi fata de supusii si fanii UE, cu d-na Iulia Timochenko in plus pe post de Euridice, deci nu neaparat numai in tinuturi muntoase), sau chiar si a altor feluri de oameni care traiesc asa mai izolat prin munti sunt neaparat mai feroci decat media, desi desigur caracterul larg cunoscut al bunicului lui Heidi, (care totusi trebuie respectat de vreme ce o hranea si o adapostea totusi pe Heidi, ba a indemnat-o sa plece si la oras ca sa invete carte), pare a confirma opinia lui Tacitus, insa aici ferocitatea era de fapt nu atat caracterologic tracic muntos generalizata, chiar Tacitus foloseste cuvantul "neobisnuit" (in lb engleza, insa nu atat cu semnificatia de "diferit" cat mai degraba ca accentuat catre superlativ), ci ceva care sa sublinieze cat de dificila fusese misiunea lui Poppaeus Sabinus. Putem regasi descris in multiple surse ca Lentulus Gaetulicus, (care era la nivel de hobby si un poet erotic chiar talentat si apreciat de poetul profesionist epigramist mai larg recunoscut Martial), era la acea vreme consulul raspunzator de Germania superioara, adica asa aproximativ tarile baltice, fosta RDG, si Polonia de nord, (socrul lui fiind raspunzator de Germania inferioara, adica Polonia de sud si Ucraina de vest, posibil Bavaria si Slovacia, de fapt probabil aproape intreg fostul Imperiu Austro-Ungar), iar Caius Calvisius, (cumnatul lui Lentulus Gaetulicus), era mai degraba raspunzator de Africa de Nord, in timp ce Poppaeus Sabinus, decoratul, era guvernator imperial a regiunii Mezia. Mezia era o arie de la imediat la sud de Dunare, cu Dunarea reprezentand limita ei de nord,intinzandu-se de la Alpii Dinarici la limita ei de vest continand deci nordul Serbiei, in continuare nordul Bulgariei, in jos catre muntii Sar din Macedonia si Rila din Bulgaria, plus si mai departe catre Marea Neagra continand si Dobrogea, unde convietuiau din fericire in mod deosebit de pasnic de sute de ani atat greci cat si romani antici puscariasi exilati cat si sciti cat si traci si alte nationalitati conlocuitoare si turisti din jurul lumii pe langa frumosul litoral de vest al Marii Negre, o regiune toleranta, cu clima placuta cca 3/4 din an, ospitaliera si fata de artisti itineranti in spectacole de teatru,muzica, dansuri, recitaluri, circ, etc., o regiune al carui primar se pregatea si pe atunci cu asiduitate sa fie pregatit in caz ca va urma sa vina in anii viitori sf Apostol Andrei in turneul lui cu adevarat triumfator de crestinare a intregii Romanii, Bulgarii, Ucraine, Rusii, Georgii, Malte, Ciprului, Greciei, ba chiar si a unor portiuni din Turcia de nord-vest. In urma acelei decorari speciale se pare ca Poppaeus Sabinus a obtinut si post de guvernator senatorial al Macedoniei, si ulterior va reusi sa obtina si postul si mai ravnit de guvernator senatorial al Achaiei, o regiune din nordul peloponezului grecesc, unde zau, e frumos sa te retragi la pensie, (daca nu te cheama chiar sf Andrei, pt ca, in mod coincidental, adica fara nici o legatura cu Poppaeus Sabinus sau cu muntenii traci, acest sfant a fost martirizat chiar in Achaia, dupa ce crestinase atata lume).

Acesti traci razboinici din acest text, daca e sa fie in munti stancosi periculosi nu aveau decat cum sa fie ori prin Alpii dianarici, ori de prin muntii Rila din Bulgaria. Nu cred ca erau daci. Habar nu am daca dacii l-au apreciat pe Spartacus sau pe Tacit. Mai sus m-am referit la buri, nu atat pt ca as avea vreo preferinta sau simpatie speciala fata de ei, adica nu pt ca i-as considera cumva preferatii mei dintre toti dacii, de altfel mie placandu-mi si dacii si romanii, atat vreme cat sunt simplu civilizati si isi fac si ei acolo datoria fata de sine insusi, familie si societate, cum or putea, dar pt ca pur si simplu asa s-a nimerit. Tot ce as putea propune este ca jurnalistii de expresie de lb romana contemporana sa incerce sa ia exemplu bun de la stilul lui Tacit, pt ca mi se pare stilul unei limbi de lemn deosebit de rafinate, chiar admirabil de util de rafinate, si asa vor putea contribui mai bine la sprijinirea unei prese puternice si autentic independente.

(...va urma...)

Leapsa strazii

Tot dand asa click de colo colo, (doar doar sa nu trebuiasca sa ma simt obligat sa definitivez urmatorul articol din seria Dacilor Oricui, unul ff complicat despre relatia dacilor cu tracii, si nici sa rezolv cat mai corect si constiincios Leapsa Cititorului de Carti imediat anterioara), am gasit o idee de leapsa posibil interesanta la un blogger din Craiova, pe care o propun aicea, in forma usor modificata.

Alegeti 1-5 strazi pe care le-ati strabatut adesea dvs personal si fata de care aveti amintiri concrete si chiar si sentimente placute sau neplacute, si incercati sa scrieti cate un articol de blog legat de denumirea lor, de ex daca e numele propriu al unei persoane, descrieti cine a fost acea persoana, sau daca e denumirea unei unelte sau meserii sau activitati umane, incercati sa descrieti istoricul inventarii si folosirii sau dezvoltarii acelei unelte sau meserii sau activitati, daca e numele unui animal sau a unei plante, incercati sa descrieti ce puteti afla despre acel animal sau planta, fie ca sunt fantastic-imaginare, extincte, sau real contemporane, si nu numai neaparat biologia lor, dar poate si modul in care au fost prezentate sau descrise in literatura sau in arte, etc. Aveti intreaga libertate creativa de a trata aceste subiecte, desi cu urmatoarele conditii ffffff importante:

* stilul prezentarii trebuie sa fie de tip jurnalistic non-fictional, (desi ca forma nu e obligatoriu sa fie in proza, e voie sa fie si in versuri, daca aveti un talent deosebit, sau e voie sa fie si sub forma unui colaj de fotografii cu putin text daca va pricepeti la carti alcatuite in principal din poze si ilustratii, gen benzi desenate sau manga, etc), plus

* NU alegeti strazile-subiectele in functie de simpatia pe care o aveti fata de numele lor, ci emotia si amintirea personala trebuie sa apartina strazii concrete respective, indiferent de daca poate are un nume cat se poate de banal, care nu v-ar spune mare lucru laprimavedere, sau care poate apartine unui domeniu despre care nu stiti mare lucru, de ex strada Echerului, sau bulevardul Oamenilor Muncii, etc.

