Autocritica superior calitativa

Sunt bucuros si chiar oarecum mandru sa am ocazia sa anunt ca, mai in joaca mai in serios, chiar si oarecum partial impotriva vointei mele la inceput, sau, ma rog, ceva mai nuantat, cu mine participant capacitativ responsabil formal consensual insa cam neconstiincios, nemotivat, si recalcitrant intial, insa manat si co-interesat din ce in ce mai rafinat expert cu biciul sau cu alte metode destul de semnificativ de dureroase astfel incat sa fiu si eu in stare sa retin ceva posibil util pt mine, pe masura ce, desigur, si propria mea capacitate de raspuns se perfectiona in acest sens, (chiar oarecum mai rapid decat expertiza educatorilor mei personali as putea zice), desi in continuare chiar nemotivat si neconstiincios, (pt ca asa sunt eu mai indiferent la mediul din jurul meu efectiv, zau, din nascare), totusi ceva mai interesat asa la nivel de a fi ocazional curios-intrigat plus ca zau daca reusisem sa gasesc altceva mai interesant de facut, am inceput si eu sa ma rafinez la metoda auto-criticii in mediu de tip corporatist.

In acelasi timp, sincer doresc sa multumesc blogger-ului Mircea Vladut, care efectiv mi-a rabdat calm de-a lungul timpului toanele sau chiar exercitiile de auto-critica personala din timpul liber pe care le-am practicat din cand in cand si pe blogul lui, desi efectiv nu mi-a incasunat pe el in mod special, nu a fost ceva premeditat, ci efectiv a fost ceva cu totul intamplator de oportunitate, deci in acest sens pot fi total de acord si cu bloggerii care m-au asemanat cu un virus, sau chiar cu un vector de transmitere de boli zoonotice, desi, desigur ca nu e ceva placut, dar zau ca eu nu m-am suparat decat o singura data, (chiar, sincer, mi-a venit sa plang pt cateva minute), la o faza de mai de mult de tot in legatura cu asemanarea mea cu un sobolan, pt ca totusi si pe mine m-a impresionat romanul de fictiune de curent literar existentialist Ciuma scris de dl Albert Camus, si parca totusi, daca un soarece as mai fi suportat, poate chiar un liliac, exista totusi niste animale posibil transmitatoare de boli infectioase chiar destul de severe si ele, care ma sperie si pe mine si chiar imi si displac, de ex tantarii sau pisicile !

Ma rog, in general mie mi-e frica de toate animalele salbatice, ba chiar si de majoritatea celor domestice mai mari decat un miel de marime medie, dar nu pot spune ca imi si displac chiar toate, desi desigur cu cele salbatice eu personal NU doresc sa ma intalnesc de aproape niciodata decat poate daca sunt la zoo, si nici atunci nu ma fascineaza in mod special. Cu caii domestici am o relatie personala destul de complicata, iar cei salbateci nu ma intereseza decat cel mult la nivel de slogan politic sau educativ folosit imagistic in mod competent si cu masura. Nu am chef sa detaliez in legatura cu pasarile si pestii, pur si simplu nici nu stiu prea mult nici despre ele/ei, nici despre puisorii sau mormolocii lor, decat, desigur, din desene animate, nici macar nu imi place sa mananc pesti sau pasari in mod deosebit, chiar prefer sa mananc carne de vita, sau uneori diverse amestecuri neidentificabile decat prin etichete cu litere mici, in cateva feluri de salam, sunca, pateu de ficat, sau crenvursti. Despre mamiferele marine evit sa spun ceva pt ca este un subiect mult prea incarcat politic, si eu personal inca nu am ajuns la un nivel indeajuns de rafinat de auto-critica de tip politic astfel incat sa o pot efectua intr-un mod minim acceptabil competent. Desi nu ma dau batut, deoarece activismul politic competent este chiar pretuit in tarile nordice.

A propos de fripturi, zau daca nu mi-a ramas gandul la partenerul cel nou al vecinului meu, care precis ca e seful sau colegul lui Mikey, pt ca am vazut pe ecuson ca lucreaza pt aceeasi firma, si chiar am de gand sa vad daca pot afla ceva despre el de la Mikey, sau macar sa pot barfi despre el cu Mikey. Chiar si aseara la bar numai cu gandul la el am stat, ba chiar am si fantazat ulterior in legatura cu el, pt ca pe ploaia crunta de aseara la bar am gasit numai niste alcoolici norvegieni locali de varsta mijlocie, (pt ca probabil ca polonezii se adapostisera prin TIR-uri cu suedezii si finlandezii neavand chef nici unii din ei sa se ude la freza facand drumul de la parcarea cea mai apropiata pana la bar, iar turisti internationali, desigur, ioc, pt ca erau si ei la adapost pe vapoarele de croaziera ancorate prin jur)...desi, de fapt vecinul, nu partenerul lui, ar fi omul oarecum mai "potrivit" pt mine, mai ales ca am vazut ca are si pantofi de calitate medie-superioara plus isi iubeste cainele atat de mult si se vede cat de grijuliu este fata de el si cat de bine crescut este acel caine. Asta e, parca te poti impotrivi vreodata inimii !

Furtuna de vara !

Ha ! Ha ! Tocmai ma vaitasem intr-un comentariu devreme ieri dimineata ca e mult prea liniste in orasul meu din Norvegia. Mai tarziu, catre pranz, s-a pornit o furtuna adevarata, cu tunete adevarate. Chiar auzindu-le m-am simtit instantaneu vinovat cat de mofturos fusesem mai devreme, si mi-am zis "uite cum dorinta mea de zgomot s-ar fi implinit oricum chiar si daca nu ma vaitam". Zau, mi-am promis sa incerc sa nu ma mai vait niciodata, pt ca nu este ceva productiv, plus este si total nepoliticos. Chiar mi-a venit asa spontan sa inalt o ruga de recunostinta sincera catre D-zeu, pt ca m-am simtit asa de fericit auzind acele tunete adevarate. Nu mai auzisem de mult asa ceva. Plus ce ploaie ! O ploaie adevarata, ca o perdea uda fleasca cu ciucuri uzi atat de grei incat aproape ca se prelingeau de pe stresini, ca niste urme baloase de de melci. Chiar mi s-a facut un pic greata + ameteala uitandu-ma la aceasta ploaie vascoasa cu gatul indoit si capul dat pe spate. Din pacate, tunetele nu au durat prea mult, iar ploaia a continuat doar indeajuns de mult incat sa ma motiveze sa ma duc la bar, pt ca de fapt chiar era si cazul, ca prea o luasem razna zilele trecute cu dat bani total aiurea pe diverse reviste din hartie NON-glossy cu poze (maj de critici literari profesionisti si de business-meni de arta contemporani), plus chiar pe inca un teanc de carti, si un asemenea nivel real excesiv de activitati fetishiste este chiar exagerat in cazul meu, si mi-am dat imediat seama ca trebuie neaparat echilibrat prin practicarea altor activitati producatoare de placere.

Nu mai zic ca ajungand acasa aratand intr-un hal fara de hal cu parul ud leoarca doar din cauza ca imi fusese lene sa imi pun gluga in cap pt cei 4 metri catre desparteau usa taxi-ului de usa de la bloc, IAR m-am intalnit intr-o pozitie total dezavantajoasa cu vecinul sexy, care nu numai ca arata ca scos din cutie, inclusiv incaltat in pantofi de piele italienesti cu catarama argintie de calitate medie-superioara, (desi nu chiar de lux), dar mai era si insotit, in afara de prietenul lui de suflet de rasa boxer, si de un inginer petrolist autentic precis cu masterat serios + pozitie corporatista ierarhic superioara, cf ecuson de adevarata firma, si inca si cat se poate de vizibil aparent de origine etnica nord-vestica, de la precis mai putin de 10 grade longitudine est, si mai mult decat probabil dintre 53 si 69 de grade latitudine nord, NU din alte zone, care chiar mi s-a parut ca s-a uitat cu oarecare curiozitate amestecata cu mila de sus in jos plus oblic de la stanga la dreapta la mine, (in mod desigur total adecvat pozitiei lui originar plus curent geografice fata de mine si totodata desigur corespunzatoare inaltimii lui concrete si figurative), in timp ce vecinul m-a ignorat total pt ca el de obicei are in general ochi numai pt catel, pe care chiar sincer cred ca il iubeste mai mult decat orice sau oricine de pe lume, si acest lucru chiar ma induioseaza si chiar mi se pare demn de admirat, posibil chiar si de emulat si de mine o data in viitor, cand ma voi fi maturizat indeajuns ca sa imi pot asuma raspunderea de a deveni un proprietar de catel minim etic si competent !

==========================================

FELICITARI pt toti sportivii olimpici medaliati pana in acest moment, (dintre care ii voi mentiona pe cei din Romania si Norvegia), din RP Chineza, SUA, Franta, RPD Coreeana, Italia, Republica Coreea, Rusia, Kazahstan, Japonia, Australia, Romania, (Alin G Moldoveanu- tir pusca aer comprimat 10 metri- AUR, Alina Dumitru- judo 48 kg- Argint, Corina Caprioriu- judo 57 kg- Argint), Brazilia, Ungaria, Olanda, Ucraina, Georgia, Lituania, Africa de Sud, Colombia, Marea Britanie, Cuba, Germania, Mexic, Polonia, Thailanda, Taipei, Azerbaijan, Belgia, Canada, Indonezia, India, Republica Moldova, Mongolia, Norvegia, (Alexander Kristoff- ciclism road- Bronz), Serbia, Slovacia, Uzbekistan !

Pana la urma NU am consumat alcool vineri sau sambata seara, asa cum imi planificasem- partea 4

Trebuie sa recunosc sincer ca mai este un motiv pt care nu am avut chef sa beau alcool sambata seara. (Vineri chiar ca nu am avut timp, din cauza ceremoniei de deschidere a J.O., si nici nu cred ca s-ar fi cazut ca eu sa consum alcool, cand aveam in fata ochilor exemplul atator oameni cu adevarat constiinciosi, si sarguinciosi.) Efectiv, m-a emotionat destul de mult povestea personajului interpretat de dl Tom Wilkinson din filmul Hotelul Marigold. Nu am reusit sa identific ff bine emotiile resimtite, deoarece nu am reusit sa gasesc cuvinte pt ele. Pur si simplu am avut doar cateva rememorari a unor imagini a catorva situatii, nu prea multe, in care cred ca mai simtisem un amestec de emotii oarecum asemanator. In momentul de fata inca am dificultati de a reusi sa gasesc cuvintele potrivite pt a descrie in scris acel amestec de emotii nu prea intense, nici prea acute, insa totusi prezente sambata seara, sau macar a descrie situatiile din trecut in care am resimtit emotii asemanatoare.

