Numele Malvinei- partea 3- (rated NC-17 pt limbajul din Oda 31 a lui Horatiu)

Cu aproape 1800 de ani inainte de aparitia numelui Malvina intr-o lucrare epica in proza cu ritm poetic numita Opera lui Ossian scris de dl James Macpherson, (o lucrare cu adevarat orginala si considerata ff importanta pt istoria mai larga a literaturii de curent romantic clasic europeean, lucrare despre care insa dl Macpherson anuntase ca nu ar fi fost chiar asa de originala si ar reprezenta de fapt o traducere efectuata de dansul in lb engleza dupa un manuscris vechi cu folclor autentic de lb gaelica, si in care naratorul principal, Ossian, era un bard legendar orb, asemanator lui Homer, omitand amanuntul relevat ulterior de reputabilul om de cultura si folclorist gaelic JF Campbell ca dansul cunoastea mai bine lb greaca si latina decat lb gaelica, mai ales o lb gaelica veche, in tranzitie adaptativa de la lb irlandeza veche), un alt scriitor faimos de mare renume printre elevii tuturor liceelor din UE pana nu chiar atat de demult, poetul antic roman de expresie latina Horatiu, (care in tineretea lui studiase pe langa faimoasa Academie de la Atena fondata cu 400 de ani mai devreme de Platon si care la vremea lui Horatiu tocmai se reorganizase punand accent mai mai mare pe teme de morala epicureana si stoica, intr-un cuvant probabil frugalitate alimentara), scrisese o oda in care, printre altele, era mentionat un regim dietetic cu adevarat holistic miraculos favorabil mentinerii unei tinereti fara batranete in deplinatatea facultatilor mintale creative si aparate de senilitate, o oda deosebit de eleganta plus cu amanunte gramaticale extrem de utile pt orice student al limbii in care se exprimase Horatiu. E imposibil ca aceasta oda sa fi scapat atentiei dlui Macpherson, care precise daduse minim un extemporal bazat pe ea la orele de curs de la Colegiul Marischal, cat si atentiei lordului Monboddo, nu numai pt ca acesta din urma fusese un elev chiar si mai eminent si constiincios decat dl Macpherson, (de vreme ce lord Monboddo a urmat ulterior 8 ani de cursuri post-liceale universitare de drept atat la Univ locala din Edinburgh cat si la o universitate destul de faimoasa olandeza Groningen, pe cand dl Macpherson a studiat numai un an la Univ din Edinburgh), probabil pt ca unul din ingredientele acelui regim miraculos erau chiar fructele numite masline.

In fragmentul din oda lui Horatiu in care era descrisa acea dieta speciala rejuvenanta, alaturi de masline apareau alte doua ingrediente, din care unul era reprezentat de o floare cunoscuta chiar ff bine nu numai de grecii antici, dar chiar si de fanii lor scotieni, (floare mentionata in mod special si ea de acelasi lord Monboddo, care a tradus si o epigrama antica dedicata numai ei), numita pe lb latina Malva si pe lb engleza Mallow, o floare a carei eleganta matusa familiala este floarea de hibiscus. Etimologia numelui latin al acelei flori, Malva, este legata de lb greaca antica si de lb georgiana plus si de lb ebraica, si in plus, numele ei mai stravechi din lb greaca, georgiana, si ebraica este asociat prin anumite proprietati fizice si posibil chiar si chimice comune cu numele regional mediteranean si apropiat oriental stravechi al unei pietre pretioase, si anume Malachitul, (cf P Chantraine, Dictionar de lb greaca, ed Klincksieck, Paris, 1968, si prof Vincenzo Cocco citat in lucrarea "Traversand granite si unind orizonturi: studii in onoarea lui Michael Astour cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani", ed CDL Press, 1997), aceasta piatra pretioasa posedand si ea proprietati magice deosebite pe care le voi detalia ulterior.

Imi permit sa ofer o traducere personala (desigur imperfecta) in lb romana a acelei ode a lui Horatiu, oda 31. Trebuie mentionat ca aceasta oda, la fel ca si alte ode ale poetului Horatiu, trebuie probabil interpretata in mod mai complex, dincolo de recomandarile dietetic-culinare rejuvenante, chiar dincolo de temele relativ social conventionale, (ma rog, pt vremea si cultura romanilor antici intelectuali de la vremea lui Horatiu), ale unei posibile conversatii destul de intime (desi totusi publicabile) ale unui poet cu zeul Apollo, zeu intr-adevar raspunzator si de unele sfaturi medicale, insa totodata si zeu al creativitatii artistice poetice si interpretativ muzicale, plus zeu patron al adevarului plus prieten al luminii si caldurii soarelui, (o stea in varsta de aprox 4,5 miliarde de ani, aflata in galaxia Calea Lactee, si desi descrisa ca fiind pitica, totusi una considerata si astazi destul de importanta pt istoria civilizatiilor umane, chiar indiferent de locatiile lor temporo-spatiale, sau culturile lor, sau de preferintele lor religioase, fie ele divers pagane, animiste, mai clar politeiste, monoteiste, agnostice, sau atee, sau chiar direct adoratoare in mod super-special de steaua asta sau de alte entitati, sau de nimic in mod asa ff particular).

Ce rugaciune sa inalte lui Apollo
bardul ? Ce sa ii dedice in timp ce pe cupa
prelinge licoarea ? Nu grasa
recolta fertila Sardiniana,

nici languroasa pasiva ciurda
Calabreza. Nici aurul sau fildesul din Indica,
nici campiile, muscate lent in curgerea-i
tacuta de raul lenes Liri.

A strange in mana cosoarele Calenei care ofera
fericire vitei de vie, divin si stralucit
targ care stoarce din pocale
vinul Sirian revigorand oferta

draga zeilor insisi, de trei chiar patru ori
trecand repetat intinsul Atlantic
neostenit, gustand masline,
capricioasa cicoare, si nalba.

Ma bucur astfel de vigoare, sanatate,
larga perspectiva, tu pastreaza-mi, te rog, tineretea
mintii, ferita de cacofonii senile, sau
coarde imbatranite ale deprivarii.


(...va urma...)

Numele Malvinei- partea 2

Inainte de a continua prefata doresc sa aduc multumiri memoriei poetului scotian Robert Burns deoarece faima internationala a poeziilor si biografiilor si portretelor lui m-au calauzit in aceasta investigatie si prezint mai jos unul din portretele lui cele mai reusite plus un mic promo turistic pt regiunea scotiana Ayrshire asociata cu acest poet, toate reprezentand posibile elemente scenografice si de soundtrack pt o viitoare ecranizare a viitorului thriller a carui prefata o scriu acuma, mai ales ca se pare ca numele Malvinei are originea directa si nemijlocita in anii de imediat de dinaintea nasterii acestui poet, ani in care chiar parintii poetului au trait o poveste de dragoste deosebit de romantica si interesanta impletita cu cantece, si poezii, plus o floare speciala si o piatra pretioasa, cunoscute atat polivalentului VIP social Lord Mondobbo cat si tatalui poetului Burns, toate aceste elemente imbinandu-se pentru a-l inspira pe poetul Macpherson sa creeze acest nume. Insusi poetul Robert Burns a avut o sensibilitate deosebita atat pt povestile poetului Macpherson cat si pt cele ale Lordului Mondobbo, si i-a cunoscut pe acestia personal, nu doar indirect prin tatal lui, William Burnes, care la randul sau ii intalnise chiar inainte de nasterea poetului cand destinele lor se intalnisera pt o vreme in Edinburgh. In plus, mai tarziu, la o varsta tanar matura, poetul Robert Burns a avut la randul lui o poveste de relationare romantica cu fiica Lordului Mondobbo, persoana care din pacate a decedat la numai 24 de ani de TBC, (plus dupa ce poetul Burns o inselase deja cu alta fata), insa avand totusi poate consolarea postuma ca ei i-a fost dedicat unul din cele mai frumoase epitafuri in versuri din istoria literaturii scotiene si a cinematografiei universale. Cu gandul la un Happy ending pt aceasta poveste secundara, este bine de a se mentiona ca, din fericire, casnicia parintilor poetului Burns, bazata pe acea poveste de dragoste initiala mai obscura nemijlocit legata de anii originii numelui Malvinei de dinaintea nasterii acestui poet, a ramas chiar deosebit de stabila pana la adanci batranete, dansii supravietuind cu bine chiar multa vreme dupa tristul deces prematur (la numai 37 de ani) al faimosului lor fiu, tatal traind pana la 62 de ani, iar mama dansului chiar trecand cu bine si de pragul secolului urmator 19, apucand frumoasa varsta de 87 de ani.

(...va urma...)

Numele Malvinei- (prefata pt un viitor thriller academic de mare succes)- partea 1

A fost o data ca niciodata un profesor pe nume Thomas Blackwell (cel tanar). Deoarece locuia in orasul scotian Aberdeen si acolo viata era si pe atuncea mult mai plictisitoare decat in Londra, si totodata fiind copil de preot, el fusese fascinat de mic de lumanari. Stiind ca totusi copiii, mai ales cei de preot, nu au voie sa se joace cu focul, putem presupune ca se obisnuise de mic sa nu incerce sa faca altceva cu aceste lumanari decat sa stea sa citeasca diverse carti la lumina lor, nu neaparat numai noaptea dar si ziua, in ceata si intunericul caracteristice pt regiunile rurale scotiene. Din cauza acestei fascinatii pt luminite sclipitoare palpaind in intuneric dl Blackwell cel tanar este astazi considerat unul din precursorii iluminismului europeean.

Cum in acele timpuri de secol 18 fratii Lumiere nu anuntasera inca inventarea cinematografului, plus nici macar nu aparusera palpitantele romane de aventuri locale Rob Roy si Ivanhoe de Sir Walter Scott, (publicate mult mai tarziu, la peste 60 de ani dupa ce dansul deja decedase), dl Blackwell cel tanar a fost nevoit sa isi indrepte atentia insetata de povesti de actiune catre literatura de aventuri antica greaca pre-crestina, unul din autorii lui preferati fiind Homer, plus apoi sa devina chiar profesor de lb greaca antica (academica) la Colegiul Marischal. Desi resimtea o afinitate speciala pt limba greaca antica, ajungand chiar expertul regional de lb greaca antica pe intreaga UE de vest, dansul promova si studiul altor limbi stravechi, ca de exemplu aramaica, siriaca veche si ebraica, nu pt ca ar fi fost un profesor masochist cu tendinte sadice fata de elevii lui, insa pur si simplu pt ca la vremea aceea nu existau inca filmele de actiune de mare succes gen Pasiunea lui Christos, sau Potopul, Exodul, Troia, etc., si desigur ca dorea sa transmita si elevilor lui ca a invata cateva alfabete si reguli gramaticale straine nu e ceva chiar atat de inutil si de neplacut.

A fost un profesor apreciat de elevii lui, (si care elev nu ar putea aprecia pe cineva care chiar se pricepea sa explice in mod atat de clar ce poate inseamna sa bifezi "it's complicated" cand Facebook te intreaba despre relatiile personale, chiar si daca nu te cheama Ahile), si astfel renumele lui a continuat chiar mai bine de vreo 50 de ani dupa ce decedase. Insa dupa aceea a cazut in obscuritate si uitare pt o perioada destul de lunga, (cam 2 secole). Pe de o parte au inceput sa apara din ce in ce mai multe carti de aventuri si actiune si in lb moderne si nu mai era nevoie ca atata lume sa invete lb greaca antica sau aramaica si alte limbi stravechi, (decat poate cativa tocilari sau excentrici), plus proletariatul intelectual academic german incepuse sa traduca masiv din latina vulgara pt toti pt un ban in plus, plus lumea a inceput in geneeral sa prefere sa citeasca bloguri si tabloide in loc de carti. Pe de alta parte se pare ca dl Blackwell chiar a avut un autentic rival, un blogger de mare succes, pe nume Johnson, care a inceput sa-l eclipseze. Dl Johnson dorea sa promoveze numai Londra pe blogul lui, plus si poetii latini mai culti si mai recenti, mai ales pe unii satirici, plus era inclinat politic impotriva partidului Perucilor drag dlui Blackwell cel tanar, Dl Johnson tinea ff tare cu partidul politic de opozitie Tory, (partidul dlui Cameron de azi, care a castigat si de data asta mai ales desigur la Londra, pe cand in Scotia, in mod la fel de previzibil, a castigat o varianta moderna a partidului favorizat de dl Blackwell cel tanar, de cand a reinceput lumea sa auda din nou si de dansul). Trebuie mentionat ca doar relativ recent, abia acum numai 100 de ani, a fost repus dl Blackwell cel tanar pe lista precursorilor iluministi europeeni, (datorita unui critic literar brazilian, Tristao de Alencar Araripe Junior), insa multa lume din UE a ramas uimita chiar si pana aproape de zilele noastre ca este posibil ca si printre scotieni sa fi existat acest fel de precursori, (si toate astea s-au intamplat si pt ca Brazilia e ff departe, plus au existat si vreo 2 razboaie mondiale de atunci, plus dl Sean Connery a debutat in rolul lui James Bond abia relativ recent, in 1962, daca ne gandim asa la scara istorica la totalitatea evenimentelor care au putut cauza ca europeenilor sa le pice fisa asa de tarziu in legatura cu ce ar putea reprezenta un iluminist, plus ca si printre scotieni au putut exista iluministi, plus sa se decida in mod mai standard cine exact poate indeplini criteriile pt a putea fi inclus pe lista precursorilor iluministi, si cine nu.)

Efectiv nu pot sa-mi explic de ce nu pare a exista nici un portret al dl Thomas Blackwell pe nicaieri in domeniul public, si l-am gasit doar pe cel al tatalui lui, insa iata ce scris frumos caligrafic de mana avea acest profesor de lb greaca antica fan al povestilor lui Homer. Poate ca asta este deoarece dl Blackwell cel tanar nici nu scria pe bloguri asa de mult, nu era nici membru Facebook, si prefera sa scrie mai mult cursuri academice, tomuri pe care de obicei nu este prezentata poza autorului asa ca pe copertile cartilor de fictiune de mare succes sau ca in tabloidele de ff larga circulatie, ca de exemplu cele favorizate de dl Johnson. Sau poate ca tatal lui fusese dezamagit ca fiul lui petrecea prea mult timp citind carti de aventuri antice in loc sa fie mai atent la prezent si cu ce partid sa voteze, asa ca nu a comandat nici un portret pt fiul lui. Sau poate exista portrete doar in colectii particulare, nu in domeniul public...totusi nu as vrea sa cred intr-o posibila conspiratie, cum ca bloggerul rival, dl Johnson, ar fi facut cine stie ce matrapazlacuri astfel incat porteretele dlui Blackwell sa fie scoase din circulatia publica pt ca acesta sa fie ignorat mai bine...desi acest fel de chestii se mai intampla uneori, mai des chiar in cadrul unor rivalitati intre intelectuali probabil, decat asa la nivel de conspiratii masive care ar precipita revolutii populare de strada in care se dau jos ulterior portrete si se darama statui, se retuseaza sau se elimina fotografii din manuale, etc.

Printre elevii timpurii ai dlui Thomas Blackwell cel tanar, la vremea cand acesta abia devenise profesorul titular al catedrei de lb greaca antica la colegiul Marischal, insa inca nu publicase tratatele despre Homer si mitologie pt care a devenit ulterior admirat la nivel formal academic, desi desigur ca deja cunoastea aceste povesti si le folosea pt a-i motiva pe elevii lui sa retina macar niste minime elemente de lb greaca veche, se afla un tanar care urma sa devina deosebit de faimos in tabloide si chiar si in societate, desi era considerat oarecum excentric, James Burnett, Lord Monboddo, avocat, lingvist, naturalist, amator de cai, flora exotica, ba chiar si de masline, plus fan infocat al filmelor post-iluministe Cartea Junglei si Planeta Maimutelor, (sau ma rog, al ideilor principale prezentate in ele).

Un alt elev al dlui Blackwell important si el pt aceasta poveste, (care se prefigureaza a fi in esenta nu o poveste propriu-zisa, ci un soi de ciorna pt o posibila Prefata pt un viitor thriller academic de extraordinar succes global asa cum a fost si Numele Trandafirului de dl Umberto Eco...desi din pacate nu e scrisa in maniera stilistica si descriptiva clara recomandata de dl Tudor Arghezi), a fost un viitor poet de seama, dl James Macpherson. Si dansul a studiat la colegiul Marischal, audiind cu mare respect si incantare cursurile prof Thomas Blackwell cel tanar, insa ceva mai tarziu decat Lordul Monboddo, la o vreme cand prof Blackwell deja nu mai era chiar atat de tanar, si publicase deja 2 tratate dedicate lui Homer, plus o intreaga serie de articole si epistole academice dedicate mitologiei greci antice. Se pare ca dl Macpherson avea o imaginatie atat de bogata si un stil liric atat de duios si in acelasi timp avantat si sfasietor, si in general atragator incat poeziiile lui au fost rapid traduse in mai multe limbi straine, si au devenit admirate de insusi dl JW Goethe, (care chiar a dorit sa preia cateva imagini sugerate de dl Macpherson pt a povesti mai pe larg si mai riguros in proza despre suferintele romantice ale unui tanar personaj unic cu adevarat inedit modern pt istoria literaturii centrale mai traditionale din UE, numit Werther), ba chiar si de imparatul Napoleon Bonaparte.


(...va urma...)

Colonialistul vs femeia amiral- partea 2

Chiar in ziua in care dl Cornelis de Houtman implinea frumoasa si rotunda varsta de 30 de ani, adica in 2 aprilie 1595, (primavara in care, la cca 1650 de km departare, poetul Torquato Tasso, in varsta de 51 de ani, tocmai se refugiase cu o zi inainte in manastirea Sant' Onofrio din Roma, cu presimtirea unui posibil deces iminent, care chiar urma sa il doboare peste numai 3 saptamani, inainte ca sa poata primi coroana de poet laureat), 4 corabii pe nume Amsterdam, Hollandia, Mauritius, si Duyfken au plecat din portul Amsterdam.

A fost o calatorie dificila, echipajele incepand sa fie afectate de scorbut (din cauza lipsei de provizii adecvate de alimente cu vitamina C) dupa numai cateva saptamani, multi marinari chiar incepand sa decedeze si fiind inmormantati, cf diverse rapoarte, la prima escala dintr-o mica insula apartinand Madagascarului, intr-un loc numit Cimitirul Olandez, unde si azi diversi profesori universitari cauta ramasitele lor, (Madagascarul fiind un loc deosebit de popular pt diversi academici de cand si cu seria filmelor de mare succes). Dupa un an de zile, in timpul caruia s-au iscat si conflicte intre diverse grupe ale echipajului, in sfarsit corabiile au ajuns intr-un port din partea cea mai vestica a unei insule indoneziene deosebit de larg recunoscuta din diverse reclame, avand un nume potrivit pt diverse branduri, Java.

Cornelis de Houtman a fost invitat la sultanul local al provinciei port javaneze numita Banten, (Maulana Muhammad), si acesta a semnat chiar pe loc cu mare bucurie un acord de prietenie si comert cu printul Maurice de Orange-Nassau al Olandei, Maulana Muhammad fiind la acea vreme chiar destul de tanar, probabil si destul de impulsiv, avand numai 25 de ani. Oricum nu strica sa ai mai multi importatori straini care sa se bata pe produsele regiunii tale si pana atunci nu erau acolo decat niste portughezi, care ii mai si izgoneau pe altii care ar fi dorit sa se apropie, mai ales daca veneau dinspre nord prin stramtoarea Malacca dinspre Malaezia, Singapore, RP Chineza, si alte tari deosebit de dinamic economice gen Tigru Asiatic. (Din pacate Maulana Muhammad fiind probabil chiar exagerat de impulsiv, a decedat prematur intr-o batalie chiar in decursul acelui an 1596, desi probabil dupa ce a semnat acordul cu olandezii, desi desigur nu s-a luat la bataie cu cineva din cauza acelui acord, ci din cauza altor rivalitati locale in care olandezii nci nu avusesera timp sa se implice). De Houtman primise oricum inteligenta anterioara in legatura cu diverse manevre de abord diplomatic si de navigare (de la istoricul cultural comercial si turistic expert pe Asia indepartata Jan Huyghen van Linschoten), si se apropiase de Java dinspre sud-vest, prin stramtoarea Sunda care despartea insule indoneziene propriu-zise, Java si Sumatra, asa ca si cum ar veni frumos si agale pe valea Oltului intre Transilvania si Muntenia, platind frumos bacsis sau facand politicos cu mana la vamesii locali indonezieni, asa ca un om mai de-al locului, nu ca un invadator drept navala peste frontiera creata de austro-ungarii habsburgici portughezi ca sa-i mai enerveze si pe aia, (mai ales ca Mihai Viteazul, care ar fi putut salva situatia in caz ca de Houten ar fi intrat in belea, era ocupat in clipa aceea la zeci de mii de kilometri de Java, la sud de Dunare, ca sa isi ajute prietenii si aliatii momentani bulgari).


(...va urma...)

Colonialistul vs femeia amiral- partea 1

Wikipedia mi se pare o sursa minunata de scenarii de filme si de romane de aventuri istorice. Zau, daca parcurgi si numai cateva linkuri dedicate unor diversi aniversati listati pt fiecare zi in curs, informatiile despre aventurile lor sunt atat de larg detaliate plus linkate de diverse alte aventuri ale altora, incat la un moment dat ti se creeaza impresia ca mai oricine ar avea destula rabdare si timp in zilele noastre, eventual asa un pensionar, ar reusi, daca ar dori, chiar sa devina un romancier de talia dlui Vintila Corbul sau, cu putin talent, chiar si a dlui Henryk Sienkiewicz. De dnii M Sadoveanu sau Ken Follett nici nu mai zic cat de usor ar fi de emulat, dansii scriind cf unor standarde destul de clare prezentate in mass-media de larga circulatie de lb franceza inca din secolul 19.

Eu nu am rabdare. Nici motivatia de a deveni inca pensionar, ca daca as fi cu adevarat motivat as incerca sa gasesc si timp si rabdare mai intai pt a deveni pensionar, si mai apoi un scriitor de renume. Insa mie mi-a esuat chiar si rezolutia anului 2014, aceea de a scrie o simpla poveste de istorie romantata, despre un marinar brailean de la vremea lui Stefan cel Mare ajuns impreuna cu niste colegi portughezi si italieni in Peru, unde a reusit sa contribuie la imbogatirea vocabularului de business global. Ma rog, acea povestire, daca m-as fi apucat de ea, ar fi cerut totusi un efort destul de mare de creatie deosebit de originala, deoarece originea inspiratiei ei nu a fost wikipedia, ci niste reflectii personale in urma citirii unui articol de pe blogul vechi al lui Raul Ghiran, articol care mie mi-a ridicat multe nedumeriri, inclusiv intrebari istorice despre vocabular, plus continea niste speculatii personale fara nici o baza cat de cat macar minim riguroasa lingvistica sau istorica despre originea etimologica a cuvantului guano, deci pt o asemenea poveste chiar ca nu stiu daca as fi avut indeajuns talent creativ chiar si daca as fi fost un pensionar rabdator cu mult timp la dispozitie. Insa, oricum, chiar si fara sa vreau, de cate ori dau click pe wikipedia, remarc aproape la tot pasul povesti de aventuri istorice interesante destul de probabil realiste si astfel, probabil, mult mai usor de prezentat ca literatura de fictiune istorica.