Principiul de baza este ca TREBUIE sa existe un mic efort din partea celor care se incumeta laaceasta leapsa de a omagia strada respectiva, nu de a face strada sa se plieze ea dupa scriitor...o chestie care acum mie imi aminteste de un articol chiar interesant scris relativ recent de bloggerul Gabriela despre "strada", (acolo strada parand oarecum preferential definita intr-un sens mai abstract probabil de inspiratie neohelenic clasica, o perspectiva care NU este obligatorie pt rezolvarea lepsei propuse mai sus, insa cred ca pe blogul lui Gabriela apar din cand in cand teme si articole ff interesante legate de etica activitatii de scriitor de tip educativ/jurnalist.)

Nu indraznesc sa invit pe vreun blogger anume la o tema atat de strict impusa, mai ales ca nu exista nici o promisiune de a capata vreun avantaj specific sau vreun premiu, dar sper ca se vor gasi cativa amatori. Am sa incerc si eu la un moment dat. Succes !

Leapsa Cititorului de Carti

Am fost invitat de bloggerul Cuvanta sa raspund la o leapsa la care as fi raspuns si neinvitat daca as fi stiut de ea. I-am trasat originile in blogul Lost in Books, cu prima preluare prin traducere si adaptare in lb romana auto-raportata de catre bloggerul  Tomata cu Scufita. Inainte de a raspunde la intrebari, invit si eu la randul meu pe bloggerii Kadia, Andreea Iulia Toma, Vienela, Pandhoraa, Mugur/Ciufulici, Pato, Intuneric, Iliescu, Ninulescu, Draganescu, Ianculescu, si desigur inevitabil Calinescu. Vladen a fost deja invitat de Cuvanta. Am invitat mai multi baieti decat fete pt ca se zice ca baietii citesc mai putin decat fetele, si eu doresc sa sprijin cititorii la risc cf celor mai noi metode si zicale, deoarece si eu insumi ma consider un citor la risc, de fapt deja aproape pierdut irecuperabil fata de lumea lecturii. Tot ce mai fac zilele astea e sa colind din cand in cand prin unele locuri unde se pot gasi carti ca prin niste muzee, dar de citit carti ma ocup mai rar. Pot sa zic totusi ca ieri am citit pe repede, adica pe sarite, stand in picioare langa un stand, o carte numita Ambasada Cambodgiei scrisa de d-na Zadie Smith, al carei stil concis maiestrit pur si simplu m-a tintuit in loc, desi tema nu era cine stie ce, (din punctul meu clasic snob de vedere), una referitoare la singuratatea unui inotator de cursa lunga de sex feminin de origine africana traficata intr-o atmosfera urban metropolitana internationala obisnuita.

Am preluat 2 intrebari suplimentare din Leapsa originala, si le-am adaugat la lista celor 10 propuse de Tomata cu Scufita, nr 9 si nr 11, pt ca mi s-au parut si ele interesante, desi ce-i drept mi se par chiar dificile, insa am fost curios de a reflecta asupra lor. Le-am pus aici cu steluta pt a le desemna ca fiind facultative.

1. Prima mea amintire cu mine citind:  
    Am o amintire cu mine incercand sa citesc cu voce tare dar si in gand, cuvinte, din ziarele RSR, si mai am o amintire distincta a starii de spirit de fericire si mandrie care m-a cuprins cand mi-am dat seamacca pot citi si intelege o propozitie intreaga asa in gand, plus nu numai una, ci chiar una dupa alta, doar uitandu-ma la ele, acest lucru intamplandu-se in conjunctie nu cu un text jurnalistic, ci cu o carte de fictiune pt copii ! Pe mine tata m-a ambitionat sa doresc sa stiu sa citesc, deoarece il baraiam la cap sa se joace cu mine atunci cand venea de la serviciu, si incerca si el sa se aseze asa cateva minute in fotoliu in timp ce eu ma agatam de pantalonii lui si il trageam in jos sa se aseze langa mine pe covor sa ne jucam impreuna, si atunci probabil mi-o fi spus ceva de gen,"uite ce lucru dificil ma chinui sa fac eu acuma, trebuie sa citesc ziarul si e ff greu sa citesti, trebuie sa intelegi ce reprezinta fiecare litera, plus dupa aia si fiecare cuvant, nemaivorbind de aceste texte deosebit de lungi pline de cuvinte deosebit de grele", iar eu precis m-am ambitionat sa-i arat ca pot si eu ! Tin minte ca la inceput confundam litera T cu litera L, ambele mici de tipar, pt ca T avea si liniuta orizontala, iar L nu avea, dar imi era greu sa retin care din ele avea liniuta si care nu...adica efectiv incercam sa o iau asa cat de cat logic comparativ ! Nu stiu cat a durat,dar nu cred ca a durat chiar asa demult,poate cateva saptamanai, sau cateva luni, intr-o primavara parca, si in toamna mi-am dat seama ca puteam sa citesc in gand chiar fictiune ! Articolele jurnalistice nu mi se pareau interesante pt a fi citite in gand de catre mine, insa cred ca mi-au folosit o vreme buna ca etalon de verificare si text de referinta de simboluri pt mine ! Zau, pot adresa sincere multumiri in primul rand intregului colectiv care a contribuit la aparitia ziarului Scanteia, care a reprezentat textul suprem autoritativ de referinta pt mine, pe cand Informatia Bucurestiului mi-a fost utila ca text de referinta prescurtat,insa am sentimente deosebit de bune si pt colectivul acelui ziar ! Romania Libera reprezenta asa un soi de text de referinta deosebit de inalt academic de nivel de tratat ! Iar revista Lumea a reprezentat enciclopedia mea prescurtata preferata, deoarece enciclopedia reala mai mare pe care o aveam in casa era mult prea grea, si era mai complicat sa o scot din biblioteca, plus avea ilustratii mai mici, si nu chiar asa de atractive ca revista Lumea, care avea si grafice, nu numai fotografii, plus informatii geografice deosebit de interesante, plus aveam in casa si numere mai vechi si mai interesante pastrate de bunicul ! Eu doresc sa omagiez cat mai sincer colectivele de angajati ai Casei Scanteii, inclusiv desigur si tehnicienii Combinatului Poligrafic Casa Scanteii (azi Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi) pt ca ei au contribuit prin munca lor sa ma ajute sa invat sa citesc ! Din pacate nu mai tin minte exact titlul, autorul, ilustratorul si editura cartii de fictiune din care am remarcat cu bucurie ca reuseam sa citesc si in gand, insa retin ca avea coperti rosii si era despre un baietel caruia nu-i prea placea sa se pieptene si sa se spele pe fata, si arata cam neglijent, insa l-au ajutat niste prieteni de tip iepuras si veverita sa se gateasca in mod constiincios astfel incat sa fie cat mai placut la infatisare, si chiar arata destul de frumos astfel spilcuit ! Era brunet cu tenul deschis la culoare. Nu mai tin minte ce culoare de ochi avea, insa dupa makeover avea o coafura deosebit de ingrijita care mi-a placut ff mult, si e multe ori de atuncea mi-am dorit sa fi pastrat acea carte si sa o am cu mine de cate ori am dorit sa explic vreunui frizer nou cum sa ma tunda, pt ca de ex acum recent noul meu frizer danez m-a tuns oarecum gen Justin Bieber de dinainte e septembrie 2013, desi eu as fi preferat ca Justin Bieber cel mai recent, deoarece coafura mai recenta parca seamana mai bine cu cea a baietelului din acea carte, insa nu am stiut sa ii explic in mod optim, si cred ca mi-ar fi prins bine sa am acea carte cu mine.
2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: 
Aia cu baietelul spilcuit, desigur, desi nu mai mult de 2 ori, pt ca nu cred ca amcitit eu vreodata vreo carte de mai mult de 2 ori.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească: 
Povestile morale ale d-nei contesa de Segur, nee Rostopchine.

