Propunere pt o noua leapsa originala !

Fiind din ce in ce mai stress-at in ultima vreme deoarece nu m-am mai indragostit de nimeni special de destula vreme, plus, bazat pe experienta mea personala, STIU deja, cu oarecare anxietate anticipatorie crescanda, (atat placuta cat si neplacuta in acelasi timp), de cam cine va urma sa ma indragostesc si cu ce rezultate, observ ca am devenit in paralel din ce in ce mai creativ. Mi-a venit, prin urmare, o NOUA idee pt o intrebare de leapsa, pe care o poate prelua oricine, si anume raspunsul la intrebarea "Care sunt cele top 3 site-uri preferate de dvs din blogroll-ul meu (eventual si de ce) ?"

Cred sincer ca bloggerii care se vor decide sa preia aceasta lepsa vor putea beneficia de mai multe avantaje destul de concrete, dintre care nu cel mai neinsemnat ar putea fi chiar si capatarea motivatiei de a-si face update-uri necesare in blogroll, acum cat mai e inca timp si nu vor fi cu totii ocupati de alte activitati casnice de tip curatenie, si/sau alte planuri de concedii si de efectuat alte achizitii majore recomandabile in anticiparea sarbatorilor de iarna, plus chiar poate de a-si imbunatati aspectul si tematica propriului lor blog in speranta de a fi remarcati ca demni de a fi alesi si ei printre top 3 daca sunt cumva plasati in blogroll-urile altor posibili participanti la aceasta leapsa.

Totodata, nu vad nici un posibil dezavantaj mai mare decat cele comune goanei competitive dupa popularitate din timpul scolii generale, ale carei consecinte fiind larg cunoscute de mai toti, nu risca, sper, sa devina chiar intolerabile, sau sa creeze nimanui, Doamne fereste, consecinte adverse serioase pe termen lung, decat poate in cazul unor bloggeri care se stiu fie deosebit de ambitiosi, fie deosebit de sensibili la respingere, sau chiar au experienta unor consecinte adverse pe termen lung care sa fi rezultat direct din experiente real neplacute survenite in timpul competitiilor din scoala generala, deci sper ca fiecare sa isi cunoasca propiile vulnerabilitati destul de bine inainte de a se angaja in vreo propunere anume venita de la mine, deoarece eu nu doresc sa fiu tras la raspundere.

In plus, din exces de prudenta, reamintesc tuturor intrebarea frecventa a majoritatii parintilor copiilor de varsta de scoala generala ai lumii, "Pai ce, daca Gigel iti spune sa te dai peste cap, sau sa te agati de tramvai, etc., trebuie sa faci tu imediat tot ce-ti spune el ?", care este adesea rostita in paralel cu intrebarea, "De ce nu esti si tu asa ca Gigel, de ex silitor, politicos, ambitios, simpatic, etc. ?"

Caut barbat civil sanatos 35-40 ani realist

Continuand sa imi pun diverse probleme teoretice cat mai dificile ca sa nu ma gandesc la cele mai practice la care ar trebui sa ma gandesc, (de exemplu cum sa imi gasesc un nou job nr 2 dupa anul nou, deoarece totusi doresc sa-mi cumpar si eu o masina si din veniturile de lucrator de sex telefonic e realist mai greu si va dura mai mult), nu reusesc sa gasesc un personaj literar de sex masculin pe care sa il aprob ca autentic complex realist. Femei am mai gasit, desi cele fericite si cat de cat obisnuite erau mai tinere, iar cele de 35-40 de ani erau in principal nefericite la niveluri chiar tragice, desi totusi, cf mass-media, depresia nu afecteaza decat cca 1/5 din oameni. Personaje universale care pot fi atat barbati cat si femei la modul cat mai realist posibil am gasit, in principal datorita d-nilor Flaubert si Tolstoy. Dar masculin-masculin plus civil, adica non-concentrat pe timp de razboi, nu imi vine nici unul in minte. Desigur, nu ma pot lauda ca am citit prea multe carti. E posibil ca sa fi vazut mai multe carti ecranizate decat carti citite de mine personal. Drogati si alcoolici realisti de toate varstele par a fi pe toate drumurile, desi, cf mass-media, alcoolismul nu afecteaza deca cca tot maxim 1/5 barbati, iar dependenta de droguri ilicite e mult mai rara. Barbati mai in varsta de 45-50 de ani si chiar pensionari realisti am mai vazut in filme, in principal datorita necesitatii gasirii de roluri adecvate pt stelele de cinema de tip actor de caracter imbatranite. Nu gasesc unul sanatos civil de 35-40 de ani, adica cat de cat in tranzitie de la adultul tanar la adultul matur. Este posibil totodata ca nu ma uit destul la filme documentare, deoarece este posibil ca unele din ele sa prezinte si destine de oameni cat de cat obisnuiti si sanatosi, care ar putea sta la baza unor eventuale personaje literare realiste interesante. De exemplu nu stiu daca a fost vreodata facut un film documentar despre cariera jucatorilor de cricket profesionisti dupa ce se retrag din meseria lor de baza, (ca in cricket se retrag destul de devreme, arata si destul de fotogenici, plus par totodata a fi destinati unor destine mai obisnuite decat jucatorii de fotbal).

Nu e ceva esential. Cred ca pot trai bine mersi si in continuare fara a afla daca un asemenea personaj exista. (Pot trai bine mersi in continuare si fara a-mi achizitiona o masina, deoarece Bartek tocmai si-a cumparat un Audi A 6, si, daca il las sa imi puna manele central-europeene mai des, ma va lasa si el pe mine sa ma plimb cu ea, de cate ori am chef sau am nevoie). Daca acest personaj ar fi si gay, ar fi de nivel ideal din punctul meu personal de vedere, insa nu doresc sa fiu excesiv de egoist si nici sa imi fac vise utopice.

Dilema pt vacanta de Mos Nicolae

Mai am o saptamana, maxim 2, de ragaz meditativ pt a ma decide unde sa imi petrec noaptea in care de obicei astept sa vina Mos Nicolae (5 spre 6 decembrie), la Londra sau in Andaluzia. Am remarcat de-a lungul anilor ca, desi Mos Craciun m-a gasit fara gres oriunde ma aflam in lume, chiar si fara sa il anunt din timp de o eventuala schimbare de adresa, de cand am trecut de varsta de 18 ani, Mos Nicolae a avut dificultati de a ma gasi daca eram departe de Romania. Am pus asta pe seama faptului ca este posibil ca agentia lui Mos Nicolae, fiind plasata in Turcia, (plus mutandu-se dintr-un loc in altul de-a lungul timpului, ajungand la un moment dat chiar sa aiba si o filiala la Bruxelles, probabil pt a-si imbunatati legaturile cu zona UE), sa nu beneficieze de ultima tehnologie in mentinerea unor liste de adrese corecte si urmarirea miscarilor tuturor oamenilor lumii la acelasi nivel de abilitate logistica detinuta de agentia lui Mos Craciun localizata in Finlanda, si face tot ce poate doar in legatura cu persoanele de varsta minora. Probabil ca tot de aia Turcia nu va fi primita prea curand in spatiul Schengen, (iar in legatura cu primirea in UE inca se lupta cu birocratia de la Bruxelles).

In legatura cu Londra am impresia ca m-ar tenta si oportunitatea de a viziona niste spectacole de calitate superioara. Pe de alta parte, o calatorie in Andaluzia ar fi probabil mai util educativa pt mine personal. Cluburi precis ca voi gasi in ambele locuri.

 

Travesti- partea 2

De la admirat la atins, apoi la luat de pe umeras si probat in fata oglinzii a fost, desigur, numai un pas. Desigur ca fustele obisnuite de zi cu zi nu m-au tentat in mod deosebit deoarece prea semanau a uniforme, si am fost atras in principal de bluzele si rochiile din materiale mai fine si mai elegante.

Am inceput cu bluzele deoarece mi se pareau mai abordabile si mai usor de probat, majoritatea cu nasturi in loc de fermoare, fata de care eram oarecum intimidat deoarece imi era frica sa nu cumva sa prinda din greseala vreun capat de material si sa il destrame, plus nasturii mi s-au parut intotdeauna niste obiecte fascinante, demne de admirat in sine.

Doua bluze mi-au placut in mod special, ambele fara maneca, una din matase naturala de provenienta asiatic indepartata, de culoare crem uni si alta dintr-un material asemanator batistului din bumbac cu broderie englezeasca in forma de floricele cu niste gaurele festonate in centru, care aceasta chiar fusese adusa de tata cadou pt mama tocmai de la Londra. Prima avea un guleras simplu cu colturi usor rotunjite, iar a doua nu avea guleras, ci doar o bordura festonata rotunjita la gat. Ambele se inchideau cu un singur nasturas sidefiu plasat in zona posterioara a gatului, si tin minte si acum senzatia racoroasa produsa de acel nasturas pe pielea de la ceafa. Nu am indraznit sa o probez pe nici una pe pielea complet goala, din teama ca nu cumva sa le ating de o posibila transpiratie personala, si, in plus, desi pe cea din batist am pus-o peste maieul de corp, pe cea de matase am probat-o numai peste un T-shirt mai gros, tocmai deoarece cred ca intuiam ca matasea naturala poate fi mai vulnerabila la umezeala. Nu m-am putut decide niciodata care din ele imi placea mai mult. Tin minte ca mai mult mi-a placut senzatia de a ma simti imbracat in ele decat a ma admira pe mine personal imbracat cu ele in oglinda, desi mi-a facut totusi placere sa ma si admir asa, si din fata si din profil.

Rochiile au reprezentat o adevarata provocare, si, desi am petrecut ff multa vreme admirandu-le si atingandu-le, chiar etalandu-le pe pat pt a le contempla mai bine, nu am indraznit sa le probez pe toate. Stiu ca era una dintr-un material asemanator taftalei imprimat cu trandafiri de culoare bordeaux pe care nu am probat-o niciodata, desi am fost deosebit de tentat de ea, insa nu am indraznit. Mi se parea prea somptuoasa, plus avea un fermoar deosebit de lung, si eram sigur ca nu voi fi indeajuns de indemanatec pt a-l manevra de unul singur fara sa prind accidental o margine de stofa. Oricum asta era un fermoar pe care mama de obicei il punea pe tata sa il inchida de cate ori isi punea aceasta rochie, asa ca eu mi-am recunoscut in mod realist incompetenta si lungul nasului.

Nu stiu de ce nu am fost niciodata tentat de a proba incaltamintea lui mama, desi imi facea placere sa o ating si sa o admir, ca de altfel orice obiect de incaltaminte si orice accesoriu de piele de cand pot sa tin eu minte. Nu am probat vreodata decat incaltamintea lui tata si a bunicului. Cosmeticele insa precis le-am incercat. Cel mai mult imi placea sa imi dau cu pudra pe fata ! De altfel si mama imi dadea cu pudra pe nas in joaca daca ma uitam la ea in timp ce se machia, asa ca am dedus ca este chiar OK sa imi placa sa utilizez diverse cosmetice, si nu mi-e teama sa le folosesc, desi sunt extraordinar de pretentios, daca e vorba sa aleg vreun produs cosmetic pt mine anume, si adeseori sunt prea lenes pt a fi deosebit de constiincios. Adeseori prefer, de altfel, sa ma feresc de elementele naturale prea salbatice, ca de exemplu vant sau soare excesiv, decat sa trebuiasca sa ma chinui sa intrebuintez un regim de protectie anume, plus sunt cam lenes si in privinta frecventarii saloanelor de infrumusetare masculine, si nici nu prea am incredere in competenta reala a tuturor angajatilor acestor tipuri de saloane, sau chiar a conditiilor de mentinere si sterilizare a echipamentului folosit. Ma ingrozesc de cate ori citesc in mass-media despre cine stie ce infectie provocata de vreo pedichiura sau manechiura efectuata in mod inabil si fara respectarea unor reguli de igiena cat mai stringente. Problema mea principala din acest moment consta in gasirea unui salon cu adevarat specializat la nivel expert in depilare corporala, mai ales ca serviciile cosmetice de tip spa mai complex sunt relativ noi in Norvegia, si nu numai cele pt barbati.

Totodata nu am dezvoltat ulterior nici un fetish de tip transvestitist, adica nu am o placere sexuala deosebita din a proba sau a purta imbracaminte feminina, in nici un caz underwear, nici o placere de a ma deghiza in joaca in femeie, nici macar la diverse baluri costumate sau de Halloween. Ca eventual spectator, desigur, imi face uneori placere sa vizionez spectacole in drag, insa cred ca mi-ar face MULT mai multa placere sa observ actori barbati interpretand chiar roluri complexe autentic feminine fara nici o exagerare decat poate cea necesara unui moment comic, insa in zilele noastre astfel de spectacole sunt, cred, destul de rare, in afara spectacolelor de teatru kabuki si anumite trenduri in Tollywood. Cred ca singurul lucru care m-ar tenta pe mine personal sa calatoresc vreodata in trecut cu o eventuala "masina a timpului" ar fi oportunitatea de a-l viziona pe dl Alexander Cooke jucand un rol feminin intr-o piesa de teatru scrisa de dl William Shakespeare.

Travesti- partea 1

Respectul pt expozitii al lui Intuneric, in speta mai recent a unor aranjamente florale in cadrul Gradinii Botanice din Iasi, m-a facut sa imi amintesc de perioada copilariei mele in jurul varstei de 6 ani in care imi facea placere sa probez rochiile lui mama, de obicei cand ea si tata erau plecati de acasa pt cine stie ce distractie de la care eu ma simteam gelos exclus, (desi, de cele mai multe ori erau probabil plecati la cine stie ce coada pt alimente si aprovizionare generala, deoarece in week-end-uri tin minte ca ma carau cu ei la teatru si la cinema obligat oricum), si bunica motaia in camera ei.

Dulapul cu haine era desigur in dormitorul parental, o zona si asa oarecum mai rar accesibila mie dupa ce implinisem 4 ani si mi se cumparase un pat adevarat potrivit pt odihna necesara unui student la gradinita, care fusese mutat in alta camera de unde era mai greu sa navighez pana in acel dormitor parental. Tin minte o scurta perioada cand tocmai ne mutasem in noul apartament din sectorul 2, si avusesem privilegiul sa dorm o vara intreaga, ultima mea vara cu adevarat libera si fericita inainte sa incep anii grei de scolarizare obligatorie, intr-un fotoliu extensibil asezat chiar in dormitorul parintilor mei. Tin minte culoarea tapiteriei acelui fotoliu, un albastru asemanator nuantei bleu de France, inspicat cu niste ate de culoare mai inchisa, insa nu tin minte ca as fi profitat in mod special de acea pozitie privilegiata pt a descoperi ceva interesant in acel dormitor, si tin minte doar ca eram preocupat de obligatia de a dormi dupa amiaza in acel fotoliu transformat in pat, si uneori ma prefaceam atat de bine incat chiar adormeam, iar alteori doar ma prefaceam, desi nu am reusit sa pacalesc niciodata pe nimeni. Abia dupa ce am pierdut acel fotoliu, mi-am dat seama ca pierdusem si pozitia privilegiata din acel dormitor, ale carui comori nici nu apucasem sa le bag in seama pana atuncea, insa care, prin distanta si inaccesibilitate facila, au devenit, desigur, mai interesante pt mine.