Azi fiind 2 aprilie, am observat ca se implinesc 450 de ani de la nasterea dlui Cornelis de Houtman, recunoscut ca deschizator de drumuri in cadrul colonialismului olandez in Asia indepartata, in ciuda faptului ca nici temperamentul lui mai degraba impulsiv si artagos, de gen aparent Jeremy Clarkson, nici norocul nu par a-l fi recomandat in mod deosebit pt o asemenea functie, mai ales una asa de serioasa, in acest caz nu in cadrul BBC, ci pt Compania van Verre (adica tot o Companie de Lunga Distanta, la fel ca si BBC-ul, insa cu o functie si mai pronuntata comerciala si de voiaj concret plus cu obiectivul initial de a sparge monopolul portughez asupra liberei circulatii globale a piperului). Exista si azi o companie van Verre, (de fapt mai multe), insa desi cea cu website-ul cel mai simpatic zice ca isi are sediul intr-o cladire care dateaza din sec 18, si e experta in calatorii turistice de lunga distanta, (cealalta pe care am gasit-o fiind de comercializare de decoratii interioare de tip artizanal de stil "etnic sic de la capatul lumii"), totusi nu cred ca e tot aia fondata in sec 16, desi cine stie, ca multe s-au intamplat in acea zona europeeana intre aceste secole, inclusiv cateva epidemii de ciuma plus marile razboaie religioase, in urma carora presupun ca s-au reorganizat multe companii si corporatii, si mai mult ca sigur din ce in ce mai multe din ele au preluat denumirea de Lunga Distanta, deoarece din ce in ce mai multa lume probabil dorea sa calatoreasca cat mai departe posibil de UE si atuncea ca si acuma.


(...va urma...)

Total comic

Zau, nu mai rezist sa tot citesc orori in mass-media. Plus pe 30 martie mai e si aniversarea zilei de nastere a lui Mehmet cel Cuceritor, prietenul lui Stefan cel Mare si al lui Vlad care te trage in Teapa, care la randul lor au avut o relatie deosebit de interesanta, exemplificata in acest videoclip original precursor de seriale gay contemporane de mare succes:

Zau, dar chiar gay erau asa cu totii, te mai si miri de unde atata inspiratie pt serialele gay cele mai populare de azi, chiar si cele cu recenzii ff bune...ceea ce e posibil ca sa incurajeze chiar mai multa lume sa avanseze in cadrul perspectivei cu adevarat candide ca de fapt intreaga lume e o lume gay. In ceea ce ma priveste pe mine, desi dpdv critic literar-artistic si eu sunt de acord asa cu aceasta perspectiva, care mi se pare deosebit de romantica, (si la care ma refer adeseori in comentariile mele pe blogul Pederanger, un alt iubitor de literatura de curent romantic, in plus de cea e tip realist socialist stalinist plus SF baroc), totusi stiu la nivel rational ca nu poate fi chiar asa in cadrul unui univers ceva mai realist, (care totusi nu e nici neaparat intotdeauna horror din fericire pt majoritatea noastra). De aia tind sa privesc cu un ochi destul de critic si sceptic maj filmelor seriale gay desi recunosc ca sunt importante asa pt vizibilitate si pt educarea publicului larg, care probabil nici nu stie cat de bisexual este, (dupa cum incercam sa povestesc bloggerului Pandhoraa), sau nici nu vrea sa stie, deoarece a mentine un lifestyle bisexual plus plin de integritate cere un efort personal destul de avansat, un efort de care majoritatea noastra efectiv nu avem nici un chef chiar daca ne spunem din cand in cand ca e bine sa redevenim copii sau sa regasim copilul din noi si tot felul de chestii din astea de exercitii de stil si imaginatie creativa pt a regasi un timp al unei presupuse inocente naturale lipsite de vreo raspundere deosebita insa desigur mereu supusa unor nevoi cu adevarat primare, de foame, de sete, de caldura, de securitate, insa de care sunt desigur altii raspunzatori, in speta parintii sau statul in caz ca suntem orfani sau, in cazuri mai rare, asa de gen Vlad Tepes sau Hansel si Gretel, aparent abandonati de parinti. Da, stiu ca nu traim intr-o lume Disney, plus chiar si daca am fi trait la vremea unei autentice Grecii antice in Atena, sau chiar ca rezidenti ulteriori in Roma antica, am fi fost mai degraba, probabil, majoritatea noastra, plebei comuni, sau servitori si sclavi, nu potentati si nici atleti de performanta, dar totusi este destul de dulce, (plus desigur addictiva), si lumea Disney asa de degustat. Din pacate, nici macar lumea corporatista nu e mereu asa de simplu caricaturala cum ar dori sa o descrie diversi profesori de management, cat despre real life nici nu mai zic. In real life conteaza sa ai oportunitatea catorva momente in care sa ai voie si sa iti permiti plus sa-ti ingadui sa fii neconformist, chiar si daca, (si mai ales daca), nu esti artist plus nici macar nu ai nici cel mai mic posibil interes, (motivatie si/sau inclinatie), de expresie artistica. Cel putin asta conteaza destul de mult pt mine si asta imi ofera un sentiment de libertate personala.

Reflectii de 8 martie

"Jeder, der etwas von der Geschichte weiß, weiß auch, daß große gesellschaftliche Umwälzungen ohne das weibliche Ferment unmöglich sind. Der gesellschaftliche Fortschritt läßt sich exakt messen an der gesellschaftlichen Stellung des schönen Geschlechts; (die Häßlichen eingeschlossen)."

("Oricine stie cat de cat ceva despre istorie cunoaste ca marile schimbari sociale sunt imposibile fara fermentul feminin. Progresul social poate fi masurat exact prin pozitia sociala a sexului frumos, (inclusiv cea a femeilor mai urate.")

(Karl Marx catre Ludwig Kugelmann din Hanovra, de la Londra, in 12.decembrie 1868, preluat din Marx/Engels: Werke, Bd 32, "Briefe"/"Scrisori", pag 582)

Dl Kugelmann a fost un medic ginecolog activ in miscarea social-democratica din RFG de la vremea dlui Karl Marx, membru al "Primei Internationale", (Asociatia Internationala a Proletarilor), prieten, confident si corespondent atat cu dl Marx cat si dl Engels. Avea 40 de ani cand i-a fost dat sa citeasca aceasta scrisoare din partea prietenului lui, fiind fost deja de 4 ani membru al asociatiei mai sus mentionate fondate initial la Londra, si deja participase probabil si la primul congres al asociatiei care avusese loc cu 2 ani anterior la Geneva, devenind ulterior chiar membru al PSD german, si in final decedand din pacate in 1902, cu 10 ani inainte ca acel partid sa reuseasca in final sa castige majoritatea voturilor publicului in 1912. De-a lungul prieteniei si corespondentei cu dl K Marx,si de fapt intreaga lui viata adulta pana a decedat, dr Kugelmann a fost casatorit cu o doamna pe nume Gertrud, si a avut si o fetita pe nume Franziska, in varsta de aprox. 10 ani la vremea scrisorii din care a fost preluat citatul. Nu am reusit sa aflu ce s-a mai intamplat cu Franziska si daca si dansa a avut copii, insa se pare ca a contribuit cu niste amintiri intr-o carte despre viata dlui Karl Marx, "Mici trasaturi asupra vietii de familie a familiei dlui Karl Marx", plus este mentionata cu salutari si urari de bine in mai multe scrisori ale dlui Karl Marx catre dr Kugelmann si sotia lui. Dl Karl Marx avusese si el mai devreme, prin 1851, o fetita numita Franziska, insa ea decedase timpuriu, ca bebelus, de pneumonie, la fel ca si un alt fratior de dinaintea ei, la vremea cand familia Marx tocmai se mutase in niste conditii cu adevarat paupere si insalubre la Londra, (numai 3 din cei 7 copii ai dlui di dnei Marx reusind sa ajunga la varsta adulta).

