Mai sunt aproximativ 24 de ore pana la D-day-ul picnicului corporatiei mele, cand am planificata si ora H dedicata relatiei mele cu Hector, (la mine insa, spre deosebire de Operatiunea Overlord, acea ora fiind stabilita mai spre sfarsitul zilei, deoarece eu, spre deosebire de COSSAC Morgan & Monty, si gen. Dwight D. Eisenhower, am prins din zbor oportunitatea de a lua in considerare si ce am citit in ultima vreme pe Internet despre influenta factorului oboseala asupra deciziilor oamenilor, lucru care nu imi poate fi decat util in indeplinirea cu mai mare sansa de succes a planurilor de exercitii tactice stabilite pentru aceasta zi.)
Cred ca mi-am indeplinit in mod exemplar sarcinile pe care mi le-am trasat in aceasta saptamana premergatoare, atat in real, cat si in virtual, chiar exagerand cu constiinciozitatea pe alocuri, ingaduindu-mi si exercitii mai periculoase de incursiuni de recunostere peste linia frontului, decizand si sa ma retrag din actiuni de schimb de informatii considerate mai imprudente la momentul potrivit, ingaduindu-mi si momente de meditatie si reverie personala, cat si utilizand din plin mass-media pentru campaniile de dezinformare necesare obisnuite, alegand chiar si unele canale noi de comunicare decat alea pe unde apaream mai frecvent in ultima vreme.
Cred ca insusi generalul George S. Patton, Jr., unul din modelele mele personale, la care m-am gandit din cand in cand, pentru suport moral, in ultima vreme in timp ce ma uitam la serialul The Pacific, ar putea aproba activitatile mele reale si virtuale din ultima saptamana !
Recunosc ca mi-ar fi fost MULT mai usor daca as fi ascultat de parintii mei, si as fi avut astfel, poate, sansa sa merg pentru studii postuniversitare la NPS, si ar fi fost de asemenea mult mai bine daca as fi fost mai putin las din fire si mai matur psihologic si nu as fi abandonat armata din motive superficiale si as fi avut, astfel, poate, sansa sa studiez si la SAMS, insa nu are rost sa pierd timpul plangand dupa laptele varsat, (mai ales ca eu nu pot sa sufar laptele oricum), si chiar poate as putea sa folosesc consecintele greselilor mele lasate in urma drept firimituri-repere de drum calauzitor, la fel ca Hansel si Gretel, ca sa nu repet aceleasi greseli decat in mod controlat, daca este posibil, pe viitor.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar