Leapsa narcisista

Mentionati minim 5 chestii cu care aveti sa va laudati pt anul care a trecut + minim 5 chestii pt care ar trebui sa va fie rusine si pt care e cazul sa va cereti iertare, fie de la dvs insiva fie de la altii. Puneti o steluta langa chestiile total rusinoase in legatura cu care deja ati primit iertare, fie de la dvs insiva fie de la altcineva. Sa vedem care e cel mai tare pacatos cu cele mai multe laude de sine si cele mai putine stelute iertatoare !

Laude de sine:

1. am ramas fidel fata de Schatzi chiar si dupa ce ne-am despartit, si nu am mai facut sex cu nimeni dupa aia nici pana in ziua de azi, desi am fost tentat de vreo cateva ori, insa ma apucasem sa invat lb germana dn cauza ca-mi placea cum o rostea el si asta mi-a mai redus libidoul asa ca am reusit sa raman fidel ceva mai usor decat daca as fi comunicat cu el in alte limbi. (Zau, nu are nici o legatura cu noul presedinte al Romaniei, plus Schatzi e elvetian, nu are nici o legatura cu saxonii).

2. am platit tot anul impozite mai mari chiar decat era cazul in orice posibila economie din lume, plus am oferit contributii caritabile suplimentare unor organizatii cu care probabil nu am nici in clin nici in maneca insa mi-a fost lene sa aflu adresa serviciului de la personal ca sa-i comunic sa nu-mi mai opreasca acele contributii, si de fapt habar nu am cum s-ar putea afla acea adresa, zau, e ceva ff complicat, nici pana acuma nu m-am lamurit, tot ce stiu e ca o entitate care pare a fi un serviciu de personal care lucreaza asa pt diverse firme, fiecare cu sute sau chiar mii de angajati, (toti desigur functionari birocrati), imi depune niste bani intr-un cont si-mi trimite biletele despre cati bani nu mi-a depus mie in cont si a raspandit in contul altor diverse entitati cu nume sau acronime totusi asa aparent serioase si oficiale, dar zau daca stiu cine sunt si de ce le dau bani, sau ce fac cu banii aia, dar in fine, sper ca ajuta oamenii sarmani sau ceva de genul asta, adica sper ca nu sunt spalatori de bani proveniti din exploatarea oamenilor muncii din Bangladesh sau din vanzari ilegale de arme si diamante si blanuri de leoparzi pe cale de extinctie, sau mai rau...tot anul mi-am zis ca va trebui sa-i verific la un moment dat, macar sa stiu cine sunt si cu ce se ocupa, dar zau daca am avut timp plus m-am lasat imbrobodit de un scriitor cu studii de filozofie care scrisese intr-o brosura de reclama corporatista ca marinimia denota o reala putere ierarhic sociala

3. am primit cadou de la Mos Craciun o servieta chiar misto de tot plus de o culoare ff interesanta care pare o amestecatura de oliv-sparanghel cu gri, dar pare si oarecum teal, (care e gri-verde-albastru asa ca un cap de ratoi salbatec), insa fara prea multa nuanta albastra cian si absolut fara nici un reflex stralucitor, total mata si fumurie, si despre care cred in final ca e de fapt mai degraba similara culorii prafului de pusca, (un amestec de sulf, carbune si salpetru)

4. am mai reusit sa trec inca un examen de lb daneza (la un nivel superior celui de anul trecut), desi cu cat vorbesc si invat mai mult lb daneza cu atat am impresia ca ma perfectionez mai bine de fapt in lb suedeza si astfel devin din ce in ce mai putin inteligibil pt populatia locala generala a capitalei, care pare ca ma respecta aparent din ce in ce mai mult, purtandu-se din ce in ce mai servil si mai politicos fata de mine, in timp ce de fapt in realitate nu ma poate suferi si ma considera probabil un venetic si un papitoi care a venit sa ii exploateze si sa le tulbure echilibrul traditional si datina stramoseasca cu idei noi cosmopolite furate probabil de la polonezi...vorbesc desigur de cercurile traditionale gay...desi remarc ca am succes din ce in ce mai mare in randul tineretului care e intotdeauna, si in orice cultura, placut impresionat de mode aparent mai noi...cand sunt inconjurat de tineret ma simt uneori asa de cuceritor cum era probabil chiar insusi Stefan cel Mare la vremea lui

5. am tradus cateva poezii de tip manele medievale pt blogul lui Decenu si o poezie romantica germana pt blogul lui Vienela, si chiar cred ca imi face placere sa traduc poezii pt ca habar nu am nimic despre genul poezie, sunt si total afon, asa ca nu am nici o anxietate legata de vreun detaliu important si traduc chiar relaxat si fara frica, din cauza ca sunt atat ignorant cat si inconstient, o stare de spirit probabil chiar propice pt genul poezie, chiar si cea de forma ritmic fixa, pt ca aia e probabil oricum intraductibila dintr-o limba in alta, asa ca ma simt liber si in cazul ei sa o traduc fara nici o rima fara sa ii daunez prea mult, desi desigur astfel devine osimpla parafraza si autorul ei ar crede ca-mi bat joc de el si de munca lui, insa de obicei ma stradui sa traduc din poeti deja decedati sau daca sunt vii, ca de ex Loopoo, sa le traduc creatiile in limbi de care ei nu au habar asa ca nu se pot supara daca nu au cum sa-si dea seama ce varza fac din poeziile lor.

Ar fi fost cazul sa ma caiesc pentru:

1. ca am dat o groaza de bani aiurea pe carti si reviste pe care nici macar nu le-am citit si e putin probabil ca le voi citi vreodata sau ca ma voi uita macar la pozele sau ilustratele din ele in loc sa-mi cumpar un Audi

2. ca nu l-am inselat de minim 4 ori pe Schatzi

3. ca am chiulit de la o gramada de lectii de lb germana si de lb daneza si de iahting- *

4. ca nu m-am agitat sa calatoresc in Japonia cf ultimului meu plan cincinal- *

5. ca nu am fost la Gay Pride 2014

Colinde de Craciun

Rahat ! (serial de rating PG-13)- episodul 2

(...va urma...)

Cu ocazia sarbatoririi zilei europeene ecumenic pluriculturale a sf Andrei, (venerat global, inclusiv in Islam), un moment spiritual

Vesti din regiunea Asia-Pacific

Simt nevoia sa ma relaxez o vreme referitor la stirile deosebit de triste si de-a dreptul inspaimantatoare din regiunea mai larga UE cu centrul antic la Teba, asa ca azi voi trece in revista cateva stiri din regiunea aparent mai pasnica, mai ales prin distanta, Asia-Pacific.

Poporul australian se pregateste sa-si ajusteze ceasurile in functie de 5 zone oficiale de timp fata de numai 3 cate ar putea fi teoretic mai optim eficient alocabile daca toata lumea ar fi de acord cu conceptul "ora de vara", insa rezidentii teritoriului de Nord si ai statului Australia de Vest nu au fost de acord cu acest concept, iar rezidentii statului Queensland inca sunt si acum in dubiu, (acum 22 de ani votand impotriva, insa recent propunand ca totusi cei din sudul si sud-estul acelui stat sa aiba posibilitatea de a adopta ora de vara, pe cand restul nu), astfel inca se pare ca de duminica incolo in Sidney, Melbourne si Canberra va fi cu 1/2 ora mai devreme decat in Adelaide, 1 ora mai devreme decat in Brisbane, 1 1/2 ora mai devreme decat in Darwin, si 3 ore mai devereme decat in Perth, iar in localitatea nou galeza de sud Dealul Rupt (prezentata omagial in textul asociat melodiei si coregrafiei din videoclipul de mai jos) si in Teritoriile Capitalei va fi ora Orei de Vara Centrale Australiene, desi in alte localitati din statul Noua Tara a Galilor de Sud, si in statele Victoria si Tasmania va fi Ora de Est Australiana fara nici o vara. Plus deoarece Australia este in emisfera sudica si acum acolo este primavara, ceasul se muta inainte, nu inapoi asa ca in UE, deci toata lumea aflata sub incidenta orei de vara va pierde o ora de somn, in loc sa castige una, indiferent de daca au votat pt asta sau nu.

Recentul film artistic de lung metraj de productie sud coreeana "Amiralul: Uragan asupra zonei Asia-Pacific de nord-vest" (traducerea liber creativa in lb romana a titlului de lb engleza apartinandu-mi mie), regizat de dl Kim Han-min, a devenit cel mai popular blockbuster din istoria cinematografica coreeana, reusind sa vanda peste 5 milioana de bilete numai in primele 6 zile dupa premiera, si pana in prezent peste 17 milioane de bilete numai pe teritoriul Republicii coreene, (pe terioriul careia locuiesc cca 50 de milioane de rezidenti, din care precis o gramada or fi vazut filmul chiar si fara sa cumpere bilet). Din 15 august a inceput sa fie distribuit si pe teritoriul SUA, Nu pot sa imi formulez o opinie daca populatia UE merita sa i se arate acel film, insa unul din titlurile in lucru pt o posibila distributie globala pare a fi, (aproximativ), "Camp de batalie: Mare involburata".

Comisia Serviciului Civil din rep Filipinelor se pregateste sa introduca un program de lucru cu 4 zile lucratoare si week-end de 3 zile pt functionarii bugetari filipinezi, 4 zile mai lungi desigur, pana la ora 19, cu speranta ca functionarii bugetari vor avea astfel oportunitatea de a resimti mai putin stress legat de traficul local, cel dn Manila in special fiind asemanat cu un "tsunami", si sa aiba si oportunitatea de a petrece mai mult timp liber de calitate in sanul familiilor lor, acasa, si sa nu mai incurce nici pe alti oameni harnici din sectorul privat.