4. Locul meu preferat de citit:
Oriunde.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii: 
Nu stiu daca inteleg bine intrebarea. Adica daca am nevoie de ochelari ? Inca nu. Daca e vorba de accesorii posibil legate de vreun ritual dedicat lecturii, eu pot sa spun ca, desi e clar pt mine ca am un fetish pt carti, nu am un ritual anume legat de citit care sa includa accesorii, si folosesc doar corpul meu personal inclusiv simturile asociate lui. Stiu ca suna oarecum masturbatoriu artizanal asa cam saracacios si primitiv, fara accesorii extra, dar nu am ce sa fac, asa m-am obisnuit. Zau, eu nici cand am ocazia de sex in 2, nu prea folosesc accesorii, pur si simplu nici nu ma gandesc la asa ceva din prima, ff rar am zis eu personal din proprie initiativa, "hai, sa incerc si o catusa". Ma rog, e adevarat ca prefer ca partenerii mei sa ramana incaltati daca au incaltaminte de calitate, dar asta e legat mai mult de fetishul meu de pantofi, plus e si practic, adica nici nu trebuie sa miros ciorapi sau picioare straine, sau sa indur cumva sa ating picioare reci, plus e mai simplu sa te desparti de cineva care e deja incaltat, dar nu consider incaltamintea un accesoriu, e altceva mai complicat sau mai complex decat un simplu accesoriu, plus oricum daca e incaltaminte de proasta calitate prefer sa nu o vad, si asta e cazul celmai des, asa ca de fapt, inpractica probabil prefer si suport mai bine picioare goale decat incaltaminte de calitate proasta sau inestetica. Dar daca ar fi cineva cu incaltaminte de calitate cu adevarat excelenta, zau,cred ca i-as ordona, nu numai pretinde, sa ramana incaltat ! Dar asa ceva e rar, cel putin in anturajele in care m-am decis sa ma invart eu momentan.

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare: 
Fara numar, la fel ca si lista de filme de vazut. (Asta nu inseamnasi o promisiune automata ca le voi si citi, insa e total OK atat vreme cat imi pastrez interesul pt o lista.)

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:
The Expats, de dl Chris Pavone. Este o carte cu atributul si poate chiar si intentia de a fi cat mai rapid ecranizabila, cu rolul principal deja probabil dedicat d-nei Angelina Jolie, desi eu as prefera-o pe d-na Hillary Swank. Pe asta m-am decis eu sa o cumpar dupa ce am citit pe repede cartea d-nei Zadie Smith mai sus mentionata, si dupa ce am rasfoit cateva pagini din 1913: Anul de dinaintea furtunii, de dl Florian Illies, fara a reusi sa capat entuziasmul de a-mi dori sa o achizitionez, desi am fost chiar destul de bine intentionat in aceasta privinta.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: 
Nu cred ca exista o singura carte speciala care sa-mi fi schimbat mie viata sau sa imi fi influentat asa in mod dramatic decisiv viziunea, si destinul. Probabil ca toate cele pe care le-am citit au contribuit la destinul meu in curs.
9.* O carte care-mi place, dar care pare sa nu placa mai nimanui: 
Habar nu am ce carti or place altora.  

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească:
La fel ca mai sus.
11.* O carte care ma intimideaza: 
Biblia.

12. Trei dintre scriitorii mei preferați:
Nu pot sa aleg.

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea C

Burii locuiau pe valea Oltului pe langa Ocnele Mari. Acestia, avand acces la sare, care reprezenta principala moneda de schimb si de salarizare pt romanii antici bugetari, erau ff bogati si puternici si mandri totodata, deoarece puteau incheia contracte direct cu guvernul roman antic...zau, mare lucru. Insasi numele de bur (sau bhur) se pare ca inseamna "bogatie" in lb sanscrita. Acesti buri si-au permis sa si negocieze asa ca de la egal la egal chiar cu Imparatul Traian ! Plus au continuat sa existe pana hat, DUPA distrugerea Romei antice de vest e catre vandali, fiind mentionati prin sec 6 cu respect chiar si de catre Imparatul Iustinian, (cf Fejer), care se chinuia sa obtina finantare de unde putea pt a restabili gloria Imperiului Roman. Atat Burebista cat si Decebal s-au straduit sa atraga burii de partea lor. Spiritul valcean al mandriei vechilor buri, desi probabil restransi si oarecum disparuti in contextul trecerii de la moneda de schimb de tip sare la alte instrumente financiare, ramane si astazi reprezentat si amintit de catre artistii chiar ultra-moderni din aceasta regiune, insa la vremea lor erau raspanditi,nu numai in judetul Valcea,dar si prin nord-estul Olteniei, iar in Muntenia, si in judetele Arges, si Sebes, si Fagaras. Se pare ca au fost si uniti ei intre ei, cf unor monezi reale de la Aninoasa Dobresti, (cf Berciu, 1981), PLUS a unei vaze de la Ocnita din Muntenia, (cf MacKenzie, 1986), adica nu au fost uniti numai pe baze politice din cauza lui Burebista sau Decebal, ci chiar asa si sub alti leaderi, cu probabila mandrie si constiinta de sine de clan Bur, care incerca sa se adapteze si noilor conditii economice in care sarea nu mai era asa de importanta decat mai mult culinar desigur. Burii dacici care vorbeau limba dacica, fiind asa de bogati, erau ff toleranti si pasnici, si s-au inteles bine chiar si cu verii lor buri germanici (care vorbeau o alta limba, dar tot buri erau), de pe valea de sus a Tisei, si cu alti buri germanici sau germanici simpli ne-buri de prin Slovacia, chiar si cu germanicii Quadi vecini tot pe valea superioara a Tisei, indiferent ca unii din ei erau mai bogati sau mai saraci. Doar cu burii germanici de prin Silezia, dintre raurile Vistula si Oder, nu stiu daca s-au inteles asa de bine, din cauza ca am citit ca acestia tineau cu Imperiul Roman prea mult, si s-au repezit sa ii ajute si pe Traian, si pe Marcus Aurelius in razboaiele lui marcomannice, (poate din cauza ca erau mai saraci, sau nu prea bine primiti sau tolerati pe acolo, de populatia locala, cine stie, pe acolo dintre Cracovia si Opava/Troppau), insa totusi nu se arata ca burii dacici s-au razboit cu burii germanici silezieni, ca erau totusi veri buni de-ai lor, (chiar daca poate vorbeau o alta limba), probabil ca mai mult i-au ignorat, nu i-au prea bagat in seama, sau nici nu stiau de ei.

