Mi-e dor de bunica

Politica locala

Deoarece in septembrie vor avea loc alegeri locale in Regatul Norvegiei si peste 2 ani, daca o sa mai fiu aici, o sa am voie sa votez si eu in ele, (desi urmatoarele nu vor avea loc de fapt decat in 2015), am inceput sa studiez caracteristicile si oferta diferitelor partide existente in prezent in aceasta regiune centrala a zonei culturale scandinave.

Mai evaluasem eu si inainte deja performanta catorva personalitati politice publice norvegiene mai cunoscute, (cea mentionata anterior la nivel informal in decursul unui comunicat despre planuri de vacanta), insa acum m-am apucat serios sa cercetez fiecare partid in parte, ca doar n-o sa votez si eu la gramada cu cine mi-o zice sindicatul, sau cu cine arata mai sexy asa cum face toata lumea...nu...

...eu chiar m-am decis ca viitoarele mele voturi, daca oi mai apuca sa votez vreodata in viata mea, vor fi bazate pe rationalitate, si nu pe emotionalitate sau pe intimidare, deoarece daca tot m-am chinuit atata, (si inca pe limba norvegiana), sa demonstrez unor norvegieni expatriati ca totusi eu consider ca tara lor natala este una democratica moderna, si ca nu trebuie sa le fie teama sa participe si ei la vot, doresc si eu sa sustin mentinerea, ba chiar si maturizarea, regimului democratic si in aceasta tara aflata, alaturi de cateva altele, (ca de exemplu, in ordine intamplatoare, Romania, Republica Islamica Afganistan, FYROM, Republica Bulgara, SUA, Republica Populara Democrata Coreeana, Republica Islamica Iran, Republica Filipinelor, Regatul Tailandei, Republica Irak, Republica Populara Chineza, Emiratul Dubai, Orasul Stat Vatican, Federatia Rusa, Republica Botswana, Regatul Danemarcei, Principatul Andorra, Regatul Marocului), pe lista tarilor mele de interes momentan.

(Imi cer scuze fata de populatiile din tarile nementionate, nu am uitat ca existati, imi pasa si de dvs., studiez si eu cat pot de repede, ca sa ma pot adapta din zbor la cerintele planului mamut de organizare a serviciilor oferite de viitoarea mea firma de imbunatatiri si constructii, dar totusi nu imi pot mentine interesul chiar asa la un nivel deosebit de ridicat fata de mai mult de 19 tari in acelasi timp.)

Pana una alta, in afara de Partidul Muncitoresc, despre care m-am cam lamurit, si in afara de cateva alte partide denumite dupa diverse curente ideologice sau artistice mai cunoscute, (din care remarc ca inca lipseste tocmai cel Clasic Romantic, pe care doresc sa il infiintez eu, daca imi va permite timpul, si daca oi mai fi interesat de asa ceva peste 6 ani, cand imi va fi teoretic permis sa incerc sa infiintez si eu un partid), mi-a ridicat de curand atentia Partidul Pensionarilor, partid infiintat in 1985, deci un partid modern, nou, contemporan si posibil si pertinent pe viitor generatiei mele...deoarece nu se stie nici daca rata natalitatii si a imigratiei in Regatul Norvegiei se vor mentine la nivelele dorite de mine pentru intretinerea mea personala dupa anul 2057, (anticipand in mod cat se poate de realist ca varsta permisa iesirii la pensie va creste in Regatul Norvegiei de la 67 la 77 de ani), nici daca fondul de pensii va fi administrat la fel de competent de catre generatia post alegeri parlamentare 2025, (tinand cont si de evolutia naturala a sistemelor birocratice, si de posibilele necunoscute ce s-or mai ivi in legatura cu recentul inca fragil, IMHO, acord intre Federatia Rusa si Regatul Norvegiei asupra impartirii Marii Barents, sau cu viitorul companiei Statoil).

Partidul Pensionarilor a fost singurul partid care a indraznit, in mod cu adevarat subversiv, sa isi faca o data, in 2003, reclama la TV, desi acest lucru este ilegal in Norvegia ! Nu imi dau inca seama daca acest lucru a fost demonstrativ de curaj novator, sau de inconstienta. Acest partid si-a dat chiar tara in judecata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului deoarece postul de TV unde a indraznit sa isi faca reclama a fost amendat cu 5,000 Euro, si observ ca a obtinut castig (formal) de cauza, CEDO declarand ca interzicerea reclamelor politice la TV reprezinta o incalcare a Articolului 10 din Conventiei Europeene asupra Drepturilor Omului . Desi nr. pensionarilor din Norvegia este, ca peste tot, in continua crestere, atingand acum putin peste 1/5 din populatia totala, observ ca procentul de votanti pt. Partidul Pensionarilor in ultimii 25 ani a variat f. putin, acest partid obtinand numai cca 0,3- 0,4 % din nr. total de voturi exprimate, si nereusind sa obtina vreodata vreun loc in parlament.

Mie imi place motto-ul acelui partid, "O promisiune data este o promisiune tinuta !", deoarece ma indeamna si pe mine sa devin mai constiincios.

Doar pt. mine (rated NC-17)

Deoarece tare m-am obosit cu postul de interes civic de ieri, si doresc acum sa ma relaxez si eu un pic, am sa imi pun niste videoclipuri romantice de interes personal. Plus ca am fost recent atat de impresionat de povestile unuia, Joel, incat am inceput sa-i fac niste confesiuni despre parerile si impresiile mele personale despre Lumea Noua, si doresc sa imi distrag singur atentia, astfel incat sa nu risc sa dezvalui ceva care ar putea fi ori top classified, ori top plictisitor, deoarece imi cunosc bine slabiciunile, si stiu deja cat de usor e sa ma tragi pe mine de limba, daca imi arati carti cu poze insotite de texte misto.

Asa am capatat, de altfel, si derogare de la psiholog de a incepe cls. I inainte sa implinesc varsta minim ceruta de 6 ani. Mama se plictisise sa faca naveta cu mine in drum spre serviciu in fiecare zi ca sa ma lase la bunica, bunica se plictisise sa ma duca si sa ma aduca de la gradinita, asa ca, daca tot au observat ca stiu sa citesc si singur, chiar daca imi lipseau inca anumite indemanari motorii mai fine de genul decupajului, si in ciuda faptului ca nu aratam prea mare interes pentru a colora diverse figuri in cartile speciale destinate acestei activitati, s-au gandit sa ma dea la scoala, care era mai aproape de casa, si sa ma lase sa ma descurc singur cu naveta, paza intre orele 1-4 urmand a fi asigurata de alta bunica, caruia i se retrasese deja dreptul sa-mi fie bodyguard in timpul deplasarilor la scoala, deoarece, incepand sa arate niste semne de Alzheimer, ma pierduse deja de vreo 2 ori pe strada, deci nu avea voie sa ma pazesca decat in incinta apartamentului. Asa ca s-au decis cu totii sa ma inscrie mai bine la scoala, insa directoarea, avand niste dubii despre maturitatea mea, si ingrijorata de posibile repercusiuni psihologice negative asupra invatatoarei care urma sa se lupte cu mine, ne-a trimis pe toti la psiholog sa obtinem derogare.

Eu nu stiam ce e aia psiholog, sau test, dar am simtit-o pe mama ingrijorata, si m-am speriat si eu un pic ca doar urma sa imi dovedesc competentele in fata cuiva total impartial, pe cand pe cei din familie stiam deja ca puteam sa ii pacalesc mult mai usor. Insa testul psihologic a fost f. usor. Eu credeam ca o sa-mi dea ceva de citit, sau chiar sa incerce sa ma puna sa fac niste adunari, sau mai rau, scaderi, insa doamna psiholog mi-a dat doar o carte cu poze si m-a pus sa-i povestesc povesti despre ele ! Asta mie mi-a placut f. mult, deoarece aveam deja carti asemanatoare acasa, cu un personaj numit Helga care petrecea timp fie in gradina, fie la mare, deci stiam deja ce fel de activitati ii preocupa pe oamenii care traiesc la tara in Germania in diverse anotimpuri, astfel incat mi s-a parut f. usor sa generalizez de la experientele Helgai si sa povestesc despre ce trebuie sa faca si copiii si oamenii aia din Romania din poze.

Am fost chiar usor dezamagit ca nu mi-a aratat si poze mai potrivite sfarsitului de secol XX, si mai pertinente conditiei unui copil de la oras care se pregateste sa mearga la scoala, deoarece eu doream sa ii povestesc despre stresul la care sunt supusi astronautii in timpul calatoriilor lor in afara atmosferei terestre, si posibilele tulburari de comportament care pot apare la acesti astronauti, pe care eu le studiasem deja cu mare interes din cartea despre calatoria lui Mickey spre Luna, carte care continea un text si poze cu informatii mult mai complexe decat cartile cu personajul Helga de la tara...ceea ce mie imi placuse mai mult, insa imi ridicase si niste intrebari asupra informatiei noi oferite despre problema stresului din mediul inconjurator si efectul lui asupra performantei in diverse competitii, si nu avusesem inca cu cine sa pot discuta despre aceasta, prin urmare mi-ar fi facut placere sa aflu si opinia d-nei psiholog despre trend-ul behaviorist american post 1968 predominant skinner-ian, (trend despre care abia ceva mai tarziu mi-am dat seama ca fusese conceput si cu ajutorul unor informatii provenite in decada anterioara din partea cealalta a Cortinei de Fier in timpul Razboiului Rece Vechi, in timpul unei scurte ferestre de oportunitate pe timpul dl. Allen Dulles si dl. Ivan Serov, cat au fost dansii o idee mai independenti decat de obicei...insa...s-a bagat Chomsky pe care nu il invitase nimeni si nu il intrebase nimeni nimic, si a stricat totul !...LOL ! Just kidding ! Mai e un pic si o sa incep sa-l descriu ca agent dublu diversionist de tip francez...din astia chiar ca sunt mai rari...sau o sa dau vina pe el pt. toate fiasco-urile care au afectat toate serviciile de inteligenta si schimburi de informatii utile din anii '70 !...LOL !)

D-na psiholog s-a plictisit si dansa probabil foarte repede de povestile mele, nu mi-a oferit nici o informatie noua sau utila, si nici macar nu am apucat sa ii prezint opiniile mele despre metodele de relaxare pe care le pot intrebuinta copiii de la tara care au ocazia sa calatoreasca in afara perimetrului cunoscut al satului lor si care se pot simti stresati din cauza aceasta, si, dupa ce a vazut ca, in ciuda faptului ca eram de la oras, stiam totusi sa recunosc diferenta dintre un tractor si o vaca, m-a declarat apt sa intru in cls. I-a.

Cls. a I-a mi s-a parut foarte usoara, doar ca nu mi-a placut ca trebuia sa scriu diverse litere de 25 de ori fara stersaturi, care sa arate si frumos si ordonat asezate in pagina, astfel incat trebuia sa ma chinuiesc sa estimez cate litere ar putea incapea pe un rand, astfel incat sa nu arate nici prea inghesuit, nici prea rasfirat, ca sa pot reduce riscul respingerii de catre departamentul CTC administrat de mama, care adesea ma punea sa imi refac temele daca nu respectau STAS-urile prestabilite...si asta chiar inainte sa apara Legea nr. 4 in Buletinul Oficial.