Nu am rabdare sa descriu toate comorile pe care le-am descoperit eu de-a lungul anilor in acel dormitor parental, si de altfel nici nu cred ca ar fi bine sa fac public intreg inventarul averilor detinute de parintii mei, mai ales ca ma simt oarecum si cu musca pe caciula deoarece am participat chiar eu uneori la activitati de furt si delapidare din acele averi, desi acele activitati sunt, sper, prescrise, deoarece majoritatea au avut loc in perioada in care eram inca minor, iar pt cele pe care le-am efectuat dupa implinirea varstei de 18 ani, am primit promisiuni verbale credibile oficiale de eventuala gratiere si nedare in urmarire prin agentii specializate pt eventuala punere sub acuzare formala.

Oricum, la un moment dat, prin antrenament si exercitii repetate, am capatat destula dexteritate si forta in degete pt a reusi sa descui usa de la dulapul cu haine, si tin minte si acum cat de extaziat am ramas in fata rochiilor si bluzelor si fustelor agatate pe umerase in partea dreapta. Tin minte ca avusesem deja experienta vizitarii unor muzee unde fusesem avertizat ca nu este permis de a atinge diversele exponate, care trebuiau admirate numai de la distanta, asa ca am petrecut o vreme destul de indelungata deliberand asupra posibilelor situatii in care s-ar putea crea exceptii de la aceasta interdictie, ca de exemplu in cazul muzeelor destinate educatiei copiilor, in care copiii sunt chiar incurajati de a atinge si de a se juca cu anumite exponate, in scop desigur experiential-formativ larg social benefic. Pana la urma am ajuns la concluzia ca, desi era cam evident ca acest muzeu nu era in mod formal de acel tip, totusi, daca ma puneam intr-o situatie de copil nesupravegheat in mod adecvat de vreun adult, plus fara personal de securitate prezent, totusi nu puteam fi tras la raspundere daca indrazneam sa ating vreunul din exponate. Desigur ca aveam, totusi, de gand sa iau exemplu de la cei mai competenti manuitori de obiecte de arta profesionisti pt a nu cauza vreo vatamare obiectelor expuse.


(...va urma...)

Leapsa cu o singura intrebare

Robinson Crusoe (1719) sau Calatoriile lui Gulliver (1726) ?

 

Propun un nou trend blogosferic: Lunea (sau Joia) Tacerii

Ideea mi-a venit reflectand asupra unui articol despre comunicare de pe blogul lui loopoo, fiind totodata sensibilizat in acelasi timp si de un articol de pe blogul lui Mircea Vladut (reprint de pe blogul lui Vladen) care m-a facut sa ma gandesc la curentul artistic avangardist, deci inevitabil si la faimoasele opere de arta ale d-nilor Malevich si Rauschenberg, si desigur ca nereusind sa raman si eu total insensibil si la initiativele de lunga durata a Miercurii fara Cuvinte si a Week-end-urilor cat mai Happy, m-am decis sa aleg si eu o zi a sapatamanii in legatura cu aceasta initiativa personala de care eu ma simt deosebit de mandru, deoarece nu imi vin prea des idei creative de acest gen.

Propun prin urmare ca in fiecare luni, (sau joi, in functie de preferinte sau afinitati personale, sau chiar programe de lucru individuale, poate chiar sex, orientare sexuala, preferinte politice mai moderniste sau mai traditionaliste, etc., la libera alegere), sa incepem sa postam cate un articol intitulat conform unei teme serioase pe care o evaluam in prealabil ca fiind posibil importanta pt noi personal (sau pt societate) si de a nu scrie nimic in pagina dedicata textului articolului respectiv, lasand eventualii comentatori posibil interesati de acea tema sa scrie ce or vrea ei, daca se simt motivati, fie de titlul articolului respectiv, fie de faptul ca nu scrie nimic acolo sub acel titlu, fie chiar si total off-topic, cf principiul indicatiei sf Ambrozie ca nu este frumos sa tacem in mod lenes chiar fara nici un scop, si totodata si cf tacerilor de tip mauna ai inteleptilor religiei hinduse...ma rog, ideea principala nu e noua, insa abia acum mi-a dat prin cap cum ar putea ea fi implementata in mod cat de cat placut si poate chiar si interesant in cadrul mediilor sociale on-line, in care vrand nevrand suntem obligati sa comunicam cat de cat ideo-pictografic, daca nu chiar direct prin cuvinte.

Desigur, participarea la o asemenea intiativa nu trebuie sa restranga posibilitatea nimanui de a scrie si publica si alte articole mai traditionale in decursul acelor Luni (sau Joi) ale Tacerii, deoarece obligativitatea participarii la diverse Miercuri fara Cuvinte sau la diverse Week-end-uri cat mai Happy mie personal mi se pare o constrangere oarecum totalitara, plus eu personal nu cred ca as rezista sa nu scriu chiar nimica daca imi vine sa scriu ceva in ziua respectiva.

Momentan eu personal vad problema cea mai dificila pt a implementa o asemenea initiativa pe scara mai larga fiind aceea a dificultatii alegerii intre ziua de luni sau ziua de joi, si nu prea stiu nici eu in functie de ce sa mi-as putea alege o asemenea preferinta, deci prin urmare astept propuneri si idei de la eventualii cititori ai acestui blog posibil interesati de pornirea acestui nou trend avant-gardist in blogosfera de lb romana.


 

Din cauza lui Daniel Craig mi-a cazut cu tronc o actrita

In loc sa vizionez cuminte si filmele Bond cu Daniel Craig in ordinea listei pe care mi-o propusesem ieri, dupa ce le-am vazut pe primele 4, am trisat, l-am abandonat pe dl James Bond, si am vazut filmul Arhanghel, (bazat pe un roman al d-lui Robert Harris), in care dl Craig nu e in vreun serviciu militar insa, fiind profesor universitar de istorie din SUA, participa, mai mult sau mai putin ajutat de serviciul FSB si de mass-media internationala, (ai carei reprezentanti ajung chiar in situatii de ultim sacrificiu personal), plus cert ajutat de o studenta la drept moscovita care participa la activitati de prostitutie pt a se putea intretine financiar, (si despre care se poate spera ca supravietuieste), la salvarea Rusiei ultimilor ani ai secolului XX de pericolul revenirii comunismului de tip totalitar stalinist.

Zau daca nu mi-a cazut cu tronc d-na Ekaterina Rednikova. Nu as putea sa explic de ce, poate pt ca are parul castaniu, si acest lucru e mai rar in Moscova, insa efectiv m-am simtit deosebit de atras de ea mai mult decat de dl Craig, care se vede destul de clar ca intr-o productie BBC din anul 2005, in care deja era tocmai pe cale sa semneze contractul de a-l reprezenta pe dl James Bond, (in legatura cu care chiar dansul a remarcat ca era preocupat de problema dificila de a-i darui acestui personaj "mai multa adancime emotionala"), nu a reusit sa fie deosebit de constiincios in reprezentarea cat mai autentica a unui profesor universitar de istorie american cu studii in tinerete la Moscova si specializat pe istorie sovietica, asa cum ii cerea acel rol.

Poate ca m-am simtit si usor intimidat de faptul ca juca in rolul unei studente la drept, si eu in general admir studentii si absolventii de studii juridice, plus in general atunci cand ma simt intimidat in mod admirativ (nu in mod ingrozit, desigur) de cineva voi fi intrigat si atras intr-o oarecare masura de acea persoana. (Studentii, absolventii, si profesorii de istorie nu ma intimideaza chiar atat de mult, ci de obicei imi starnesc compasiune.)

Uitandu-ma la film efectiv mi-am dorit sa ating parul castaniu al d-nei Rednikova, ba chiar si alte parti ale corpului ei daca ar fi fost posibil si mi-ar fi permis, deoarece mi s-a parut, cred, in acel film, singura persoana vie, calda, autentic umana inconjurata de zapada inghetata si de alte personaje parca decupate din carton.