Protestatatarii din Hong Kong si suporterii lor din jurul lumii au adoptat cantecul "Auziti cum canta poporul ?" din opereta Mizerabilii, (1980, muzica de dl Claude-Michel Schonberg si libretul de dl Alain Boublil, care au mai colaborat pt a crea operete de mare succes ca de exemplu Revolutia Franceza din 1973, Miss Saigon din 1989, si Regina Pirat din 2006). Ma gandeam ce pacat ca Miss Saigon a debutat asa de tarziu, abia in septembrie 1989 si nu a avut nimeni timp sa adopte cantecele din aceasta opereta de mare succes pt revolutiile din 1989 din UE de est, care poate ar fi fost astfel mult mai placute si poate chiar si mai instructive decat s-au dovedit a fi, atat pt participanti cat si pt observatori, daca ar fi avut acel fundal muzical inspirat din povestile nemuritoare ale popoarelor dn zona Asia-Pacific.

(si in lb engleza)

La Multi Ani !

Leapsa parintilor

Doresc sa propun aceasta leapsa tuturor celor care sunt sau vor deveni in curand parinti, sau chiar sunt serios interesati de a deveni parinti. Ideea ei mi-a fost inspirata de un articol scris si publicat recent de bloggerul MM pe blogul Jurnal de Belgia.

Povestiti cum v-ati cunoscut cu celalalt parinte al copilului dvs, (parinte identificat ca atare din punctul de vedere al copilului ca fiind celalat parinte al lui, chiar daca nu locuieste impreuna cu dvs si copilul in clipa asta din diverse motive, numai ca stie totusi copilul de el). Cei care sunt deja parinti au poate experienta de a fi povestit o astfel de poveste copilului/copiilor lor la cererea acestor copii. Cei care inca nu au devenit parinti trebuie sa isi inchipuie ca este chiar ff probabil ca intr-o buna zi copilul lor sa ii intrebe cum de s-au cunoscut cu celalalt parinte, (poate mai devreme daca celalat parinte e constant prezent, poate un pic mai tarziu daca nu e asa mereu pe acolo).

M-am gandit la lepasa asta pt ca eu ii puneam mereu pe parintii mei sa imi povesteasca povestea cum s-au intalnit ei, si m-am gandit imediat la asta cand am citit ca bloggerul MM va avea un copil, plus dupa aia si mai abitir, cand bloggerul MM a zis ca e posibil ca povestea intalnirii ei cu dl G sa nu fie chiar rated G, imediat mi-am zis ca toata lumea trebuie sa fie pregatita cu o poveste rated G, sau poate cu o poveste in diverse variante pt varste diferite, G, PG, PG-13, R, chiar NC-17 ! Deci, povestiti, in cate variante vreti, chiar si mai multe, nu numai G !

Este o leapsa egoista. Pur si simplu aveam chef sa imi inchipui ca eram mic si ii "torturam" pe mama si pe tata cu diverse interogatorii despre toate activitatile in care se angajasera in lipsa mea, atat inainte de a ma naste, cat si la serviciu sau daca mergeau undeva in vizita sau la un film sau spectacol fara sa ma ia pe mine...zau, nu suportam ideea ca ei sa se distreze fara mine ! Eram un adevarat zbir, nu ii lasam sa-si traga sufletul fara sa-mi dea raportul in mod detaliat despre tot ce au zis, au vazut, au facut...mai rau ca la un posibil interoogator de Securitate...plus ii luam si pe nepusa masa asa in momentele in care abia incercau sa se odihneasca, de ex duminica dupa amiaza era momentul meu preferat pt interogatoriile cele mai nemiloase...cred ca e posibil ca eu sa ma fi angajat in activitati de "politie politica" fata de parintii mei din acest punct de vedere ! Si cum lumea de dinainte de a ma naste eu mi se parea cea mai misterioasa si suspecta in acelasi timp, desigur ca despre acea lume ii interogam si mai abitir ! Si pur si simplu, in aceasta duminica dupa amiaza de azi, am avut chef sa citesc cat mai multe povesti de cum s-au intalnit diversi parinti de copii.

Leapsa filosofilor

Ideea acestei lepse mi-a venit citind un schimb de comentarii de sub un articol recent de pe blogul Krossfire, in care un comentator, Blacky, a enuntat ca atunci cand a citit ce, (si poate si cum, desi asta e mai putin probabil), scria bloggerul Krossfire in acel articol i s-a adus aminte de filozoful Aristotel, (care ar fi opinat ceva despre sclavie, desi nu am verificat daca asa a opinat sau era ceva apocrif sau scos din context), iar Krossfire a replicat ca lui i s-ar parea mai amuzant si poate si interesant daca atunci cand cineva ar citi din Aristotel i s-ar aduce aminte de Krossfire !

Intrebarile Lepsei sunt:

1. Ce filosofi sau profesori de filosofie recunoscuti ca fiind fost profesionisti (de meserie) va vin in minte atunci cand cititi blogurile a minim 5 bloggeri alesi pt a fi mentionati de dvs, (acei filosofi sau profesori de filosofie venindu-va in minte din orice motiv, chiar si unul de auto-consolare in caz ca va enerveaza prea rau ce scrie acel blogger, nu neaparat din cauza unei stisfactii personale a unui moment placut de recunoastere in timp ce cititi un articol care va place si cu care sunteti de acord) ?

2. Alegeti 3-5 filosofi sau profesori de filosofie recunoscuti ca fiind sau fiind fost profesionisti (de meserie) preferati sau care va starnesc interesul si incercati sa gasiti pe Internet ce au scris ei, incercati sa cititi macar 2-3 paragrafe din scrierile lor, si opinati care bloggeri va vin in minte in asociatie cu lectura acelor texte.

Am avut o ezitare daca sa propun doar meseria de filosof sau sa o adaug si pe cea de profesor de filosofie, insa adevarul e ca in zilele noastre nu prea exista filosofi profesionisti de meserie ca atare, si majoritatea celor astfel interesati ajung sa fie profesori de filosofie, sau jurnalisti si scriitori de popularizare, si ff putini poate ajung consultanti filosofici, (de firme particulare sau guvernamentali), in tarile sau companiile care isi permit sa subventioneze un acest fel de job. Am citit ca exista si cativa psihoterapisti filosofici, care ofera servicii clinice de consolare sau de suport psihologic pt diverse probleme existentiale, insa asta mai mult in Marea Britanie si in Franta, pt ca nu cred ca in Germania sau Elvetia sau Austria ar primi drept de practica asa de usor, iar in SUA nu i-ar plati clientii sau companiile de asigurare, deci nu ar avea cum sa castige bani. Ma rog, pana la urma m-am decis asa la o imagine clasica oarecum ambigua a cuivva care este filosof sau profesor de filosofie, astfel incat sa promovez totusi oameni care pot fi gasiti mai usor pe Google sau pe Wkipedia la o cercetare simpla cu cuvantul "filosofi" sau "filosofie", nu "consultanti filosofici" sau "psihoterapisti filosofici" pt ca ar fi devenit pea complicat, mai ales ca leapsa e totusi pe lb romana.

Sper ca aceasta Leapsa sa fie de folos si elevilor care vor avea poate in viitor de studiat Filosofia pt examenul de Bac, asa cum o au de studiat si elevii din sistemul scolar francez, din cate am citit pe site-ul BBC. Doresc sa omagiez in acelasi timp succesul elevilor romani Dan Cristian Vulpe, medaliat cu aur la Olimpiada Internationala de Filozofie editia 2014 de la Vilnius, Lituania, Cosmin Petru Vraciu, premiat cu Mentiune Onorabila la editia 2014, Vilnius, Lituania, el mai primind Mentiune Onorabila si la editia anterioara din 2013 din Odense, Danemarca, cat si elevei Corina Ezaru, Mentiune Onorabila n 2012, la Oslo, Norvegia. (Nu am gasit o fotografie individuala pt aceasta eleva care sa poata fi liber linkata, de aia am dat asa fotografiile de grup in acest caz). Ganditi-va si ca in cadrul acestei Olimpiade, elevii candidati nu au voie sa se exprime in lb lor materna sau lb lor principala de scolarizare, existand 4 limbi in care elevii au voie sa se exprime, engleza, franceza, spaniola, si germana, insa, de ex, un elev german trebuind sa aleaga intre spaniola, engleza si franceza, exprimarea in lb germana fiindu-i interzisa. Doresc sa mentionez si ca Olimpiada Intrnationala de Filozofie in varianta ei moderna a fost fondata in 1993, la initiativa unui grup de profesori din Bulgaria (prof Ivan Kolev), Romania (prof Florina Elena Otet), Polonia prof Wladyslaw Krajewski), Germania (prof Gerd Gerhardt), si Turcia (prof Nuran Direk), in primul an participand doar 3 tari, Romania, Bulgaria, si Turcia, insa olimpiada devenind din ce in ce mai populara. Datorita motivatiei dorintei de succes in cadrul participarii la aceasta olimpiada, Norvegia chiar a introdus predarea materiei filozofie in curriculum-ul educativ national in anul 2007, deoarece inainte aceasta materie nu era predata decat la 2 licee din intreaga tara, restrangandu-se astfel numarul elevilor care r fi putut candida, iar dorinta SUA de a participa a fost si ea atat de semnificativa incat a sprijinit si introducerea lb spaniole ca posibila limba de exprimare, dat fiind ca relativ putini elevi din SUA invata lb franceza sau germana ca limbi straine optionale, si astfel si participarea elevilor din acea tara ar fi fost restransa.

Succes !