Apeland in final in disperare de cauza si in mod practic la listele de emotii de pe wikipedia, si alegand 2 ceva mai structurate, deci posibil mai usor aplicabile ideii de a incerca sa descriu prin cuvinte ghemul afectiv de aseara, mai intai EARL, (emotion annotation and representation language), si apoi pomul emotiilor structurat de Parrot in emotii de ramura principala, secundara, si tertiara, am putut identifica urmatoarele emotii resimtite de mine sambata seara in timp ce ma gandeam la povestea personajelor Graham Dashwood, (interpretat de dl Tom Wilkinson), si Manoj, (interpretat de dl Rajendra Gupta):

a) cf EARL: neajutorare (o emotie negativa in care nici nu te simti in control asupra situatiei respective), tristete (o emotie negativa pasiva), empatie (o emotie ocrotitoare), incredere (un gand pozitiv)...insa astea nu descriu prea bine intregul complexul afectiv resimtit de mine aseara, asa ca am tras concluzia ca EARL nu este nici prea rafinat, nici gay friendly, prin urmare formulez recomandarea ca inginerii care studiaza affective computing sa se straduiasca in mod mai constiincios pana sa reuseasca sa obtina un partener de conversatie si interactiune ideal pt personajul David din filmul Prometheus, (interpretat de dl Michael Fassbender), care sa reuseasca in mod optim sa il ajute si pe David sa faca alegeri potrivite in viata lui cotidiana in legatura cu a alege carti si cravate care sa i se potriveasca, care sa ii placa si dupa alegere si cumparare timp de macar 6 luni, si in legatura cu care sa se simta chiar bucuros, nu vinovat, ca a ales sa isi cheltuiasca banii pe acest fel de obiecte de larg consum atat de utile pt expresia si dezvoltarea lui personala, recomandate lui de acel partener de interactiune si conversatie in mod atat de personalizat de prietenos, pe care sa se simta incurajat sa il contacteze din nou, cat se poate de des, pt a primi si alte sfaturi personalizate pt a fi inspirat sa isi aleaga si alte bunuri de consum pt a continua sa se simta bine in legatura cu expresia si dezvoltarea lui personala in viata pe termen cat mai lung;

b) cf pomul Parrot: am regasit ramura principala a sentimentului dragoste, cu subramurile lui secundare afectiune, (cu subramurile tertiare tandrete, atractie, ocrotire, compasiune, sentimentalitate), dorinta sexuala, (cu subramura tertiara infatuatie), si dor, apoi ramura principala a emotiei tristete, cu subramurile secundare tristete, (cu subramurile tertiare durere si melancolie), si simpatie, (cu subramura tertiara mila), si in final ramura principala a spaimei, cu subramura secundara nervozitate, (cu subramurile tertiare anxietate, teama, si grija)...MULT mai bine descris decat in cadrul EARL, plus ca in sfarsit cred ca am inteles si eu ceva mai bine diferenta dintre mila si compasiune ! (Am mentionat numai emotiile identificate de mine in legatura cu starea mea afectiva de sambata seara, nu toate ramurile si subramurile posibile ale pomului Parrot, plus am avut ceva dificultati de a traduce cat mai precis din lb engleza in lb romana, am incercat si cu alte limbi ca ajutor de tip intermediar si verificare, in orice caz mi se pare ca exista mai multe cuvinte care pot exprima nuante de emotii in lb engleza decat in lb franceza sau romana, cu lb italiana si germana usor superioare lb romane si franceze, iar lb daneza si norvegiana inferioare acestora.)

Remarc ca un asa hal de intelectualizare zau daca nu am mai avut inclinatia sa utilizez chiar de mult ! Prefer sa nu, pt ca zau, nu numai ca intr-adevar este o defensa primitiva impotriva anxietatilor mele fata de emotiile dragostei si tristetii, (mai profund desigur, in mod teoretic clasic, a impulsurilor sexuale si agresive), dar este chiar si obositoare ! Mai bine ma duceam la bar, consumam akvavit-ul direct si incercam sa gasesc un polonez oarecare decat sa ma chinui in halul asta si cu descrisul felurilor de akvavit pe blog, plus a emotiilor starnite de acea poveste de fictiune imaginata de autorul romanului The Best Exotic Marigold Hotel si co-autorul scenariul filmului adaptat dupa el, d-na Deborah Moggach, celalalt co-scenarist al filmului, dl Ol Parker, regizorul acelui film, dl John Madden, si talentatul actor de caracter interpret al rolului lui Graham Dashwood, dl Tom Wilkinson, plus cine naiba o fi fost persoana din fotografia care il reprezenta pe Manoj, iubitul din tinerete al lui Graham, la o varsta de adult tanar, (pt ca nu cred ca era dl Rajendra Gupta, care il interpreta in film la varsta senectutii, si desi il interpreta, mi s-a parut, chiar foarte bine la caracter, zau daca era la fel de sexy ca cel din poza, desi nu cred ca tinea total de machiajul si interpretarea decrepitudinii varstei, pt ca dl Rajendra Gupta nici nu este chiar atat de batran in real life, dar pur si simplu nu mi s-a parut aceeasi persoana si nici la fel de sexy ca acel individ tanar misterios din acea fotografie sepia de pe vremea Raj-ului).

In final, am rezolvat-o cu ghemul emotional pur si simplu acceptand-ul si acceptandu-mi totodata cu indulgenta si ingaduinta conditia mea personala umana de om total indolent, care intr-adevar prefera sa piarda vremea cu calea mai ocolita, presupus mai usoara, dar in fond de fapt mai grea plus, mai ales, total ineficienta prin comparatie cu drumul posibil pieptis sau cu sarit peste diverse obstacole in linie general dreapta, care, in ciuda zvonurilor lansate de anumiti interpreti ai moralei crestine, ba chiar si ai filozofiei budiste, chiar e in realitate mult mai usor plus placut, si totodata util eficient ! Adevarul e ca eu eram obisnuit sa imi compartimentalizez destul de bine calea dreapta la serviciu, si calea mai ocolita off-serviciu, dar daca aici in Norvegia statal birocratic-corporatista se pare ca tendinta contemporan culturala este exact pe dos, eu ce sa fac, trebuie sa ma adaptez si eu modei locale, dar zau daca nu e de-a dreptul enervant. Cred ca mai bine o ascultam pe mama si plecam in Australia. Macar stiam ca eram geografic la Antipozi, deci orice mi s-ar fi parut mai ciudat la inceput acolo as fi atribuit direct si simplu doar faptului ca vartejul de apa din chiuveta se invarte invers decat in Emisfera Nordica, plus ca acolo nu exista o stea calauzitoare specifica la fel de utila ca Polaris oricum, (si trebuie sa te ghidezi mai complicat dupa o constelatie, Crucea Sudului), deci mi-ar fi fost mai usor sa dau vina pe "stele", sau chiar sa le injur la o adica, mi-ar fi fost si mai usor sa utilizez umorul, fiind inspirat si de cartea d-lui Bill Bryson, In a Sunburned Country (Down Under), plus, desi casatoria gay nu e inca legala in Australia, probabil ca urma sa se legalizeze si acolo in viitorii 6-8 ani, tocmai bine, pt ca eu oricum nu aveam de gand sa ma casatoresc inainte de 36 de ani. Zau, cred ca pana la urma nici nu am mai ascultat la argumentele pro si contra ideilor economice Keynes vs Friedman despre soarta viitorilor pensionari din Australia vs Norvegia peste 40 de ani, fie ca sunt casatoriti legal sau nu, si pur si simplu mi s-a facut mai frica sa plec in Australia decat in Norvegia, pt ca citisem eu o carte cand eram mic despre 2 copii europeeni care se ratacisera in wilderness de a trebuit sa ii salveze un copil aborigen, plus mai citisem ulterior si o poveste horror despre un turist europeean prins captiv de un grup cultist de pe langa Alice Springs, si m-am gandit probabil ca in Norvegia macar daca ma tin cat mai departe de paduri, si de zonele cu ursii polari fiorosi, mai am o sansa sa nu ma manance vreun animal salbatic sau sa nu mor de deshidratare sau in stare de cvasi-sclavie, ca prizonier al vreunui cult. Ceea ce si arata utilitatea si semnificatia lecturilor de fictiune efectuate majoritar oricum la varste tinere pt efectuarea unor alegeri majore ulterioare in viata. Bine macar ca nu mi-a placut SF-ul, ca cine stie unde ma decideam sa plec din Romania, sau, mai rau, sa raman acolo !


(...linkuri vor urma...dar seria asta de articole s-a sfarsit, si ma simt acum chiar mai bine pregatit sa intru ca de obicei, mereu incapatanat optimist, intr-o noua saptamana de lucru...)

Pana la urma NU am consumat alcool vineri sau sambata seara, asa cum imi planificasem- partea 3

Majoritatea bauturilor akvavit norvegiene au culoarea mierii, (poate cu usoare diferente de nuanta, akvavit-ul de vara fiind cel mai pal, iar cel aniversar de Trondheim ceva mai brun), insa exista 2 tipuri care sunt transparente ca apa, (sau vodka), asa numitele akvavit Taffel, Simers Taffel, cu alcool 41,5 %, si Gilde Taffel, cu alcool 37,5 %, acesta ultimul aromat si cu marar si citrice, in afara de chimen si anason, si care se poate servi si el ceva mai rece, insa nu neaparat racit ca un vin, sau ca akvavit-ul de vara sau cel de export, si in nici un caz ca vodka. (Imi face deosebita placere sa anunt din nou ca nu pot sa sufar nici vinul, nici macar sampania, nici vodka, nici ginul, nici majoritatea cocktail-urilor, care mi se par de-a dreptul ridicole. Daca as fi alcoolic, as bea in general numai Campari cu apa daca afara ar fi vara si ff cald, whiskey irlandez straight (fara nimic in el) primavara si toamna mai pe racoare si pe ploaie, scotch cu cuburi de gheata iarna, cognac in serile speciale cu sex in 2, si akvavit in week-end-uri. Este posibil sa fiu inclinat sa beau si tequila daca s-ar mai ivi vreodata ocazia sa fac si sex heterosexual, desi nu prea cred ca exista o sansa prea mare pt asa ceva. Berea mi-e total indiferenta, si as bea-o probabil la mesele de serviciu corporatiste, preferabil din aia stout mai bruna si mai consistent-hranitoare, ca sa am senzatia ca am gura mai plina, ca sa nu risc cumva sa ma simt nevoit din greseala sa zic ceva anume.)