Leapsa celor 21 de cuvinte

Bloggerul Vienela propune o varianta noua a unei lepse original propuse in 2007 de catre bloggerul Tudor Chirila, o varianta noua mult mai atractiva pt mine deoarece nu restrange prin vreo regula 8 soiul cuvintelor folosite.

Insa deoarece Vienela este atat de tolerant democratica in cadrul jocurilor propuse de ea, in paralel desigur si cu dezvoltarea si consolidarea democratiei de tip modern atat in cadrul blogosferei cat si in cadrul societatii romanesti post-revolutionare, iar eu din ce in ce mai curajos in ceea ce priveste dreptul la expresie libera, (mai recent chiar si indraznind, dupa indelungate deliberari etice legate de faptul obiectiv axiomatic de nezdruncinat ca eu personal nu am in fond despre ce anume sa ma exprim chiar si liber asa in general, decat cel mult sa incerc sa improvizez un raspuns daca ma simt scos la tabla, sa-mi deschid si un cont pe Facebook), eu am fost ff entuziasmat de a incerca sa ma exprim prin a alege liber 21 de cuvinte !

Zbrr !
Clasificare
Exagerare
Arici
Of !
Nuca de cocos
De ce ?
Cum ?
Cum !
Stampila
Cal
Pinguinul Apolodor
Alfabetar
Editura
Jules/Julitura/Jul (aici am inceput sa devin poliglot asa ca nu mai pot gandi numai in lb romana, efectiv nu pot, exista cuvinte fata de care chiar sunt afin si pe care chiar le simt apropiate asa de mine si personalitatea mea, insa nu sunt n lb romana, sunt din diverse limbi sau fragmente de limbi, efectiv nu pot sa imi inchipui sau sa-mi descriu personalitatea decat in cuvinte din mai multe limbi pt ca eu am fost plurilingv inca inainte ca sa am capacitatea reala de a povesti despre mine insumi in cuvinte, inca inainte ca propria mea personalitate sa fie definitivata...efectiv imi dau seama ca NU pot sa rezolv aceasta leapsa exclusiv in lb romana, si desi chiar am vrut, chiar m-am straduit, insa este cu adevarat IMPOSIBIL, si de fapt nici nu am chef sa ma joc sa rezolv aceasta leapsa in mai multe limbi, nu am chef pt ca nu are de a face cu blogul, care e totusi pt mine personal in principal o activitate de tip caritabil in lb romana)

Chiar imi pare rau. Fusesem asa de entuziasmat, chiar avantat initial, incepusem chiar sa imi imaginez variante in care as fi incercat sa formulez o fraza completa, chiar voiam sa ma joc, dar nu pot, efectiv nu stiu si nu pot sa joc acest joc. Ma simt chiar la fel cum ma simteam uneori cand aveam asa 7-8 ani, oarecum pe dinafara, oarecum incompetent, dar totusi doritor asa de participare, adica mie imi place sa ma joc, chiar am incercat diverse jocuri, am si inventat jocuri, insa faptul ramane ca habar nu am cum plus imi lipseste total si motivatia de a depune efort creativ pt ca pt activitati caritabile nu e obligatoriu sa fii creativ, (decat daca iti propui un business caritabil care trebuie desigur alimentat din ofertele a mai multi sau din resurse perisabile sau epuizabile care trebuie cumva realimentate), insa pt o activitate caritabila simpla, (care nu e identica cu una de a oferi cadouri, desigur), e de ajuns doar pur si simplu a oferi diverse chestii asa sincer, din resurse chiar inepuizabile, (ma rog atata timp cat esti treaz si in viata), nu e nevoie de vreo creativitate, doar poate de un grad de auto-cenzura pt a nu scandaliza bunele moravuri generale sociale daca cumva se intampla sa oferi din ignoranta cine stie ce rahatel produs si oferit chiar sincer spontan si cu cele mai bune intentii.

Asta e. (Sper ca etichetarea activitatii mele de blogging drept una caritabila nu va fi interpretata gresit ca o posibila ofensa, ca e caritabila si fata de mine insumi adica, nu numai pt lumea din jur, plus desigur ma straduiesc sa prezint diverse, chiar si daca sunt in esenta rahaturi, in mod cat de cat politicos si atractiv prelucrat, astfel incat sa poata fi eventual utile si ca ingrasaminte, adica nu subestimez eu personal ecologia rahatului, sau de ex istoria guano-ului, despre care chiar aveam de gand sa scriu o poveste de istorie fictional-romantata cu un personaj principal de origine romana de la vremea lui Stefan cel Mare...fusese chiar o Rezolutie pt Anul 2014, insa pe care nu am avut timp sa o indeplinesc, dar nu am renuntat inca la ea, adica nu am renuntat total la posibilitatea ca sa incerc si eu sa scriu literatura in lb romana)

Leapsa geografic-balneara

Mentionati minim 10 puncte geografice de oriunde, descriindu-le cum doriti, (de ex coordonate de latitudine si longitudine, sau nume de strazi sau cartiere, sau de cladiri, sau parcuri si alte obiective turistice, statii de tramvaie, statii de tramvaie, nume de localitati, de ape si mari, etc, orice), unde efectiv ati simtit ca va simtiti chiar bine de cate ori mergeti acolo, chiar mai bine decat de obicei, din punct de vedere al sanatatii dvs personale, ca si cum ati fi la o cura balneara cu o infuzie de sanatate, (definita de OMS ca stare de bine dpdv biologic, psihologic si social).

Ideea mi-a venit in urma unui articol cu titlu din pacate cam apocaliptic, Sfarsitul lumii, de pe blogul lui Decenu, insa eu sper sa fie mai degraba ceva placut, plus cf titlului meu, ceva totusi terapeutic, nu ceva horror. De ex eu am mentionat Calea Calarasilor din Bucuresti. Si am sa mai mentionez cateva locuri, nu toate din Romania, si-mi va face placere sa ma gandesc la ele. Insa e total OK de a repeta aceasta leapsa si in cadrul unor subdiviziuni, daca va simtit interesati, de ex pe tari, sau pe continente, sau chiar si pe tipuri de afectiuni, de ex 10 locuri unde ma simt mai bine daca sunt racit, sau 10 locuri unde ma simt mai bine daca ma doare capul, etc.

Doresc sa invit la aceasta leapsa si pe cei pe care deja i-am invitat la Leapsa istorica anterioara, pe care nu voi mai sta sa ii mai insir inca o data acuma, plus si pe bloggerul Decenu, deoarece ideea mi-a venit citind de pe blogul lui, plus pe oricine mai doreste.

Leapsa istorica

Mentionati, daca mai tineti minte, care a fost primul comunicat public al dvs pe Internet. 

Al meu a fost sa intreb pe niste grupuri de discutii care e numele autorului fost iugoslav care a scris cartea despre peripetiile lui Zoki Poki si daca acea carte a mai fost tradusa in vreo limba de circulatie internationala dupa disparitia RSF Iugoslavia. Eram asa de disperat sa o gasesc, pierdusem exemplarul personal tradus in lb romana, (pe care il primisem cadou cand eram mic de la o fosta dna profesoara), si nu mai tineam minte cine o scrisese, si cum as putea sa o regasesc. Aveam cam 15 ani atunci. Mi-a raspuns un fost iugoslav care mi-a spus numele autoarei, de origine macedoneana, Olivera Nikolova, insa mi-a spus ca dupa cate stie el acea carte nu a mai fost tradusa in alte limbi dupa disparitia RSF Iugoslavia. A avut dreptate. Recent, am gasit-o in versiunea ei din lb romana pe care o stiam eu, scanata si comercializata pe scribd. Exista si o versiune in lb germana, insa eu nu incepusem sa invat lb germana pe atunci, asa ca nu stiam unde sa caut anticariate in lb germana pe Internet. Abia dupa infiintarea filialei Amazon.de am reusit sa o gasesc, insa inca nu stiam lb germana. Nici acum nu o stiu, insa m-am apucat sa o invat din cauza lui Schatzi. Insa merge lent pt ca nu ma mai intalnesc cu Schatzi, plus de fapt nici daca as fi continuat sa ma intalnesc cu el, nu cred ca el ar fi suportat sa ma auda pe mine vorbind in lb germana, cred ca ar fi fost prea stressant pt el.