Cotinii, care apar si ei pe lista ptolemeica a dacilor, nu erau germanici, ci mai degraba asa ca galii, ca Asterix si Obelix, si locuiau mai mult alaturi de vecinii buri germanici prin Silezia. Marcus Aurelius le-a cerut si lor colaborare in timpul razboiaeleor marcomannice dar ei nu s-au repezit asa din prima ca burii germanici de acolo sa-l ajute, ci i-au cerut in schimb PAMANT, cf istoricul si functionarul bugetar roman antic care scria in lb greaca Cassius Dio. Desigur ca Marcus Aurelius nu avea de gand sa promita asa ceva vreunui barbar, de vreme ce in intreaga lui cultura si civilizatie dreptul de proprietate asupra pamantului nu putea fi detinut nici macar de cetatenii romani antici obisnuiti, era ceva asa rezervat numai unor cetateni deosebit de importanti de vaza cu totul si cu totul speciali, si nici macar Marcus Aurelius nu avea pamanturi asa de multe, cel mult ce putuse mosteni de la mama lui, Lucilla, (care la randul ei mostenise bani multi de la mama ei, Domitia Lucilla Major, care avusese o fabrica particulara de caramizi cu care au fost construite mai multe monumente oficiale pe contracte de stat, ca de ex Colosseumul, Panteonul, si Piata Traian), el fiind un simplu functionar bugetar, oricat de Imparat era. Dar pt cotini pamantul insemna doar ceva acolo ca sa aiba sa lucreze si sa se hraneasca pe ei si pe familiile lor, nu era ceva asa de complicat cum ar fi putut sa creada Marcus Aurelius. Se zvoneste ca Marcus Aurelius s-a enervat de o asemenea pretentie si la un moment dat i-a deportat pe cotini tot in Pannonia Inferioara, (cam de pe la sud de Budapesta pana catre Serbia, pe raul Sava, tributar al Dunarii), acolo unde se pare sau se zvoneste ca au fost deportati atatia oameni presupus pretentiosi cu care romanii antici nu se puteau intelege prea usor nici lingvistic nici cultural, asa din prima...zau, sunt sigur ca a fost o neintelegere mai degraba culturala sau poate si juridica asupra dreptului de proprietate, deoarece cotinii NU par a fi fost razboinici, doar pasnici si mai saraci, si erau si realisti, nu voiau sa fie mercenari chiar asa pe nimica, sau pe vorbe goale, asa ca burii germanici, zau, dar poate ca nici cotinii nu aveau sist de Justitie Civila asa de bine dezvoltat ca romanii antici de la vremea lui Marcus Aurelius...

Albocensii erau banatenii despre care se povesteste ca au imigrat total definitiv in Spania cand au venit romanii antici la conducere.

Despre potulatensi nu se stie mare lucru decat ca locuiau un pic imediat mai la vest de albocensi, dar efectiv nu scrie ce s-a intamplat cu ei, daca or fi plecat si ei in Spania, sau ce au facut.

"Sensii" sau poate "sensoii" sunt si mai misteriosi, nu am gasit nimica, decat ca Ptolemeu i-a mentionat exact asa, la rand,pe lista lui, καὶ Σίνσιοι (ἢ Σήνσιοι), adica "si Sinsioi (sau Sensioi)",ceea ce inseamn ca mentiona numele lor din auzite, si nici el nu era sigur cum se scrie. Poate dupa ce voi aborda limba dacica intr-un capitol ulterior, am sa incerc sa deduc ceva, desi zau ,cine zicea despre sensoi ca asa se numeau, habar nu am, adica nu e sigur ca asa isi ziceau ei insisi lor insisi, sau asa le zicea cine stie ce ungur sau turc sau cipriot arab maronit, sau evreu in limba lui personala, care poate nici nu era de origine tracica totusi larg recunoscut ca fiind o limba indo-europeeana, (lb ungara si lb turca sau cipriot arab maronita sau lb ebraica nefiind limbi indo-europeene)....pot sa mentionez la un nivel deosebit de inalt speculativ, cf Google translate, ca daca lui Ptolemeu i-o fi povestit vreun student strain evreu despre acest trib dacic e posibil sa fi putut fi vorba de vreo comunitate dacica rroma sinti....dar sincer sa fiu, zau, chiar si daca e posibil ca si studentii straini evrei, la fel ca noi toti, sa fie oarecum confuzi in legatura cu cine e sau cine nu e tigan, (de ex eu fiind aproape convins ca mai toti germanicii de la vremea dacilor erau la origine tigani sadea), totusi nu cred ca Google translate e atat de expert.

Cat despre saldensi, ciagensi, si piephigi, ba chiar si trixae...la fel, habar nu am cine sunt si ce relatii au avut ei intre ei sau cu altii, dar Ptolemeu a scris ca erau daci. Acum totusi, desi eu personal il admir pe Ptolemeu atat de mult mai ales din cauza hartilor pe care le-a desenat, pe de alta parte nu pot sa il iau ca singura referinta autoritativa suprema, dupa cum nu l-am luat nici pe Mommsen, si ma simt obligat sa mentionez ca profesorii de tip calugar universitar medieval din UE vorbeau despre studentii straini danezi si chiar si alti scandinavi cum ca erau DACI, zau, dupa parerea mea, NU atat pt ca erau de la nord, si ca poate acei profesori universitari ar fi fost informati asa in mare sau tineau minte ce spusese Ptolemeu despre acesti barbari nordici in lucrarea lui, NICI pt ca ar fi deveniti confuzi din cauza unui istoric roman antic din sec 6, Iordanes, de origine alana devenit functionar birocratic bugetar roman antic de est prin nordul Bulgariei, care a scris o carte numita Getica, in care paruse a dezvolta ideea ca getii erau de fapt goti, (desi era o greseala de traducere pt ca el a fost printre primii care a folosit o lb latina numita tarzie, nu pe cea academica veche ciceroniana folosita de istoricii antici anteriori, nici pe cea vulgara vorbita de popor, chiar si de unii daci probabil, nici pe cea academica noua ulterior folosita de calugarii universitari), ci mai degraba, cred eu, din motive simplu fonologice de neintelegere a unei pronuntii cand acei studenti sau profesori straini se prezentau lor. De ex unul voia sa spuna pe latina, limba de comunicare europeeana universitara medievala, "Ego sum danus", (Eu sunt danez), insa nici nu folosea latina corecta si mai pronunta si "dan(gh)us", si cum in lb daneza N uneori se rosteste asa fonfait nazalizat, daca un profesor de la Bologna sau de la Paris, sau mai ales din Germania, il auzea ce zicea si nu era nici atent, isi putea face impresia gresita chiar ff usor ca acel student danez zice poate "eu sunt dakus", si asa ramanea. Exista si carti de tip manual universitar medieval scrise de un calugar universitar danez ff faimos caruia i se spunea Petrus Dacus, desi asa i-au zis altii, si asa a ramas ! Zau, toata viata acest vestit matematician si astronom, dar mai ales conferentiar inalt apreciat, (caruia din aceasta cauza i s-a spus si "Privighetoarea", sau de catre unii intimi mai apropiati care stiau si greceste si Philomena, etimologic "cel mai iubit dintre toti", iar de catre alti concetateni danezi existenti la o vreme cand dl HC Andersen inca nu se nascuse, Nattergal..."nebunatecul noptii", sau mai bine zis, istoric etimologic multicultural, "tanarul androgin simpatic nebunatec croncanitor al noptii"...desi ZAU, e TOT o greseala de pronuntie, pt ca e doar o palida imitatie a cuvantului privighetoare din lb germana, desi nu pot sa bag mana in foc ca acest cuvant nu era folosit de catre niste danezi medievali mai spirituali si in mod afectuos-umoristic-jovial gen joc de cuvinte), a incercat sa le spuna colectivelor academice deosebit de auguste si de la Bologna, si de la Paris, si din Germania, pe unde studiase si fusese ulterior chemat pt conferinte universitare, ca el e danez, si nu l-a auzit, sau mai bine zis nu l-a inteles nimeni, din "privighetoarea de la Dacia" nu l-au scos ! Plus a mai fost confundat de-a lungul timpului si cu un alt asistent universitar suedez caruia i se zicea tot Petrus Dacus sau Petrus de Dacia, desi acesta probabil incerca sa explice pe latina cu accent suedez ca el, ca sa nu fie cumva, Doamne fereste, confundat cu primul Petrus Danus, ca el era "scriitorul dominican", el fiind fost de fapt, cf unii, primul scriitor cat de cat asa mai intelectual al Suediei, care avea adica probabil niste studii universitare si stia sa scrie cu litere latine, plus fusese indragostit in mod oarecum nerecomandabil de o femeie ecstatica stigmatizata numita Cristina, si, in plus, chiar el insusi se vaita ca efectiv nu e bun  la limbi straine,mai ales la lb germana, PLUS a mai fost confundat chiar si cu rectorul universitatii de la Paris din 1327, pe care si pe acesta il chema Petrus de Dacia, (...nu am put identifica cine si de unde mai era si acesta, de vreme ce pe internet inca domina confuzia lui cu Petru Privighetoarea Daciei). 