Cel mai aromat dintre toate tipurile de akvavit este cel Simers Oslo, maturat in butoaie o vreme deosebit de indelungata, despre care am citit ca are si aroma de vanilie si caramel, in afara de chimen, sherry, si anason, si se poate servi si langa o cafea. Are alcool tot 41,5 %, si presupun ca asta conteaza, ca sa nu fie cumva confundat cu Armagnac-ul, o alta licoare miraculoasa de origine medievala care vindeca 40 de boli, printre care herpesul, hepatita, conjunctivitele, si guta, care cand ajunge la fix 40 % trebuie scos din butoaie si imbuteliat, in afara de faptul ca e facut din struguri si provinde din sud-vestul Frantei, nu al Norvegiei.

Un tip de akvavit multiplu medaliat cu aur, (la Liverpool in 1886,  Paris 1888, Stockholm 1896, si Bergen 1898), este Gammel Opland, maturat in butoaie timp de 2 ani, cu o culoare ca a mierii de salcam, cu continut de alcool de 41,5 %, si aromat cu chimen si vanilie.

Si mai exista un fel de akvavit numit Gammel Reserve, (adica Old Reserve), care este facut dupa o reteta din 1927, prin amestecarea a mai multe feluri de akvavit produse dupa retetele vechi a 3 distilerii diferite, Løyten, Lysholm, si Opland, si se serveste preferabil la masa de Craciun, (probabil traditional preparat prin scurgerea pana la ultimul strop a resturilor din toate sticlele de akvavit de feluri diferite gasite in casa si/sau in magazie, si amestecarea lor, pt a avea ceva de pus pe masa, din cauza ca toate magazinele de stat Vinmonopolet erau inchise pana dupa Revelion cu ocazia vacantelor oficiale asociate sarbatorilor de iarna), recomandabil alaturi de alimente uscate conservate prin afumare gasite prin dulapuri sau in camara, (deoarece si supermarketurile alimentare cu carne proaspata erau inchise cu ocazia acelorasi vacante si sarbatori). Si asta are tot 41,5 % alcool.


(...va urma...)

Pana la urma NU am consumat alcool vineri sau sambata seara, asa cum imi planificasem- partea 2

Desi istoria documentara a akvavit-ului produs pe teritoriu norvegian incepe intr-o scrisoare de protocol datata 13 aprilie 1531, se poate presupune ca aceasta bautura se producea inca dinainte. Totodata, desi akvavit-ul norvegian produs pt consum si comercializare mai larga, incepand cu cel al distileriei Lysholm din Trondheim in 1821, apoi cel al distileriei Løyten din Løten in 1855, cele ale distileriei Simers & co din Christiania (numele vechi al orasului Oslo din 1624 pana in 1924) in 1857, apoi al distileriei Oplandske din Christiania in 1872, este facut din cartofi, (cel suedez si danez putand fi distilat atat din cartofi cat si din grane, iar cel german din statul Schleswig-Holstein, un teritoriu pe vremuri supus Regatului Danemarcei, numai din grane), cartoful nu a fost importat in Europa decat catre sfarsitul sec 16, iar pe teritoriul norvegian nu a inceput sa se cultive decat in ultimul sfert al sec 18. Deci probabil ca si pe teritoriul norvegian akvavit-ul initial a fost manufacturat tot din grane, cel mai probabil din orz, deoarece aceasta cereala a fost mai des cultivata in acest teritoriu, dupa ea urmand secara, si apoi ovazul.

Lysholm Linie Akvavit este marca cea mai veche de akvavit comercial din Scandinavia. Este condimentat cu chimen si cu anason, si este maturat in butoaie vechi de stejar de 500 de litri, care au fost intial utilizate pt sherry spaniol, si care sunt asezate in timpul calatoriei pe puntea, (nu in cala), vapoarelor firmei Wilhelmsen pt a fi efectiv batute de vanturi si de valuri. Aceasta metoda a fost descoperita din intamplare cand un comerciant norvegian a dorit sa exporte si akvavit alaturi de alte produse in Indonezia, insa nu a reusit sa isi vanda akvavit-ul si a trebuit sa se intoarca cu el acasa, si atunci a remarcat ca parca devenise chiar mai bun la gust decat il stiuse el initial...desi, cine stie, ma gandesc ca poate ca doar i s-a parut ca e mai bun pt ca se intorsese teafar acasa dintr-o calatorie atat de periculoasa si de indelungata ! Mai exista un akvavit care este produs tot prin aceasta metoda de maturare pe vapoarele firmei Wilhelmsen, si care apartine distileriei Løyten, care a fost intial infiintata in Løten, (care este si orasul natal al pictorului norvegian Edvard Munch), si ulterior, datorita cresterii productiei si a logisticii transportului, s-a mutat in Oslo. Aceasta distilerie este recunoscuta ca fiind fost ultima distilerie particulara care a rezistat cel mai mult vanzarii produselor sale exclusiv prin Vinmonopolet, (firma oficiala de stat care are monopolul vanzarii bauturilor cu continut de alcool mai mare de 4,75 %, infiintata in 1922).

Distileria Lysholm a mai dezvoltat un fel de akvavit cu ocazia implinirii aniversarii de 1 000 de ani a orasului Trondheim, in care se afla aceasta distilerie. Orasul Trondheim a fost infiintat ca un fel de post comercial in anul 997, si a fost capitala Norvegiei pe vremea vikingilor, pana in anul 1217. A fost totodata si sediul principal al arhidiocezei catolice Nidaros intre 1157 si 1537, cand ultimul arhiepiscop catolic al Norvegiei, Olav Engelbrektsson, a fost gonit din Norvegia, zvonindu-se inca de pe atunci si pana chiar in zilele noastre ca a plecat si cu odoarele catedralei cu tot, si acest lucru nu a fost chiar confirmat istoric serios niciodata. Palatul Arhiepiscopal de langa Catedrala din Nidaros fiind fost insa si sediul tezaurului si manufacturii de bani norvegieni pe vremea ultimilor 3 arhiepiscopi catolici din Norvegia, ma gandesc ca poate e posibil sa fi luat si el cateva monezi norvegiene asa ca amintire, (ca am verificat ca lingouri nu se produceau la acea vreme acolo, si si eu uneori pastrez monezi straine amintire daca vizitez o tara straina si le gasesc pe undeva pe jos sau imi raman necheltuite in portofel). Acest arhiepiscop este cel caruia stapanul castelului si fortaretei Begen, lordul de origine daneza Eske Bille, ii scrisese acea scrisoare diplomatica in 13 aprilie 1531 prezentandu-i si oferindu-i cu prietenie cadou si o sticla de akvavit, frumos ambalata intr-un pachet care insotea acea scrisoare, o bautura descrisa in scrisoare ca fiind posibil curativa sau cel putin amelioratoare pt tot felul de afectiuni interne si externe. Sticle de akvavit vindecator nu cred ca a luat prea multe cu el atunci cand a plecat izgonit din Norvegia, pt ca saracul arhiepiscop a murit in Belgia la nici un an dupa ce a fost izgonit de pe teritoriul norvegian, probabil chiar de inima rea fata de o asemenea respingere, si ma gandesc ca daca ar fi luat destul akvavit cu el poate ca ar fi trait mai multa vreme. Acest akvavit aniversar de Trondheim nu este carat cu vaporul, ci doar lasat sa se matureze cca 3 ani in butoaie de stejar stationare. Este de culoare mai inchisa, gen caramel, si e mai putin condimentat.

Distileria Løyten mai produce si alte 2 feluri de akvavit mai larg cunoscute, akvavit-ul Løyten de Vara, maturat in butoaie timp de numai 6 luni, aromat cu chimen, anason, si vanilie, si continut de alcool 38 %, si akvavit-ul Løyten de Export, despre care am citit ca este aromat si cu lamaie, in afara de chimen, insa totodata e si putin mai dulce, presupun poate asemanantor cu un limoncello poate ceva mai "barbatesc", (desi nu l-am gustat), si continut de alcool clar ceva mai "barbatesc" de 40 %, (fata de 31-32 % in cazul limoncello clasic italian). Toate celelalte prezentate mai sus, cele maturate pe mare si cel aniversar pt orasul Trondheim, au un continut de alcool de 41,5 %. Akvavit-ul de vara si cel de export se servesc preferabil mai reci, pe cand celelalte se servesc la temperatura camerei.


(...va urma...)

Pana la urma NU am consumat alcool vineri sau sambata seara, asa cum imi planificasem- partea 1

Am renuntat fara prea mare efort de a consuma alcool vineri sau sambata asa cum imi planificasem initial, si NU din cauza ca ma cam mustrase blogger-ul Vienela in legatura cu acest comportament probabil nesanatos, dar pur si simplu pt ca nu am avut chef si de fapt nici timp, vineri seara fiind si ocupat de a vedea ceremonia de deschidere a J.O. de la Londra, (a carei prima parte aprox corespunzatoare istorie Imperiului Britanic pana in destramare, mi-a placut si chiar m-a emotionat, desi ce a urmat dupa ce au sosit dl James Bond si Regina Elizabeta II, nu mi-a mai placut asa de mult, si nici nu am apucat sa vad echipele Romaniei si Norvegiei, pt ca am adormit pe la litera L), iar sambata seara fiind ocupat de vizionarea filmului Hotelul Marigold, (care m-a facut sa ma gandesc la o chestie despre care as avea chef sa scriu un articol separat, insa efectiv nu prea stiu cum sa o exprin inca in cuvinte).

Eu chiar ca nu sunt bun la multi-tasking, deci ori trebuie sa beau alcool, ori sa ma uit la TV sau la un film, efectiv NU am reusit niciodata sa combin aceste 2 activitati...desi in Norvegia exista niste sali de cinema speciale de lux, cu scaune de VIP, la care au acces numai persoanele peste 18 de ani, in care este voie sa se consume alcool sub forma de vin, (cumparat de la cinema la un pret chiar mai ieftin decat la magazinul de alcool...ceea ce probabil ca incurajeaza atat educatia cat si specula cu alcool pe piata neagra in randul tineretului norvegian, desi sprijina si industria salilor cinematografice in Norvegia, pt ca un bilet la cinema este chiar aversiv de scump), dar mie personal efectiv nu imi place vinul + nu am de gand sa platesc vreodata 15-17 Euro pe un bilet de cinema, (chiar daca in unele cinematografe norvegiene cu adevarat disperate pt clienti acest pret de sala de lux poate include si o ceasca de ceai sau cafea, sau o bautura acidulata, plus un baton de ciocolata sau o "dragoste pe bat", adica acadea de supt din aia pe un betisor, careia habar nu am cum i se spune in lb romana, in lb norvegiana asa ii spune, iar in lb engleza ii zice lollipop).