Rahat ! (serial de rating PG-13)- episodul 1

Un articol al bloggerului Decenu m-a obligat sa incerc sa salvez onoarea culturii de origine mai veche osmanlaie/otomana influentata totusi iluminist mi modern la vremea cofetarului Haci Bekir, care s-a decis in plin secol al luminilor, chiar la '77, (1777 desigur, an istoric remarcabil, printre altele, ca de exemplu razboiul Revolutionar din Coloniile Americane, care a dominat presa de scandal a zilei, si pt un anunt cultural mai obscur referitor la o poezie creata de dl JW Goethe intitulata Catre Luna, in care acesta a mentionat expresia "valea dragostei", pe care a modificat-o ulterior dupa o calatorie in Italia in "valea cu tufisuri"), sa se mute din localitatea lui de bastina ceva mai rurala Kastamonu, (orasel provincial al carui nume cunoscut si astazi este asociat cu numele unui vestit general trac, (posibil chiar vlah helenizat, cf dl S Runciman, colegul dlui G Orwell la clasa de lb franceza a dlui A Huxley), pe nume Manuel Erotikos Komnenos, care primise orasul cadou de la un vestit imparat bizantin macedonean, Basil 2 Porfirogenetul, deoarece il aparase la un moment dat de interventiile unui alt general rival Bardas Skleros prin secolul 10 DCh, desi mai inainte localitatea fusese numita de diversi, inclusiv probabil si de majoritatea rezidentilor ei de diferite nationalitati, Timonion, orasul Kastamonu mai fiind celebru si prin faptul ca imparatul turc ultra-modern Ataturk a tinut acolo un discurs considerat chiar important istoric legat de necesitatea modernizarii vestimentatiei poporului turc, o idee aparent chiar originala de reclama pt Fashion Week, adoptata de altfel ulterior si la New York, Milano, Londra, Paris, si in alte capitale europeene), si si-a deschis o cofetarie in cartierul probabil inca neelectrificat totusi pe atunci Bahcekapi din marea metropola Istanbul.

Bekir Efendi era probabil un om luminat, care aprecia si modernismul si dezvoltarea tehnologiei, deoarece, desi vreme de 30 de ani manufacturase gelul pt rahat dupa metode traditionale ce contineau miere sau melasa, (aceasta ultima posibil chiar din struguri, in acea regiune la acel timp, cf unor deductii personale cam superficiale relative la o imensa masa de informatii deosebit de complexe legate de istoria agriculturii din nordul Anatoliei, o regiune in legatura cu care unii, mai ales bulgari si englezi, in plus de turci, opineaza cu argumente ff complicate stiintifice ca in vremuri deosebit de stravechi istorice ar fi stat chiar la baza intregii industrii agriculturale din UE, desi eu as tinde sa zic, hai, mai ales daca e vorba de studii asa de complicate, poate totusi numai in jur de cca 67 %), alaturi de apa si faina si diversi coloranti de tip fie apa de trandafiri roz, fie coaja de lamaie galbena, fie portocala amara de Sevilla ce oferea o culoare mai vernil, imediat cum a auzit catre inc sec 19 ca un chimist german cu studii probabil reputabile, dl Gottlieb Sigismund(ovich) Constantin Kirchhoff, nascut in RDG, la Teterow, pe langa Rostock, care lucra pe atunci, modest, printre straini, ingrijind pensionarii rusi, intr-o farmacie din Leningrad/Sf Petersburg, si publicand articole in reviste destul de obscure, (de ex Jurnalul Plantelor, in lb rusa, sau cel mult in lb germana in Muzica nordica a chimiei, dar asta doar pt ca era prieten cu editorul acelei publicatii), reusise sa modifice amidonul in glucoza incalzindu-l cu acid sulfuric, cu mare randament industrial, (obtinand totusi cu aceasta ocazie recunostinta tarului si o pensie de la el, pe baze de a fi contribuit totusi la hranirea poporului rus la vremea blocadei continentale a lui Napoleon Bonaparte, care interzisese mai multor popoare europeene oportunitatea sa consume, printre altele, si bomboane din import aduse de diversi bisnitari si contrabandisti englezi din diferite locuri exotice unde se manufactureaza de secole sau chiar de milenii diverse dulciuri ff bune, inclusiv Turcia), nu a dat cu piciorul acelei oportunitati in mod inchistat retrograd, ci a introdus acea tehnologie a glucozei si in magazinul dansului ce manufactura oricum rahat pe banda rulanta gata de a fi distribuit pt toti amatorii de dulciuri din intreaga lume, (chiar si acuma, dupa mai bine de 100 de ani, global online). 

(...va urma...)

Dragostele mele de 2 feluri de la 13 ani

Leapsa proiectelor neterminate

Ultimul articol al bloggerului Cuvanta intitulat "Iau examene conform ordinelor" mi-a oferit inspiratia pt aceasta Leapsa.

Mentionati minim 10, desi preferabil 20, de proiecte personale de mare anvergura, de nivel de importanta mai mare sau cel mult egala cu o rezolutie de Anul Nou, (adica nu asa chestii simple de gen ca "azi aveam de gand sa prepar o cafea turceasca, insa am gatit in schimb o cafea instant"), de care v-ati apucat si le-ati abandonat, indiferent de motive, (fie indolenta personala, fie schimbari climatice si de mediu, fie din incompetenta, fie ca nu ati mai avut resurse, sau ca v-ati schimbat prioritatile ntre timp, sau ca ati fost descurajat de altii, sau chiar fara nici un motiv sau din motive obscure si/sau combinate).

Imi face deosebita placere sa remarc ca in acest caz pare ca ma pricep si eu sa rezolv aceasta leapsa, (majoritatea celor create de mine fiind prea dificile sau plicticoase ca sa le pot rezolva eu asa de usor sau din prima), si iata raspunsul meu, (proiectele fiind mentionate in ordinea aleatorie in care mi-au trecut prin cap, nu in ordine cronologica, sau de dificultate sau de importanta, sau tip de proiect):

1. invatat lb italiana de unul singur
2. invatat lb chineza in grup organizat
3. ascensiunea ierarhica la gradul de ofiter
4. devenit neurochirurg
5. invatat sa cant la pian
6. devenit economist
7. devenit programator IT
8. devenit american
9. devenit canadian
10. devenit pacific-insular
11. devenit actor de filme de fictiune
12. invatat sa tricotez cu andrele circulare
13. invatat sa creez si sa croiesc si sa asamblez haine adevarate purtabile
14. formarea unei relatii prietenos-amoroase de termen mai lung decat 4 minute cu un neurochirurg
15. formarea unei relatii prietenos-amoroase de durata medie (3-6 luni) cu un aristocrat veritabil, (mai lunga nefiind recomandabila in cazul meu pt ca ar exista sanse mai mari decat media sa aiba consecinte destul de neplacute de gen implicarea in crime pasionale, mers la puscarie, ori el, ori eu, chiar si daca nu e genul meu sa ma angajez in activitati ilegale, etc)
16. dezvoltat relatii diplomatice, turistice, comerciale, de schimburi culturale, etc, pe termen lung cu Rep Filipinelor
17. afilierea oficiala cu o biserica organizata anume, (asta fiind un proiect pe care tot il incep asa din cand in cand de cand am 16 ani, si pe urma abandonez cand vad ce mult e de studiat si ce complicat este de ales, plus si dupa aia, de participat cat de cat minim acceptabil in cadrul comunitatii respective, insa nu am declarat insa proiectul total abandonat, si e posibil sa il mai reiau la un moment dat, probabil, ca majoritatea lumii, cand voi fi mai aproape de a capata statutul de pensionar)
18. devenit student part-time in afiliere cu o institutie de invatamant superior totusi reputabila cu scopul de a capata o diploma reala serioasa si acreditata de Master in vreo disciplina, plus dupa aia si de PhD, (zau, adevarul e ca, la fel ca si cu religia, efectiv habar nu am in ce sa devin Master, ca pur si simplu habar nu am ce domeniu sa aleg, plus dupa aia la ce naiba as putea folosi aceasta diploma de Master, mai ales ca nu am de gand sa ma apuc de activitati de educatie si cercetare, plus mi-e teama ca ar fi o activitate doar asa pt relaxare, ca si cum as sta sa joc jocuri pe calculator sau sa rezolv cuvinte incrucisate sau puzzle, plus sa mai coste si bani ca sa ma distrez...zau, mi se pare total aiurea sa incerc sa obtin finantare pt a ma distra eu personal, mai bine incerc sa obtin finantare pt o calatorie turistica si de shopping in Japonia...desi e mai greu sa conving pe cineva sa-mi dea bani pt Japonia decat sa-mi dea bani pt un Master...insa acum cu ocazia acestei lepse mi-a trecut prin minte sa vad daca nu pot efectua un Master in afiliere cu o universitate japoneza, si asa sa impac si capra si varza, desi mai intai ar trebui sa incep sa demonstrez ca mie imi plac activitatile educative, astfel incat sa fiu credibil cand cer banii pt un Masterat in Japonia...zau, mai bine dezvoltam relatiile diplomatice cu Rep Filipinelor, asa ca portughezii in trecut, si cu acea ocazie ma apropiam si de Japonia...se vede ca eu chiar ca nu ma pricep sa invat de la Istorie...mai bine fac un Master in Istorie mai intai, plus pe banii mei !)
19. obtinerea unui permis de yachtmaster de noapte pe ocean
20. invatarea saritului serios de pe o trambulina intr-un bazin de la o inaltime mai mare de 5 metri plus in diverse pozitii sportive mai estetice decat vertical si cu picioarele in jos
21. invatarea unor diverse dansuri recreative de salon la nivel amatori
22. invatarea prepararii unor mancaruri cu diverse sosuri
23. invatarea prepararii unor diverse cocktailuri
24. obtinerea unui calificari pedagogice
25. obtinerea unui certificat de calificare ca translator si interpret autorizat de Min Justitiei plus de Min Educatiei, Min Culturii, sau de alte organizatii oficiale importante de acreditare
26. infiintat o NGO, sau macar obtinut un job pt o NGO
27. infiintat o corporatie
28. infiintat o firma de tip SRL sau macar PFA
29. invatat sa utilizez un aparat fotografic la un nivel mai avansat decat sa apas pe un buton la intamplare
30. invatat lb islandeza...desi poate totusi ma voi reapuca, insa abia dupa ce termin cu lb germana si cu perfectionarea in lb suedeza, insa nu sunt sigur daca sa incep totusi mai bine mai intai cu lb finlandeza si sa dau gata si lb olandeza dupa lb germana inainte de lb islandeza sau sa trec la islandeza imediat dupa lb suedeza si sa aman lb finlandeza si lb olandeza pt decada anilor (mei) 40
32. invatat sa brodez la gherghef
33. invatat sa pictez in acuarele
34. invatat arta machiajului de scena

 ...mai sunt, dar mai am si alte chestii de facut decat sa stau sa descriu de cate proiecte cu adevarat interesante si posibil chiar si utile m-am apucat si m-am lasat eu de-a lungul vremii, asa ca sper ca macar m-am achitat onorabil de cerintele acestei lepse.