Ulterior am avut un vis cu personaje in prealabil intalnite de mine in filme documentare istorice rusesti, sau erau din filme artistice insa modul in care erau prezentate parea de tip documentar, ca in filmele deosebit de vechi in alb negru in care scenele se succed mai mult ca o serie de fotografii decat in mod foarte fluid, si acest lucru pare a le inzestra cu calitati documentare. Si m-am trezit din vis cu gandul ca intelesesem oarecum mai bine ce dorise sa ne explice dl Mihai Eminescu in poezia Venere si Madona, insa si dl Jung ulterior in legatura cu anima Mary.

Chiar tin minte ca inainte sa ma culc chiar ma gandisem cu oarecare iritare la cliseul "prostituatei cu inima de aur", deoarece nu voiam sa ma gandesc la rolul interpretat de d-na Rednikova si nici la Rusia in general, sau cel putin sufletul ei cultural, prin prisma acestui cliseu, insa visul mi-a imblanzit intr-un fel iritarea, deoarece pe de o parte Madona este o impaciuitoare, iar pe de alta eu nu pot decat sa devin mai indulgent (in principal cu mine insumi) daca e vorba de a privi lumea mea inconjuratoare sau chiar si propria mea relatie cu ea cu ajutorul reflectarii ei in diverse filme.


 

Leapsa Pannapitta

Am preluat inca o leapsa cu 11 intrebari din seria prietenilor lui Hello Kitty, si am dedicat-o personajului Pannapitta deoarece e preluata de la Kadia, si am impresia (cf blog) ca si ei ii face placere, la fel ca si acestui personaj, sa aiba parte de diverse aventuri interesante, sa manance diverse mancaruri gustoase, si sa alerge de colo colo (in diverse calatorii turistice) pt a se distra la maximum pana cade jos de oboseala, adormita. Plus leapsa are si o intrebare grea despre preferinta pt alb sau negru, si acest personaj e un pui de panda colorat, dupa cum se stie, in alb si negru. Nu mai zic ca pe prietenul cel mai bun al acestui personaj il cheama Fanfan, (care nu e panda), si eu cred ca Vladen, (sotul si sper ca si prietenul cel mai bun al lui Kadia), are oarecare trasaturi care il recomanda pt a indeplini cu bine rolul unui posibil Fanfan.

1) Mare sau munte?

Oras, oras, oras...preferabil de tip metropola, cat mai mare si mai aglomerat.

2) Alb sau negru?

Imi permit sa generalizez si sa zic ca inauntrul meu prefer sa fie alb, pe mine prefer sa am negru, iar in jurul meu prefer sa fie in picatele alb/negre.

3) Pentru fete: fustă sau pantaloni? Pentru băieţi: blugi sau pantaloni de stofă?

Lana de tip worsted preferabil de provenienta merinos. 

4) Ai o problemă evidentă. O ignori sau te confrunţi cu situaţia?

Daca e o problema care mi se pune din exteriorul meu, daca sunt intr-o situatie de serviciu, nu am ce fac si trebuie sa ma chinui sa o rezolv, insa daca sunt off-serviciu prefer sa o ignor. Daca este o problema cu mine insumi dinauntrul meu, (cu exceptia vreunei maladii specific diagnosticabile de tip acut pt care exista vreo vindecare anume), trebuie sa ma obisnuiesc cu ea asa cum e, deoarece sansele de a o rezolva sunt minime si nu ar merita efortul depus, (si cel mult in cazul vreunei afectiuni cronice sa incerc sa previn eventualele faze acute, si posibilele complicatii, cf sfatul medicului).

5) Cine e cea mai importantă persoană din viaţa ta?

Nu pot sa aleg, totusi, intre tata si mama. Pot sa spun cu mana pe inima ca atat timp cat vor fi ei in viata, chiar si daca ma voi decide sa ma insor, tot ei vor reprezenta persoanele cele mai importante pt mine. In plan secund, un eventual consort ar trebui sa se lupte pt a fi bagat in seama cu prietena mea cea mai buna, care e si ea o persoana deosebit de importanta pt mine, si de a carei parere chiar am de gand sa tin cont, (desi nu va fi de nivel ultim decizional), pt o eventuala aprobare finala pt ca acea persoana sa devina consortul meu personal. In ultima instanta, am impresia deosebit de distincta ca pana si un eventual consort va trebui sa isi demonstreze utilitatea si competenta in ochii mei timp de minim 10 ani pt a reusi sa devina la un moment dat un candidat credibil pt a putea fi luat in seama pt pozitia de persoana cea mai importanta din viata mea, desigur accesibila in mod formal lui numai dupa ce voi ramane orfan.

6) Îţi doreşti enorm ceva care te-ar împlini ca om. Daca renunţi la acel ceva, te distrugi încet încet. Dacă îţi urmezi visul, rişti să îi doară pe cei dragi ţie sau chiar să-i pierzi. Ce faci?

Eu am deja experienta urmaririi unor diverse chestii la care credeam cu tarie ca nu pot sa renunt cu consecinta cauzarii de durere celor dragi mie, si acei dragi mie chiar m-au incurajat tot timpul sa devin si eu o data implinit ca om, fara sa tin cont de vreo eventuala durere sau suferinta din partea lor. Din aceasta experienta am remarcat ca de distrus incet incet ma distrug oricum, datorita fenomenului inevitabil numit imbatranire, indiferent de daca urmaream sau nu sa devin sau sa ma simt implinit ca om, si indiferent daca reusisem sau nu sa devin sau sa ma simt mai implinit ca om, astfel incat am tras concluzia ca cel mai bine este sa invat sa imi dramuiesc eforturile si resursele cat mai atent atunci cand incerc sa imi propun vreo activitate viitoare de implinire ca om, adica chiar sa merite efortul, si acest lucru sa fie efectuat in mod cat mai eficient posibil, cu risipa minima. Nu cred ca am reusit inca sa ajung la o stare de optima eficienta, insa asta nu ma descurajeaza sa nu incerc si in continuare. Am inceput, desigur, prin a-mi taia la minim minimorum lista acelor chestii despre care chiar cred in acest moment ca ma pot ajuta in mod realist la o eventuala implinire ca om, si, in plus m-am decis la nivel formal ca sunt deja implinit ca om cca 62 %, iar peste 86 % este deja o aspiratie utopica, asa ca am calculat ca mai am numai 16 % de activitati de implinire ca om de efectuat in viitori ani pe care ma astept sa ii mai traiesc (cca probabil 35 de ani, cf speranta medie de viata de 67 de ani pt barbatii nascuti in Romania in 1980).

7) Te trezeşti odihnit/ă dimineaţa?

De obicei da.

8) La ce te gândeşti de obicei înainte de a te duce la culcare?

De obicei incerc sa ma gandesc la o imagine reconfortant-relaxanta homoerotica, dar de cele mai multe ori adorm inainte sa reusesc sa o vizualizez prea bine.

9) Când ai zâmbit ultima dată îndelung pur şi simplu pentru că e o zi frumoasă afară?

Alaltaieri, pt ca ieri a batut un vant de credeam ca ma aflu in mijlocul uraganului Sandy din Jamaica, si mi-a fost si frica sa ma uit pe geam. Nici azi nu am avut inca motive pt a zambi in legatura cu starea vremii, deoarece desi vantul nu bate decat cu cca 7 km/ora, totusi ploua semi-inghetat. Asta nu inseamna ca nu am gasit alte motive ca sa zambesc.

10) Care sunt cântecele care îţi plac cel mai mult?

Alea care contin cuvantul Love, eventual repetat de cat mai multe ori in [NC-17 + politically incorrect] text, daca e posibil si in titlu, sau scris pe undeva pe o pancarta dintr-un eventual videoclip ca sa imi atraga atentia mai bine, (in orice limba).

11) Nu vi se par puţin obositoare lepşele astea?

Nu, am remarcat ca pe mine chiar ma distreaza.



De Ziua Fortelor Armate Romane...