Pretul unui bilet la o sala de cinema obisnuita este cca 10 Euro si poate merge pana la 17 Euro la filmele 3-D, si nu am de gand sa ii platesc nici pe aia, desi dau fara nici o ezitare 10 Euro pe un pachet de tigari si 12-15 Euro pe o revista cu poze misto oricand, si chiar, in realitate, prea des, primul din cauza ca sunt dependent de nicotina, iar al doilea pt motivul combinat ca am fetish personal pt texte + poze tiparite pe hartie, plus ca am citit chiar recent ca oamenii chiar prefera sa primeasca obiecte tangibile care se pot strange/acumula, (chiar si daca NU au nevoie neaparata de ele si nici macar nu le vor folosi in multe cazuri, si totodata fiind chiar inclinati a se desparti de ele destul de greu), decat bani, care reprezinta ceva mai imaginar, (desigur, cei moderni probabil mai mult decat cei mai vechi, care erau alcatuiti din diverse metale pretioase lucitoare si destul de grele in mana).

Chiar si eu, care chiar am fetish pt diverse tiparituri pe hartie cu texte + poze, nu ma pot entuziasma de niste simple fasiute de hartie sub forma de bancnote la acelasi nivel la care m-as entuziasma pt o revista sau o carte adevarata cu MULTE pagini de text + poze diferite, (desi unele din bancnotele norvegiene sau britanice chiar mi se par destul de atractive, fata de bancnotele Euro sau dolarii americani de exemplu, cu dolarul placandu-mi ceva mai mult decat Euro, pt ca efectiv mi se pare ca dolarii au tiparitura mai deasa cu mai putine spatii libere, plus culoarea predominanta oarecum kaki militar, care pt mine totusi parca inseamna ceva mai solid ocrotitor, oricat de estetic preferata de mine ar fi culoarea albastru, in toate nuantele ei, sau chiar alte culori pastel), si poate doar daca as avea rabdarea si interesul sa colectionez ff MULTE bancnote din ff MULTE tari, si sa le aranjez eu asa mai interesant-creativ intr-un fel de cataloage rasfoibile sa incep sa tin la ele si sa le pretuiesc mai mult, doar pe baza ca sunt pe hartie si au poze diferite pe ele...dar zau daca merita efortul + eu nu sunt creativ din fire, trebuie sa faca altcineva acel efort de prezentare de bancnote ca sa fiu eu interesat de a da cca 12-15 Euro, cine stie, poate chiar si 20 de Euro, pe un eventual catalog cu cel putin 150 de pagini format A 4 alcatuit din diverse bancnote internationale reale, preferabil din alea mai rare de denominatii echivalente valorilor de la 500 de Euro in sus fiecare...zau, am scris asta doar ca sa arat ce puternica poate fi dependenta de o substanta sau chiar de un fetish, iar in unele cazuri mai rare, (ma gandesc total speculativ + desigur, Doamne fereste), chiar si de o posibila idee fixa.

Ma rog, ce voiam sa zic este ca in loc de a consuma alcool in acest week-end, si in afara de a viziona programul TV si filmul mai sus mentionate, am preferat pana la urma sa citesc despre diversele tipuri de akvavit care se pot gasi in Norvegia, ca sa pot sa ma decid ulterior din care sa imi cumpar sa gust si eu, pt ca pana acum nu am consumat decat din cel Linie, (ala care se matureaza in butoaie carate de corabii de 2 ori peste ecuator din Norvegia pana in Australia si inapoi, pt ca sa fie zgaltaite mai bine de toate miscarile vasului respectiv pe valuri timp cat mai indelungat, plus la presiunea atmosferica inconjuratoare si temperaturile variable ale mediului ambient natural), si despre care am sa povestesc in partea a 2-a, ca sa se vada cat de constiincios sunt eu la cercetare cand e vorba sa ma incumet sa incerc sa consum ceva cu totul si cu totul nou. Dupa ce am sa apuc sa le gust pe toate, lucru care in mod realist poate dura ceva timp, poate chiar luni de zile, am sa revin, daca voi mai fi interesat de a scrie pe blog la acea vreme, ca sa spun si care din ele mi-a placut cel mai mult. Pana una alta Linie mi-a placut, mai ales ca mi s-a parut ca are gust de ginger ale, (desigur fara bule de aer), si cu o nuanta de aroma de coaja de portocale, care mi-a adus aminte de cozonacul facut de bunica, deci m-a atras parandu-mi-se total neamenintator si neaversiv din prima, pana si povestea lui mi s-a parut interesanta, plus ca nu m-am simtit DE LOC mahmur dupa ce m-am imbatat cu el pana am cazut lat, (din cca 100 ml, echivalent a 2 sticlute de minibar de hotel sau avion), lucru destul de rar in cazul meu fata de diverse bauturi alcoolice, deci demn de mentionat, desi acest lucru poate servi si ca un fel de Warning ca akvavit-ul mi se pare astfel o bautura ff PERICULOASA din punct de vedere moral, pt ca daca nu te face sa te simti rau a 2-a zi dupa ce o consumi, te poate incuraja sa o consumi chiar mai des decat ar fi prudent si recomandabil.


(...va urma...)

Intrebarile Kadiei despre lume

Era vorba originar de o leapsa, insa avea cerinte prea multe, pe care mi-a fost lene sa le indeplinesc, asa ca am preferat doar sa indeplinesc portiunea intrebarilor catre public, fara a mai incerca sa mai alcatuiesc si eu altele ca sa le dau mai departe, si fara a ma mai chinui sa incerc sa exprim concis in 11 puncte lucruri despre mine pe care deja le-am mai spus rasfirat printre 1111 de paragrafe sau articole de pe acest blog si/sau comentarii pe blogurile altora. Deci NU am pretentia de a primi vreun premiu. Am ales aceste intrebari ale Kadiei pt ca mi-au placut cel mai mult din cele citite pe alte bloguri in legatura cu aceeasi leapsa, (de fapt au fost singurele in legatura cu care, fie intamplator, fie nu, poate legat de vreun cuvant sau vreo expresie anume, am reusit sa fiu indeajuns de atent ca sa pot citi vreo 2 din ele asa in proportie de cca 65 % din intreaga propozitie ca sa le pot evalua in acest sens, pt ca recunosc sincer ca peste celelalte am trecut destul de superficial si nici macar nu stiu ce contin, desi poate or fi fost si ele interesante si placute, dar cine stie de ce nu am fost eu atent in clipa aia la ele...nu e ceva grav sau care trebuie luat personal, asa sunt eu, neatent din fire de cand eram ff mic, chiar din nastere as putea zice chiar sincer, si doar din cand in cand cine stie ce luminita sau stimul vizual reuseste sa imi capteze atentia cateva fractiuni de secunda, si pt ca de obicei luminitele tind sa sclipeasca in mod atractiv, eu voi evalua in general ca imi plac stimulii luminosi, ba chiar si persoana sau entitatea care ii emite, chiar daca habar nu am cine sau ce e, si de multe ori nici nu sunt curios sa aflu, si ma multumesc doar cu sentimentul de satisfactie si bucurie ca am remarcat si eu ceva sclipitor, chiar si daca din totala intamplare). Am evaluat astfel, prin urmare, intrebarile Kadiei ca fiind fost alcatuite chiar constiincios si totodata in mod inchizitiv competent si empatic fata de vreun posibil om interesat de a raspunde la ele.

1.  Care este cea mai veche amintire pe care credeti ca o aveti ?
     
http://eucraciun.blogspot.no/2011/02/amintiri-din-copilarie.html (paragraful 4)

2.  Primesti ca premiu o invitatie la cina cu un scriitor contemporan, pe cine ati alege si de ce ?

Dl Jeffrey Eugenides. Nu cred ca stiu sa explic de ce intr-un mod cat de cat adecvat. Nu am citit nici unul din cele 3 romane scrise de dansul care au fost publicate, doar l-am vazut intr-un interview o data la TV, relativ recent, in decursul ultimelor 6 luni, vorbind despre profesia lui de scriitor.

3.  Ce alegeti dintre o slujba cu orar fix si venit constant, dar sigur si o slujba cu orar neprevazut, riscuri mari, dar foarte banoasa ?

Pe amandoua ! (In Norvegia, cu cat muncesti mai mult in mai multe joburi, cu atat ai mai mult timp liber de relaxare din orice posibil stress profesional care ar putea fi creat atat de prima cat si de a doua situatie.)

4.   Daca v-ati intoarce la 18 ani, ati alege acelasi drum in viata (aceeasi facultate, slujba) ?

Da, din pacate, as face aceeasi greseala de a nu asculta de tata si de bunicul care ma sfatuiau de bine sa imi termin studiile de la ASE si sa ma indrept ulterior catre o cariera diplomatica in serviciul de protocol al MAE, in legatura cu care ajunsese mai toata lumea de acord ca macar de a duce cate o tava de cafele as fi si eu in stare sa fac din cand in cand. Eu in schimb am preferat sa ma las de ASE si sa ma reorientez in mod cu adevarat curajos (oarecum necaracteristic pt mine), insa incapatanat (mai caracteristic pt mine), catre cariera fata de care avusesem eu chemarea intiala de pe la 13 ani, cea de functionar birocrat, cu acces destul de liber la elemente de recuzita de birou deosebit de fascinante pt mine din frageda copilarie, (chiar de pe la 8 ani), creioane HB nr 2, carioci, gume si stampile. Acum, din pacate, datorita computerizarii mai largi a lumii birocratice, nu prea am ocazia sa folosesc prea des acele obiecte fascinante, insa am descoperit recent o camera secreta in sediul uneia din corporatiile pt care lucrez plina cu acest fel de obiecte de recuzita vechi de tip clasic calitativ superior (mai ales gumele, care chiar sunt de consistenta si dimensiune perfecte), care pur si simplu zac acolo, uitate si abandonate, neutile mai nimanui in mod concret, si acum ma chinui sa gasesc un pretext prin care sa il conving pe functionarul care are cheia la acea camera secreta sa imi permita accesul din nou in acea camera, pt ca prima oara mi-a fost jena sa iau mai mult de 4 gume, si acum vreau sa iau o cutie intreaga.

5.   Care credeti ca a fost cea mai proasta decizie din viata voastra de pana acum si cum ati schimba-o acum ?

Cand m-am lasat, printre alte activitati educative si profesionale de care m-am lasat, si de armata. Teoretic ar fi posibil sa imi schimb aceasta decizie, daca as fi cu adevarat motivat sa o fac, este probabil si ca as face-o, dar practic efectiv m-am pus in situatii in care ar fi fost greu sa revin asupra hotararii initiale. Nu stiu daca am facut-o expres sau chiar manat oarecum subconstient, sau a fost total intamplator. Imi permit insa, din cand in cand, sa fantazez in mod placut la diverse scenarii in care eu as putea fi functionar militar, desi stiu ca acestea sunt doar fantezii, si, in mod realist, nu exista sanse prea mari sa fiu cu adevarat motivat vreodata in viitorul previzibil pt ca sa le actualizez in realitate.

6.   Aveti de ales intre a merge la un concert sau a petrece o seara intr-un apartament in hotel de 5 stele. Ce alegeti si de ce ?

Fara discutie, cert, hotelul. Nici macar in mod deosebit legat de cele 5 stele, desi sunt in general pretentios fata de calitatea hotelurilor unde as putea sa imi petrec eu diverse seri. Eu sunt total congenital amuzic (afon), si efectiv nu ma intereseaza muzica, nici cea live, nici cea inregistrata. O pot aprecia cat de cat, daca se asorteaza, asociata unor povesti relatate in imagini miscatoare pe un ecran, (in filme sau videoclipuri muzicale), si/sau unor persoane care mi se par deosebit de sexy si talentate in miscare sau postura, totodata in general, deoarece imi este majoritar indiferenta, o tolerez ff bine daca imi apare in cale intamplator si daca e cat de cat ritmica, indiferent de gen muzical, (dar sa nu fie total haotic imprevizibila si neinteligibila, deci obositoare pt mine, ca de ex jazz-ul cu prea multe broderii sau improvizatii, sau sa nu semene a zanganit sau scrasnet de metal, sau a urlete de oameni posibil suferinzi, ca efectiv atunci ma irita, sau chiar ma sperie de-a dreptul).

7.   Intr-un film cu Demi Moore si Robert Redford (Indecent Proposal, 1993) o femeie casatorita primeste o oferta de a petrece noaptea cu un barbat pentru 1.000.000 de dolari, ati accepta ? Respectiv, v-ati lasa sotia sa accepte ?

Eu sunt gay si sunt total OK cu posibile infidelitati ocazionale sau chiar organizat repetate temporar, (nu chiar asa expres organizat chiar in continuu, plus, mai ales, NU cu chiul intentionat de la indeplinirea indatoririlor principiale si contractuale de serviciu marital, inclusiv sedintele planificate de informatie si educare reciproca, renegocieri periodice de contracte, decizii de planificare in comun, relaxare in comun, etc.), in cadrul institutiei casatoriei intre persoane gay mature si capacitativ consensuale, m-ar deranja insa neloialitatea, adica de ex sa puna mana consortul meu pe milion si sa ma lase dupa aia cu ochii in soare fara macar sa-mi dea si mie jumatate, cf contractelor pre-nuptiale si nuptiale speciale pe care am de gand sa le alcatuiesc si sa le semnez cu cea mai mare seriozitate, (pt ca nu te poti baza chiar doar pe ce zice Legea Familiei din chiar toate locurile in legatura cu bunurile dobandite inainte sau pe timpul casatoriei).

8.   Partenerul de vis este ambitios sau bland ?

In general bland fata de mine si ambitios fata de altii, dar e OK, daca doreste sau simte nevoia, sau ii face placere din timp in timp, sa fie si bland fata de altii, (deoarece doar nu ii pot interzice asa ceva unui om seaman mie), si ambitios fata de mine pt a ma incuraja sa nu cad atat de des prada viciului meu personal principal, indolenta, desi NU este si NU va fi niciodata obligat sa depuna acest efort, deoarece chiar ar fi nerealist si neetic sa ii pretind cumva unui om seaman mie sa depuna efortul sisific si de altfel, la nivel realist, sortit esecului, de a ma ajuta pe mine in mod organizat sa scap de responsabilitatea mea personala de a lupta impotriva propriilor mele vicii. Este total OK sa fie si bland si ambitios atat fata de mine cat si fata de altii, daca asa ii este inclinatia naturala sau firea, deoarece eu NU consider aceste trasaturi ca fiind antagonice, nefiind nici macar structural, daramite functional bazate in acelasi plan. Singurul lucru care m-ar deranja ar fi sa fie cam total lipsit de capacitate de blandete cat si de ambitie, pt ca as considera asa ceva chiar probabil patologic, si eu nu as dori sa ma casatoresc cu cineva cu risc prea mare de a fi sau de a dezvolta patologie cronica prea severa si/sau prea rapid, datorita acelui principiu etic al casatoriei care te obliga cat de cat sa iti sprijini partenerul si sa nu il abandonezi prea rapid atat "in sickness & in health", si zau, eu nu prea am anduranta sau inclinatie sa fiu ingrijitor de oameni bolnavi cronici pe termen lung, ar fi mai OK-suportabil daca ar fi ceva acut si limitat, (de ex o raceala, un atac de panica din cand in cand, etc.), dar daca devine la un moment dat cronic si oarecum inevitabil datorita inaintarii in varsta, ma voi baza, desigur, din ce in ce mai mult, pe doctori si sistemul sanitar, dar nu am eu cumva de gand sa devin un fel de ingrijitor medical principal pt o persoana cronic suferinda, pt ca nici nu ma pricep si nici nu-mi place, si in ultima instanta trebuie sa am grija de mine personal, mai ales ca si tata si mama mereu ma indeamna sa invat sa am mai bine grija de mine, si totodata consider ca indatorire etica umana esentiala de baza, atat fata de creatorii mei directi, mama si tata, cat si fata de cei originari initiali, D-zeu si mama Natura, supravietuirea mea personala intr-o stare cat se poate de optim sanatos eficient echilibrata timp cat mai indelungat posibil, si am si de gand sa alcatuiesc o clauza contractuala cat mai nuantata in legatura cu aceste situatii, daca ele se pot ivi in viitor in cadrul semnarii unuor posibile contracte pre-nuptiale si nuptiale cu cineva anume, si am totodata de gand chiar serios ca principiile mele etice de baza sa fie impartasite de un eventual viitor consort, astfel incat sa avem amandoi o sansa cat mai buna de a supravietui in stare optima timp cat mai lung, chiar la un nivel superior decat s-a demonstrat deja ca institutia casatoriei este chiar favorabila sanatatii persoanelor de sex masculin.

9.   Ce defect uman va deranjeaza cel mai mult ?

Desigur cel al meu propriu principal personal, indolenta. Ma deranjeaza ff mult cand o vad manifestata si la altii.

10. Unde ati prefera sa locuiti la bloc sau la casa ? Motivati alegerea.

Mi-ar fi indiferent. In oricare din variante, daca as locui singur, mi-ar fi de ajuns 2 camere, o sufragerie/salon si un dormitor. Daca as fi casatorit mi-as dori 3 camere, o sufragerie/salon, un dormitor cu 2 paturi, (mai mult sau mai putin apropiate, insa mi-ar placea sa fie separate, pt motive cat se poate de practice, pt ca, zau, nu mi-ar place sa dorm cu altcineva in acelasi pat pe termen lung), si un fel de camera de lucru/birou. Daca m-as decide si s-ar intampla sa am si un copil, mi-ar trebui 4 camere, indiferent daca as fi casatorit sau nu, (desi desigur nu mi-as dori sa am un copil fara sa fiu casatorit, deoarece pur si simplu chiar cred ca e mai bine ca un copil sa aiba minimum 2 parinti de orice sex, din care, daca sunt mai multi decat 2, macar 2 sa fie cat de cat de varste relativ apropiate, aliati reciproc, nu neaparat chiar direct impotriva copilului, dar pt a echilibra cat de cat echilibrul de putere din acea familie, si pt a se proteja reciproc de burn-out, lucru care in general nu poate decat sa fie favorabil tuturor membrilor acelei familii, inclusiv acelui copil): camera sufragerie/salon, dormitorul cu 2 paturi, camera de lucru/biroul, si camera copilului. Daca, in mod realist cam improbabil, as avea mai mult de 1 copil, as dori ca fiecare copil sa aiba camera lui separata, si in acest caz cred ca as incepe sa tind sa prefer sa locuiesc la casa decat la bloc, deoarece apartamentele cu mai mult de 4 camere mi se par chiar oarecum usor ridicole, ca si cum ar aduce mai mult cu un fel de firma profesionala decat o locuinta pt o familie, si chiar cred ca mi-ar place ca una din camerele copiilor sa fie una la mansarda, cu tavanul inclinat, si copiii sa aiba posibilitatea de a negocia intre ei care din ei sa stea in acea camera de mansarda, eventual prin rotatie planificata, daca amandoi si-o doresc.