Crobizii par a fi mentionati ca trib posibil getic subtracic de un istoric grec Hecateus din Milet, care e considerat primul grec antic academic care a mentionat poporul celtic, si care in plus a fost destul de critic sceptic si a incercat sa desprinda faptele de fictiune in cea ce priveste prezentarea narativa in proza a istoriei, cu care Herodot a fost de acord. Este mentionata acea grupare a lor printre geti ca fiind legata cultural de obiceiul lor de a conferi o posibila imortalitate asupra unor alesi prin anumite ritualuri, cf cultul Zamolxe, si desi aceasta clasificare apartine lui Herodot, nu stiu daca nu a fost cumva ideea lui Hecateus din Millet prima oara, pt ca el a fost similar interesat de diverse ritualuri spirituale ale unor altor popoare despre care a scris, ca de exemplu egiptenii, pe care i-a interviewat personal pt a vedea de unde si pana unde ajunsesera ei sa creada sau sa practice acele lucruri, plus daca acela era un obicei autentic stravechi la ei, sau posibil introdus relativ mai recent de niste guru sau promoteri mai noi gen un soi de echivalenti de vanzatori sau promoteri de New Age antici...e clar ca acest Hecateus din Milet era inr-adevar un intelectual chiar ff sceptic !

Appulii erau de pe langa Alba Iulia. Mai mult nu am inteles pt ca e vorba de niste comunitati de iliri din Italia, si eu nu am inteles ce au ilirii cu dacii, ca asa iliri sunt multi peste tot in sudul UE, si in Grecia,si in Italia, si in Balcani, si probabil peste tot in intreaga Emisfera Nordica, mai ales la sud de paralela 53 nord, dar m-am gandit ca poate appulii or fi fost acei daci de pe langa Allba Iulia care au emigrat in Italia, la fel cum si albocensii banateni au emigrat in Spania.




(...va urma...)

Jurnalul unui om simplu combinat cu Leapsa duminicala

Astazi...bate un vant ff rece.
Sunt imbracat...in pantaloni de catifea rayata negri cu o curea caramizie asortata cu un tricou caramiziu plus pulover albastru regal peste tricou plus ciorapi de lana gri carbune.
In bucatarie...Anneline isi pregateste un suc ecologic de ierburi si oua crude in timp ce asculta la un program cu un evanghelist american.
Astept...sa ma bag in pat pt o mica siesta.
Ma gandesc...ca trebuie sa-mi cumpar o jacheta Redgreen de la Nordic Philosophy.
Un cantec pt saptamana asta...

Ce filme am vazut...nu am vazut nici un film memorabil.
Ce carti citesc zilele astea..."11/22/63", de Stephen King
Un citat pe saptamana..."The art of living is more like wrestling than dancing." (in mod surprinzator, de Marcus Aurelius, desi seamana a ceva mai mult posibil spus de Dolly Parton)

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

O fotografie din saptamana trecuta...

Planuri pt saptamana viitoare...sa ma mut de unul singur pt ca nu mai suport sa locuiesc la comun.
Care este lucrul cu care m-am mandrit cel mai mult saptamana trecuta, fie ca l-am realizat eu personal, sau l-am primit cadou, sau doar l-am observat asa in trecere, insa m-am crezut sau simtit indrituit sa ma mandresc cu el, (de ex asa cum ne putem  mandri ca locuim in sectorul 2 Bucuresti pt ca avem acolo piata Obor) ?
Ca am reusit sagasesc unde sa ma mut.
Care e lucrul cel mai neplacut si mai dificil cu care m-am luptat, (chiar si pasiv, doar sa-l tolerez, nu neaparat activ sa il rezolv), saptamana trecuta, si cu care anticipez ca e posibil sa ma mai intalnesc si in vreo alta saptamana viitoare ?
Vantul rece.
Exista cineva, inclusiv non-uman, fie viu, fie decedat, fie dintotdeauna  sau asa pe termen ff lung inert, (ca sa includem si ceva gen muntele Olga, daca dorim), care merita sa ii spun eu Multumesc saptamana trecuta, (fie ca i-am spus sau nu) ?
Mama.
Ce lucruri pe care ar fi trebuit sa le realizez eu saptamana trecuta am amanat sau tergiversat sa le efectuez ? (Mentionati minim 2, desi preferabil mai multe.)
Sa aspir pe jos.
Ce lucruri abia astept sa fac saptamana viitoare, (inclusiv si legate de serviciu, nu numai de timpul liber, indiferent de daca le voi realiza in timpul programului de serviciu sau in timpul liber) ?
Sa ma mut.
Daca as afla, in mod improbabil, (ca sper ca nici un cititor al blogului meu nu asteapta sa primeasca vreo pedeapsa capitala), ca mai am o singura saptamana de trait, cea imediat urmatoare, incepand cu luni, ce lucruri as face asa in mod special, (inclusiv chiar si de a gusta vreo ultima mancare, chiar daca nu ma astept sa fiu executat legal) ?
Sa ma duc sa imi cumpar ingredientele necesare si sa incerc sa pregatesc aceasta mancare. Facultativ, daca iese OK, (ceea ce nu prea cred),sa invit pe cineva sa o mancam impreuna.