Doresc sa invit la aceasta leapsa pe Vraji, Pederanger, Vienela, Spanac, Vasi le R, Lucian B, Razvan Himself, Javra, Pato Basil, Emil Calinescu, Lospa, Belgianca, Rara Avis, Raul G, Petru Racolta, Radu, Adelina Iliescu, Elly Weiss, Krossfire, plus pe cine mai vrea sa o preia, (desigur totodata si fara nici o obligatie pt cei deja invitati de a prelua leapsa daca nu au chef).

Doresc totodata sa invit pe cei de mai sus si la urmatoarea mea leapsa, cea geografica-balneara.

Cu ocazia Valentine's Day/Dragobete [rating NC-17 pt limbaj, imagini]

Faune, admirator al nimfelor fugare,
De la granita insorita a taramului meu,
Transformatoare bland incrementale
De echilibru just.

De ar cadea fragedul ied durduliu al inca unui an
Cu forme generoase complice cu Venus, nu schilave,
Langa pocale cu vin pe altarul stravechi
In miros tamaios.

Sa joace taurul pe campul insorit
Si la vremea nonelor tale din Decembrie
Celebrand si atunci pe campia golasa
A tinutului vacii.

Patrunda lupul indraznet langa mielul ce zboarda
Penetrand tinutul tau impadurit cu frunze
Sarbatorind vizita cararii intreit batucite
De toiag de cioban.

(Oda 18 din vol III, de Quintus Horatius Flaccus, pub 23 ICh, dedicata sarbatorii Lupercalia traditional sarbatorita pe 15 februarie)

Ziua barbatilor din Islanda cade in prima zi a lunii lui Mos Gerila

Ziua barbatilor din Islanda se sarbatoreste de obicei in prima zi a lunii lui Mos Gerila dupa calendarul islandez de stil vechi, adica intre 19 si 25 ianuarie, anul acesta cazand pe 23 ianuarie.

Pe Mos Gerila il cheama Thorri. El este fiul lui Mos Omat (Mos Zapada), care este un descendent al titanului Fornjot, cu functie la vremea lui ff straveche de rege al Finlndei, Kvenlandului si Gotlandului, un titan care a avut 3 copii, Ægir- Setila, conducatorul marilor, Logi- Pasari-Lati-Lungila, conducatorul focului, si Kari- Flamanzila, conducatorul vantului, acesta din urma fiind tata lui Turtur si bunicul lui Mos Omat. Mos Gerila are 3 surori, Baba Zapada Afanata, Baba Zapada Batatorita, si Baba Troian.

Luna lui Mos Gerila, care tine de pe la mijlocul lunii ianuarie pana la mijlocul lunii februarie, este a 4a luna de iarna din calendarul nordic de stil vechi, si in decursul ei are loc un festival numit Thorrablot, in programul caruia in trecut se sacrificau porci si cai lui Thorri, si lumea se aduna in jurul unui cazan cu carne plus bea bere si cidru, si nobilii chiar vin, si se manjeau cu totii pe mutre ba cu vin ba cu sos de friptura in sange, din care mai picurau si pe pereti sau pe pietre si pe statui de zei invitand si zeii sa se aseze la masa cu oamenii...ma rog, un soi de dezmat din asta ff pagan. In zilele noastre lumea, mai ales cea urbana din Reykjavik, se duce la restaurant.si nu mai apuca fripturi, cat despre dezmat depinde de o gramada de chestii daca apuca sau nu, probabil in functie de ce corporatie organizeaza si finanteaza acel dezmat, insa poate totusi servi Thorramatur, care e un fel de farfurie cu gustari de tip sushi cu aroma de tip acru-afumat, si este posibil ca delicatesele sa fie prezentate initial intr-o troaca traditionala, chiar daca nu mai contin de mult carne de cal sau de porc si lumea nu mai are de fapt cu ce sa se manjeasca pe bot sau cu ce sa stropeasca peretii. Poporul are totodata voie sa recite si sa asculte cantecele si poezii despre Mos Gerila, si sa consume diverse bauturi alcoolice, inclusiv chiar si cocktailuri traditionale de import.

Mai recent aceasta zi a devenit si Ziua Barbatilor. Femeile ofera flori barbatilor, iar cele mai iubitoare le pot oferi si delicatese de gen bucatele de rechin putrezit, testicole fierte si acrite de berbec, labute de foca acrite, caltabosi, sangerete cu sange de miel natural, sau sangerete vegetarian cu zeama de sfecla rosie. Gustul acru al bucatelor oferite pare a fi destul de important, indiferent daca e vorba de o petrecere corporatista cu colegii sau una mai intima in familie. Chestia cu oferitul florilor e totusi ff recenta, cel mult de vreo 20 de ani. Mai de mult, desi totusi nu chiar asa de mult, ci in vremuri mai recent-modern crestine, adica asa cam pe la sf sec 19-inc sec 20, cand s-a simtit nevoia unei sarbatoriri de tip mai modern-intelectual, a aparut Ziua Taranilor, (desi cand ziceai "taran" asta de obicei insemna cineva de sex masculin, chiar daca nu era neaparat agricultor, ci pescar sau mic meserias, sau, mai ales in secolul 19, student intelectual), si taranul-barbat avea obiceiul de a iesi in ziua respectiva din casa dis de dimineata cu pantalonii trasi doar pe un crac si celalalt in vine, si iesea asa din curtea casei lui personale lasand poarta deschisa in urma fundului lui semi-dezvelit, un semn desigur de ospitalitate nu de neglijenta, incepand sa colinde usor impiedicat pe la vecini invitandu-i si pe ei la sarbatoarea din luna lui Thorri. Dupa care urmau si betiile si orgiile astea de tip mai cult modern.

--------------------------------------------------------------

P.S. Exista si Ziua Femeilor. Ea se sarbatoreste pe la mijlocul lunii februarie, in prima zi a lunii lui Goi dupa stil vechi. Si de ziua asta se fac petreceri cu alcool si mancare, iar in zilele noastre femeile primesc cadouri de la barbati, insa de multe ori ceva mai scumpe si mai variate decat doar flori. Goi era fata lui Mos Gerila/Thorri, careia i se mai spunea si Zapada Subtire, si care intr-o buna zi, chiar de sarbatoarea lui Thorri, a disparut fara urma. Si atunci Mos Gerila/Thorri a mai tinut o sarbatoare la o luna dupa sarbatoarea lui, sperand ca poate vine Goi inapoi, insa ea nu a mai venit. Si Thorri si poporul prieten lui au tot repetat acest obicei al tinerii sarbatorii lui Goi la o luna dupa sarbatoarea lui Thorri, an dupa an, insa Goi era de negasit. Dupa vreo 3 ani, fratii lui Goi, Gorr si Nor, s-au decis sa o caute si ei mai asiduu pe Goi, Gorr si cu alaiul lui folosind barci si corabii sa o caute printre insule si stanci, iar Nor si cu poporul prieten lui luand-o pe schiuri cautand prin munti, si ajungand in final chiar pana in Norvegia punand pas cu pas stapanire pe aceste tinuturi, invingand pe multi din cei care erau pe atunci in Norvegia inainte sa apara Nor cu alaiul lui. Si cand a ajuns Nor in tinutul Hedmark acolo a dat peste regele Hrolfr din Deal, fiul capcaunului Svadi din mutele Dovre. Hrolfr fusese cel care o rapise pe Goi si o mai luase si de sotie ! Si Nor s-a luat atunci la lupta cu Hrolfr, insa fiind de puteri aproape egale, pana la urma au ajuns la o intelegere, ca Hrolfr sa o pastreze pe Goi ca sotie a lui, si sa o dea pe sora lui lui Nor de sotie. Plus dupa aia a venit si Gorr, si Nor si Gorr s-au inteles intre ei sa imparta Norvegia intre ei, Nor sa ia partea continentala de sud-est, iar Gorr toate insulele din apropierea tarmului care erau despartite de continent prin canale navigabile prin care sa se poata strecura o corabie cu carma fixa.