11. Care este ultima carte citita care v-a placut ?

Ultima carte pe care am citit-o integral se numeste O Saptamana la Aeroport, de dl Alain de Botton. Nu as putea sa spun ca m-a entuziasmat deosebit de mult, insa mi-au placut 2 pasaje din ea. Am scris despre unul din ele intr-un comentariu pe blogul bloggerului Andreei Iulia Toma, careia ii face placere sa prezinte diferite carti pe care le-a citit si care i-au placut, si o face intr-un fel deosebit de tentant pt un eventual potential cititor, incat chiar sincer cred ca lectura blogului ei in decursul ultimelor luni chiar a contribuit intr-o oarecare masura sa ma indemne in sfarsit sa ma re-apuc de citit carti adevarate, o activitate pe care nu o mai facusem din 2010. Am sa dau copy-paste acelui comentariu, (cu 2 editari minore pt a prezenta ideile in mod mai ingrijit), deoarece contine si citatul unuia din pasajele care mi-au placut din acea carte de dl Alain de Botton, (tradus de mine insumi din lb engleza in lb romana). Efectiv nu mai stiu unde am pus cartea, ca sa pot cita si al doilea pasaj care mi-a placut, trebuie sa recunosc sincer ca am uitat despre ce era vorba in acel pasaj, deci nu ii pot reproduce ideea principala, insa tin minte ff bine ca mi-a placut si el atunci cand l-am citit, si, fiind si spre sfarsitul cartii, a contribuit astfel ca eu sa pot inchide acea carte cu un sentiment in general mai placut decat ar fi fost previzibil daca nu ar fi existat el plasat in acel loc, si astfel nu am avut ezitari de a incepe aproape imediat sa citesc a 2-a carte pe care mi-o pregatisem pe noptiera, despre care am amintit si in acel comentariu caruia ii dau aici copy-paste:

@AIT: nu stiu daca exclusiv numai din cauza blogului tau, dar cred ca si partial din cauza lui, am fost eu tentat sa incep ff recent sa citesc carti. Am inceput usor de tot, cu o caticica subtire non-fiction cu poze scrisa probabil in decursul a catorva pauze de cafea de dl Alain de Botton, O Saptamana la Aeroport, in care acest scriitor cu studii de istorie si filozofie incearca sa prezinte aeroportul Heathrow intr-o lumina oarecum mai buna decat o merita, dar se vede ca nu se straduieste cu vopsitul ciorii in mod prea oneros si ramane la observatii destul de superficiale si tolerabile. Pozele nu mi s-au parut cine stie ce, insa eu personal le-am gasit utile pt facut pauze de citit intre paragrafe. Totusi, aceasta carte contine un citat care merita banii dati pe aceasta carte ff buna de citit in tramvai sau troleibuz sau metrou:..."[...]m-am simtit beneficiarul unei traditii in cadrul careia comersantul bogat intra intr-o relatie cu un artist pe deplin pregatit ca acesta sa se comporte ca un fel de pirat; nu se asteapta la bune maniere, chiar stie si este deja pe jumatate incantat de ideea ca babuinul lui preferat ii va sparge intr-o buna zi vesela. Tocmai in aceasta toleranta rezida dovada ultima a puterii sale adevarate."

Datorita apetitului recent reaparut pt cititul cartilor, plus faptul ca m-am simtit placut incurajat de usurinta relaxata cu care am citit deja in decursul a cateva reprize de cca 5 minute timp de vreo 4-5 seri aproape deja 4/5 din cartea de cca 100 de pagini din care 2/3 cu poze a d-lui de Botton, acum chiar ma simt in stare de a citi si o carte de fictiune si in acest scop mi-am asezat optimist pe noptiera cartea de 375 de pagini fara nici o poza numita "9 Dragoni" scrisa de dl Michael Connelly, (creatorul personajului de profesie detectiv de politie in Los Angeles numit Hieronymus "Harry" Bosch) !

Istorie si putina geografie- partea 6

Ce se afla pe prima pagina a ziarelor principale din judetul Rogaland, intr-o zi obisnuita de lucru de acum cca o saptamana, (in ordine total aleatoare, nici macar cf marimea literelor si pozelor, ca efectiv mi-a fost lene):

1. Regina blogurilor din Spania !
2. Stanjeniti in razele soarelui: 120 000 de oameni se chinuie cu boala numita psoriasis !
3. Norvegia trebuie sa desfide China !
4. Oamenii cei mai saraci ai Europei: profesorul universitar Paul S. este socat in ce conditii pot trai tiganii in judetul Rogaland !
5. Un general-maior pacifist: Robert Mood [na: un general-maior norvegian care este in prezent seful organizatiei ONU de mentinere a acordurilor de pace in Orientul Mijlociu, plus mai recent si seful misiunii de supraveghere ONU in Siria] opineaza ca rezolvarea militara trebuie sa fie intotdeauna ultima solutie !
6. Politia ridica alarma impotriva bandelor criminale organizate lituaniene: un raport socant despre Mafia lituaniana ! Asasinate contra plata ! Narcotice ! Furturi ! Prostitutie !
7. Astfel va puteti salva iubirea in timpul vacantelor !
8. Grupele sangvine preferate de tantari !
9. Noua lege a sexului NU opreste prostitutia in marile orase ! Cererea pt a cumpara sex [na: activitate ilegala pt toti rezidentii norvegieni atat la ei acasa cat si cat se afla in deplasare in strainatate din 2009 incoace, nu insa si oferta de vanzare] se afla la cote ff inalte ! Orasul resedinta de judet a judetului Rogaland este noua capitala a sexului in Norvegia !

[NA: articolele in sine sunt mult mai putin scandaloase sau interesante, seamanand de fapt cu niste eseuri care ar putea sta la baza unor lucrari de masterat, prezinta definitii educative, cifre, concluzii, opinii de profesori universitari, politicieni, si diversi cetateni pro si contra, etc.]


Ce se afla azi pe prima pagina, (deoarece prima pagina nu imi este accesibila decat pt azi in anumite cazuri, si nu doresc sa aleg articole care nu sunt in prim plan), a ziarelor principale din judetul Iasi, tot intr-o zi obisnuita de lucru, (in ordine la fel de aleatoare):

1. Criza: masaj erotic doar in garsoniere !
2. Mafia pamantului: cum au fost lasati taranii fara zeci de hectare de teren !
3. Curentul electric s-a intrerupt in timpul mitingului politic PDL !
4. Autoutilitara Volkswagen rupta in doua de un TIR. Soferul a murit.
5. A aparut cardul de debit destinat copiilor de 12 ani !
6. Asiguratii pot cere spitalului rambursarea cheltuielilor personale facute pe durata internarii !
7. Leul, de nestavilit in prabusire ! Un nou record: 4,61 Lei/Euro !
8. Asasinul si-a dat singur pedeapsa !
9. Pui de crocodil ratacit in oras !

[NA: articolele sunt la fel de neinteresante, neaducand vreo alta informatie in plus fata de ce este deja scris in titlu.]


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~SFARSIT~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In concluzie, eu recomand infratirea sau imprietenirea judetului Rogaland din S-V Norvegiei cu judetul Iasi din N-E Romaniei deoarece am costatat mai multe asemanari decat deosebiri culturale, si nu cred ca pot exista mari diferende pe viitor, ba chiar dimpotriva pot exista schimburi comerciale cu diverse suveniruri reciproc placute si avantajoase, schimburi culturale, turistice, si chiar si de experienta profesionala, mai ales daca cei din jud Iasi se plictisesc de zona de campie si de activitatile pertinente ei, si vor sa viziteze zone marine si activitatile pertinente lor, sau invers, daca cei din jud Rogaland se plictisesc de plaje si vor sa viziteze zone de campie, (deoarece paduri si diverse stanci, pietre, sau bolovani exista probabil in ambele judete, prin urmare nefiind probabil de interes deosebit de nivel de mare noutate pt mai nimeni oricum), si, in general, interesele si temerile oamenilor obisnuiti parand a fi cam aceleasi in ambele judete, lucru care va facilita comunicarea ulterioara dintre acesti oameni obisnuiti.

Ar fi fost poate interesant si de prezentat cateva retete si poze de mancaruri si bauturi traditionale din aceste 2 judete, dar efectiv pe mine nu ma prea pasioneaza mancarea, dar daca in viitor o sa mi se faca foame sau pofta de ceva anume, este posibil sa revin si cu cateva articole dedicate si acestei teme culinar-gastronomice.

Istorie si putina geografie- partea 5

Daca tot am ajuns, efectiv fara sa vreau, incalcit in niste conflicte predominant culturale, macar sa incerc sa prezint cateva elemente culturale specifice pt locuitorii judetului Iasi si ai judetului Rogaland. Cu aceasta ocazie, doresc sa anunt ca mi-am dat seama ca si eu am trecut prin judetul Iasi. Pana nu demult chiar imi ziceam ca nu avusesem ocazia niciodata de a calatori acolo, insa mi-am amintit ca am trecut prin statia de cale ferata cu punct vamal Ungheni de dincolo de frontiera, deci probabil imediat dupa si pe langa satul Ungheni din Romania, si apoi am trecut prin gara internationala Nicolina din orasul Iasi, cand am venit de vreo 2 ori cu trenul dinspre Moscova catre Bucuresti. Nu tin minte ceva in mod special legat de satul Ungheni din Romania, decat ca probabil m-am bucurat ca de fiecare data cand intram printr-un punct vamal terestru pe teritoriul Romaniei...nu stiu de ce nu am resimtit niciodata aceeasi bucurie de cate ori am intrat in Romania pe calea aerului, zau, nici macar o data ajuns pe pamant la aeroport...dar stiu sigur ca de cate ori am venit cu trenul dinspre Rusia via Rep Moldova si de cate ori am venit cu masina dinspre Ungaria sau Serbia si ce era dincolo de ele, eu personal m-am bucurat cand am intrat pe teritoriul Romaniei, chiar probabil pt ca mi s-a parut ca am recunoscut culori diferite, specific romanesti, ale soselei sau campurilor de pe langa sinele de tren, lucru care din aer nu mai pare, chiar in mod real, atat de evident. Doresc sa mentionez ca posibila exceptie care poate confirma regula, ca in legatura cu trecerea granitei de la sud cu Bulgaria, eu personal m-am bucurat mai mult cand am trecut catre Bulgaria decat cand am venit dinspre ea inapoi in Romania. Efectiv nu stiu sa explic prea precis de ce, dar asta e probabil pt ca poporul bulgar, deci posibil si teritoriul locuit de el, mi s-a parut mie personal intotdeauna mai optimist si sustinator de moral decat cel din Romania, si probabil ca am resimtit acest contrast in mod mai pregnant, chiar si la nivel de culoare, in mod destul de direct vizual, atunci cand m-am aflat chiar la granita dintre aceste 2 tari, plecand dinspre una si venind catre cealalta, si asta a fost valabil atat pt trecerile dinspre jud Giurgiu cat si jud Constanta.

Costume populare din judetul Rogaland:

Costume populare din judetul Iasi (doar 2 fotografii pt ca arata personaje multiple, plus din pacate nu am gasit prea multe verificabil specifice pt jud Iasi):

Filmulete din judetul Rogaland, (ma rog, turistic comerciale):

Filmulet documentar despre istoria orasului Iasi, oras resedinta a judetului Iasi:

Film despre manastirea Frumoasa din judetul Iasi:

Cantecul unei echipe de fotbal din judetul Rogaland:

Cantecul unei echipe de fotbal din Judetul Iasi:



Istorie si putina geografie- partea 4

Printre oamenii faimosi si posibil interesanti nascuti in judetul Rogaland, se numara:

* matematicianul Niels Henrik Abel
* pianistul Leif Ove Andsnes
* primul rege al Norvegiei, Harald cel cu Parul Frumos
* preotul luteran si muzicianul Bjørn Eidsvåg
* economistul Finn E Kydland
* sculptorul Fritz Røed


Printre oamenii faimosi si posibil interesanti nascuti in judetul Iasi, se numara:

* enciclopedistul si profesorul Dimitrie Alexandresco
* criticul de arta si literatura si translatorul Petru Comarnescu
* artistul grafic, sculptorul si scriitorul Sorel Etrog
* sociologul si etnologul Dimitrie Gusti
* tobosarul Ovidiu Lipan "Tandarica"
* printul Mihail Sturdza


(...va urma...)