Despre luna august

Stiati ca...

1. nici o alta luna a anului nu incepe niciodata in aceeasi zi a saptamanii ca luna August, cu exceptia lunii Februarie din anii bisecti ?

2. luna August se termna in aceeasi zi a saptamanii ca luna Noiembrie (a aceluiasi an) ?

3. luna August fusese la un moment dat luna a 6-a, numita chiar si Sextilis la acea vreme, cand era in vigoare calendarul Roman cu 10 luni in care prima a anului era luna Martie, introdus la vremea cand Romulus a fondat oficial orasul Roma, (dupa ce a decedat fratele lui, Remus), in anul 753 Inainte de Christos, si a devenit luna a 8-a abia in anul 713 Inainte de Christos, la vremea reformei calendaristice a regelui Numa Pompilius, cel de-al 2lea rege legendar al Romei, de origine Sabina, care, considerand numerele impare ca fiind norocoase, a luat cate o zi din cele 6 luni care aveau 30 de zile, (Aprilie, Iunie, August, Septembrie, Noiembrie si Decembrie), si le-a adaugat la inca 51 de zile care ramasesera nealocate in primul calendar, (cele plicticoase de la sfarsitul lui Decembrie pana cand sa inceapa noul an in Martie), si adaugat lunile Ianuarie, oferindu-i acesteia 29 de zile, si Februarie, lasand aceasta luna sa fie singura mai nenorocoasa cu un nr par de zile, 28, insa alocand-o in mod just unor activitati de purificare ? Abia dupa ce a introdus Iuliu Cezar calendarul Iulian in anul 45 ICh s-a decis in sfarsit sa se adauge 2 zile lunii August, ea lungindu-se astfel la 31 de zile, aceeasi durata pe care o are si astazi, cf calendarului contemporan Gregorian mai larg raspandit in lume. Iar numele de August l-a capatat abia in anul 8 ICh, sub domnia primului Imparat al Imperiului Roman Antic, Augustus, cand Senatul a decis ca totusi acest leader care reusise sa invinga pana si Egiptul merita sa aiba o luna din calendar numita dupa el...zau, chiar a fost si pe merit, nu o simpla linguseala, plus probabil devenise totusi ridicol ca de atatea sute de ani lunii a 8a sa i se spuna Sextilis.

(In paranteza doresc sa mentionez off topic ca am fost de-a dreptul frapat de asemanarea izbitoare dintre manevrele de ascensiune la putere ale regelui Numa Pompilius, asa cum par sa fi fost ele descrise de catre istoricul, biograful si eseistul Plutarh, cf wikipedia, si cele care au insotit ascensiunea profesionala a sefului Atanasoaie, asa cum au fost ele descrise de bloggerul Decenu. Zau, abia acuma imi dau seama ce important e sa stii despre clasici daca doresti sa razbati corporatist.)

Leapsa cadourilor personalizate

Un articol intitulat "Cadoul" scris de bloggerul Amiralul mi-a dat ideea acestei lepse:

Ce cadou personalizat ati darui fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs., cu ocazia zilei lui/ei de nastere sau onomastice, (daca ele au fost mentionate de acesta), sau cu ocazia unei sarbatori oarecare in legatura cu care este comun a se oferi cadouri prietenilor, rudelor, insa si unor cunoscuti sau chiar colegi (pe care poate nu ii cunoasteti chiar asa de intim insa fata de care considerati ca aveti simpatie si/sau o apropiere de perspectiva/stil/idei/interese comune sau chiar obligatii oneste personale sau profesionale) ?

P.S. In caz ca veti citi articolul linkat respectiv plus comentariile de sub el, doresc sa anunt cu bucurie ca bloggerul Amiralul si-a dat seama ce gresise in legatura cu cadourile de tip pafum la care se gandise initial, si a scris un articol ulterior intitulat "Simturi dezvoltate" ca sa clarifice acest lucru.

Varianta de Leapsa pt cei carora le plac activitatile de gen Miercurile fara Parfum, sau cum naiba le zice, Joile Parfumate, adica pt cei care sunt interesati in mod special de parfumuri:

Ce parfum (sau apa de toaleta, apa de colonie, etc) ati oferi fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs. ?

P.P.S. Daca sunteti un blogger caruia i-ar face placere sa isi demonstreze marinimia sau generozitatea, (marinimia fiind, cf dl Alain de Botton, in cartea O saptamana la aeroport, o trasatura caracteristica pt o persoana de tip leader care detine putere), este voie sa rezolvati si Leapsa principala si Varianta ei.

Doresc sa invit la aceasta leapsa pe bloggerii Radu Thor, Pandhoraa, Vraji, Javra, plus pe cine mai vrea.

Baba cu rom- partea 2

Si voievodul Stanislaw avea o fata. De fapt avusese 2, insa cea mare, despre care se povesteste ca fusese si preferata voievodului plus primise si o educatie aleasa, tocmai decedase de pneumonie, plus, se zvoneste, chiar si din posibila incompetenta a medicilor particulari din acea regiune care propusesera atatea sangerari pt a-i scade febra incat poate ca ii preciptasera un stop cardiac prin exsanguinare, desi totusi, ca posibila circumstanta atenuanta, nu erau specialisti in plamani si terapie intensiva, ci mai degraba in dermatologie, oftalmologie, chirurgie cosmetica si alte specialitati care se preteaza si astazi mai mult unor clinici si spitale particulare de lux, ca acela vechi de 6 secole deja la acea vreme unde fusese tratata fiica voievodului, reprezentat de manastirea Grafinthal (azi restaurant), fondata initial pe locul unde un sarman pacient orb plus o domnita medievala suferinda de conjunctivita alergica sau mai probabil gonococica numita la vremea ei "ochi lacrimosi" fusesera vindecati prn aplicarea de "sangele" continator de acid quercitanic cu proprietati antiinflamatorii complexe scurs din imaginea unei icoane dintr-o scorbura de stejar asupra careia se trasese cu sageti. Asa ca ramasesese doar una, cu 2 ani mai mica decat sora cea mare decedata.

Desi unul din bodyguarzii ei se indragostise de ea, si chiar dorise chiar sa ceara aprobare pt a fi avansat de la rangul de marchiz la rangul de duce numai de dragul ei, pt a avea o sansa de a fi considerat un posibil candidat potrivit pt o casatorie cu ea, totusi acel titlu de duce nu i-a fost aprobat pe moment, plus, dupa aceea, deoarece o alta posibila casatorie a acelei printese cu un duce veritabil a fost si ea amanata, (chiar si daca amanta ducelui fusese de acord initial cu acea casatorie), pana la urma fiica de voievod a trebuit sa se casatoreasca cu regele Frantei, Ludovic al 15lea, desi acesta era cu 7 ani mai mic decat ea, avand numai 15 ani la vremea casatoriei. (A fost o casatorie ff reusita de-a lungul ei in ciuda diferentei de varsta.)

Insa inainte de aceasta casatorie, intr-o zi voievodul Stanislaw venise acasa flamand de la o vanatoare sau de la o plimbare, si a dorit sa manance niste cozonac, (cozonacul fiind probabil felul de paine mai comun consumat de aristocratia europeeana inainte de Revolutia Franceza, cf atator zvonuri chiar din partea poporului), numai ca era asa de uscat incat nu i-a placut si i-a venit ideea sa toarne niste vin de Tokay peste el. Si asa parca a fost mai bun. In cadrul personalului angajat de Stanislaw exista un ucenic de bucatar in specializare pe domeniul patiserie numit Nicolas Stohrer, care desigur ca s-a gandit ca o bucata de cozonac uscat inmuiat in vin ungaro-slovac manufacturat din struguri mucegaiti nu pare a fi un fel de mancare deosebit de rafinat, si a propus o noua reteta, mai interesanta si precis mai gustoasa, si anume un cozonacel special ceva mai proaspat, inmuiat intr-un sirop catifelat si cremos alcatuit din 5/6 vin de Malaga (din struguri de soi Pedro Ximenez si Muscat), si 1/6 lichior de vetrice, (alcatuit artizanal din 10 g frunze de vetrice, 1 g roinita, 1 g anason, 1 g menta, si 1 g angelica, macerate 48 de ore in 1 l alcool de 90 de grade, care se amesteca dupa aceea, dand desigur ierburile la o parte, cu un sirop facut in prealabil din 1/2 l apa calduta si 700 g zahar cubic fierte impreuna 15 minute si apoi racite), niste sofran, plus stafide si boabe de struguri proaspeti, plus niste crema de vanilie de patiserie. Aceasta prajitura a devenit in curand desertul preferat al familiei lui Stanislaw, si ucenicul de patisere a devenit si el un angajat apreciat. Cand fiica voievodului a plecat de acasa pt a deveni sotia regelui Frantei, l-a luat in suita sa pe acest patisier, iar dansul a avut astfel oportunitatea de a-si deschide ceva mai tarziu o patiserie particulara la Paris, unde desigur ca a prezentat pt publicul larg si cozonacelul insiropat pe care urmasii lui au avut si ei oportunitatea de a-l dezvolta in mai multe variante, (cozonacul ramanand, se pare, un deziderat de vis romantic al poporului francez de-a lungul veacurilor, probabil de cand isi dadusera seama, dezamagiti ca totusi o gaina in fiecare oala in fiecare duminica pt fiecare, asa cum fusese ea promisa de bunul rege Henri IV la inc sec 17, era totusi un deziderat politic de-a dreptul utopic, desi acest lucru nu l-a impiedicat pe unul din consultantii de campanie ai candidatului prezidential american Herbert C Hoover sa promita si dansul acelasi lucru intr-o reclama cca 325 de ani mai tarziu), inclusiv cateva variante mai ieftine insiropate cu rom si garnisite cu frisca si cu fructe de padure, ca doar nu putea oricine sa-si permita varianta cu vin de Malaga, sofran si crema de vanilie si dupa Revolutia Franceza, insa poporul mai larg a apucat sa guste si el totusi cozonac insiropat.