Pot sa mentionez ca nici in cls. II-a, d-na invatatoare nu a aratat prea mare interes despre parerile mele analitice despre influenta sosirii lunii septembrie asupra vietii emotionale a oamenilor, pe care am incercat sa i-o prezint in prima compunere pe care ne-a dat-o de facut dupa ce am inceput acel an scolar, in care eu am scris 4 pagini despre influenta climei regiunilor temperate asupra psihologiei si comportamentului oamenilor ce traiesc in acele zone, facand legaturi emotionale intre descrierea caderii frunzelor ingalbenite si anxietatea scolarilor ce trebuie sa inceapa scoala, insa oferind si indicatia ca acei scolari au ocazia si indatorirea acum sa invete lucruri noi si interesante, si trebuie sa uite de nostalgiile vacantelor, si doar mi-a zis ca am scris o compunere prea lunga, lucru pe care l-am auzit de nenumarate randuri de-a lungul vietii mele de la toti cei carora le-am trimis eu vreodata rapoarte scrise.

De aia incerc sa ma abtin cat pot sa nu comentez inca nimic pe blogul lui Joel, ca daca e vorba de calatorii in zone exotice ale globului, voi fi tentat sa scriu adevarate rapoarte-analiza de Foreign Policy, si am impresia ca tocmai de birocratii de genul meu fuge el in lumea larga.

(Incerc si eu sa promovez in randul gay-ilor ideea ca ar fi preferabil sa faci sex cu aia de care esti mai intai indragostit, sau cel putin infatuat arhetipal romantic, desi stiu ca din punct de vedere realist si practic nu voi avea prea mare succes, deoarece asa ceva necesita efort si disciplina.)

Pt. fostii colegi de facultate absolvita

Astazi fiind sambata, iar eu, aflandu-ma in continuare in procesul de reconvertire de la crestinismul in care am fost botezat fara sa mi se ceara parerea la iudaismul de care sunt atras din admiratie fata de problemele de etica generala promovata, (desi nu am de gand inca sa imi schimb numele de familie nici in cel care era purtat de strabunicul meu patern pre-stramutarea dansului la Bucuresti, nici, cum e inca dezirabil si in Norvegia, intr-unul care sa sune mai scandinav, deoarece am decis ca este etic sa rup odata aceasta spirala comportamentala care mi se pare total vicioasa), m-am decis sa fac o fapta buna fata de fostii mei colegi de facultate absolvita (aia de medicina), cu care si despre care eu in general nu prea vorbesc, deoarece, spre deosebire de fostii mei profesori, i-am evaluat cam prost la caracteristica homofobie...desi, mai recent, m-am gandit ca poate am gresit in 2 sensuri in legatura cu aceasta evaluare pe care am formulat-o poate cam pripit deoarece:

a) mai intai, probabil ca provenea din propria mea anxietate personala si tendinta de a incerca in mod activ sa nu ies in evidenta cu nimic fata de nimeni in acea societate in care mi-am petrecut eu personal decada 1996-2006, si

b) in al doilea rand m-am gandit ca poate mentalitatea acestei generatii de viitori medici din care multi provin totusi tot din familii de medici, (sau, in general, din familii de oameni cu studii superioare din sec. XX), a fost totusi posibil influentata de anxietatea propriilor lor parinti si/sau bunici, care au fost si dansii supusi la diverse filtre, ba chiar si epurari, in decursul secolului XX, caracterizat prin diverse bariere puse din cand in cand pe ici si pe colo in cadrul multimilor de oameni care doreau in mod natural sa-si utilizeze accesul initial la educatia publica generalizata in scopul avansarii intr-o clasa sociala superioara pe baza iluziilor inceputului de secol XX, inca neo(modern)-romantic, care ofereau impresia optimista ca educatia superioara de orice fel ar contribui cumva la prosperitate si propasire sociala verticala a celor care se angajau in ea...acum, in secolul XXI, ceva mai neo(modern)-realist, opinia despre acest lucru devenind mai nuantata, in sensul ca, desi este adevarat ca, in medie, un licentiat cu studii superioare are o sansa de a castiga ceva mai multi bani in decursul vietii sale, totusi acest lucru depinde si de corelatia dintre tipul de studii si economia regionala sau mondiala, care, ultima, vrand-nevrand, este, totusi, si ea influentata de anumite coordonate geografice, si de alti factori socio-culturali comportamentali, plus ca nici nu mai este considerat etic din punct de vedere politic-educativ sa mai creezi sau sa promovezi iluzii din astea de masa, ca pana la urma mai toate se sfarsesc in catastrofe de-a dreptul ingrozitoare pentru toti (cu precizarea ca, totusi, etica de business inca permite promovarea acestor fel de iluzii de masa in ceea ce priveste vanzarea bunurilor de larg consum).


Deci, desi imi rezerv dreptul personal de a caracteriza totusi generatia de viitori medici licentiati din Romania din timpul primelor 2 decade de tranzitie post-decembrista, ca una din straturile socio-profesionale care au aratat totusi un grad de homofobie deasupra mediei, (cu exceptia oarecum surprinzatoare pentru mine, deci meritand sa fie mentionata, a minoritatii colegilor straini vorbitori nativi de limba araba), privit din perspectiva istorica a generatiilor succesive de viitori medici proveniti educativ din zona balcanica a secolelor XX si XXI, eu personal nu doresc sa mentin in sufletul meu resentimente daunatoare sanatatii mele personale, si, promovand in continuare modelul de imbunatatire/corectie/redresare in 12 pasi, (de tip AA), inca recomandabil, dupa parerea mea, (luand sub deliberare etica si de pertinenta istorica, culturala, sociala, si geografica cat se poate de serioasa atat avantajele cat si dezavantajele acestui fel de model de influenta moral-comportamentala), intregii populatii generale cu varsta reala peste 12 ani, (deoarece iau in consideratie si grupurile de suport de tip Alateen), din zona balcanica, posibil interesate de imbunatatire personala si/sau progres social, (indiferent de sex, educatie, profesie, rang social, orientare politica, religioasa, sau sexuala), am sa pun niste link-uri educative despre legatura dintre psihanaliza si homosexualitate, care sa duca la o mai buna clarificare si la posibila diminuare a unor posibile mituri care pot inca dainui in multe minti.