Istorie si putina geografie- partea 3

Incurajat azi de o plimbare pe la ora 21 seara, care in iulie aici, in Norvegia de vest, are sansa uneori sa semene cu o plimbare intr-o vata de zahar de calitate superioara fina, total nelipicioasa si de culoare roz-portocaliu, si totodata inspirat de un comentariu al lui Mircea Vladut de pe blogul Andreei Iulia Toma, in care il amintea pe omul de stiinta Stefan Procopiu, din judetul Iasi, care nici el nu a luat Premiul Nobel, (desi se pare ca a descoperit magnetonul, care e o formula matematica, nu o particula), la fel ca si dl Bose, (care se pare ca a descoperit formula matematica cu care se poate gasi bosonul, care e o particula), din cauza ca, in acel an fatidic, 1922,  aparent atat de plin, (ca probabil si atatia altii), si de bucurii si succese, (ca de ex lansarea revistei deosebit de populare de compilatii si condensari cu scop de larga popularizare atat a noilor descoperiri din stiinte, dar si a unor clasici ai literaturii, Reader's Digest), dar, in general, si de atatea evenimente, dintre carele unele chiar infioratoare, multe tragedii umane, si diverse confuzii si incurcaturi si, prin urmare, de atatia posibili nedreptatiti fata de acel premiu special, l-a capatat, pe drept sau pe nedrept, dl Niels Bohr, care probabil pur si simplu s-a priceput mai bine decat altii sa compileze intr-o teorie coerenta ceva mai usor de inteles pt elevii de liceu lucrarile stiintifice mult prea complicate ale altora, (asa cam cum fac si eu, de exemplu, desi fara pretentii la vreun premiu deosebit, acum, cu anumite concepte mai dificile de pe wikipedia, desi totusi dl Bohr, spre deosebire de mine, a zis ceva ff important, de tip sintetic, desi probabil ca pana si asta plagiat dupa Heraclit et al., PLUS oponentii, Thales et al., "nimic nu exista pana cand nu se masoara"), m-am decis sa incerc sa compilez si eu, (tot dupa wikipedia), o enumerare de personalitati faimoase, insa posibil mai putin cunoscute la nivel international, ale judetului Rogaland si ale judetului Iasi, care sa poata eventual servi si ca role model-uri pt tinerii din ambele judete + chiar si noi toti ceilalti, care poate nu mai suntem, totusi, chiar asa de tineri, sau care poate nu traim in acele judete in acest moment.


(...va urma...trebuie sa petrec un timp oarecare dedicat cercetarii, pt ca spre deosebire de dl Ponta, eu, nefiind nici macar sef de birou, daramite de alti oameni, nu am pe cineva care ma ajute sa plagiez dupa wikipedia...plus doresc sa precizez ca e doar o coincidenta ca mi-a iesit o fraza atat de lunga cat un paragraf, zau, NU incerc sa plagiez stilul dl-ui James Joyce, al carui roman cu fraze, se spune, si mai lungi, Ulise, a aparut si el tot in 1922...)

Istorie si putina geografie- partea 2

In decursul efortului meu constiincios si asiduu de cercetare (majoritar de pe wikipedia) despre tema unor posibile trasaturi comune intre judetele Iasi si Rogaland, am aflat de inca un punct comun posibil interesant intre aceste 2 judete despartite de o distanta, a vol d'oiseau, de cca 1 000 mile nautice sau 2 000 km si 5 grade de latitudine plus 22 de longitudine ! Se pare ca, in ciuda faptului ca probabil majoritatea populatiilor curent rezidente in ele, desi poate botezate, sunt de tip liber-cugetator, ambele au fost afectate in mod destul de direct si totodata dramatic pe la mijlocul secolului 16 de Reformatia crestina !

La acea vreme, judetul Iasi, alaturi de intreaga regiune a Moldovei, era condus de domnitorul Ioan Iacob Heraclid, (cunoscut si sub numele de Despot Voda), in timp ce judetul Rogaland, alaturi de intreaga regiune a Norvegiei de vest, era condus de regele Frederick al 2-lea al tarii numite Dano-Norvegia. Atat Ioan Iacob Heraclid cat si Frederick al 2-lea, ambii crestini protestanti reformati, (desi nu stiu cat de autentic interesati reformist), si totodata sprijinitori ai sistemului de invatamant in randul populatiei cat mai largi, au incercat sa construiasca niste institute de invatamant de tip reformat in judetele de care erau ei raspunzatori.

Ambii insa, se pare, s-au izbit de niste proteste destul de aprige din partea anumitor politicieni locali si regionali si probabil, chiar destul de realist, si a publicului larg probabil ceva mai putin interesat de educatie de tip disciplinat si sobru-auster protestant reformat, (cu accent mai mare pe orele de matematica si stiinte, in general o curricula predominant de tip real cu teme mai dificile si mai exacte, si mai putin accent pe orele de muzica si desen sau o curricula predominant umanista, in cadrul careia inainte fiecare cam putea sa isi faca temele cam in ce fel dorea fara sa se chinuie sa retina formule complicate sau sa stie cand si cum sa le aplice in mod prea riguros, plus cu recreatii si vacante mai scurte si accent mai mare pe munca patriotica voluntara).

Insa daca Despot Voda a fost relativ usor de omorat de catre eroul popular cu adevarat viteaz si abil Stefan Tomsa, (cu titlul administrativ ierarhic de hatman, cu functii de prim-ministru plus ministru de razboi, plus usier/portar/granicer/prefect de judet, plus in anumite situatii, la mare nevoie, din cauza de mare cerere si/sau lipsa de personal birocratic politic-administrativ guvernamental, sau de interes al cuiva din populatia generala sa se ofere sau sa dea concurs sa indeplineasca acele functii cu adevarat oneroase si stressante, si ministru de interne si ministru de justitie, posibil si sef de senat si al camerei deputatilor, ba chiar si de curte constitutionala superioara, si, in plus, totodata, obligatoriu, si purtator al sabiei si buzduganului regal sau prezidential), care i-a tras direct una in cap acestui Despot Voda cu un buzdugan, (desi nu stiu daca chiar cu cel propriu al lui Despot Voda pe care trebuia sa il tina in mana la acea vreme, poate ca unul al lui personal sau al altcuiva...un adevarat mister de tip policier procedural chiar posibil interesant pt vreun detectiv activ sau pensionat, sau chiar fan de detectivi profesionisti reali sau fictionali), cu scopul de a se eradica influenta lui posibil corupt nociv asupritoare asupra populatiei pasnice a judetului Iasi, plus i s-a desfiintat si scoala, liceul de la Cotnari, care a mai fost in plus si condus initial de un director creator de poezii omagiale pt Heraclid + o biografie despre Heraclid probabil revizionista, care, IN PLUS, nici macar nu reusise anterior sa isi termine studiile si sa obtina si el o diploma adevarata la Universitatea Europeeana Viadrina, desi la vremea cand a fost el student acolo teoretic nu se mai discrimina la nivel academic oficial impotriva protestantilor reformati, (toata afacerea parand de nivel de adevarat SCANDAL public dezvaluitor de CORUPTIE administrativa semnalabila pt lista de coruptii curent intretinuta si in permanenta dezirabil actualizata de Oficiul de Coruptii UE avand posibil repercursiuni ulterioare chiar peste secole in legatura cu rezultatele scolare si la examenul de Bacalaureat ale elevilor contemporani noua din judetul Iasi, ba chiar, cine stie, chiar a regiunii mai largi a Moldovei), se pare ca totusi impotriva lui Frederick al 2-lea a fost realist mai greu de luptat, si s-a lasat chiar cu un razboi de 7 ani care a antrenat mai toata Scandinavia, (si inca si cu participarea rivala a CUI ALTCUIVA POSIBIL decat a unuia, ZAU, O ZEI, numit TOT Eric, si, CULMEA, si asta TOT cu parul blond ca mierea de salcam + ingamfat de si-a spus si al XIV-lea, de parca era chiar el tocmai insusi Regele Soare), iar de scoala infiintata de el tot n-au reusit sa scape, (si e azi cunoscuta sub numele liceul Frederik II din Fredrikstad), probabil pt ca, pe de o parte el, fiind si un cunoscut alcoolic, deci probabil mai putin atent la detalii, plus posibil chiar real dezorientat spatial uneori, ii planuise constructia pe undeva in sud-estul Norvegiei, tocmai in judetul Østfold, care se afla in afara granitelor judetului Rogaland din sud-VESTUL Norvegiei, plus pe de alta, desi Frederick a murit destul de rapid chiar de unul singur de alcoolism, totusi militarii mercenari danezi erau mai larg regional recunoscuti la acea vreme ca avand competente profesionale mai inalte decat populatiile pasnice rurale obisnuite norvegiene si suedeze contemporane lor, fiind instruiti uneori chiar sub ordinele unor comandanti danezi posibil influentati cultural de disciplina stravechiului cod traditional de tinuta si onoare militara a legendarilor jomsvikingi, nu mai vorbesc de competentele lor profesionale fata de celei a adunaturii de militari mercenari prezenti in judetul Iasi la vremea acelui Ioan Iacob Heraclid...(zau, si cine fusese raspunzator de recrutarea, screening-ul, si trainingul lor profesional daca nu chiar insusi ministrul de razboi si prim-ministrul Stefan Tomsa...care precis ca a vrut sa scape de a fi tras la raspundere pt neglijenta profesionala in serviciu de Ioan Iacob Heraclid, ba chiar posibil si de o parte a functionarilor guvernamentali mai constiinciosi-perfectionisti din fire, asa ca normal ca a vrut el sa se faca sef peste toti, ca sa rezolve o data si cu aceste chitibusuri administrativ-birocratice chiar realist posibil enervante pt aproape oricine).


(...va urma...m-am grabit sa public acest articol pt ca tot a venit iar vorba despre Bacalaureat si despre alte chestii legate de educatie in blogosfera de lb romana...)