...mi-am luat zi libera de la serviciu, si mi-am propus sa mi-o petrec intr-un maraton de vizionat filme cu Daniel Craig in diverse roluri de militar sau in vremuri de razboi, mai ales ca tot a avut loc recent si premiera ultimului film James Bond, si ma simt cam vinovat ca nu am vazut nici un film Bond de cand e acest personaj intrepretat de dl Craig. Am in acest moment pe lista:

Transeea

Palosul onoarei

Orfan de soarta

Sfidarea

...plus cele 2 filme Bond in prealabil ignorate:

Casino Royale

Cuanta consolarii

 

Leapsa Minnie

Am preluat aceasta leapsa de la un blogger- bunica din Olanda, si, din cauza sentimentelor mele cam incurcate si amestecate despre Olanda, remarc cu aceasta ocazie ca mie personal bloggerii de tip bunica mi se par adeseori cei mai priceputi ambasadori sau lobby-isti pt tarile sau chiar localitatile reprezentate de ele ! Acum ca am gasit 2 bloggeri de tip bunica simpatica in Olanda, poate ca nu o sa mai ezit chiar asa de tare de a mai face escale in Schiphol si in viitor, desi zau daca nu am pierdut deja de 2 ori legaturi destul de importante la vremea respectiva in cadrul acelui aeroport, atat inainte de deschiderea Cortinei de Fier cat si dupa, plus drumul necesar intre diversele terminale mi s-a parut intotdeauna lung si ineficient, nu exista nici WiFi gratis nelimitat, plus nici shopping-ul nu e deosebit de extraordinar cu exceptia imbunatatirii relativ recente a librariei din hub-ul central.

Care ar fi...

...ziua cea mai frumoasa ?
Dupa parerea mea, aproape fiecare zi nou nouta are in ea potentialul de a deveni o zi autentic frumoasa.

...lucru cel mai usor?
Un reflex (involuntar la un stimul oarecare).

...cel mai mare obstacol?
O eventuala umbra personala de care te poti impiedica sau speria.

...cea mai mare gresala?
A confunda prea des niste presupuneri cu niste adevaruri factuale sau totusi cat de cat axiomatice.

...cauza rautatilor?
De cele mai multe ori probabil simpla incompetenta sau neglijenta comun omenesti. Desigur, Doamne fereste, exista si rau din ala "absolutul", dar ala e totusi destul de rar.

...cea mai mare infrangere?
Zau, nu stiu...eu personal am remarcat ca inca de la conflictul lui Oedip, am cam tins sa capitulez din prima, deoarece sunt cam lenes si necompetitiv din fire.

...cei mai buni profesori?
Ai mei...ca stiu cat s-au chinuit cu mine, chiar fara sa le ceara nimeni asa ceva.

...prima necessitate?
Apa.

...ce te face fericit?
Sa ma indragostesc.

...cel mai mare mister?
De ce naiba or parea oamenii in general asa de singuri ingramaditi pe Terra in coltisorul nostru din galaxia Calea Lactee ? Adica am citit ca numai in cadrul galaxiei noastre ar putea exista 500 de milioane de planete care ar putea teoretic prezenta conditii in care s-ar putea dezvolta viata, si nu-mi dau seama de ce nu ne intalnim si noi macar cu un ET...desi sper sa fie unul dragut si prietenos, nu unul rau, sau prea din cale afara de bizar.

...cel mai mare defect?
Al meu personal e indolenta, insa nu as indrazni sa generalizez asta pt alti oameni decat mine, deoarece cred ca fiecare om are dreptul de a avea defectele majore proprii personale.

...persoana cea mai periculoasa?
Un om oarecare, (cu exceptia membrilor familiei mele + prietenei mele cele mai bune + a 3 alti amici personali +/- alti 2 de care as putea fi teoretic indragostit din timp in timp si/sau unor indivizi ocazionali carora le-as da eu green light special pe durata limitata pt socializare), care pare a dezvolta spontan hodoronc tronc un interes deosebit (de orice fel, pozitiv sau negativ) fata de mine personal.

...cel mai urat sentiment?
Neincrederea. Eu in general am incredere deosebita in maj oamenilor lumii largi atata vreme cat simt ca sunt, cum mi se pare de altfel si normal, total indiferenti fata de mine. Cum pare sa inceapa ca ii pasa cuiva (care nu face parte din paranteza de exceptii mai sus mentionate) de mine in mod special, tind sa devin suspicios ! O fi ceva disfunctional...dar nu e vina nimanui, asa m-am dezvoltat eu, si nu prea am de gand sa ma schimb in acest sens decat in mod planificat sub controlul meu personal in cazuri discrete, aprobate la nivel individual, in functie de daca sunt motivat de a obtine ceva anume cu ajutorul cuiva anume. Am remarcat deja, de exemplu, ca pare sa nu prea aiba rost sa cer la intamplare ajutor cuiva pt a ma orienta in spatiu in caz ca sunt ratacit, deoarece in peste 72 % din cazuri voi primi informatie total inutilizabila sau de-a dreptul gresita...nu din vreo rea intentie, dar pur si simplu din pura incompetenta sau eroare umana.

...cel mai frumos cadou?
Un cadou ales special pt mine cu o ocazie valabila, de ex ziua mea de nastere, sau una din cele 14 zile ale anului in care se sarbatoreste vreunul din cei 14 sfinti Eugeni, sau de Mucenici cand se sarbatoresc cei care nu au un nume de sfant special atribuit, (ca ma cheama si Horia), sau cu ocazia vreunei sarbatori religioase sau culturale oarecare in legatura cu care este obisnuit de a se face cadouri, ambalat frumos si cu grija, si insotit de o imbratisare...preferabil, totusi, sa nu fie ceva de mancat sau de baut, (ca pe mine chestiile astea ma lasa rece), nici de imbracat sau de incaltat, nici cosmetice, (deoarece sunt deosebit de pretentios in legatura cu ce pun pe corpul meu si e pacat de bani)...bijuterii si ceasuri e voie, insa fara vreo pretentie ca am sa le port vreodata eu personal...cel mai bine ar fi diverse obiecte decorative sau casnic utile estetice si ergonomice cu design fie rococo, fie Sanrio, fie Disney, fie minimalist scandinav, amantii avand voie si design asiatic antic sau baroc.

...locul unde esti in siguranta?
Pe orice balcon sau terasa imprejmuita...zau, nu am teama de inaltime, de obicei e si aer destul, exista si priveliste frumoasa sau interesanta in jur, mi se pare chiar un loc ideal pt orice fel de indeletniciri solitare sau chiar in comun.

...drumul cel mai rapid?
Eu, cam impulsiv si nerabdator din fire, dar si totodata lenes, dupa ce "deliberez profund" tergiversand cat oi putea de mult, mereu tind sa imi zic ca o fi ala pieptisul, (ca sa scap cat mai repede de orice obligatie de a actiona intr-un sens anume), dar de fapt in realitate pt mine, care nu prea am anduranta, de fiecare data observ ca asta tine mai mult decat ala ocolitul agale prin vale, pe teren mai plat.

...senzatia cea mai agreabila?
Fata in fata, piept la piept cu cineva de care sunt indragostit.

...o protectie efectiva?
Condomul/prezervativul mi se pare cea mai buna protectie in majoritatea situatiilor mai obisnuite in care se pot gasi oamenii care traiesc ca mine, in teritorii de obicei pasnice si pe timp de pace. A nu se uita totusi, in plus, si de centura de siguranta si/sau casca de protectie in caz ca ne aflam in sau pe vreun vehicol in miscare in acelasi timp, indiferent daca suntem soferi sau pasageri.

...cel mai bun remediu?
Nu cred intr-un remediu universal, cred ca fiecare afectiune are sau macar ar merita sa aibe leacurile potrivite ei, in mod cat mai rafinat nuantat posibil.

...forta cea mai mare?
Forta nucleara puternica mediata de gluoni care tine nucleii diverselor elemente intregi.