Desi recunosc ca acest tip de comunicare publica numita de mine "educativa" este un gest politic, doresc inca o data sa mentionez ca eu nu ma pricep de loc la educatie, nu am studii formale si/sau certificate de pedagogie de nici un fel, si nici nu am inclinatie si rabdare pentru asa ceva, si, totodata, orice act educativ vreodata perceput ca provenind ca atare din partea mea trebuie considerat la nivel cat se poate de simplu de mitzvah/fapta buna de tip caracteristic compulsiv, (reducator de anxietate personala), deci trebuie tinut seama si de proverbul care ne spune ca un cal de dar nu trebuie in general cautat la dinti, plus ca orice actiune efectuata de mine este de obicei intreprinsa, asa cum eu consider ca este etic de altfel, in scopuri perfect egoiste, eu personal DESCURAJAND cu tarie orice gesturi sau actiuni politic-educative facute pe baze principiale sau in scopuri declarat altruiste, deoarece am determinat ca majoritatea reprezinta actiuni daunatoare linistii si ordinii publice, ba chiar daunatoare securitatii generale pe care eu o promovez in continuare in mod cat mai larg...


...dorind, in continuare, cu aceasta ocazie, daca tot a venit vorba despre educatie, sa recomand si d-lui Daniel P. Funeriu, ministrul actual curent raspunzator de management-ul mult prea complex-ului si supraincarcat-ului de atributii, (astfel practic neimplementabile), Minister al Educatiei, Cercetarii, Tineretului, si Sportului din Romania, ca, in afara de prezentarea mai vizibila pe site-ul acelui minister a persoanelor care se ocupa efectiv de conducerea acelui minister, in afara de a mai incuraja eliminarea de pe site-ul acelui minister a unor opinii total depasite despre teoria educatiei provenite inca, din pacate, de la ISE, si in afara de a studia diverse alte rapoarte posibil educative, sa ia in consideratie la fel de serioasa, printre alte lucruri, si initiativa de a introduce testarea psihologica competenta obligatorie a tuturor educatorilor profesionisti din Romania inainte de angajarea pe post in profesia de educator de orice nivel, si, ulterior, introducerea controalelor periodice competente de sanatate generala, inclusiv mintala, a tuturor educatorilor profesionisti din Romania, pe parcursul intregii lor cariere, deoarece se stie, macar la nivel de bun simt, daca nu chiar mai aprofundat, ca aceasta meserie este atat una stresanta, cat si una de importanta majora pentru bunastarea si securitatea generala a Romaniei, cf. planului strategiei de securitate nationala prezentat de presedintele Romaniei, informat si reintarit si de incurajarile ulterioare ale d-lui Prim Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, dl. David Cameron, in acest sens.


Link-urile educative promise:

http://hem.passagen.se/nicb/psychoanalysis.htm (scrisori de la sfarsitul sec. XX)

http://www.respond.org.uk/support/resources/talks/homosexuality_psychoanalysis.html (1997)

http://www.apa.org/pi/lgbt/resources/therapeutic-response.pdf (raport 2009)

http://www.soulforce.org/article/642 (povesti istorice moral-educative)

http://www.aglp.org/ (suport si educatie profesionala)

http://emedicine.medscape.com/article/293530-overview (updated 4.august.2011)



Cu ocazia postarii acestui post, la care, desi este sambata, chiar am muncit/depus oarecare efort, imi declar incheiata datoria morala de onoare pe care o mai resimteam fata de functionarii Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, si Ministerului Sanatatii din Romania, cat si fata de predecesorii lor din structurile corespunzatoare ale Romaniei si Republicii Socialiste Romania, si ma pot in sfarsit ocupa mai linistit, cu constiinta mai usoara, in continuare de restantele de datorii morale de onoare pe care inca mai consider ca le am fata de functionarii Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, si Ministerului Afacerilor Externe din Romania, si predecesorilor lor din Republica Socialista Romania, (din perioada 1980- 1989), in mod cat mai etic si mai neconflictual posibil in legatura cu datoriile morale de onoare pe care sincer recunosc ca le mai am fata de functionarii intregului Guvern al Statelor Unite ale Americii, (de la infiintarea acelui stat independent, la 4 iulie 1776, incoace), cat si in legatura cu datoriile morale de onoare pe care sunt pe cale de a le acumula, (din 2010 incoace), fata de unii functionari ai unor parti de guvern si guvernanta ale Regatului Norvegiei...toti acestia participand din anul 1980, anul nasterii mele, incoace, in mod activ la educarea mea continua si la dezvoltarea mea personala si profesionala, atat pe perioada monolingvismului meu personal educational roman (1980- 1986), a inceputului bilingvismului meu personal educational romano-francez (1986- 1988), a inceputului trilingvismului meu personal educational romano-francezo-englez (1988- 1992), a perioadei de predominanta educativa personala si profesionala timpurie de influenta americana (1992- 1996, care include continuarea relatiei mele speciale cu USIA si inceputul important, in 1995, al accesului meu liber personal la Internet), a perioadei mele de dezvoltare personala si profesionala legata de studiul diverselor probleme de relatii publice si internationale (1996- 2001), a perioadei de dezvoltare ulterioara de interese mai aprofundate fata de practici de securitate globala (2001- prezent), a tentativelor mele de interes episodic catre dezvoltarea aptitudinilor mele practice personale si profesionale in disciplina diplomatiei (1980- prezent, probabil destinata esecului, datorita lipsei mele de talent nativ catre asa ceva, cat si datorita supraincarcarii mele plurilingvistice, mai ales din 2010 incoace)...


Doresc sa dedic acest post d-lui Bent Flyvbjerg, pe care, evident, nu am de unde sa il cunosc personal, insa care mie personal mi-a devenit deosebit de simpatic, nu numai

A. datorita numelui sau, care pe mine m-a intrigat in mod placut, "Bent" fiind:

1) nu numai prescurtarea scandinava a placutului nume Benedict, purtat si de un calugar devenit ulterior sfant catolic, la origine aparent destul de moderat si interesat de reguli etice de conducere administrativa de manastiri, dar si

2) numele unei piese de teatru, ulterior devenita si film cunoscut care a castigat Pris de la Jeunesse la Festivalul International de Film de la Cannes din 1997, (an destul de important pentru mine personal deoarece este anul in care eu mi-am pierdut definitiv si irevocabil virginitatea, incalcand cu buna stiinta si inca in mod premeditat niste legi pe atunci in vigoare, lucru pentru care nu voi incerca sa imi gasesc scuze spunand ca eram minor), cat si

3) numele unei comedii romantice educative mai recente, iar

"Flyvbjerg" putand fi interpretat fie ca posibil provenind din expresia "muntele zburator", fie, preferabil mie, si totodata, cred, mai potrivit dansului, din expresia "zbor peste munte", dar si...(in continuare simpatic)...

B. in urma publicarii acestui studiu, care mie mi-a servit drept sustinator de morala in timpul depunerii efortului de concepere a acestui post extraordinar de complicat, drept care ii urez si dansului sanatate si putere de munca in continuare.



Eugen Craciun (alias Rudolph Aspirant)

27.august.2011
22:22, Oslo

Un(en)titled

Descumpanire

Observ ca Nelson ma cam evita de cand a venit inapoi de la Nuuk. A venit la mine direct de la aeroport vineri seara, dar dupa aia dus a fost, si nici nu m-a mai sunat. Nu cred ca are vreo legatura cu faptul ca mai e totusi inca o luna pana la 20 septembrie...poate...cine stie ?...ma gandesc ca o fi citit ce am scris intr-un comentariu acolo sub "Fuga de raspundere personala" in legatura cu faptul ca nu vreau sa ma las sedus de el, si s-o fi simtit atins in orgoliul personal. Naiba stie. La inceput venea la mine direct de la altii, si pleca de la mine direct la altii, dar dupa un timp am inceput sa petrecem mai tot timpul liber impreuna. Dupa aia a intervenit si perioada aia de fantezii despre casatorie/exclusivitate, despre care parca am cazut de comun acord sa ramana la stadiul de fantezie. Ma rog, recunosc ca m-a mai intrebat o data vineri seara de ce nu vreau sa plec impreuna cu el in ianuarie, si tin minte ca, fiind probabil cam ametit cu un coniac prost de data asta, m-am bosumflat ca un copil de 4 ani si am zis repetat "uite-asa, nu vreau", "nu vreau si gata". Nu cred totusi ca din cauza asta ma evita. O fi ocupat.

Accident de masina sau atac de cord nu cred ca a facut. Mai stau pana la 8, si, daca nu ma suna, o sa-i dau eu telefon, desi presimt deja ca o sa fie distant.

Si nici n-am apucat sa discut cu el daca si cum vom sarbatori impreuna 20 septembrie, (care, printre altele, e si aniversarea zilei in care Ferdinand Magellan a plecat in anul 1519 dupa Christos in calatoria sa de circumnavigare a globului). Eu as fi vrut sa il conving sa ramana in uniforma dupa serviciu, si sa mergem macar 2 minute pe strada tinandu-ne de mana...dar nu cred ca ar fi vrut...deoarece lui nu ii place sa faca gesturi politice in public, chiar daca primeste aprobarea sa le faca.

A propos de uniforma...de obicei nu vine la mine imbracat in ea, dar daca s-a intamplat vreodata, si-o ascunde in debaraua de pe hol. Este extraordinar de respectuos fata de ea. Nu cred ca o sa se supere dl. Leon Panetta pe el din cauza ca am scris eu despre relatia mea cu el pe Internet inainte sa se faca 20 septembrie. De altfel, dl. Leon Panetta este, dupa parerea mea, un tip foarte simpatic.

--------------------------------

Tocmai m-a sunat. Vine pe la 8.30. In week-end a lucrat, iar azi fost toata ziua in sedinte.

For vennen min, Aleksander, og Diacritica bloggens lesere

La cofetarie

Deoarece azi la ora 14 s-a incheiat ploaia si a rasarit soarele, ca de obicei, de cate ori e soare pe aici, eu imi amintesc de bunica mea. Azi nu a fost o exceptie, si, deoarece mi-am amintit de rulourile ei cu crema de vanilie, dupa ce mi-am luat tigari de la biserica din colt, m-am decis sa fac un ocol si pe vizavi, zona de obicei neglijata de mine, ca sa vad daca la cofetaria lui Frederick are cumva tarta cu zmeura si cu crema de vanilie, deoarece la Meny nu are decat fara crema de vanilie. Din pacate, am observat ca Frederick's se inchide in zilele de lucru la 15.30, gandindu-se poate ca doar persoanele somere si pensionate au chef de prajituri, (nici copiii nu ies de la gradinita asa devreme in Norvegia !), asa ca am ramas o clipa indecis pe coltul de traversare inapoi, gandindu-ma la acea crema de vanilie pe care nu imi era scris sa o mananc chiar astazi.

Profitand de indecizia mea, imediat s-au apropiat de mine 2 misionari mormoni, si, daca de obicei imi place sa discut cu diversii misionari, ca sa ii fac sa se simta in largul lor in public, si sa nu se teama ca populatia strazii norvegiene nu doreste sa ii bage in seama, sau, mai rau, sa ii ia la goana, azi chiar nu aveam chef de misionari, ci doar de crema de vanilie. Asa ca le-am zis de vreo doua ori "nu", prima oara ca sa le transmit ca nu eram interesat de conversatie, si a doua oara ca sa le transmit ca nu doream nici sa primesc o carte sau mai multe de vizita de la ei, si am plecat mai departe, simtindu-ma vinovat, si mergand incet, ca sa nu aiba impresia ca fug de ei.

Nelson e in voiaj de afaceri si nu se intoarce decat vineri seara. Si deja imi e dor de el. Ce naiba o sa ma fac dupa ianuarie incolo ? Si nici nu am cu cine sa il insel, ca mi-e lene sa ma imbrac din nou, si sa ma duc tocmai in oras, la 4 statii departare.