Birthday Song

Baba cu rom (o poveste in stil romantic-socialist despre stramoasa savarinei)- partea 1

Am promis bloggerului Adelina Iliescu sa scriu o poveste despre cateva persoane asociate cu istoria prajiturii numite savarina.

A fost odata un fiu de voievod adevarat pe care il chema Stanislaw. S-a intamplat ca el sa se nasca in 1677 tocmai in Lwow/Lemberg, acel oras odata, mai de mult, croat, care avea sa fie ulterior, mult mai tarziu, numit chiar "micul Paris al estului", probabil in urma unui bombardament massmediatic ucrainean care aspira sa invadeze cartierul Montmartre pt a-i detrona de acolo pe promoterii publicisti cazaci care bombardasera centrul capitalei franceze cu literatura rusa inca de la 1814, an in care acei cazaci infiintasera tot acolo si primul restaurant de fast-food din lume numit, desigur pe ruseste, bistro...(desi francezii neaga acest fel de presupozitii pe care le considera probabil jignitoare, si prefera sa creada ca bistro vine de la "bistrouille", care inseamna cafea amestecata cu tuica, si este drept ca aceasta parca si rimeaza ceva mai bine cu "grenouille", puiul de balta fiind ceva considerat oarecum tipic cultural frantuzesc, plus francezilor spunandu-li-se uneori si brotaci).

La vremea lui Stanislaw exista un rege suedez, (cu parul cam roscat si un pic de chelie frontala, un fel de Om Rosu plus Om Span despre care ni se spune sa ne ferim chiar pana si in povestea despre Harap Alb), deosebit de parsiv interesat de a exploata resursele naturale ale tinuturilor europeene de est, plus de a fi el piua 1 la stabilit pretul de vanzare mondiala al acestor resurse utile plus a juca un rol global deosebit de important in comertul cu obiecte utile manufacturate din acest fel de resurse, din care putem aminti atat armament dar si oale de gatit, de fapt probabil si mobilier, (ceea ce a si reusit peste ani un fost probabil admirator de-al lui infiintand corporatia Ikea). Acest Carol al XII-lea al Suediei mereu manevra sa se afle in conflict pana si cu Imperiul Rusiei, plus chiar sa ajute in secret si pe Imperialistii Otomani, plus sa-si puna oamenii lui la putere prin tarile astea in curs de dezvoltare din fostul bloc de est, ca sa fie sigur ca primea contracte preferentiale, zau, era o situatie aproape la fel de corupta politic ca si in zilele noastre. Pana la urma l-au batut de l-au zvantat si rusii, l-au luat prizonier si turcii, desi initial el doar dorise sa ceara azil politic de la ei, (de fapt tocmai in rep Moldova, la Tighina, orasul natal al prees Emil Constantinescu), plus la sfarsit, dupa ce reusise sa scape de turci, (de fapt initial de micii producatori si comercianti basarabeni locali care il luasera la goana si-l pasasera turcilor administrativ ierarhic superiori pt ca nu-si platea facturile pt cate lucruri cumparase el pe credit de la toata lumea timp de 4 ani cat a stat la ei la Tighina, iar turcii ulterior l-au suportat numai un an la Edirne si efectiv l-au gratiat numai ca sa nu aduca si bugetul Imperiului Otoman in stare falimentara), si a ajuns si el inapoi acasa, l-au impuscat niste vecini norvegieni. Insa inainte de aceste evenimente finale mai triste, Stanislaw, care nu citise sau nu intelesese probabil povestea despre Harap Alb, (deoarece, cf Enciclopedia Diderot-Alembert, plus alte surse reputabile, fusese un copil cam maladiv, plus desi se descurcase binisor la scoala la matematica si stiinte si stia si lb latina si germana, chiar si italiana, totusi nu luase note prea mari la lb si literatura franceza, scapandu-i astfel doza de realism prezentata in maniera franceza jucausa a temelor vechi grecesti si nordice ale basmului respectiv, in afara de faptul incontestabil ca desigur acel basm original modern precursor al curentului literar de fuziune culturala unitar europeeana inca nu fusese scris la vremea lui), s-a lasat tentat de acest Carol al XII-lea sa devina regele Poloniei in locul predecesorului Augustus II cel Puternic temporar detronat. Dupa care desigur ca, odata cu trista decadere a lui Carol al XII-lea, a reinceput sa fie amenintat de Augustus II cel Puternic, (care era in stare sa rupa si potcoave asa numai cu mana plus castigase si un concurs sportiv international de aruncat vulpi cu prastia de la Dresda, in care, cf Howard L Blackmore, in "Arme de vanatoare: din vremuri medievale pana in sec 20", pag 23, ed Courier Dover, 2000, numai el reusise sa arunce in aer la peste 7,5 metri "647 de vulpi, 533 de iepuri, 34 de bursuci, si 21 de pisici salbatice" tragand de prastie doar cu un deget), si a fost nevoit sa ia calea exilului departe tocmai la Wissembourg, (o localitate din regiunea Alsacia care deja trecuse de mult de perioada ei de maxim apogeu economic si cultural infloritor din secolul 13, cf wikipedia), sub protectia franceza a regentului d'Orleans, care si asa precis nu gasise pana atunci cui naiba sa vanda sau macar sa inchirieze un palat destul de inestetic de acolo, numit initial Palatul Jaeger, si mai apoi Palatul Stanislas, (un palat care si acum, in zilele noastre, inca e de vanzare...zau, efectiv nu pare a dori mai nimeni sa il cumpere, mai ales ca necesita si acuma, la fel ca probabil si atuncea, restaurari destul de costisitoare, plus a servit si ca spital, si ca azil de batrani, zau, o fi plin de germeni si spori, si de cine stie ce reziduuri si chimicale, poate chiar si fantome, cine stie).


(...va urma...)

Happy Birthday, America !

Mi-a placut

Un inchizitor model

Azi este ziua de nastere a omului de litere Giovanni Della Casa, care, daca nu ar fi decedat in 1558 la varsta de 53 de ani, ar fi implinit astazi 511 ani. S-a nascut aproape de Florenta, posibil la Borgo San Lorenzo, si varsta de 23 de ani l-a gasit relaxandu-se dupa terminarea studiilor la vila de vara din Toscana a familiei sale, unde a petrecut un an pasnic citind si traducand visator din opera lui Cicero, asteptand sa capete de la acest fost mare om de stat si totodata creator talentat al unei mari parti din literatura in proza europeeana moderna curajul si inspiratia necesare pt a-si lua si el un job salariat ca sa intre si el in randul lumii si sa contribuie in mod onorabil la societate. Un bun prieten de familie, Alessandro Farnese, episcop de Ostia cu rang de cardinal la acea vreme la care nu devenise inca Papa Paul III, l-a sfatuit sa nu stea cu gandul la literatura si proiecte de constructii literare acum in tinerete, ci mai degraba sa si-l ia ca role model de cariera pe functionarul de stat Pietro Bembo, care, dupa ce a fost deosebit de activ politic in tinerete, indraznind sa fie chiar si amantul Lucreziei Borgia, secretar al Papei Leo, la un moment dat chiar cavaler de Malta, (similar cu un soi de lucrator voluntar pt Medecins Sans Frontieres), abia apoi s-a apucat sa scrie un mare tratat in proza despre cum e mai bine sa se scrie poezii si in lb italiana, (nu numai in lb latina vulgara), plus un tratat de istorie al republicii Venetiene, devenind apoi bibliotecarul sef al basilicii Sf Marcu din Venetia pt a reusi sa termine de efectuat planul viitorului proiect expozitional istoric ulterior numit Literatura Italiana Renascentista. Asa ca Giovanni, un om probabil destul de docil din fire, a ascultat de sfaturile unora mai mari decat el, si a devenit si el functionar birocrat al administratiei bisericii romano-catolice, urcand treapta dupa treapta in cadrul acelei ierarhii, astfel incat la 41 de ani, a devenit arhiepiscop de Beneveto, probabil chiar pe merit, (cel putin referitor la rang, nu stiu daca si la repartitia locativa), insa deoarece avea si pile a capatat si functia de nuntio papal la Venetia, (diplomat ecleziastic al Papei la Venetia, de rang superior chiar unui ambasador extraordinar si plenipotentiar comun, desi in tarile non-majoritar catolice e considerat cu rang echivalent cu orice ambasador extraordinar si plenipotentiar, asa ca in orice coada sau adunare diplomatica din aceste tari non-catolice e de obicei asezat la gramada sau cel mult in ordine alfabetica a numelui pe aceeasi treapta sau in acelasi loc in fata unei usi sau la o masa cu alti ambasadori comuni).