...cele mai necesare persoane?
Cred, cand esti mic, minim un alt adult totusi matur responsabil, desi preferabil 4 ca sa lucreze in schimburi si sa evite burn-out-ul de a avea grija de un copil uman de obicei cam pretentios, exigent, narcisist, ba chiar si posibil tiranic absolutist din fire. Cand esti mai mare, ideal tot minim un alt adult cat de cat similar de matur responsabil in preajma ca sa iti poata folosi de reper realist, ca sa nu te pierzi prea mult in fantezii personale de nivel utopic daca stai singur, desi e OK sa traiesti si singur, mai ales daca ai grija sa iti fixezi cat de cat niste repere in jur ca sa nu te ratacesti.

...sentimentul cel mai frumos?
Dragostea (= bucurie + incredere, cf Plutchik)



Amintiri din vacanta de vara a lui David K Smith



Poveste cu un pui de urs

Am ajuns la aceasta poveste deoarece azi e ziua sf Bertario di Montecassino, initial un tanar nobil talentat literar lombard din secolul IX, care a facut un pelerinaj la abatia benedictina din Monte Cassino si s-a decis atunci sa se calugareasca, ajungand ulterior chiar el insusi abate al acelei manastiri, decorand acea manastire cu mobile frumoase, promovand in randul calugarilor lecturi din texte interesante, si fondand si un orasel in apropiere initial numit Eulogimenopoli, ulterior San Germano, si in zilele noastre Cassino. Din pacate a fost ucis in niste raiduri ale unor rivali si infideli presupus aflati sub finantarea ducelui de Napoli de la acea vreme, care se pare ca era prieten si cu bizantinii si cu musulmanii, doar doar o pune el mana pe puterea locala, si desi au ramas in urma lui cateva portrete, precis deosebit de frumoase, se pare ca ele s-au pierdut in timpul bataliei de la Monte Cassino din timpul celui de-al doilea razboi mondial, (desi cu cateva luni inainte de primul asalt, in toamna anului 1943, doi ofiteri germani, capitanul Maximilian Becker si locotenent-colonelul Julius Schlegel avusesera grija sa ia de acolo 100 de camioane cu diverse tablouri, alte opere de arta si obiecte pretioase bisericesti, 800 de documente papale, 80 500 de volume de carti din biblioteca, 500 de incunabule, 200 de manuscrise pe pergament, si 100 000 de alte tiparituri, si sa le transporte catre Roma, primind chiar o scrisoare de multumire din partea abatelui Gregorio Diamare, care l-a salvat ulterior pe Schlegel din inchisoarea unde fusese dus dupa razboi, fiind acuzat de jaf).

Citind in continuare despre acea batalie faimoasa, am aflat ca un participant aliat important a fost un urs inrolat ca soldat in compania de aprovizionare nr 22 a corpului II al armatei poloneze active pe fronturile din vest.

Acest urs brun s-a nascut in 1942 in Iran, si a fost gasit de un baiat pe langa Hamadan si, pe cand avea numai cateva luni, a fost ulterior vandut de acest baiat contra mancare companiei a 22-a poloneza. Puiul de urs a fost botezat Wojtek, si a fost crescut cu lapte condensat pe care il putea bea cu mai mare usurinta daca ii era oferit din sticle de vodca goale cu gatul subtire, mai apoi invatand sa manace si marmelada, si fructe, ba chiar sa bea uneori si bere. El a fost indragit de soldatii companiei a 22-a, si, ei fiind in drum catre Monte Cassino, si dorind sa il ia cu ei pe acest ursulet pe vaporul armatei a 8-a a Marii Britanii, lui Wojtek i-a fost oferita inrolarea oficiala in compania 22. In timpul bataliei de la Monte Cassino, desi era inca destul de tanar, avand abia 2 ani, s-a distins in lupta prin ajutatul caratului de munitii si nerasturnand nici o cutie.



Dupa ce a ajutat trupele aliate sa castige acea batalie importanta, el si alti supravietuitori ai companiei 22 s-au deplasat in Scotia, unde el a devenit membru onorific al Asociatiei Polonezo-Scotiana. Dupa demobilizare, s-a retras la pensie la Gradina Zoologica din Edinburgh, unde a trait pana la varsta de 22 de ani.

Poveste cu un pui de elefant

 



Leapsa "50 de flotari"

Cand am vazut cate lucruri a fost in stare sa scrie despre ea insasi blogger-ul Madelin, (pe al carei blog am dat cateva click-uri "istorice" tentat fiind in acest sens de catre site-ul Retronaut prezentat in ultimul ei articol), si m-am gandit cat de tare m-am chinuit eu sa scriu pana si pe alea 11 cerute de leapsa prietenilor lui Hello Kitty, m-am ambitionat ca tema de antrenament impus mie insumi sa scriu 50 de lucruri despre mine insumi, exact asa ca si cum m-as ambitiona sa execut 50 de flotari...pt care stiu deja ca nu am suflu si anduranta...insa am de gand sa nu ma dau batut !

  1. Pisicuta mea preferata din filmul Aristocats este Toulouse, pe locul 2 e Marie, si pe locul 3 e Berlioz; nu imi place de mama lor chiar asa de tare, si nici O'Malley nu ma impresioneaza in mod deosebit.
  2. Scena mea favorita de dragoste dintr-un film este cea a mancatului de spaghete din filmul Doamna si Vagabondul.
  3. Filmul meu preferat de desene animate Disney este 101 Dalmatieni, iar pe locul 2 este Frumoasa din Padurea Adormita, din cauza ursitoarelor Flora, Fauna si Merryweather si a printului, desi de printesa nu mi-a placut de loc; locul 3 nu se acorda deoarece nu ma pot decide intre Alba ca Zapada si Bambi, plus ca astea contin niste scene cu adevarat inspaimantatoare.
  4. Mi-as dori sa invat sa joc jocul mahjong, insa nu in Norvegia, ci ori la Rotterdam, ori pe teritoriu francez.
  5. Singurul blogger care a reusit sa imi starneasca dn cand in cand dor de cerul din Romania este bloggerul Claudiu Constantin.
  6. Bloggerul care a reusit din cand in cand sa imi starneasca dor de fragmentele din copilaria mea din Romania este Romeo.
  7. Bloggerul care a reusit sa reabiliteze cat de cat Olanda in ochii mei este o bunicuta din Rotterdam.
  8. Cel care a reusit sa faca lobby-ul necesar pt mine pt a mentine Norvegia in lista tarilor cu statut de MFN fata de mine, (deoarece am impresia ca ea nici nu e prea interesata de a face parte din vreo tara cu statut de MFN fata de nici o alta entitate), este fotojurnalistul american Nathan Welton, care locuieste o parte din an pe langa Molde deoarece este casatorit cu o fata norvegiana de pe acolo.
  9. De mai bine de 20 de ani imi face placere sa rezolv quizz-ul It Pays to Enrich Your Word Power din revista Reader's Digest, de cate ori imi cade in mana sau chiar imi cumpar aceasta revista.
10. Nu m-am mai indragostit de nimeni de exact 2 luni, din 17 august 2012.