Fuga de raspundere personala

Am descoperit, pt. mine insumi, ca este posibil ca birocratia sa descurajeze introspectiunea intotdeauna etic necesara unui bun analist de informatie. Deci nu numai ca dauneaza la securitatea generala, (din cauza agresivitatii pasive pe care o cultiva in randul personalului si a rigiditatii obstructioniste de canale de comunicare interagentie eficiente), dar, prin influentarea negativa a procesului competent de analiza, poate crea si piste tactice gresite. Pe de o parte e bine ca stim deci ca asta este un punct semnificativ mereu vulnerabil (per total) in tarile cu sisteme politice totalitare, dar pe de alta parte e rau, ca se pare ca este si poate chiar ramane un punct vulnerabil si in cadrul unor institutii si agentii de securitate importante din tarile cu sisteme politice democratice.


Eu de exemplu stiu foarte bine de ce deplasez problema la chestii generale care nu ma privesc decat partial, deoarece NU am, (si nici nu urmaresc), o functie executiva managerial-administrativa si prefer sa imi pastrez pozitia de rotita independenta in diverse angrenaje, mereu potential inlocuibila. (Imi place mie chestia asta, sa ma simt mereu potential inlocuibil si utilizabil de diversi, nu numai pt. ca raspunde tendintelor mele masochiste, dar si pt. ca imi ofera iluzia unei posibile independente, si, totodata speranta ca imi ofer singur posibilitatea sporita de a explora angrenaje cat mai diverse, manjindu-ma cu ulei informativ de la toti !)


In cazul meu, eu imi deplasez atentia mea acordata mie insumi catre atentie acordata de mine altora deoarece este prea anxiogen pentru mine sa ma gandesc cum o sa fie dupa ianuarie 2012, dupa ce pleaca Nelson. Ca stiu deja destule despre mine ca sa nu imi fac vreo iluzie ca as putea vreodata in mod realist sa incep sa ii scriu scrisori ! Iar cum e cu sms'urile care nu sunt comunicate de urgenta m-am lamurit deja. Mereu se lasa cu concluzii neplacute despre propriile mele competente ! Plus ca oricum, majoritatea sunt lipsite de vreo finalizare sau alta utilitate concreta, si imi si incarca degeaba memoria telefonului mobil si ma fac sa pierd timpul, fiind nevoit sa sterg din cand in cand pe cele neesentiale acumulate acolo.


Mai bine ar fi sa incep sa fac "doliu" anticipativ si sa incerc astfel sa il evit pe ala care o sa vina tocmai in februarie, care e si asa o luna destul de stresanta pt. mai toti locuitorii Emisferei Nordice localizati deasupra Tropicului Cancerului. Hai sa imi inchipui ca Nelson nu mai e aici, si ca n-o sa fie aici nici maine. E mai usor sa fac asta chiar acum, deoarece in clipa asta doarme linistit fara sa sforaie, iar maine, adica deja azi, (ca e dupa miezul noptii), va trebui sa plece devreme, pe la 5.30, deci, daca o sa fie atent sa nu ma atinga si sa nu faca prea mult zgomot cand inchide usa, ma voi trezi probabil singur. Mi s-a mai intamplat sa ma trezesc singur, deci asta nu ar fi o tragedie greu de suportat. Eu mi-am facut deja datoria, rugandu-l politicos, dupa ce i-am zis ca nu am de gand sa-mi parasesc postul din Norvegia pentru el, sa ia in consideratie sa se mute aici, in apartamentul meu, cu totul pe lunile astea care au mai ramas, astfel incat sa putem profita cat mai mult de prezenta, presupun, reciproc placuta, a celuilalt, insa el m-a refuzat, la fel de politicos, deoarece, si-a dat, bineinteles, seama ca rugamintea era de forma.


Nu prea le am eu cu conversatia inutila, de tip "chit chat", in real life, dar totusi ma obisnuisem sa comunicam verbal cam zilnic in ultima vreme, fie si doar la telefon, daca nu in persoana. Plus ca timbrul si accentul din Michigan al vocii lui Nelson ma fac intotdeauna sa zambesc, si in nici un caz nu ma adorm cum o fac conversatiile pe accent norvegian. (Era sa intru deja in mare bucluc din cauza asta la Serviciul 1, deoarece s-a remarcat ca imi pierd interesul de cate ori mi se adreseaza cineva care simte nevoia sa isi descarce anxietatea sau frustrarea asupra mea. E vorba despre colegi cu care nu lucrez direct, nu despre aia din echipa, partenerii de afaceri, sau diversii clienti de la business-ul de phone sex, sau de la ala de securitate.) Accentul asta norvegian suna chiar a cantec de leagan, si mi-a venit o data ideea de a-l incerca chiar pe rol de muzica de surdina daca ai vreodata de negociat ceva cu vre-un terorist ne-scandinav...in cazuri din astea cu luari de ostatici, de exemplu. E doar o idee de incercat, de ce nu ? Ca va zic eu ca accentul texan sau ala italian, (fie de nord, fie de sud), nu ajuta, ba chiar dimpotriva. Iar ala frantuzesc cel mult poate creea un moment diversionar de surpriza, util poate doar in perioada imediat precedenta unui atac de tip SWAT, dar in nici un caz a la longue. Limba romana, desi poate avea unele accente dulci, este, din pacate, total inutilizabila din cauza existentei cuvantului "da", care este recunoscut de mai toata lumea ca rusesc, deci creeaza automat paranoia, si numai de asta nu ai nevoie cand ai de negociat ceva cu un terorist care a capturat ostatici. (Pe teroristii de origine scandinava, desi din astia, in mod realist, nu au fost, si nici nu o sa fie prea multi, totusi o zic, just in case, numai accentul german ii va convinge sa faca ce vrei tu, iar cel olandez ii va confuza usor, cam cum ar face franceza la cei ne-scandinavi.) (Daca intereseaza pe cineva, pe mine personal ma dai gata vorbindu-mi in limba araba. Dar oricum eu sunt f. maleabil cand e vorba de negocieri, si nici nu am de gand sa devin terorist, daramite sa mai am si grija de oameni ostatici in timpul liber.)


Deci sa imi inchipui cum ar fi fara N....Primul lucru pe care o sa-l fac va fi, bineinteles, sa il contactez pe M. si sa ii platesc eu biletul pt. un week-end all inclusive in Norvegia, in locatia preferata de el...ca daca ii decontez eu diurna, am mai multe sanse sa accepte sa se deplaseze pana la mine. (Serviciul lui nu ii va plati deplasarea pana la mine, deoarece s-a convins demult ca nu are nimic util de obtinut de la mine, eu neavand expertiza de securitate sau calitate in domeniul conductelor de petrol, fabrica de tevi si elemente de incalzire a strabunicului meu patern ne mai existand de mult si nici nefiind vreodata revendicata de vreun membru al familiei mele, Gen. D. cu expertiza pe comert cu produse de economie national vitale fiind deja pensionat, iar numele lui Mihai cu Pompele eu oferindu-l de mult in clar la oricine ar putea fi interesat pe plan global.)


Trag astfel concluzia linistitoare pt. mine ca nu o sa fie chiar asa de rau dupa ce va pleca N. cum crezusem la inceput, doar ca va trebui sa depun ceva efort financiar in plus, ca sa il mai atrag pe M. pe aici, in timp ce imi gasesc alt partener mai stabil de tipul lui N....recunosc, totusi, ca nu va fi prea usor sa fac asta. Obosesc numai cand incep sa ma gandesc ce efort va trebui sa depun...mai ales ca acum s-au lamurit mai toti agentii profesionisti din orasul asta ca efectiv nu le pot fi de nici un folos. Adevarul e ca am primit deja indicatii sa caut ceva arabi, dar din aia cu adevarat de interes, fie economic, fie informativ, nu prea sunt pe aici. Si chiar daca o fi vreunul, se bat toti pe el, ca sa castige bonus la salariu, sau chiar o trepta superioara de salarizare, si se stie deja ca eu nu sunt interesat nici de asa ceva.


Oare cu ce m-ar putea pe mine interesa cineva asa in mod deosebit, astfel incat sa incep eu sa fac ce vor ei ? Santajul in cazul meu nu prea merge, deoarece imi scriu in mod activ autobiografia autocritica pe net, deci mari secrete nu prea mai am de zis. Black-book am si eu, ca toata lumea. Avantaje financiare ? Care sa fie alea mai mari decat o pensie de tip scandinav...daca supravietuiesc pana atunci, evident ? Cu indragostitul si dilema loialitatilor servici vs. personal m-am lamurit de mult cum e, deoarece m-a invatat experienta Eduard, si acum m-a reconvins experienta Nelson ca este posibil sa rezisti si la asta. Cu ce naiba mai poti sa atragi oare pe cineva in afara de bani si sex ? Cu amenintari directe la securitatea personala, evident, sau la securitatea persoanelor dragi mai apropiate. Din fericire, am avut noroc ca atat eu cat si ele traim in zone relativ protejate de astfel de posibile incidente, si nu suntem nici thrill-seeker-i din fire. Iar ideea de copil am amanat-o pe timp nedeterminat, si am impresia din ce in ce mai bine conturata ca o sa ramana la nivel de nostalgie. Trag astfel concluzia, poate utila si pentru altii, nu numai pentru propria mea linistire sau promovare, cine stie, ca cei mai siguri agenti de informatie si securitate sunt de fapt persoanele de orientare homosexuala, cu temperament de tip ne-thrill-seeker si ne-gambler, care isi extrag oarecare satisfactie dopaminergica mereu totusi necesara din consumul de nicotina, care provin in mod ideal si din familii care contin membri care au lucrat deja pe diverse domenii de informatie si securitate, care au niste inclinatii de tip narcisist, care sa ii faca atenti asupra lor insisi indeajuns de mult incat sa fie in stare, dupa un training f. simplu, sa poata lua si asta in consideratie cand isi alcatuiesc sau formuleaza rapoartele informative sau analitice, (astfel incat propriile prejudecati inevitabile sa le influenteze cat mai putin validitatea informatiilor transmise, astfel incat acestea sa poata fi cat mai utile oricarui client sau partener de interes). Daca sunt indeajuns de plictisiti, si au mult timp liber, pot urma si training simplu pt. eventuale activitati de tip contra-informativ, si cu asta am acoperit cam tot spectrul necesar oricarui serviciu profesionist serios modern de Inteligenta. Problema de tip James Jesus Angleton ridicata mai ales in serviciile de stat inevitabil birocratice, indiferent de sistemul politic, ramane insa o problema de optimizare semnificativa a carei importanta nu trebuie desconsiderata, insa, dupa parerea mea, rezolvarea ei nu poate fi obtinuta decat la nivel de think tank apolitic, si din astea de calitate nu prea cred ca exista prea multe pe lume.



EC/RA
15. august. 2011 (Anno Domini)
02:35, tot zona Oslo- Copenhaga

Cursul de fizica atomica

...se amana pe timp nedeterminat, din lipsa de fonduri de la buget. Plus mi-am reamintit metodele de "stalling" pasiv-agresive de cand am si eu, ca multi altii ca mine, un contract si cu o firma de stat. Dar zau daca nu-mi displace cand chiar ma simt nevoit sa ma comport in acest fel doar ca sa primesc evaluare pozitiva de la serviciul de cadre.

Doresc sa transmit, in schimb, ca port in continuare deosebita recunostinta d-lui general (ret.) D. si d-lui colonel (ret.) T. pentru suportul lor activ fata de cariera mea, si le pot spune sincer ca eu am invatat multe de la dansii, chiar si in timpul clipelor de relaxare cand nu incercau sa ma invete nimic.