In timp ce dl Della Casa era nuntio papal la Venetia, a avut insa si functie de inchizitor, si in cadrul acestei functii a contribuit la trimiterea agentului care l-a arestat pe Baldo Lupetino, preot crestin predicator al noii ideologii luterane, (care spunea, printre altele, ca D-zeu nu ii predestineaza pe unii catre Iad, ca rugaciunile nu ajuta pe cei deja decedati, ca nu exista Purgatoriu, ca indulgentele nu sunt utile decat buzunarului personal al preotilor care le vand poporului, ca rugaciunea de duminica trebuie inaltata direct catre D-zeu, ca biserica nu are nici un drept sa impuna posturi, etc), si l-a adus direct din biserica de pe insula Cherso (azi Cres, teritoriu croat), unde predica reformatia, la inchisoare la Venetia. Baldo Lupetino a fost initial condamnat la o amenda de 100 de ducati si inchisoare pe viata, insa dupa ce a fost adus a 2a oara in fata tribunalului in urma acuzelor ca a convertit 2 alti incarcerati la protestantism plus ca a publicat o carte in timp ce era inchis, (cu ajutorul extern al unui cunoscut, Jihajlo Kataric, managerul unei farmacii din insula Cres numita "Cei trei ingeri"), pana la urma a fost condamnat la pedeapsa capitala, (pt acest lucru Papa Paul III suspendand temporar legea canonica cf careia clericii nu au voie sa cauzeze varsare de sange), a fost decapitat in piata iar corpul lui ars si cenusa aruncata in mare, si acest lucru s-a intamplat cat inca papa era Papa Paul III, iar Giovanni Della Casa era nuntiu papal si inchizitor la Venetia. In aceeasi vreme, au mai fost arestati si pedepsiti si altii, pt activitati similare, ca de exemplu colegul de celula al lui Baldo Lupetini, Francesco Spiera, care insa, cu gandul la cei 8 copii ai sai si sotia lui gravida, a scapat cu viata recunoscand in fata tribunalului ca e adevarat ca a tradus rugaciunea Tatal Nostru in lb italiana, plus ca a mai citit si carti moderne, plus ca se indoise ca Purgatoriul ar putea exista, acest tip de concept parandu-i-se oarecum contradictoriu cu o deplina Salvare prin Christos, plus apoi retractand public in fata unei multimi de 2000 de oameni ce crezuse anterior, si mentionand ca acum el crede si ca exista Purgatoriu, si este, in plus, de acord si cu invocarea sfintilor, si cu indulgentele, si cu conceptul de vointa liber asumata personala, si cu activitatile caritabile, si cu meritele umane. (Din pacate dupa ce a recantat public aceste lucrur se pare ca a fost cuprins de convulsii si dupa aceea a inceput sa refuze mancarea si doctoriile, simtindu-se in acelasi timp si ff vinovat deoarece i se paruse ca luase o pozitie impotriva Duhului Sfant, si a decedat si el prematur.) Giovanni Della Casa a mai fost implicat si in decizia judecatoreasca de a taia limba la vreo 2 predicatori simpatizanti reformati, plus de a condamna pe alt slujbas al unui episcop cu simpatii protestante, (care acesta reusise sa fuga din Italia), la 2 ani de galera. Specialistul in probleme de inchizitie venetiana Antonio Santosuosso il considera totusi, se pare, un inchizitor moderat.

Dupa decesul lui Alessandro Farnese (devenit intre timp Papa Paul III), si instaurarea Papei Giulio III, care avea ochi numai pt nepotul lui personal adoptiv, (de care se zvonise ca era chiar si indragostit), Giovanni nu a reusit sa primeasca si el rangul de cardinal la care sperase, asa ca s-a retras intr-un stil de viata dedicat cu precadere reflectiei si literaturii. Adevarul e ca si scrisese niste poezii erotice cam burlesc licentioase in stilul poetului Francesco Berni, plus ca avea niste fani francezi si, in plus, nu se pusese prea bine nici cu casa de mode si creatii Medici, plus isi mai aratase si maiestria in lb latina nu numai in scrisori si documente administrative de serviciu, sau discursuri omagiale pt Rep Venetia si pt Carlo V, leaderul al Sfantului Imperiu Roman Europeean, (utilizand cu aceasta ocazie pt prima oara in scris in UE expresia "ratiuni de stat"), dar si prin a scrie un mic tratat juridico-administrativ-cultural-filozofic in care se intreba chiar serios, in mod desigur probabil retoric maiestrit, daca tot il admira pe Cicero din tinerete, insa totusi, probabil, oarecum politically incorrect din punct de vedere mai general crestin (fie ortodox, fie catolic,fie reformat), daca oare Institutia Casatoriei are vreun rost.

Insa retras ulterior in solitudine creativa la vila familiei lui de la tara, (proprietate astazi intrata in circuitul turistic de lux), a inceput sa lucreze asiduu la capodopera europeeana a vietii lui, si anume tratatul de eticheta numit Il Galateo, in care, sub vocea unui presupus unchi, isi educa un nepot in diverse reguli de eticheta si azi valabile in intreaga societate UE, mai ales pt cei care au de gand sa ia si masa in public alaturi de prieteni sau cunoscuti, ca de exemplu sa nu mergem pe strada cu o scobitoare in dinti, sa nu ne scobim in nas in public, sa vorbim in mod discret, politicos si rezervat cu altii, sa nu ii plictisim povestindu-le visele noastre, sa nu mirosim vinul din pahar dupa ce il toarna chelnerul sau gazda in fata noastra, sub impresia gresita cum ca asa ar trebui sa ne aratam aprecierea sau gustul presupus rafinat de expert oenolog, mai ales ca ar putea exista riscul sa ne cada ceva din nas chiar in vin, etc. Desi cartea nu a apucat sa fie publicata in forma finala decat dupa cca 2 ani dupa ce dl Della Casa a decedat, in 1558, ea a avut un succes extraordinar de public, fiind tradusa ff rapid din lb italiana in limbile majore de circulatie internationala, ca de ex lb franceza (1562), lb engleza (1576), lb latina (pt diversi intelectuali din tari cu limbi de mai mica circulatie in 1580), lb spaniola (1585), si in sfarsit si in lb germana (1587). Aceasta carte a inspirat efectiv mai toate cartile moderne si chiar si contemporane de eticheta cunoscute in UE si culturile asociate ei. Se recoamnda ca ea sa fie citita prima inainte de a trece la cartile de eticheta de comportament la locul de munca, majoritar inspirate din cartea numita Cartea Curteanului scrisa de curteanul, diplomatul, militarul si scriitorul Baldassare Castiglione, conte de Casatico (pub 1528, ed Presa Aldina, rep Venetiana), care are un capitol dedicat si femeilor aflate in campul muncii, si la cartile de eticheta conversationala mai detaliata pe teme importante pt societatea civila, ca de ex educatie, familie, viata sociala, inspirate din cartea Arta Conversatiei Civile de dl Stefano Guazzo (pub 1574, ed Battista Bozzola, Brescia, oras din provincia lombarda omonima posesie a rep Venetiene la acea vreme, dupa ce fusese pt scurt timp intre 1512 si 1520 in posesia francezului Gaston de Foix, duce de Nemours, numit pt o vreme si Traznetul Italiei).

Leapsa omagiala junimista

Cu ocazia implinirii pe 15 iunie a 125 de ani de la tristul deces al poetului national M Eminescu, pe 18 iunie a 97 de ani de la tristul deces al dlui avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician, scriitor, prim ministru si ministru de interne plus membru fondator al Academiei Romane Titu L Maiorescu, (plus pe 9 iunie a 102 ani de la tristul deces al academicianului postmortem IL Caragiale, si dansul membru de vaza activ al societatii Junimea, si pe 19 iunie a 95 de ani de la tristul deces al dlui Petre P Carp, politician al partidului Conservator vechi, si dansul membru fondator al Junimii, ceilalti aniversandu-se in alte luni), doresc sa indemn participantii creativi ai blogosferei de lb romana sa participe la o leapsa cu aceasta cerinta,

Compuneti o poezie sau un text reprezentativ pt curentul clasic romantic in lb romana dedicat bloggerului dvs preferat. Nu trebuie sa fie neaparat de dragoste, poate fi si de avant revolutionar, sau de aventuri, poate fi si elegiac-nostalgic, si horror gotic, SF clasic, etc, dar sa fie ceva romantic. (Daca e ceva dedicat mie, as prefera totusi sa fie o poezie de dragoste.)

Leapsa necazurilor compatibile

Comentand sub un articol deosebit de dificil despre libertate de pe blogul lui Raul Ghiran, plus simtindu-ma in acelasi timp octuplu vinovat pt ca am neglijat,

1) sa termin articolul anterior,
2) sa continui sa scriu articole in cadrul seriei Dacilor pt Toti,
3) sa concep un articol promis bloggerului Pandhoraa despre erotismul meu concret de la 13 ani, plus
4) sa incep sa schitez planul primei mele povestiri de fictiune istorica romantata care fusese Rezolutia mea principala de Anul Nou,
5) sa scriu despre visul meu interesant cauzat de diverse E-uri alimentare ingerate chiar inainte sa adorm acum cateva zile asociate si cu diverse sentimente de vinovatie, dupa cum ii promisesem bloggerului Pederanger,
6) sa traduc povestirea unui strop de ploaie scrisa de Ianculescu in minim 2 limbi straine
7) sa public leapsa omagiala junimista chiar de ziua tristei aniversari a 125 de ani de la decesul poetului national M Eminescu, sau macar de 18 iunie, ziua tristei aniversari a 97 de ani de la decesul dlui Titu Maiorescu, ideea ei venindu-mi tocmai cand citeam un advertorial despre ceasuri pe blogul lui Cronicariu
8) sa adresez povestea celor care au vrut sa inunde desertul Sahara, despre care am citit cu ocazia unui articol de predictii pe blogul Spanac

am reusit sa rasuflu usurat cand in sfarsit mi-a venit o idee de leapsa ! O leapsa care sper sa fie pe placul tuturor vaicaretilor lumii !