11. Revista mea culturala preferata ramane The New Yorker.
12. Revista mea porno mai soft preferata din acest moment e G Magazine din Brazilia, si ceva mai hard e QXMen din UK.
13. Detectivul meu fictional preferat este Inspectorul Chen Cao creat de dl Qiu Xiaolong.
14. Serialul meu turcesc preferat a fost Poveste de familie.
15. Statia mea de metrou preferata din Bucuresti este Eroilor.
16. Statia mea de tramvai preferata din Bucuresti este statia Piata Sf Gheorghe.
17. Statia mea de troleibuz preferata din Bucuresti este statia Armeneasca.
18. Statia mea de autobuz preferata din Bucuresti este statia Piata Rosetti.
19. Strada mea preferata din Bucuresti este b-dul Dacia, intre intersectiile ei cu str Icoanei si str Polona, mergand pe trotuarul din drepta in sensul opus traficului (cu sens unic permis) dinspre piata Spania catre intersectia cu Calea Dorobantilor.
20. Vacanta mea preferata din Romania a avut loc in luna aprilie in orasul Baile Herculane cand aveam cam 4 1/2 ani si am reusit sa ma relaxez pe deplin din stress-ul intampinat in lunile anterioare in timpul scolarizarii mele in primul an de studii aparent obligatorii la gradinita vizitand din proprie initiativa una din bisericile orasului, (desi efectiv nu as putea spune daca era cea catolica sau cea ortodoxa, sau de alta confesiune), care m-a impresionat prin atmosfera ei pasnica si linistita, si nici faptul ca mama a intrat in panica pt ca disparusem brusc fara urma din scuarul din fata pensiunii unde stateam nu a reusit sa ma tulbure din acea stare de relaxare de atunci, o stare pe care nu cred ca am regasit-o vreodata de atunci chiar asa pe deplin decat poate o data acum vreo 4 1/2 ani, tot in luna aprilie, cand am baut un ceai minunat de iasomie la Hong Kong, (care nu exista decat acolo, ca am verificat)...nu stiu exact care e sansa de a ma putea reintoarce vreodata in aceste locuri, si nu stiu nici in care din ele mai intai, plus nu stiu care e sansa de a regasi exact acelasi nivel de relaxare fie intr-o parte fie in cealalta, mai ales ca eu personal nu prea obisnuiesc sa imi planific sa imi iau concediu in luna aprilie, insa am retinut aceste localitati pt posibilitatea de a repeta acolo o eventuala vacanta de primvara in viitor.

21. Cand aveam vreo 12 ani m-am dus impreuna cu un alt copil de varsta mea pe care il cunoscusem intr-o vacanta de vara alaturi de familiile nostre respective pe litoral backstage la un concert al unei formatii de muzica pop rock ca sa ii felicitam pe interpreti si sa obtinem un eventual autograf de la ei, si tipii aia chiar ne-au invitat in camera lor de hotel, unde ne-am dus total incantati de acest nivel de atentie, si unde desigur ca nu s-a intamplat nimic deosebit de interesant decat ca astia au fost primii barbati adulti reali total straini de familia mea pe care i-am vazut eu cu ochii mei personali imbracati doar in underwear in timp ce se schimbau din costumele de scena in tinuta casual, si chiar m-am mirat oarecum ca nu se jenasera fata de noi, (desi unul mai grijuliu dintre ei parca ne-a zis sa nu ne mai holbam atata, ca probabil suntem prea mici, si la ce ne uitam nu era totusi prea potrivit pt ochii nostri), dar pana la urma, (dupa ce prietenul meu de ocazie a reusit sa ma convinga cu destula greutate sa ne luam ramas bun de la acele autentice stele atat de inzestrate cu talent artistic si prezenta scenica si sa ne intoarcem la familiile noastre, care probabil ca deja incepusera sa se ingrijoreze despre noi), m-am decis sa nu o mai intreb pe mama despre acest detaliu de eticheta sociala.
22. Dintre Coca Cola si Pepsi Cola, eu prefer Coca Cola, desi nu as putea sa explic exact de ce, (si e probabil partial din cauza total subiectiva a reclamei cu ursul polar fata de care ma simteam mai atras pe la 13 ani atunci cand am vazut-o eu prima oara decat fata de alte chestii care mi se pareau mult mai complicate), plus oricum nici nu beau prea des nici una nici alta.
23. Dintre McDonald's si Burger King, eu prefer Burger King, desi nu as putea sa explic exact de ce, (mai ales ca in realitate chiar imi plac mai mult cartofii prajiti de la McDonald's), plus nici nu consum prea des nici din produsele primului nici din cele celui de-al doilea.
24. Nu ma pot decide daca prefer ceasurile Swatch sau Timex, cam in acelasi mod in care efectiv nu ma pot decide de la vreo 16 ani incoace daca sa prefer crestinismul sau iudaismul...pur si simplu apuc ce o fi acolo mai pe-aproape la intamplare sau dupa toane momentane, daca simt nevoia sa imi pun un ceas la mana, (ceea ce se intampla mai des), sau sa imi pun vreo intrebare spirituala, (ceea ce se intampla mai rar)...nici nu mai are rost sa intru in deosebit de complicata alegere intre diferitele modeluri Swatch care-mi plac mie si pe care le-am avut la dispozitie de-a lungul timpului, care sunt intr-adevar mai numeroase decat modelurile Timex agreate de mine...tot ce pot sa zic este ca am remarcat ca in ultima vreme parca am tins mai mult catre Timex decat catre Swatch, dar asta e poate doar pt ca nu am vizitat prea des boutique-uri cu o selectie prea variata de Swatch-uri...plus, de cate ori ma gasesc intr-un boutique din asta cu Swatch-uri din belsug, ma simt nevoit de fiecare data sa imi cumpar minim 2 diferite, pt ca efectiv nu ma pot decide niciodata daca unul imi place mai mult decat celalalt, sau daca as tinde sa il port mai des decat pe celalalt...de obicei rezolv dilema alegand unul cu desene geometrice sau numere sau cuvinte si unul cu desene reprezentand fiinte vii, inclusiv floricele, in palete de culori complementare...zau, la Timex parca e mai simplu de ales...
25. NU am un fel de mancare preferat sau un fel de "bucatarie" etnica preferata, doar amintirea unor feluri de mancare preferate preparate de persoane anume, adica rulourile cu crema de vanilie facute special in fiecare an pt mine de ziua mea de bunica mea materna, grisul cu lapte facut special pt mine de mama, chiftelele arse facute special pt familia noastra de mama, spanacul facut din spanac proaspat de mama, placinta cu dovleac preparata de persoana sau persoanele sau compania sau companiile care preparau placinte cu dovleac pt vanzare in statia de metrou Piata Unirii intre anii 2008-2010, placinta cu branza dulce si stafide preparata de una din matusile mele, cozonacul preparat de o alta matusa de-a mea, mirosul cozonacului preparat de bunica in timp ce il prepara + gustul lui total diferit de cel al matusii, mai simplu insa totodata mai clasic rafinat, (ca si cum ai compara o tinuta clasica couture Chanel de la vremea cand traia d-na Coco Chanel cu o tinuta couture Versace/Atelier, nu chiar Gianni).
26. NU am un fel de bautura alcoolica preferata, desi stiu ca in general nu pot sa sufar vinul decat asa poate in cantitati deosebit de mici ritualistic necesare la vreo impartasanie, daca se iveste ocazia pt asa ceva din totala intamplare si determin in clipa aceea ca ar fi nepoliticos sa refuz. Am remarcat chiar ca imi place chiar si orice posirca daca e servita cu o ocazie din asta special spirituala cu luminite si costume stralucitoare in jur, plus eventual si cu rontait de anafura...as putea zice ca aceasta combinatie, probabil de la acreala vinului combinata cu gustul oarecum fad dar usor amarui al pesmetilor uscati si cam mucegaiti, chiar reuseste sa imi faca pofta de mancare pt o eventuala masa copioasa ulterioara, ceea ce pt mine e un fenomen destul de rar, insa totusi un fenomen pe care nu tind sa il caut cu lumanarea, mai ales ca nu prea are cine sa imi prepare acele eventuale mese copioase posibil momentan ravnite, (si nici nu tin minte sa fi fost vreodata atat de disperat de plictisit incat sa ajung sa imi doresc sa incep sa invat sa gatesc eu singur), asa ca nu abuzez de impartasanii doar pt a-mi spori pofta mea personala de mancare, insa pot recomanda sincer acest posibil efect secundar benefic al impartasaniilor pt persoanele care chiar au nevoie de cresterea poftei de mancare deoarece sincer cred ca este per total mai putin daunator decat folositul de cannabis in acelasi scop, plus taie si greata la fel de bine.
27. NU am o marca si un model anume de masina preferata in mod stabil, si sunt chiar destul de nestatornic si neloial in legatura cu aceste branduri, desi am aflat recent prin rezolvarea unui quizz de pe Internet ca marcile cele mai potrivite afinitatilor mele personale ar fi Mitsubishi Lancer Evolution si Ferrari.
28. Sunt ff dezamagit ca revista Newsweek isi va inceta aparitia pe hartie de la 31 decembrie 2012.
29. Am fost inspirat de o zana sa descriu ce gust au diversele culori ale curcubeului pt mine: albastrul si violetul au gust sarat, rosul si indigo-ul (si rozul) au gust dulce, galbenul si verdele sunt amarui, portocaliul e acrisor, deci in ordine ar veni dulce-acrisor-amarui-sarat-sarat-dulce-amarui. Un posibil meniu care sa descrie aceasta combinatie ar putea fi: Supa de zmeura, Halibut cu lamaie, Rata cu migdale, Jofra cu crema de ciocolata cu sare, cocktail Margarita, Bomboane fondante cu martzipan, Branzeturi asortate afumate...zau daca nu ar fi un meniu ideal pt o ceremonie de casatorie ! Si am gasit si muzica potrivita ! Yay !!
30. Sfantul crestin castigator al titlului Mr Sfant Crestin acordat de mine personal este San Lorenzo/Laurentius, (patron, printre altele, si al oraselor Roma si Rotterdam, al Canadei si al Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka, al bibliotecarilor, studentilor, minerilor, bucatarilor, tabacarilor, si actorilor de comedie), in principal din cauza unei reprezentari in tempera pe lemn din prima jumatate a sec XIV a pictorului de geniu Giotto, desi infatisarea lui extrem de sexy este confirmata si in alte reprezentari.