Istorie si putina geografie- partea 1

Istoria ambelor judete, Iasi si Rogaland, incepe in epoca de piatra, acum cca 10 000 de ani, sau chiar si un pic mai devreme, (oricum dinainte de aparitia fermierilor mai organizati si a olarilor profesionisti). In ambele judete au locuit oameni si in decursul erelor ulterioare, de bronz, si de fier. In Rogaland la inceput, se pare ca oamenii au locuit mai mult pe vreo 2 insulite, unde se ocupau probabil cu pescuitul, si vreo 25 de oameni, fie rataciti sau naufragiati, fie mai curajosi, fie chiar goniti de ceilalti, au locuit chiar intr-o pestera pe uscat. M-am gandit ca e posibil sa fi fost izgoniti de ceilalti deoarece pestera se cheama Gaura Neagra, si tot cam asa ii spune la izolator in inchisorile din SUA, unde sunt incarcerati puscariasii cei mai recalcitranti, insa e posibil ca la acea vreme acel nume sa fi venit doar pt ca nu se inventase inca curentul electric, plus nu se nascuse inca nici filozoful antic grec Platon, ca sa povesteasca oamenilor ca focurile pot straluci si chiar oferi, in plus fata de caldura, si o lumina rivala cu Soarele care poate proiecta totodata si umbre miscatoare pe peretii unor pesteri, (o poveste foarte inventiva, dupa parerea mea, chiar precursoare pt intreaga istorie ulterioara a Industriei Cinematografice, inclusiv filmele documentare educative si de reclame si propaganda).

In judetul Iasi, datorita particularitatilor geografice, am impresia ca oamenii au trebuit probabil, vrand nevrand, sa se apuce de agricultura ceva mai devreme decat in judetul Rogaland, unde acest lucru a fost amanat cat s-a putut, deoarece cred ca erau prea multe pietre infipte in pamant, si ar fi fost prea greu sa fie destelenite. Totodata, nu cred ca norvegienii din vest au fost la fel de interesati de olarit ca moldovenii, deoarece cred ca olaritul reprezinta o activitate mult prea migaloasa, si mie mi s-a spus ca norvegienii sunt in general cam lenesi din fire, (desi mie tot nu imi vine sa cred, si inca refuz sa cred acest lucru, si inca mai caut, optimist, dovezi care pot infirma aceste zvonuri originate chiar intern de ei insisi despre ei insisi, probabil ca sa se fereasca de vreo posibila intentie exploatativa din partea unor mereu posibili invadatori externi, veniti cu intentii de subjugare).

In orice caz, se pare ca in timp ce moldovenii din judetul Iasi se ocupau deja in mod harnic si constiincios de activitati profesionale inalt organizate ca olaritul inca din anul 5 000 ICh, norvegienii de vest sedentari din judetul Rogaland inca se ocupau la acea vreme mai mult cu diverse activitati de vacanta, cum ar fi vanatoarea de cerbi si elani, si drumetii in paduri sau pe plaje insotite de cules de ciuperci si fructe de padure sau de mare, scoici, raci, etc.

In timpul evului mediu, majoritatea satelor, comunelor, targurilor, si oraselelor moldovenesti din judetul Iasi cat si cele norvegiene de vest din judetul Rogaland se pare ca s-au dezvoltat mai mult in jurul unor asezaminte bisericesti decat predominant in jurul unor cetati sau fortarete militare, ceea ce, dupa parerea mea, denota preocuparile predominante in general pasnice ale locuitorilor acestor locuri, si totodata, probabil, si lipsa unui patriotism de "unitate populara nationala" exagerat de inflacarat, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, deoarece poate arata ca oamenii din aceste locuri nu au fost deosebit de usor de dus cu zaharelul de diversi politicieni profesionisti. Desigur ca in ambele judete au existat leaderi politici respectati si larg simpatizati peste veacuri, in general interesati mai mult de apararea intereselor pasnice ale populatiei generale decat de a-si extinde sfera lor de influenta si putere personala, desi au trebuit cat de cat, urmarind aceste scopuri in general pasnice, sa isi si ucida potentialii rivali, insa asa erau timpurile la acea vreme, plus ca desigur ca erau si ei, la randul lor, atacati de diversi rivali, unii chiar proveniti din propria lor familie, altii fiind fosti colegi de partid deveniti tradatori, etc.


(...va urma...plus linkuri...e ff greu de facut copy paste dupa wikipedia fara sa se observe intentia de plagiat...)

Istorie si putina geografie- introducere

Azi, de ziua sf Sunniva, patroana regiunii de vest a Norvegiei, m-am decis sa incerc sa incep sa caut si sa descriu pt blogger-ul Intuneric posibile asemanari si diferente istoric-culturale dintre judetul Iasi, aflat in nord-estul regiunii Moldova din Romania, si judetul Rogaland, aflat in sud-vestul regiunii generale de vest a Norvegiei, pt a vedea daca pot exista elemente comune care ar putea sta la baza unei posibile prietenii intre aceste 2 judete, sau daca nu au nici in clin nici in maneca unul cu altul. As dori sa incep prin prezentarea povestii sf Sunniva, deoarece mai mult din cauza zilei ei de sarbatoare, m-am simtit eu azi oarecum obligat sa depun un asemenea efort total necaracteristic pt mine de a citi, (majoritar de pe wikipedia), si inca si de a mai re-povesti despre evenimente istorice petrecute in randul unor oameni despre a caror cultura si zona geografica de rezidenta eu personal sincer nu prea cred ca cunosc f multe lucruri, (in mod specific oamenii cunoscuti sub denumirea de moldoveni si norvegieni de vest)...din pacate nici macar cateva bancuri, care sa ma ajute poate sa scriu cu mai putin efort. Am incercat, totusi, sa nu plagiez din wikipedia chiar la nivel de copy-paste, si pot spune ca mi-a facut placere sa pun cateva linkuri de pe YouTube !

Cf un manuscris in lb latina numit Acta sanctorum in Selio, originand din sec 12, Sunniva fusese o printesa mostenitoare a unui regat feudal din Irlanda catre sfarsitul sec 10. La acel timp, in Norvegia de vest domnea regele Haakon Sigurdsson, fiul regelui Sigurd Haakansson, despre care se zvonise ca ar fi fost din neamul lui Ivar cel fara de Oase, un viking luptator cu tehnica de nebun furios, si urmas de capcauni uriasi, dupa el insusi chiar urmas al zeului Odin. Haakon S se botezase din motive politice, mai mult de nevoie decat de voie, din cauza necesitatii mentinerii unei relatii cu Harald Dinte Albastru, conducatorul Danemarcei, caruia ii era un fel de vasal, desi era destul de independent. Insa in sufletul lui, Haakon credea tot in zeii nordici, si cand Harald a vrut sa-i dea sarcina sa raspandeasca crestinismul in Norvegia, Haakon a rupt relatiile cu Harald si nu i-a mai platit nici un tribut, la un moment dat chiar invingandu-i trupele de vikingi mercenari danezi intr-o mare batalie navala legendara.

Intre timp, in Irlanda, o regiune predominant crestinata inca din sec 5, Sunniva a fost anuntata la un moment dat ca un rege pagan se indreapta catre regatul ei, si acesta se pare ca nu numai ca voia sa-i invadeze regatul, dar chiar urmarea sa se casatoreasca cu ea. Cand a auzit de asa ceva, Sunniva a fugit pe mare, la o distanta de cca 500 de mile nautice (aprox 1000 km), ajungand pe o insulita, Selja, aflata la 1 km de coasta de vest a Norvegiei, cam la vreo 200 km la nord de orasul Bergen. Acolo, ea si cu tovarasii ei de calatorie s-au adapostit intr-o pestera. Populatia rurala locala a acelei insule, fiind de origine culturala norvegiana, a devenit oarecum suspicioasa fata de acesti nou veniti ca este posibil sa vrea sa le fure oile, si a trimis de stire conducatorului Haakon S despre acest grup de straini.

Sunniva a inceput sa se roage lui D-zeu sa nu cumva sa cada in mainile paganilor, si in timp ce se ruga, au inceput sa cada pietre blocand intrarea in pestera unde era ea. Sunniva si tovarasii ei de calatorie au murit la un moment dat blocati in acea pestera, insa au inceput sa se raspandeasca zvonuri ca pe acea insula incepusera sa se intample tot felul de miracole dupa ce fusese blocata Sunniva acolo, de exemplu lumini misterioase stralucind in noapte.

In anul 996, primul rege crestin al Norvegiei, Olaf I, (un posibil incert descendent al primului rege care a unificat Norvegia, Harald cel cu Parul Frumos, posibil nascut sau refugiat in frageda copilarie pe insulele scotiene Orkney, in copilaria mai mare posibil capturat pe undeva pe Marea Baltica si vandut in sclavie de niste vikingi estonieni, mai intai pt un berbec, apoi pt o capa frumoasa, ulterior salvat de un om bun la suflet, Eirikson, de meserie colector de impozite de la estonieni pt beneficiul populatiei rezidente mai stabil de la o vreme la vest de raul Volga si la nord de Marea Neagra, si educat crestin la curtea regelui Vladimir cel Mare/Valdamarr Sveinaldsson din Kiev, acceptat general istoric ca fiind fost de origine etnica totusi probabil norvegiana si totodata si cu drepturi depline la tronul Norvegiei unite, si care, revenind in Norvegia cu scopul de a fi rege, a contribuit la crestinarea poporului pagan insa in general pasnic norvegian rural sub amenintare de tortura, fiind totusi astazi in general un personaj istoric chiar larg simpatizat), a calatorit special catre aceasta insula si a gasit corpul intact al Sunnivei in acea pestera, el aproband atunci sa se construiasca o manastire Benedictina in acel loc.

Mai tarziu, moastele sf Sunniva, care devenisera posibil miraculos mumificate, au fost transferate intr-o biserica mai importanta din Bergen, unde au reusit chiar sa salveze acest oras de la unul din marile incendii care l-au amenintat in istoria lui, insa, din pacate s-au pierdut, disparand fara urma in timpul Reformatiei, pe la mijlocul sec 16, cand acea biserica a fost total demolata, la ordinul guvernatorului cetatuii Bergenhus, danezul Eske Bille, (cel care, totusi, ii oferise cu prietenie cadou o sticla de akvavit ultimului arhiepiscop catolic al Norvegiei inainte ca acesta sa fie izgonit din Norvegia, ca sa o ia cu el amintire in valize, probabil alaturi de odoarele catedralei Nidaros, despre care s-a zvonit timp de secole dupa aia ca le-a furat, posibil ranchiunos, de la poporul norvegian).


(...va urma...)