O mica pauza de la Daci pt a sarbatori prima zi de Brumalia

Azi, 24 noiembrie, este prima zi de sarbatoare a festivalului roman antic Brumalia. Nu stiu de ce acest festival pare sa fi fost unul care a fost chiar ff dezaprobat de promoterii ulteriori ai crestinismului care decideau care din aceste festivaluri antice pagane meritau sau erau cat de cat potrivite pt a fi aprobate pt integrare cu noile sarbatori crestine. De ex Saturnalia sau chiar Zilele Recoltei par sa fi fost privite mult mai indulgent de catre propagandistii crestinii, pe cand Brumalia pare sa fi fost privita cu mult mai mare dezaprobare, insa nu stiu daca acest lucru a fost din cauza sacrificarii de capre si consumului crescut de vin asa chiar o perioada deosebit de indelungata, mai ales si noaptea, chiar inca aproape o luna inainte de Saturnalia, care aia era si mai cu orgii consumeriste decat Brumalia, sau daca era si din cauza ca Brumalia era in mod special dedicata celebrarii unor zeitati chtonice, subpamantene, si implicit si preocuparii mai proeminente acordata decesului mai degraba decat celebrarii aparent mai pozitive a vietii si a unor zeitati celeste...ma rog, asa in mare, probabil totusi nu era ceva adecvat educativ pt crestinii de rand in formare, care poate nu erau considerati a avea o putere de abstractizare atat de adanca incat sa accepte ca si decesul sta la baza unor nasteri sau acumulari, desi desigur mai la figurat nu chiar asa concret, ca totusi nu e prea terapeutic sa te imbeti ca un porc si sa sacrifici si capre atunci cand te gandesti la diverse pierderi, fie ale tale fie ale vecinului tau, si e de preferat o tinuta ceva mai sobra, mai ales daca doresti sa te consideri om diferit de o simpla planta, si daca nu doresti sa te doara capul prea tare...de ex, eu aseara am mancat branza de capra dupa ce consumasemin timpul zilei si niste iaurt de capra, si m-am trezit cu o durere de cap destul de mare, iar daca mai consumam si vin, zau, cred ca era si mai rau.

In orice caz, eu personal sunt pro orice motiv de sarbatoare, indiferent de daca e cu alcool sau cu mancare deosebit de nesanatoasa sau nu, atata vreme cat e cu cadouri si cu veselie, deci acum ca mi-a mai trecut durerea de cap dupa ce am consumat niste cafea din Papua Noua Guinee, scriu si despre Brumalia.

Se pare ca data de 24 noiembrie nu era respectata asa de strict de catre romanii antici, insa la vremea tarzie a antichitatii, si a ridicarii Imperiului Bizantului, s-a stabilit aceasta data mai precisa, cf noilor calendare. Tot la aceasta vreme a inceput sa apara si obiceiul ca oamenii sa isi ureze unul altuia La Multi Ani cu diverse ocazii, doarece romanii antici tarzii aveau obiceiul ca in perioada Brumaliei, (cam de pe la 24 noiembrie catre pana in 15 decembrie, cand incepea Saturnalia), sa isi ureze unul altuia Vives Annos, (Sa traiesti ani in sir !), daca se intalneau cumva unul cu altul noaptea pe strada...probabil o superstitie anti-activitatile mai neplacute ale zeitatilor cu legaturi subpamantene, de ex stiindu-se ca una din sarbatorite, Ceres, care era tinuta la mare cinste in timpul Brumaliei, era si sefa pe ciclurile de viata si moarte naturale, (fiica ei, Persephona, fiind chiar regina taramurilor subpamantene), dar in acelasi timp stiindu-se si despre Cronus, care si el era un zeu sarbatorit la Brumalia, care era zau, cineva deosebit de infricosator, care putea aduce si bogatie, dar tinea in acelasi timp in mana lui o secera cu care taiase chiar testicolele tatalui lui Uranus pus tocmai de mama lui, Gaia...ff rau...zau, total nerecomandabil, desi din spuma acelor testicule s-a nascut totusi si Afrodita, plus dupa aceea, cat a domnit Cronus, a fost o perioada numita Epoca de Aur, in care toti oamenii se comportau ff moral asa de la sine si mai aveau si de toate, nu duceau lipsa de absolut nimica, ceva clar super-ideal de utopic, numai ca Cronus, gandindu-se ca si el va fi omorat de vreunul din copiii lui, a inceput sa-si manance copiii imediat dupa ce i se nasteau, si numai unul a scapat, Zeus, care desigur ca s-a razvratit impotriva lui Cronus, si a promulgat niste legi internationale si, desi nu l-a condamnat la moarte pe Cronus, deoarece era un zeu politic mai modern anti-pedeapsa capitala, totusi l-a inchis pe viata, de fapt pt eternitate, tocmai in Tartar. Zau, chestiile astea nu puteau fi promovate de crestinismul timpuriu pana cand nu se imbunatatea sist de Justitie pe UE, si asta a durat ceva timp, intreg Evul Mediu plus o mare parte din Istoria Moderna...tangential, nu pot sa imi dau seama de ce Romaniei i se pretinde acumde catre UE sa isi imbunatateasca sist de Justite asa numai in cateva decade pt a fi primita in spatiul Schengen, cand la aia care sunt deja in Schengen acest proces a durat aproape 2000 de ani...dar cred ca asta e de fapt un compliment, pt ca reprezinta din partea autoritatilor UE o incredere deosebita ca poporul roman are o capacitate de raspuns si adaptare deosebit de inalte, MULT mai inalte decat au avut de ex popoarele francez, german, italian, sau chiar si popoarele scandinave...totusi e MARE lucru sa se creada asa ceva despre tine, ca popor. (Nu stiu de ce atatia bloggeri se vaita ca UE nu apreciaza poporul roman, ca eu mai mare dovada de incredere nu pot gasi decat asta cu imbunatatirea sist Justitie intr-un timp asa de scurt.)

La vremea romanilor antici, poporul sarbatorea Brumalia in functie de sectorul economic in care activa, de ex agricultorii sacrificau porci catre Ceres si Saturn (Cronus), iar viticultorii sacrificau in mod special capre catre zeul Bacchus, dat fiind ca se stia larg popular la acea vreme ca capra este dusmanul viilor...zau, abia acum imi dau seama ca toata lumea stia acum 2000 de ani ca nu e bine sa se consume produse lactate fermentate de capra cu vin, ma intreb cata lume din UE stie asta in zilele noastre...plus, la vremea romanilor antici se jupuiau caprele si se faceau asa niste cimpoaie din pielea lor si lumea sarea pe cimpoaie. Cred ca acest obicei legat de capre ne poate explica si misterul de ce a fost Burebista impotriva viticultorilor, NU atat ca ar fi fost pro-prohibitia de a consuma vin, dar era pro-extinderea cultului si cresterii caprelor, pt ca, fiind probabil un leader vizionar, vazuse ca asta era ffff bine si pt economie si pt mancare, ca vaci, cf visului celtic, chiar ca nu avea de unde sa le dea la atatia oameni, plus pt agricultura trebuiau niste investitii masive atat in formare de personal cat si echipament, plus cultul caprei oferea si niste obiceiuri asa placute, in jurul carora se putea coaliza un popor de triburi diferite, si de altfel s-a si coalizat asa in timp, ca si acum se sarbatoreste Capra de Anul Nou in Romania in mai multe regiuni ale tarii, desi se prefera in mod intelept popular plus informat crestin civilizat impacarea caprei cu varza plus consumul de vin la sarmale si alte produse de porc.