Festivalul japonez al "deschiderii oglinzii"

Continuand seria mea de relaxare personala cu ajutorul stirilor culturale din regiunea Asia- Pacific, (la care tind sa apelez de obicei de cate ori ma sperie prea tare ce se mai aude de prin UE), doresc sa relatez publicului cititor ca astazi, 11 ianuarie, in Japonia se sarbatoreste un festival initial implementat de shogunul Tokugawa Ieyasu, (1543-1616 dupa Ch), primul shogun al dinastiei Tokugawa, acelasi la care s-au referit (in mod desigur artistic educativ, nu neaparat realist istoric), atat dl James Clavell in romanul de mare succes intitulat Shogun (pub 1975), cat si alti cativa autori mai putin cunoscuti, dintre care imi face placere sa amintesc de dl William Dalton (in romanul "Will Adams, Primul englez in Japonia: O biografie romantica", pub 1861),  dl Richard Blacker (in romanul "De veghe cu ochii asupra acului"...probabil ca al unei busole, pub 1932), dl James Scherer ("Pilot si shogun", pub 1935), dl Robert Lund ("Daishi-san", pub 1960), dl Christopher Nicole ("Lordul evantaiului de aur", pub 1973), dl Richard Thames ("In serviciul shogunului: aceasta fiind povestea adevarata a lui William Adams, pilot si samurai, primul englez in Japonia", pub 1988), dl Giles Milton ("Samurai Williams: aventurierul care a reusit sa descuie Japonia", pub 2002), dl William de Lange ("Pars Japonica: prima expeditie olandeza care a atins tarmurile Japoniei...adusa de pilotul englez Will Adams, eroul din Shogun", pub 2006).

Festivalul se numeste Kagami biraki, care inseamna "deschiderea oglinzii", sau ma rog, de fapt ruperea ei, deoarece e vorba de a desface in mod atent si ritualistic fie o sticla de sake, fie un fursec mochi de gen macaroon cu 2 jumatati totusi inegale, sau chiar ambele, activitati desigur placute si anticipativ aducatoare de satisfactii, nu ceva de speriat de gen spargerea din greseala a unei oglinzi adevarate sau ruperea vreunui picior a lui Gingerbread Man cu intentii sadic rautacioase, sau sfaramarea unei sticle de sake inainte sa apuce cineva sa consume ceva din ea, sau si mai rau, dupa ce s-a consumat din ea si utilizarea sticlei ciobite drept arma alba in cine stie ce incaierare total nerecomandabila.

Se spune ca aceasta ceremonie a inceput sa devina mai larg populara cand shogunul Tokugawa Ieyasu si-a adunat in jurul lui la castel boierii de rang daimyo si i-a invitat la un sake inainte de a pleca la o batalie feudala, si deoarece acea batalie a fost victorioasa, atunci si acel obicei a fost considerat de atunci posibil aducator de noroc, drept care a inceput sa fie celebrat si de populatia mai larga. Obiceiul cu fursecul e insa un obicei ritualistic shinto mai vechi, la care nu stiu daca shogunulTokugawa Ieyasu s-o fi gandit atunci la vremea lui, preocupat fiind de cu totul alte chestii, mai ales de acesti olandezi si englezi rasariti si ei de naiba stie unde, cand el avea pe cap atatea batalii locale de castigat...desi, cine stie, e posibil ca preotii shinto sa fi colaborat la raspandirea imaginii asociate a shogunului victorios bazat pe sake alaturi si de obiceiul ritualistic mai vechi al ruperii fursecului...

Insa obiceiul cu fursecul, care reprezinta de fapt o oglinda, pare de a tine de cultul shinto al unei zeite solare numita Amaterasu, (despre care exista povesti deja scrise in 2 surse diferite de la sf sec 7 dCh si inc sec 8 dCh, prima mai artistic literara in versuri, a doua chiar destul de oficiala si considerata mai semi-non-fictionala si chiar istoric documentara pe alocuri, deoarece nu contine numai povesti de tip basme despre Urashima Taro, eroul popular folcloric japonez, ci si referinte asa la surse si mai timpurii, si include si nume si date ale unor persoane umane chiar reale de tip leadership administrativ timpuriu al istoriei Japoniei, unii fiind si diplomati chinezi de fapt, altii fiind personalitati politice si culturale locale, include si articole de tip stiri despre diverse asasinate politice si lupte pt putere destul de plauzibil umane chiar si in randul japonezilor, nu numai al altor popoare timpuriu medievale). Aceasta zeita ff super-importanta pt cultura japoneza s-a suparat la un moment dat rau de tot pe unul din fratii ei, Susanoo, zeul marii si al furtunilor, (dupa ce fusese deja certata si suparata pe celalat frate si in acelasi timp sot al ei, Tsukuyomi, zeul lunii si al noptii, care ucisese deja pe o prietena buna a ei, Uke Mochi, zeita mancarii, pt ca nu era prea atras de ea si zicea ca il dezgusta pt ca tot scotea numai mancare si pe nas si pe gura plus si pe alte orificii, chiar si din urechi probabil ii iesea mancare asa in continuu, zau, era destul de hranitoare), si astfel Amaterasu ff suparata s-a ascuns intr-o pestera de s-a speriat toata lumea, in fond alti zei mai minori, ca nu o sa mai aiba soare. In final niste zei au reusit sa o convinga sa iasa din pestera aia cu ajutorul unei oglinzi Yata no Kagami, in care Amaterasu a fost uimita ca se putea recunoaste pe sine insusi si a fost o clipa chiar orbita momentan asa de reflectia ei proprie de a iesit total din pestera si ceilalti zei au inchis pestera, iar zeita nu a mai putut sa se intoarca sa se ascunda in ea. Incercasera mai devreme sa o ademeneasca si cu o bijuterie speciala Yasakami no Magatama, (existand 3 elemente legendare, oglinda, bijuteria, plus o sabie speciala Kusanagi no Tsurugi pe care Amaterasu a primit-o ulterior cadou de reconciliere de la Susanoo dupa ce a iesit din pestera, care reprezinta si acuma elemente importante ceremoniale ale incoronarii unui eventual Imparat japonez, dat fiind ca se considera ca Imparatul Japoniei e descendent al zeitei Amaterasu, insa oglinda e considerata cea mai sacra si mai importanta). Insa zeii nu reusisera doar cu bijuteria pe care degeaba au atarnat-o de pomii din jur, asa ca au incercat dupa aceea cu o zeita dansatoare speciala, oarecum asa mai destrabalat erotica, (reprezentativa pt fertitilatea solului primaverii), care i-a facut pe zei sa rada, si din cauza zgomotului a iesit initial Amaterasu asa pana in prag din curiozitate sa vada ce era cu zgomotul ala, si pe urma i-au pus oglinda in fata si a ramas total uluita de propria ei stralucire, si a mai facut un pas afara din pestera, si asa a revenit lumina Soarelui pe pamant. Si fursecul reprezinta oglinda. Oglinda care aduce lumina si soare, dar reprezinta si adevar, si reprezinta si o posibilitate de a comunica si cu spirite, si cu duhuri, nu neaparat toate bune, desigur, poate fi folosita in fel si chip de catre diverse entitati, dar oricum reflecta lumina si pana la urma adevarul. Iar in sarbatoarea deschiderii oglinzii, oglinda care statuse chiar pitita in pod in zilele lungi de iarna pt a nu supara diverse duhuri mai rele, sau sa fie cumva folosita la momentul nepotrivit, e scoasa si pusa la loc de cinste, plus e rupta in mod ceremonmial, ori cu mana ori cu un ciocanel, (ca fursecul reprezentativ pt oglinda e uscat si vechi deja), dar nu cu cutitul pt ca a taia fursecul cu un cutit inseamna a taia prietenia, si lumea mananca dupa aia bucatelele de fursec uneori si cu o supa daca se mai gaseste pe acolo prin bucatarie, (pt ca in Japonia de Anul Nou mamele si bunicile se odihnesc, nu fac de mancare, doar barbatii ce mai deschid un butoias de sake si mai mananca asa ce firimituri gasesc si pe acolo din fursecul asta mochi uscat, eventual inmuiate in supa...asa e la societatile astea matriarhale sau cu zeite feminine in posturi deosebit de inalte, zau, nu mananci sarmale si cozonaci de sfintele sarbatori, doar in restul zilelor mai obisnuite ale anului...eu personal sunt apreciativ si chiar ff tolerant fata de diverse culturi, patriarhale, matriarhale, pagane, crestine, care o fi, asa ca eu personal nu apuc sa mananc sarmale si cozonaci nici in zilele obisnuite nici de sarbatori...dar e OK si asa pt ca pe mine personal nu ma fascineaza mancarea, si asta nu inseamna nici ca tin neaparat cu lunatecul de Tsukuyomi, ca eu, ca om din popor, tin si eu cu Urashima Taro, ca pe el macar il stiu si din colectia de Povesti Nemuritoare, cu cine naiba sa tin, cu zeii diversi oficiali ai fiecaruia, mai ales ca sunt asa de multi, sau cu diplomatii oficiali chinezi pt ca se lauda ei ca au 1 miliard de followers pe Twitter ?)

Nanakusa-no-sekku (Festivalul celor 7 ierburi)

Pe 7 ianuarie in Japonia se mananca orez cu 7 ierburi. In seara de dinainte se aseaza pe un tocator de lemn cele 7 ierburi, o mana de orez, si eventual si un pisator de lemn (preferabil de lemn de arbust de piper japonez de tip sansho), intr-o directie aducatoare de noroc, si se incepe tocarea ierburilor cantand un cantecel despre pasari din China si Japonia care aduna si duc in cioc acest fel de ierburi.

Cele 7 ierburi traditionale sunt:

* Patrunjel japonez (Oenanthe javanica), care se mai numeste si telina chinezeasca, ale carui frunze se numesc pe japoneza seri, si care nu trebuie confundat cu patrunjelul salbatec japonez (mitsuba), care este otravitor. Patrunjelul japonez contine substantele persicarina si isorhamnetina, ambele cu proprietati anticoagulante (de "subtiere a sangelui"), si antioxidante.

* Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), numita nazuna pe lb japoneza, care contine acid fumaric, un acid faimos recunoscut si in UE sub denumirea aditivului E297, care ajuta nu numai la crearea de vise placute, interesante, educative si informative, la fel ca si multe alte E-uri, insa in mod special acesta si la mentinerea unui mediu acid optim, plus la oferta unui gust acrisor placut, plus la manufacturarea unor prafuri de copt de calitate Dr Oetker, nemaivorbind ca intarzie si progresiunea unei maladii neurologice cronice din ce in ce mai la moda numita scleroza multipla. Acidul fumaric se gaseste nu numai in traista ciobanului, cunoscuta mai mult in centrul UE, dar si in lichenii islandezi, plus in niste ciupercute cunoscute pana si in insulele indepartate ale Marii Britanii numite in mod generic bolete, un grup de ciperci cu infatisare destul de inocenta si in general considerate prietenoase omului. (Exista totusi si o boleta neplacuta numita boleta lui Satan, care produce tulburari digestive, insa orice medicament are efecte adverse, pana si cele naturiste presupun, si asta satanica are de obicei piciorul colorat rosu destul de violent aprins, asa ca se poate recunoaste ca fiind etichetata special. In general europeenii au sentimente de prietenie fata de bolete, exista si o boleta care a fost favorita unui rege suedez, Karl al XIV-lea Johan, fiind numita dupa el. Karl al 14-lea Johan, pe numele lui de baiat Jean Baptiste, este mai larg mai larg cunoscut deoarece a fost un feldmaresal apreciat in armata lui Napoleon Bonaparte, si s-a casatorit cu cumnata fratelui lui Napoleon Bonaparte, dupa care a reusit sa obtina postul de rege al Suediei la inc sec 19, devenind cap al dinastiei mai recente curente suedeze Bernadotte. Este poate mai putin cunoscut evenimentul in care el, tanar sergent pre-revolutionar francez fiind, a fost salvat de consecintele unui traumatism suferit cu ocazia unei razmerite in care niste insurgenti din Grenoble rasculati impotriva armatei colectoare de taxe pt administratie au aruncat cu tigle de pe case ranind diversi soldati, tanarul Jean-Baptiste fiind si el ranit, insa avand norocul sa fie ajutat de un celebru medic naturist si botanist francez, care lucra la acea vreme la spitalul local, dl Dominique Villars. Dupa ce Jean-Baptiste a devenit rege al Suediei a incercat sa il convinga pe dl Villars sa devina medicul lui personal in Regatul Suediei, mai ales ca acesta isi pierduse postul cu ocazia Revolutiei Franceze, insa dl Villars, chiar si sarac si somer fiind la acea vreme, a preferat sa ramana in Franta, nu a dorit sa emigreze sa practice medicina in Suedia...o atitudine care, dupa parerea mea, poate fi si astazi posibil informativa pt diversi medici francofili deosebit de talentati posibil si ei recrutati cu mare sarg pt a practica medicina in Regatul Suedez).

* Buruiana hakobera (Gnaphalium affine) cu proprietati antitusive si antialergice

* Racovina (pe lb romana), cunoscuta drept hotokenoza in japoneza traditionala, (Stellaria media), continatoare de saponine cu proprietati emoliente externe si interne, utile impotriva raiei si ca expectorant

* Lapsana communis cu proprietati calmante si antiseptice, care poate ajuta si la intarcat, pregatind astfel femeile pt o noua runda de fertilizare primavarateca

* Nap, (numit suzuna in japoneza traditionala sau Kabu in japoneza moderna), plin de vitamine si alti nutrienti utili, atat vitamina C in radacina, cat si vitaminele A, C, K, acid folic si luteina in frunze, o planta radacinoasa apreciata atat de insusi Pliniu cel Batran, care o considera pe locul 2 de importanta pt omenire dupa fasole, cat si de poeta greaca antica lesbiana Sappho, care se pare ca a numit intr-o poezie pe una din iubitele ei, Gongyla, "napul meu drag".

* Ridiche alba de iarna de tip Daikon, si ea cu elemente nutritive importante, ca de exemplu vitamina C, vitamina B6, acid folic, calciu, potasiu, magneziu si cupru, toate acestea ajutand atat la imaginea externa cat si la integritatea interna a tuturor, ba chiar si la imbunatatirea abilitatilor de comunicare, dintre ele toate vitamina B6 mai ales ajutand la buze frumoase, sanatoase, atragatoare

GUEST POST Petru Racolta: Lad det være vinter !

Der falder stjerner fra himlen,

Ligesom der sner med hvide spjarrar

Der samler alt tålmodigt

I blændende snedriver.

.

I nat blev vinduesruder overfyldte

Med mærkelige blomster

Opfordrende til undring

Og øjeblikke til drømmeri.

.

Den hurtige sner gør

Et håb at vokse i sjælen:

Hvis vinteren er ligesom rigtig vinter

Måske kunne være sommeren ens.

.

Skorstene over tager

Forlænget ved røgfaner,

Snart taber deres momentum,

Ifølge som slår vinden.

.

Den grå af trætte efteråret,

Umærkeligt forsvinder

Under den stærke dominans

Af det tæppe af lys.

digt af Petru Racolta, pub den 7.jan 2015