1. Alcatuiti o lista cu 6-10 ofuri personale, (referitoare la orice, inclusiv sefi, parinti, educatori, scoli, lume, vecini, societate, incompetenta leaderilor unor partide politice, lipsa de bunuri de consum, lipsa de bani, nr exagerat de caini comunitari, incalzirea globala, dificultatea de a va exprima in moduri facil vandabile sau inteligibile de catre altii in caz ca suntet educatori, etc, orice va necajeste)

2. Intrebati pe altii daca si ei au pe listele lor minim 75 % din aceleasi ofuri personale listate de dvs., si cereti-le sa va dea un semn in treacat gen scurt comentariu, "Hello, si eu am 8 din cele 10 ofuri personale similare cu ale tale", sau, "Hello, eu am numai 2 din cele 10 ofuri compatibile cu ale tale, dar sa stii ca m-am inspirat acum sa adaug inca 2 ofuri de pe lista ta la lista mea, si chiar daca tot nu suntem prea compatibili, macar am ajuns sa ma simt eu mai luminat in legatura cu cate ofuri aveam de fapt si nici nu stiam de ele, lucru pt care iti multumesc, si sa stii ca voi mai vizita blogul tau, de cate ori am chef sa oftez mai cu folos."

Operatiunea Zimbrul- partea 1

Bloggerul Decenu se intreaba de ce tancul romanesc TR-85M1 se numeste "Bizonul", si nu "Bourul" sau "Zimbrul", mai pe romaneste, si am promis ca am sa incerc sa caut de ce si sa raspund. Un raspuns simplu ar putea fi acela ca numele de "Zimbru" fusese deja alocat ca porecla pt masina de teren 4 x4 ARO M461 prezentata mai sus, si TR-85M1 fiind cronologic mai tanar nu avea cum sa-si uzurpe etimologic inaintasul, nemaivorbind ca un tanc este totusi mai altfel decat o masina de teren 4 x 4. Insa raspunsul mai complicat preferat de mine are de a face cu povestea etimologiei cuvintelor respective care numesc si descriu acest tip de mamifere salbatice cornute, si mi-a facut placere sa aflu despre ele, (atat animalele cat si cuvintele alocate lor).

Am sa incep povestea cu descrierea unei scene de pe la mijlocul cronologiei ei. Era anul 1758. In blogosfera se discuta aprins in diferite limbi si din diverse perspective despre temele regionale si globale ale zilei, ca de ex, (fara a respecta o stricta cronologie re data zilei exacte),

- inlocuirea contelui de Loudon cu gen James Abercrombie in functia de comandant suprem al coloniilor nord Americane, plus esecul acestuia din urma de a captura si mentine fortul de la Ticonderoga in fata inamicilor francezi aliati cu huronii, in ciuda ajutorului oferit de ultimii mohicani,

- rapirea drei Mary Campbell de catre amerindienii Lenape si intrebarea daca acestia au tratat-o cu respect sau nu, de vreme ce se zvonise ca fusese tinuta chiar in cortul familiei sefului de trib Netawatnees/"sfatuitor inalt versat",

- ultima navalire tatara in tara Moldova, plus mutarea de cariera laterala a dlui Scarlat Ghica din jobul de domnitor al tarii Moldova, proiect in legatura cu care se ocupase deja timp de un an, la jobul de domnitor al Tarii Romanesti, si asezarea dlui Ioan Teodor Callimachi in scaunul ramas liber cam solitar in tara Moldova, care trebuie ca fusese deja cam golita de mobile si perdele de tatari si de altii, si dl Callimachi probabil totusi preferand un spatiu natural ceva mai lejer dupa ce indurase aglomeratia probabil sufocanta de mobile, tapete, draperii si diverse taburele si otomane din biroul lui anterior de Dargoman al Portii la Constantinopole

- ceremonia de inlocuire a guvernatorului regiunii Ardealului, (a dl feldmaresal Franz Wenzel grof de Wallis cu dl Laszlo grof Kemeny), in meniu fiind oferita in mod destul de probabil o selectie de bere si vin, plus fursecuri si cafea de pe piata neagra ardeleana din ce in ce mai infloritoare acolo atunci probabil, mai ales de cand se zvonise si ca dl Callimachi ar avea de gand sa restranga densitatea magazinelor turcesti legale din tara Moldova, probabil din lipsa de cherestea pt mobile si de in pt perdele, ca nu se cadea totusi sa ramana sa se vada acolo atatea magazine golase cu zdrente fluturand la ferestre si fara covoare pe jos, asa ca in vestul salbatec,

- conflictul amiralului George Pocock cu contele Anne-Antoine d'Ache in largul coastelor sud-vestic indiene de langa portul Cuddalore,

- tragicul accident suferit de popularul tanar conte de Gisors, unicul fiu al ministrului de razboi francez, ducele de Belle-Isle, pe langa Bundesautobahn 57, probabil din cauza ca nu a tinut cont de informatia ca pe Bundesuatobahn, spre deosebire de Autobahn, exista totusi o limita de viteza, insa precis si din cauza ca exista inca si azi, dupa mai bine de 250 de ani de atunci, dezbateri interminabile si probleme legate de constructia si imbunatatirea traficului din jurul acel oras Krefeld, in prezent doar teoretic accesibil via Autobahn 57, si numai dupa nu stiu cate ambuteiaje si detururi pe diverse rampe si curbe,

- pariurile aprinse si oarecum alarmiste legate de chestiunea daca de Craciun va aparea vizibila cometa despre care dl Edmund Halley calculase stiintific modern cu 50 de ani inainte ca va reveni incontinuu la cca 75-76 de ani, o cometa al carei parcurs uimitor fusese adresat din vechime de atatia bloggeri antici din China, chiar si din Babilonia, ba chiar si de cineva care scrisese in Talmud cu 2000 de ani in urma, "ca exista o stea care apare o data la 70 de ani si cauzeaza ca unii capitani de corabii sa comita greseli in navigatia lor",

- statisticile demografice, economice, si de sanatate de-a dreptul demoralizante legate de populatia orasului Stockholm, aparent in acel moment plin de saraci, alcoolici, someri, oameni suferinzi de depresie si probabil inca in doliu dupa pierderile serioase suferite in decadele anterioare, ba chiar si de cele anticipate si in viitor pt inca o suta de ani, ba chiar si oameni deosebit de anxiosi in legatura cu o epidemie de ciuma din secolul anterior mai tare decat acea anticipat ulterioara din secolul viitor a lui Caragea, care, aia veche, reusise sa diminueze populatia acelui oras odata atat de falnic cu nu mai putin de 36 %,

- succesiunea papala de la papa iubitor de arte si stiinte Benedict XIV la papa mai practic managerial Clement XIII, care totusi, in ciuda unor diverse presiuni de interese politic-corporatiste, tinea si cu ordinul Iezuitilor, un ordin care capatase o imagine din ce in ce mai proasta in societatea UE, desigur fara nici o baza in realitate de vreme ce Iezuitii par a fi fost dintotdeauna principial interesati de standarde chiar riguroase in domeniile educatiei si sanatatii la nivel chiar global...un posibil zvon de la cativa intelectuali universitari cu diplome de la niste facultati mai putin reputabile sau chiar lipsite de acreditare, care pur si simplu tineau cu dintii de catedrele lor ca de niste fiefuri in moduri de-a dreptul feudale si nu doreau sa fie pusi la examene de re-verificare a competentelor lor, desi puneau acest lucru in perspectiva oarecum mai politic corecta a necesitatii apararii autonomiei universitare impotriva unor standarde pe care le considerau exagerat de centralizate, care de fapt in realitate erau prea inalte pt competentele lor,

- intrarea armatei proto-sovietice in Konigsberg si intampinarea ei cu flori de catre populatia teuton-boema, etc.



(...va urma...)

Celebrating the 200th anniversary of classical French romanticism, Conchita, Vienna 2014

The French say that classical romanticism began for them (and other fans of French literature and arts) in 1814.

Alaturi de Spanac pe Strada Hanovra

Nu am putut rezista unei invitatii de a scrie acest articol, desi nu voi participa la concurs. Am sa scriu in lb engleza deoarece mi-a cerut-o Spanac in mod insistent, desi recunosc ca eu nu prea am exercitiul de a ma exprima in scris in mod haios in lb engleza, ci mai mult birocratic comun si mai rar, ff rar, romantic, (care in cazul meu in lb engleza nu suna caraghios nici macar intrigant, ci total banal, chiar posibil cliseistic). In lb romana nu m-am exprimat in scris niciodata romantic, iar comicul imi reuseste adesea ca nuca in perete, mai mult fara sa vreau, asa ca aici pe blog. In lb franceza, in schimb, nu ma pot exprima in scris decat romantic, si de fapt imi dau seama ca singurele scrisori de dragoste pe care le-am scris eu vreodata au fost in lb franceza, pe cand in lb scandinave ma pot exprima in scris numai total caraghios ! La nivel de comunicat oral si prin gesturi e mai altfel...imi dau seama acum ca mai des am reusit probabil sa fiu romantic in niste limbi pe care nici nu le cunosc, rusa si germana !!!! Zau, daca nu e clar ca e chiar posibil sa fiu un pic si eu ucrainean, macar la niveluri asa influentat culturale din partea aia mai sudica non-poloneza ! Desi e mai mult probabil invatat din filmele dedicate celui de-al 2lea razboi mondial ! In treacat fie zis, am impresia ca tind sa evit si chiar incerc sa refuz uneori sa ma exprim oral si gestic romantic in lb inventata de dl Walt Disney, desi la nivel rational tind sa fiu de acord cu promovarea cat mai extinsa a culturii acestui limbaj pe teme romantic educative, in conditiile in care se considera ca romantismul larg social e absolut necesar si preferabil altor maniere de expresie, si de altfel maj comunicatelor mele mai serioase pe teme romantice in mediu social mai larg public live si chiar si in scris vor fi de natura promo Disney.)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