Inapoi la sectoarele economice antic romane, se pare ca functionarii bugetari de tip magistrat sau alte activitati birocratice, se intruneau si ei in timpul Brumaliei, la diverse conferinte de educatie continua profesionala in comun cu lucratorii religiosi la care NU se servea branza si vin, ci se serveau FURSECURI si vin, fursecuri naturale ecologice sanatoase FARA zahar rafinat, ci cu granola, si ulei de masline si miere. In general toata lumea era incurajata sa ia vacanta, pana si parlamentarii din Senat fusesera incurajati de insusi Romulus sa o lase mai moale cu activitatea legislativa in aceasta perioada, iar militarii primeau permisie de voie.

Aceasta sarbatoare a fost deosebit de populara, si a durat cateva sute de ani bune, peste 500 de ani chiar si dupa ce a inceput introducerea crestinismului, deci peste un mileniu total, daca se tine cont si de perioada antichitatii de dinainte de nasterea lui Christos, pana cand Imparatul Iustinian 1 (care a domnit intre 527- 565 DCh) s-a decis sa reprime paganismul in mod mai activ, nu deoarece era chiar asa de habotnic crestin, (desi fusese botezat crestin ortodox, si e si sfant recunoscut atat de crestinii ortodocsi cat si de unii luterani), ci probabil deoarece chiar dorea sa recastige Imperiul Roman de Vest de la diversi vandali, plus sa extinda si Imperiul Roman de Est, si sa incerce sa reintareasca Imperiul Roman antic, si si-a dat si el probabil seama ca dintr-o perspectiva cliodinamic istorica grupurile si ulterior statele care adopta monoteismul (in plus de monogamie) au o sansa mai buna de a supravietui pe termen mai lung, plus pare sa fi fost si el chiar ff preocupat de imbunatatirea sist de justitie pe UE, astfel incat sa poata si Spania si Italia si Grecia sa fie primite la un moment dat in spatiul Schengen, dansul promovand si Corpus Juris Civilis care sta la baza a o gramada de legislatii civile contemporane dintr-o gramada de state UE, (desi francezii au avut niste obiectiuni, care insa s-au rezolvat ceva mai tarziu, cred ca dupa Napoleon, dupa ce s-a renuntat la calendarul ala introdus la vremea lui Napoleon, cu Florar, Brumarel, etc, astfel incat sa poata si Franta sa fie primita in spatiul Schengen la un moment dat).

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea B

Costobocii erau niste daci care locuiau intre Carpati si Nistru. Nu au fost colonizati de romanii antici, drept care au mai fost numiti si "dacii liberi", (desi nu stiu cat erau de fericiti de aceasta libertate a lor, in comparatie cu dacii ce locuiau in Dacia Felix.) Majoritatea istoricilor de azi ii recunosc, la fel ca si istoricii greci si romani antici ceva mai renumiti, drept daci (sau geto-daci). Acesti costoboci erau destul de razboinici, si erau clar expansionisti, de ex in timp ce romanii antici erau ocupati cu razboaiele marcomannice din timpul Imparatului Marcus Aurelius, (in timpul carora triburile germanice de marcomanni originari de la nord de raul Main ajunsi in mod migrator expansionist pradator prin Austria si Slovacia actuale si triburile sarmate nomade de origine mai straveche iraniana dinspre est numiti lazigi sau jazigi, ajunsi si ei la un moment dat prin Ucraina actuala, ambele deplasand triburile celtice de acolo, atacau ulterior Imperiul Roman), costobocii au inceput sa se extinda si ei inspre sud vest si sa cucereasca si ei cat puteau din Balcani, unele parti grecesti chiar apartinand Imperiului Roman. Romanii antici au reusit sa ii respinga totusi pe costoboci, si ei, reveniti pe meleagurile lor, au trebuit mai apoi sa se confrunte cu vandalii hasdingi veniti dinspre Germania de est care incepusera sa ocupe arii din sudul Poloniei, Ucrainei de vest, Slovacia si Ungaria de astazi, si acesti vandali s-au dovedit mai tari decat costobocii.

Destul de multi spun ca numele costobocilor inseamna "cei stralucitori", unii opinand ca asta este pe lb traca, altii opinand ca e pe o alta limba proto-indo-europeeana, mai putini spun ca este un nume celt, si cativa spun ca e un nume pe lb daca, insa intelesul pare a fi tot acela, de "oameni stralucitori", indiferent de limba etimologiei denumirii lor, (despre care cei mai multi spun totusi ca e pe lb traca sau pe lb daca), numai ca nu stiu daca ei insisi isi spuneau asa, sau asa le spuneau doar altii. Un geograf grec de tip blogger calator Pausanias de la vremea lor, a scris despre ei ca erau banditi pur si simplu. Acesti costoboci nu par sa fi fost prea cuminti, si nu par a fi fost deosebit de interesati de a coopera frumos cu alti daci care erau deja asezati pe la cultura Lipita, de pe valea inalta a Prutului, si catre Nistru, si prin Bucovina, Galicia, si Maramures, si aveau o civilizatie agriculturala foarte rafinata, cu castronele de ceramica si prelucrare de fier si activitati de zootehnie si de crestere de grane. Unii spun ca de fapt costobocii erau si ei lipiteni, dar zau, poate ca erau un grup mai delincvent de lipiteni carora nu le placea munca in agricultura. Eu nu pot sa imi inchipui niste oameni care aveau asa vase de ceramica sa o ia din loc sa atace Imperiul Roman, si asta inca inainte sa vina vandalii sa-i goneasca. Cand au venit vandalii, se pare ca lipitenii sau costoboco-lipitenii, s-au impartit asa in 2, unii luand calea muntilor, si altii luand-o catre Moldova mai larga sa se uneasca cu carpii, alt trib posibil dacic prieten lor. (Vad ca acesti carpi nu apar in lista dacilor lui Ptolemeu, dar totusi Ptolemeu a scris si despre ei, numele lor pare a veni de la muntii Carpati, si se pare ca traiau printre daci, chiar daca nu erau daci-daci, dar erau poate niste daci ceva mai saraci, deoarece nu aveau moneda proprie, nu stiau sa scrie, si aveau casute asa mai de chirpici, dar aveau niste obiceiuri de daci, gen crematia decedatilor, desi,ma rog, acest obicei il aveau si altii, nu numai dacii, mai ales la acea vreme. Eu nu ii vad pe acesti carpi ca fiind mari razboinici, ci mai degraba asa ca purcelusii aia cel mai mic si mijlociu din povestea celor 3 purcelusi care isi faceau casute sa se apere de lup.)