Dl. gen.-ret. D. are asa o maniera amiabil sfatoasa, dar si degajat prietenoasa, de tip "baiat de gasca", fata de generatia tanara, care il face deosebit de eficient pt. stabilirea unui prim contact de incredere, util atat in negocierile de afaceri, cat si in activitati de recrutare de personal sau de culegere/folosire de informatii utile in scop vital national. De altfel cred ca si din cauza contributiei dansului si a fostilor lui elevi si colegi functioneaza economia Romaniei in mod surprinzator de stabil in ultima vreme. Mie imi placeau mai mult povestile cu exemple de tip "barfa", deoarece astea imi confirmau atat natura empatica cat si aptitudinile de fin observator al firii omenesti ale d-lui gen.-ret. D. Si recunosc ca aveam si eu pe atunci nevoie de modele. Dar nu aveau cum sa nu te fascineze povestile dansului din tinerete...cum a scapat o data din pura intamplare dintr-o situatie care s-a lasat cu luare de ostatici in Africa, cum era Thailanda inainte sa fie "invadata" de norvegieni, cum a fost cu taierile de buget pe M.A.E. dupa vizita lui Ceausescu in Brazilia, cand acesta a fost aparent frapat de luxul ostentativ in care se relaxau diplomatii romani la vremea aceea...cine stie, ma gandesc eu acum... poate de aia o fi fugit si Pacepa, din cauza ca diplomatii saraciti nu ii mai ofereau informatiile de calitate necesare pentru mentinerea pozitiei sale de inalt consilier, plus ca precis prevazuse si el ca nici pensia pe D.I.E. nu o sa fie prea nemaipomenita...dar astea sunt speculatii de-ale mele, nu au de a face cu dl. gen.-ret. D., om activ de teren care oricum nu avea cum sa aiba o parere prea buna despre functionarii de birou ca Pacepa.

Dl. col.-ret. T este mai modest si introvertit decat dl. gen.-ret. D., si totodata mai harnic la acumulare de cunostinte...tot timpul studiaza, pe cand dl. gen.-ret. D este de parere ca tot ce trebuie sa stii inveti la gradinita. Dl. col.-ret. T rar ofera informatie in mod spontan, insa raspunde cu placere si lux de amanunte extraordinar de educative si interesante daca este intrebat. Este mai anxios si mai prudent din fire decat dl. gen.-ret. D., care este un gambler, (desi nu de nivel patologic), si un thrill-seeker. Originar, dl. col.-ret. T. este din zona subcarpatica, pe cand dl. gen.-ret. D. este dunarean. Ambii au provenit din familii mai sarace decat familiile sotiilor lor, (care sunt amandoua bucurestence de origine mic burgheza), insa nu s-au casatorit de loc din interes, si au avut si continua sa aibe casnicii extraordinar de solide.

De la gen.-ret. D. afli despre oameni, de la col.-ret. T. afli despre organizatii. Iar de la lt.-col.-ret. N. afli cel mai bine despre efectul direct al conditiilor de munca asupra sanatatii diversilor tehnicieni de teren. D-na G. este extrordinara pe probleme de audit financiar, iar d-na. M. pe probleme practice de training de personal.

Toti, dar absolut toti, pe rand, asa cum i-am cunoscut eu de-a lungul timpului, m-au descurajat sa urmez o cariera de munca de teren, nici macar de analiza de birou, ci m-au indrumat catre serviciile de protocol, si asta chiar fara legatura cu anumite stereotipuri larg raspandite re. orientarea mea sexuala. Adevarul este ca pe perioada activitatilor domniilor lor nici nu prea existau agenti de protocol de felul meu, cei folositi pentru diverse actiuni punctuale nefiind angajati directi ai unor institutii sau organizatii de stat, ci doar colaboratori temporari mai mult sau mai putin voluntari. Deci or fi vazut vreo posibilitate de dezvoltare de nisa in care doreau sa ma plaseze pe mine ca "deschizator de drum".  Sau poate ca i-o fi impresionat placut curiozitatea mea fata de amanuntele cotidiene ale serviciilor si profesiilor lor, si si-or fi amintit de entuziasmul pe care il avusesera si dansii la inceput de drum in cariera, fiecare din ei "deschizator de drum" intr-un anume fel pe domeniul propriu de activitate, si or fi apreciat ca "merit" sa le fiu emul. Ma simt oarecum vinovat ca le-am inselat si dansilor aceste sperante pe care si le-or fi pus in mine. Dar asta e...este poate chiar mai bine, am considerat eu, studiind aspectele etice ale problemei, ca pe mine nu te poti baza absolut de loc.


EC/RA
13.august.2011
19:43, Oslo-Harare

Dear Roger,

Look at me. Can you get the sense from this picture that, although a bit hung over, I was trying to be, or at least to appear to be realistically, in fact authentically sincere ? 1983...where was I then ?

After my trip to London between March and June, I spent the rest of the summer in Bucharest, watching some movies, reading some books, walking around, thinking about my past and my future, and enjoying the present. I didn't spend too much time thinking about you, your opinions and statements, or about your interpretation of my chosen careers.

From all the stuff I experienced that summer in Bucharest, I particularly remember a staircase from inside this building which no longer exists:

I usually remember most of the cobbled streets I walked on in my life, but not this particular one. I only remember the sunlight streaming through the windows as I was on that staircase inside this buiding. I was supposed to take part in a job, but it was vacation time for all, so I ended up just visiting that building, then going back to the apartment. Nothing much happened afterwards until November.

I will not fall into the trap of starting to formulate value judgments about which actor other than you may have had better PR uses for my various employers over time. I'll just say that I think I like Mr. Caine a little better than I like Mr. Connery, but I just cannot explain why, plus it has nothing to do with my screen name, (James C. Bond), or with Mr. Ian Lancaster Fleming's literary fiction character.

Sincerely yours,

EC (JCB, aka Rudolph Aspirant)