31. Doresc sa consemnez si aici ca eu doresc ca dupa decesul meu, (care sper sa survina cat mai tarziu in viitor, indiferent de conditii, inclusiv o stare de posibila dementa si/sau atasament de diverse tuburi, fire, aparate, si alte echipamente tehnice ajutatoare), corpul meu sa fie cremat, iar cenusa raspandita in apele Oceanului Pacific, indiferent de locatie, insa desigur intr-o locatie si cf unor proceduri permise de legile locale si internationale de la acea vreme.
32. Sunt total ANTI suicid asistat, sau, mai rau, Doamne fereste, eutanasie.
33. Sunt PRO- choice (pro- libertate individuala de alegere) in ceea ce priveste ingaduirea avortului la cererea mamei gestante confirmat detinatoare de capacitate de decizie reala in primele 12 saptamani de sarcina, (desi preferabil primele 9 saptamani, ca sa fiu eu personal total impacat, deoarece am citit ca sapt a 10-a este una de tranzitie de la stadiul de embrion la stadiul de fat, desi stiu ca nu ma priveste pt ca sunt totusi de sex masculin, si chiar as prefera sa fie o persoana de sex feminin care sa aprobe o eventuala decizie finala, nu numai la nivel individual, dar si daca s-ar pune aceasta problema la nivel mai larg social). Totodata sunt pro- salvarea vietii mamei inainte de a se gandi cineva la salvarea vietii unui zigot, morula, blastocist, embrion, sau chiar fat de orice varsta, cu nuantarea ca mama sa aiba totusi un cuvant de zis, sa fie ascultata (la nivel preferabil autentic si credibil expert), daca este confirmata de a avea atat capacitatea reala in stare deplin constienta si dorinta de a-si pronunta o opinie contrara.
34. Nu m-am decis inca la nivel individual in privinta pedepsei capitale, insa respect legile locale si internationale in vigoare.
35. Nu am vizitat niciodata Franta, (nici teritoriul metropolitan hexagonal, nici cel al unor eventuale dependinte d'outre mer). De cate ori iau sub deliberare posibila idee a unei eventuale vizite intr-un teritoriu francez, ba simt ca e inca prea devreme pt o asemenea calatorie si nu sunt inca indeajuns de pregatit sau de merituos pt ea, ba ca e deja prea tarziu si nu ar mai folosi la nimica.
36. Tocmai am aflat ca au existat 14 sfinti Eugen, nu doar 6 asa cum crezusem eu initial. Morala: trebuie sa verific mai des ce mai scrie si pe wikipedia in lb franceza !
37. Am un crush secret pe un blogger, Richie, desi nu as putea sa explic de ce, deoarece zau ca nu scrie mai nimic deosebit de interesant pe blogul lui, plus ii plac povestile SF. Probabil ca m-a intrigat header-ul blogului lui, plus sunt oarecum gelos ca pare a fi blogger-amic cu bloggerul intrigant numit De_ce din Timisoara. Asta demonstreaza ca, desi am implinit 32 de ani, nu sunt deloc imun unor fantezii si sentimente mai obisnuit comune persoanelor de varsta scolii generale.
38.
39.
40.

41.
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.


(...va urma...zau, tare multe sunt !...)

Happy birthday, M Jacques Cazotte, Mr Nathanel West, Ms Rita Hayworth & Mr Montgomery Clift !

 

 

(1719 - 1792)

 

 

 

(1903 - 1940)

 

 

 

(1918 - 1987)

 

 

 

(1920 - 1966)

 





 



 

 



Cu ocazia implinirii a 219 ani de la ghilotinarea d-nei Marie Antoinette...

...doresc sa prezint un film artistic din 1943 numit Du Barry Was a Lady, in care apare una din actritele mele preferate, d-na Lucille Ball, alaturi de d-nele Virginia O'Brien si Louise Beavers, si d-nii Gene Kelly si Zero Mostel, si cu dl Red Skelton in rolul lui Ludovic al XV-lea. Filmul este o adaptare a unui show Broadway cu acelasi titlu din 1939, si a fost regizat de dl Roy del Ruth, care a mai regizat si prima versiune a faimoasei povesti Soimul Maltez din 1931, intr-o vreme cand la Hollywood inca nu opera cenzura.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



 

Prin diverse galerii de arta

In timpul pauzei de masa de la corp nr 2, unde atmosfera este mult mai relaxata in ciuda absentei sedintelor si seminariilor obligatorii de relaxare, deci prin urmare avand atat timpul dar si inclinatia de a ma gandi induiosat si la soarta angajatului meu individual Suflet pe care il cam neglijasem in ultima vreme, am surf-at pe Internet catre ultimele noutati expozitionale, ca sa gasesc vreo galerie de arta pe care i-as putea-o recomanda, atat pt ca sa se bucure si el, cat si mai ales ca sa nu uite ca totusi are de lucrat la acel proiect despre Fericirea corporatiei noastre individuale cu capital mixt si raspundere mai mult decat limitata, pe care, oricat de indulgent as fi fata de el ca CEO, m-am simtit totusi obligat sa i-l trasez, ca sa nu creada ca poate chiuli asa la nesfarsit doar pt ca nu-l inspectez eu chiar asa de des cat ar trebui, sau doar pt ca as fi ocupat cu dezvoltarea de legaturi de afaceri cu alte corporatii.

Am ales astazi arta fotografica si am avut timp sa retin urmatorii artisti:

1. Adam Makarenko, prezent si la galeria foto Bau-Xi din Toronto, provincia Ontario

2. Joachim Brohm, prezent si la Fotomuseum Winterthur din zona orasului Zurich, cantonul Zurich

3. Doug McGoldrick, prezent si la Center for Fine Art Photography din Fort Collins, statul Colorado

4. Gregory Crewdson, prezent si la Centrul pt Fotografie Contemporana din Fitzroy, zona orasului Melbourne, provincia Victoria

5. Lucas Schifres, prezent ca fotojurnalist in diverse publicatii si in galeria on-line Pictobank

6. Hiroji Kubota, prezent si la Muzeul de Arta Fotografica Kiyosato din zona orasului Hokuto, prefectura Yamanashi