Un mare istoric, jurnalist, politician, jurist, arheolog, plus castigator al premiului Nobel pt Literatura german din secolul 19, Theodor Mommsen, care a studiat multe despre Imperiul Roman, (mai ales sist de Justitie...probabil astfel incat sa fie si Germania primita la un moment dat in spatiul Schengen), a opinat ca acesti Costoboci nu erau traci sau daci, ci de fapt sciti sau sarmati, adica zau, razboinici PLUS delincventi rau de tot, ceva ce nu a mai vazut Parisul, mai ales daca e sa tinem cont si de faptul ca insusi Herodot a scris despre sciti ca erau mari consumatori de hashish, (probabil de tip sativa, nu indica, cu efect mai degraba euforizant decat calmant), pe care il consumau asa la bai de abur in corturi speciale, gen sweat lodge (populare si la celti, la unii baltici, unii scandinavi, si unii nativi americani, raportat documentar ca fiind utilizate de sciti chiar pe la sec 5 Inainte de Christos, construite din bete peste care se puneau acoperaminte de lana), dupa care dansau ca apucatii...zau, o asemenea reclama, si inca si in era victoriana, venita din Germania odata cu povestile d-lui Karl May despre Winnetou, si alte metode de jurnalism modern de tip tabloid, nu avea cum sa nu afecteze probabil intreg jurnalismul romanesc cat si probabil si istoriografia romana intr-o anumita masura,  ani de-a randul. Eu personal sunt mai sceptic, nu ca scitii nu ar fi folosit sweat lodges, nici ca costobocii  nu s-ar fi putut lua dupa ei in ceea ce priveste aceste obiceiuri, dar ca costobocii ar fi cumva sciti sau sarmati, deoarece,
a) scitii din Balcani si Scitia Minor fusesera goniti de mult de acolo de catre Alexandru Macedon, si chiar daca denumirea de Scitia Minor a mai durat ceva vreme,si chiar si daca or mai fi ramas cativa sciti mai pasnici si iubitori de cantece si poezie pe langa litoralul intotdeauna ospitalier al Marii Negre, costobocii care au atacat atat Histria cat si Callatis, i-au batut de i-au zvantat si pe astia alaturi de romanii antici care erau sefi pe acolo;
b) sarmatii erau luati ff in serios de romanii antici, studiati, descrisi, numarati, etc, pe cand costobocii desi erau si ei luati in serios, totusi nu chiar asa de rau ca sarmatii, si au fost bagati in seama nu atat de romanii antici cat de cei care au studiat ulterior niste plangeri sau cereri de fonduri din partea unor guvernatori responsabili de bunastarea populatiei grecesti, care desigur doreau si ei acolo in plan local fonduri de la centru, cica sa se apere de sarmati, la vremea cand costobocii se gasisera si ei sa atace pe greci, insa, ma rog, cand era vorba de acest fel de plangeri desigur ca oricare invadator putea sa fie denumit sarmat, ca doar nu era sa ceara fonduri si pt sarmati si pt costoboci, si pt nu mai stiu cine, cu risc sa le fie respinsa cererea, ci cereau asa generic pt sarmati, ca sa fie siguri ca primeau macar o suma acolo ceva, sa-si renoveze casele si templele pt urmatorul val de turisti din sezonul viitor;
c) scitii si sarmatii erau precis diferiti unii de altii, atat la port, si obiceiuri, cat si la comportament, chir si daca sarmatii vorbeau lb scita, si faptul ca dl Mommsen opineaza cu atat lejeritate despre costoboci ca erau ori sciti, ori sarmati, zau, ii cam scade din credibilitate, daca e sa ii compari opinia cu cea atat de riguros detaliata de Ptolemeu, care totusi vine si cu harti destul de avansat credibile plus autentic informative, in plus de ca sunt estetice, nu doar cu argumente pur lingvistice (si inca si de tip mai degraba narativ mai vechi, plus oarecum posibil politic motivate dl Mommsen fiind anti-excluzia unor minoritati posibil bazata pe diferentieri prea proeminente si pro-asimilationism al minoritatilor unui stat, mai putin al slavilor, mai ales cehi, pe care ii considera non-asimilabili plus "apostoli ai barbarismului"), ca totusi chiar si lb germana se poate regasi vorbita si in cadrul unor culturi care nu au prea mult de a face cu cultura si societatea germana principala propriu-zisa chiar temporal coexistenta, sau alte limbi si mai si, nemaivorbind de insasi lb latina mai de mult
d) dl Mommsen a luat totusi premiul Nobel pt literatura fiind considerat un maestru artist al scrierilor istorice, in special in monumentala lui lucrare O Istorie a Romei, fiind deosebit de apreciat chiar si de dl Mark Twain, (ale carui aprecieri au fost puse in prefata unor lucrari ale d-lui Mommsen despre Imperiul Roman, care precis au stat la baza unor filme deosebit de spectaculoase despre Cleopatra, de ex chiar si cel din 1963 cu d-na Elizabeth Taylor si dl Richard Burton in rolul lui Marc Antoniu, nu numai cel din 1945 cu d-na Vivien Leigh, sau cel din 1934 cu d-na Claudette Colbert, si poate chiar si a filmului larg recunoscut excelent Ben-Hur cu dl Charlton Heston), ceea ce e perfect admirabil, insa totusi mai degraba legat de o istorie cu calitati de entertainment dramatic, nu de vreo stiinta deosebit de exacta

Din aceste motive, eu personal cred ca costobocii erau daci. Poate asa mai razboinici, mai delincventi, mai pradatori, dar ce, nu trebuie sa le placa la toti agricultura, plus le placea sa fie stralucitori, erau asa mai increzuti, niste daci de gasca oarecare, ceva mai interesati cultural urban mai timpuriu, dar totusi daci, un fel de daci poate mai yuppies, admiratori ai personajului interpretat de dl Michael Douglas in Wall Street, plus oarecum deja,am impresia, (din cauza ca au cam distrus templul Misterelor Eleusine dedicate zeitatilor subpamantene grecesti in timpul unor incursiuni in Atena, in care aratau ca poate nu aveau nici un D-zeu, ma rog, din cei asa mai oficial organizati), ei fiind poate oarecum mai modern anti-cultul mortilor, si mai pro-cultul acumularilor materiale, dar zau, asa e o societate larga si complexa, nu trebuie sa fie toti chiar asa la fel, sau la fel de piosi. Si chiar si daca acesti costoboci erau copii de lipiteni asa mai asezati, ce, toti copii de tarani trebuie sa devina si ei pocaiti sau tarani, si nu au voie sa isi doreasca alte chestii, sau chiar sa fie si mai nesabuiti uneori ?


(...va urma...nu imi vine sa cred ca am ajuns sa ma iau tocmai de dl Mommsen !...dar, zau, nu e ceva personal, daca dansul a fost simpatic pt dl Mark Twain, nu are decat cum sa imi fie si mie simpatic, plus nu am decat cum sa il admir imens pt castigarea premiului Nobel pt Literatura pt niste lucrari cu siguranta mai bine documentate si mai bine scrise decat aceasta serie de articole, care, in fond nu e si ea decat o super-super-super-palida imitatie a aceluiasi stil, la urma urmei, introdus si popularizat tot de catre dl Mommsen !)