I am not sure if many people know that the names of Hanover Square and Hanover Street, for a time globally famous in the latter part of the 20th century with the assistance of equally famous Han Solo, were also earlier regionally famous with the help of the 1st Earl of Scarbrough, lord Richard Lumley, a gentleman originally from northern England, once, early in his career, Master of the Horse for lady Catherine de Braganza, herself a gentlewoman of potuguese origin for a while Queen of England, Scotland and Ireland, who taught the British how to enjoy their cup of tea. Lord Lumley was one of the group known as the Immortal Seven Englishmen who invited in 1689 in writing William Henry, Prince of Orange, born in The Netherlands, at the time lieutenant governor of the Dutch provinces of Holland, Zeeland, Utrecht, Gelderland, and Overijssel, to overthrow King James II of England in a Glorious Revolution and become King William III of England. I think they admired his obvious administrative bureaucratic skills, in which the Protestants had been known at the time to excel, sometimes even to the detriment of their scholarly more intellectual or more spiritual exploits, (with some obvious notable exceptions). But he was also the son-in-law of James II, so it wasn't such a big deal, anyway not more than a habitual family squabble over who would be ruler of the Free World, and in fact they even paved the way for the USA to become ruler of this Free World, since they encouraged the colonists to revolt against some tea import taxes established by James II, obviously not thinking that the colonists would actually wish to become totally independent. After William Henry, Prince of Orange, graciously accepted this offer he probably felt he could not refuse, Lord Lumley decided to dedicate some of his time to real estate development in London, and, being a strong supporter of the Hanoverian Succession, in which the son of Sophie of Palatinate, (herself daughter of Elizabeth Stuart, Queen of Bohemia), and of Ernest Augustus of Brunswick-Luneburg, (ruler of the Principality of Calenberg, Prince Elector of Hanover, ancestor of Diana, Princess of Wales), would become George I, King of the United Kingdom and Ireland, he decided to develop a fashionable residential address in London, an address which has remained quite fashionable today, although it is dedicated more to office space, e.g. for the London office of Vogue, rather than to personal residences, and to name it Hanover Square.

Meanwhile, on the continent, the region of Hanover described a rather swampy territory later known as Lower Saxony, a territory generally known to have been earlier and traditionally inhabited by some people known as Saxons because they seem to have favored for hundreds of years a type of knife with a straight blade called seax, a rather crude and not very aesthetic tool, (the most talented and creative Saxon designers having most likely chosen to continually emigrate both westward and eastward to be nearer the more inspired celts of the UK and Ireland, or nearer the descendents of the dacians of Transylvania and Moldavia, where they most certainly would have found better opportunities for apprenticeship with traditional master toolmakers for learning to make more varied and better designed types of tools, as fit for an European medieval civilization, the seaxes being found useful over time only greatly modified and assembled in the guise of scissors, first in Finland and Estonia by master tailors, later in Italy by master hairdressers...I kid u not, pretty much all the ethnic and cultural social groups of Europe, including even the Scots and the Welsh, were making fun of the Saxons and their seaxes at the time of Charlemagne, only much later, actually at the very time Lord Lumley was reviewing the plans for the Hanover Square development in London, did Friederich Handel manage to improve a tad their image in the eyes of the always pretentious European intellectual crowd with the help of a rather risque operatic concert presented at the International Carnival of Venice in 1709 !) That Hanover region also contained a town, with the same name as the greater region, established there in the middle of the 17th century.

During the 18th century Hanover was joined in an official "personal union" with the United Kingdom. Hanover's ruler was the same person as the King of the United Kingdom. Even while still engaged in that personal union, in 1803 the territory of Hanover was practically occupied, even annexed by the French, advancing East under the command of Napoleon Bonaparte. After the abdication of Napoleon and hist first exile to Elba, Hanover became independent in 1814 and even became a real kingdom, the Kingdom of Hanover, between 1814 and 1866, initially still in a personal union with the UK. That personal union ended with the ascension of Queen Victoria to the throne in 1837, because of the Salic Law that governed many of the monarchies in Europe, which did not permit females to become monarchs in those various lands which kept appearing and disappearing over time across this continent, so between 1837 and 1866 the king of the Kingdom of Hanover was an uncle of Queen Victoria, Ernest Augustus. He was not well liked by the new class of Hannoverian intellectuals because he wanted to change the Constitution, which he considered too liberal, and even dismissed the brothers Grimm, along 5 other professors, (Dahlmann, a historian and politician, Gervinus, a political and literary historian who wrote the first comprehensive textbook about the history of German literature, Albrecht, a constitutional jurist, Ewald, a theologian and orientalist, and Weber, a physicist scientist, who alongside world famous mathematician Gauss invented one of the the first ergonomically functional electromagnetic telegraphs), all known as the Gottingen Seven, from their professorial positions at the University of Gottingen, because they protested publicly against his political-administrative leadership style. So pretty much most Hannoverians were probably ready at the time to divorce the UK and be annexed by Prussia, (although they initially officially declared war against her, but that was because they were probably in love with her anyway.) Apparently, after WW2, in 1946, the British tried to reinstate a German province named the Land of Hanover, within the same theoretical borders of the earlier Kingdom of Hanover, but the Hannoverians preferred instead to merge with 3 other regions or former small states, (Oldenburg, Brunswick, and Schaumburg-Lippe), into a larger state known as Lower Saxony, while declaring Hanover as the capital of that new state.

From a small fishermen and ferrymen village along the river Leine during earlier Medieval times, later more rapidly expanded as a town during the times of the Hanseatic League due to its situation at a relatively busy crossroads for commercial travel over land and water, today's Hanover is a real city with 1/2 million people (and a little over 1 million counted altogether in the larger metropolitan area). It has sadly lost, maybe forever, its entire Jewish population because not one single rabbi was willing to remain there after 1951, even if some of the survivors of the Bergen-Belsen concentration camp tried to resettle in Hanover and retain a rabbi among them, but he left, and no other was ever willing to replace him. Most of the remaining people left to America. Very few of them had originally been from Hanover anyway, because most of those had been deported to Poland, and obviously couldn't come back. Plus they had been blamed to have started WW2, or anyway Kristallnacht. Yes, the official story, for both sides, even for many of the Jews themselves, was that Kristallnacht was initiated as a retaliation to the action of a Polish Jew originally from Hanover, Herschel Grynszpan, who had shot a German embassy official in Paris, (himself, allegedly, maybe ironically, at the time, under investigation by the Gestapo for "aiding Jews".) Hanover's infrastructure had been bombed to almost total destruction by the Allies. Who the hell were they expecting to clean and reconstruct it ? The former prisoners from Bergen-Belsen, (the very ones who were showed emaciated, starving, dying, in the news after the libration of that camp) ? Maybe import some re-imported Polish Jews again ? Maybe some non-Jewish Poles would have been a better idea ? Let them work to reconstruct Hanover, since Poles are "known" to be hard workers. But everyone had to wait for that until the Iron Curtain fell, so pretty much this is maybe why the architectural soul of today's Hanover is actually boring, (with the exception of a reconstructed originally creative type of bridge design named Lavesbrucke, imagined by neoclassical architect and construction engineer Georg Ludwig Friedrich Laves in the first part of the 19th century, who also designed a rather pretty and probably sunny giant Barbie dollhouse type home for himself.) This is also maybe, with a higher degree of speculation involved, why today Hanover has absolutely no good German restaurants, just a mixture of various pseudo-exotic postmodern locales from some younger entrepreneurs from Greece, Italy, Africa, and an occasional French one. German cuisine has lost its soul once it chased almost all of its traditional Jewish mothers and grandmothers away. They were the ones who had been feeding for several generations the starving Saxons who had remained in the center of Europe, maybe also several of the other Germanic tribes, maybe not all, of course, and sometimes maybe even against a degree of reluctance or ambivalence from the part of some of the more highly educated own daughters and sons who wished most of all, as many studious youngsters seem to do, to assimilate. (I am not speaking from a strictly Jewish experience here, but from the experience of a rather reluctant, better said, risk adverse, occasional and almost accidental pastoral wanderer, with absolutely no special expertise about food or even pastoral literature.)

Among the famous and important people with lives and destinies intertwined with Hanover's are 2 philosophers, (although one of them wished to identify herself as otherwise, considering maybe at her historical time of her life that the business of philosophy may be a rather egotistical, also maybe singularly subjective and not always lucid one), the first, (chronologically), being Gottfried Wilhelm von Leibniz, (the local University of Hanover deciding to name itself after him relatvely recently, in 2006, probably having reassured itself that by this time the fans of Monsieur de Voltaire would not be making fun of them for doing so after all, since it had managed to develop into a more complex educational institution since it had been first founded as a vocational technical high school in 1831), the second thinker being Johanna "Hannah" Arendt, (who is known to have been written the books named The Origins of Totalitarism, The Human Condition, and Eichmann in Jerusalem: a Report on the Banality of Evil, and also a collection of biographical essays about interesting people such as philosopher Karl Jaspers, Pope John XXIII, and renowned author Isaak Dinesen/Karen Blixen, in a volume named Men in Dark Times, and who preferred to call herself a political theorist rather than a philosopher). Also known as being originally from Hanover are 2 astronomers, brother and sister, Frederick William Herschel, who apparently discovered the planet Uranus and its two major moons, Titania and Oberon, plus to other moons of the already known planet Saturn, and Caroline Lucretia Herschel, who discovered several comets, one of which, a periodical comet which orbits the Sun in 155 years, is named after her, comet 35P/Herschel- Rigollet, (Rigollet being the one who had the chance to see it from France in 1939). More recent famous people include the winner of the 2010 Eurovision contest, artist Lena, who sang the song Satellite, the musical group Scorpions, and politician Gerhard Fritz Kurt Schroder, (who would have been about 21 years old when the band Scorpions came into existence, whose father, a senior lance corporal in the Wermacht, had been killed in combat during the latter stages of WW2 on the territory of Romania, near Cluj, a few months after the birth of his son, son who would be later decorated with the Grand Cross category of the Romanian Star Order around the time he was still Chancellor of the Federal Republic of Germany.)

Here is a video presentation of today's touristic Hanover highlights: