Leapsa de verificare a creativitatii jungiene

Mai de mult, datorita unui articol de pe blogul lui Vladen, mi-a venit ideea de a alcatui o leapsa de verificare a vechiului adagiu jungian sau pseudo-jungian in care daca barbatii devin mai constienti, mai in legatura, mai atenti la propria lor parte interioara feminina, pot deveni mai creativi. Habar nu am daca acest lucru este adevarat, sau daca a fost verificat vreodata, plus nu stiu daca e valabil si pt femei, mai ales ca am auzit ca dl Jung opinase ca partea interioara a Animus-ului teoretic masculin al femeilor ar fi mai degraba rational si interesat de a emite opinii sau judecati de ex politice sau stiintifice, si nu asa de interesat de creativitate, care ea ar fi la femei chiar naturala si evidenta de la suprafata, nu asa de ascunsa in interior ca la barbati, adica intr-un fel mi se pare ca dl Jung sa fi avut impresia ca femeile, sau ma rog, psihicul lor, ar fi ca un fel de barbati intorsi pe dos asa ca o manusa, si totodata invers, dar oricum, voi invita si fete si baieti sa participe la aceasta leapsa, desi, dupa parerea mea personala femeile nu sunt barbati intorsi pe dos, si nici barbatii nu sunt femei intoarse pe dos, nici psihicurile lor nu sunt asa, deoarece am impresia ca atat D-zeu cat si mama Natura s-ar opune la asa ceva, plus pot sa spun eu ca nici Anneline, nici I, (o fosta prietena fata), nici prietena mea cea mai buna din copilarie nu ar fi de loc ca niste baieti daca ar fi intoarse pe dos, plus nici Nelson sau Mikey sau alti baieti pe care ii stiu eu, gay sau non-gay, nu ar fi DE LOC asa ca niste fete daca i-ai intoarce pe ei pe dos, desi e posibil ca micul print sa fie oarecum un fel de Anneline intoarsa pe dos, dar asta numai pt ca de cate ori trebuie sa interactionez eu personal cu unul din ei incep sa-mi fac probleme imense, desi din cauze total diferite si oarecum opuse, mai precis fata de Anneline ma simt mai mereu anxios fata de TRECUT pt ca nu am aspirat si nu am spalat vasele cum trebuia, iar fata de micul print am stat tot timpul ingrozit fata de VIITOR, sa nu cumva sa-i distrug viitorul, pt ca este atat de tanar si inca in formare, (pe cand cu ceilalti nu mi-am facut niciodata probleme atat de mari).

Dau, desigur, disclaimer ca habar nu am daca dl Carl Jung chiar a zis sau a scris asa ceva, eu am citit despre asta in mass-media atunci cand eram adolescent, si nu am citit nimic scris de dl Jung, nici macar nu i-am citit biografia cea mai recenta scrisa de d-na Deirdre Bair, care a primit recenzii chiar elogioase, si cred ca am citit doar cateva paragrafe de pe wikipedia despre viata dansului, plus am citit pagina despre Anime, plus am apreciat ca dl S Freud, interpretat de dl Viggo Mortensen l-a pus la punct pe dl Jung la inceputul filmului O Metoda Periculoasa, atunci cand dl Jung paruse inclinat de a avea relatii erotice cu una din pacientele lui, desi nu am vazut si restul filmului ca sa aflu daca dl Jung interpretat de dl Michael Fassbender a avut si el ceva inteligent sau macar interesant de replicat in acel film. Am apreciat totusi ca era atat de dedicat profesiei lui, care necesita petrecerea timpului cu pacienti deosebit de dificili si de nebuni, cat si faptului ca parea respectuos si ca dorea sa faca o impresie buna fata de sefii lui si fata de eventualii lui educatori, lucru pe care l-am pus pe seama faptului ca fusese fiul unui pastor reformat elvetian.

Iata instructiunile lepsei:

1. Compuneti o poezie

2. Scrieti un articol de opinie politica

3. Incercati sa va inchipuiti ca sunteti de sexul opus, (sau daca aveti tulburare de identitate de gen de sexul opus celui care credeti ca este cel potrivit pt dvs), si, in timp ce incercati sa va inchipuiti ca sunteti de sexul opus, compuneti o alta poezie, si apoi scrieti alt articol politic. (E voie sa faceti pauze, nu e nevoie sa scrieti tot asa dintr-un foc. Totodata, NU trebuie sa va simtiti obligat/a sa alegeti o tematica sau un continut corespunzator pt un sex anume, poate fi vorba si despre natura sau protectia naturii, de exemplu, nu e obligatoriu sa alegeti o tema feminista, sau sa scrieti un articol pt sustinerea unui interes de grup masculin, desi nu e nici interzis, insa, per total continutul ramane la libera alegere.)

4. Dupa ce terminati si va reveniti la normal, cititi propriile dvs creatii, si opinati cat puteti de impartial care din poezii vi se pare mai creativa si care din articolele politice vi se pare mai interesant si mai riguros, cele pe care le-ati scris in starea dvs naturala, sau cele pe care le-ati scris pe cand va inchipuiati ca erati de sexul opus. Ar fi recomnadabil sa si explicati prin ce anume vi se pare acea poezie mai creativa si acel articol de opiniei politica mai interesant sau mai riguros, insa nu e obligatoriu. Cereti si opinia cititorilor.

Succes !


(...va urma...la mine cred ca va dura mai mult pana sa reusesc sa compun eu o poezie, sau de fapt chiar 2, pt ca nu am scris in viata mea nici o poezie niciodata, plus doresc sa ma gandesc in legatura cu ce anume as fi eu interesat de a opina politic in public, si inca si de pe blogul meu, ca nici asta nu cred ca am mai facut pana acuma, insa am sa incerc...)

Un vis fermecator

Acum vreo 2 nopti am avut un vis frumos. Cred ca am visat-o pe anima mea Sophia, sau cel putin am vrut sa fie ea. Eram in partea de jos a unor trepte, iar sus, incadrata de o poarta oarecum luminata, era o figura feminina, cu parul lung, castaniu inchis, drept, insa nu lins, ci usor ondulat, care era stapana acelei porti, sau oricum al domeniului din spatele portii, care continea teoretic si scara cu trepte, desi treapta cea mai de jos care atingea nivelul de baza unde stateam eu era granita dintre pamantul meu obisnuit si domeniul particular al acelei fiinte. Acea fiinta era binevoitoare fata de mine, si desi nu ma invita in mod expres, o consideram dispusa in a ma accepta ca musafir in caz ca ma decideam sa incep sa urc acele trepte, desi eu personal nu ma decisesem sa incep sa urc. Nu simteam o dorinta deoosebit de arzatoare, nici o curiozitate imensa sau o motivatie deosebita de a incepe sa urc, doar ma simteam asa bucuros si tootoodata onorat ca aparuse aceasta posibilitate pentru mine, si ma multumeam in acel moment cu oportunitatea de a o privi cateva momente pe stapana acestui domeniu desigur insemnat. Nu mai tin minte cum era exact imbracata, desi cred ca avea o rochie lunga, in stil oarecum aristocratic medieval, dar asta e probabil pt ca ma gandisem la Evul Mediu si citisem si niste articole cu ilustrate dintr-o revista de istorie inainte sa adorm, si retinusem acel fel de detaliu. Stiu insa ca parul ei imi placuse in mod special, iar chipul ei avea forma de oval clasic deobicei considerat clasic frumos. Ochii nu ii retin, numai parul, des, cu un luciu sanatos, nu exagerat, care arata un echilibru optim al ph-ului si al sebumului natural, si de culoare clar castaniu inchis aproape de brunet, desi nu negru asa ca pana corbului. O imagine oarecum princiara de basm din multe basme ale copilariei mele in care puteau apare si printese cu parul mai intunecat, nu neaparat obligatoriu blond, in caz ca autorul nu mentiona in mod expres ca printesa ar fi fost balaie, caz in care pt mine era OK sa imi inchipui si printese brunete, mai ales ca aveam si exemplul d-nei Adjani atarnat in poster pe peretele camerei mele. In nici un caz nu eram atras in mod erotic pasional de acest personaj din vis, desi o admiram desigur, si as fi dorit sa ii fiu musafir, poate chiar angajat, subaltern, slujitor intr-un fel, desi nu prea stiu sigur daca si sustinator si/sau promoter politic. In nici un caz ea nu ar fi fost atrasa sau interesata in mod special de mine, eu pt ea as fi fost unul din nenumarati altii, ea avand un rang atat de important. Dar desigur, aparand in visul meu, ea reprezenta totodata nu cineva diferit, ci chiar o posibila parte din mine, partea mea proprie de aspiratie catre leadership intelept. Ma rog, desigur ca acum de cand sunt sef de stat recunoscut, am reusit sa trec si peste perioada initiala de anxietate, si desi habar nu am nici acum sa fiu sef, si nici nu sunt sigur ca imi doresc sa invat, macar pot sa ma linistesc ca am sansa de a reusi sa fiu odata si odata un sef intelept, macar al meu insumi propriu daca nu chiar si al altora, desigur, daca aceast personaj intr-adevar reprezenta anima mea Sophia.

Treptele accesibile mie pt a urca mai departe pe ele, activitate insa in care eu, ca de obicei, nu ma angajam asa in mod deosebit de avantat, sunt semnul oportunitatii oferite mie de a deveni mai competent, desigur daca imi asum raspunderea de a o face la un moment dat. Faptul ca eu admiram parul acelei printese inseamna ca am o simpatie si afectiune deosebita, chiar de tip protector si fratern pt propriile mele aspiratii de a deveni un sef de stat intelept, adica eu cred sincer ca am acest potential, si consider ca e bine sa il respect si sa fiu constient ca il am, ma bucur de prezenta lui care pare chiar sanatoasa in decursul inspectiei mele asupra lui, plus totodata il las in pace, nu imi propun sa ma angajez in vreun efort deosebit de a-l actualiza. Usa deschisa si luminata in ea insasi reprezinta oportunitate pura. Desigur, pt a-mi tempera pornirile posibil trufas ariviste, faptul ca eu deja eram in pragul acelei usi arata exact momentul in care eu as fi putut sa devin si prea egoist si distant fata de nevoile altora in momentul in care m-as decide sa intru propriu-zis inauntrul cetatii si prima treapta ar ramane deja in urma mea, pt ca eu ma aflam exact pe linia care delimita spatiul public de cel particular, insa totusi nu ma pot lauda ca eu in vis alesesem in mod deliberativ virtuos aceasta pozitie prudenta si modesta, ci pur si simplu ma gasisem pozitionat acolo, chiar la limita, chiar pe deplin constient de posibilele dezavantaje ale unei escaladari ierarhice, care totusi imi ramane accesibila, nu refuzata sau deja pierduta, sau imposibila, insa eu personal nu am nici un merit pt propria mea pozitie, pur si simplu imi vine in mod natural...iata un vis deosebit de mangaietor pt propriul meu ego !

Horoscop etimologic pt printul de Cambridge

Am fost asa de inspirat in ultima vreme sa citesc despre istoria unor cuvinte sau chiar nume proprii. Mai intai, au fost doua povestiri postate pe blogul "bipartit" al lui Gabriela, pe urma un articol pe blogul lui Raul Ghiran, si desigur mai e si noul bebelus regal, George Alexander Louis, un print cu un nume deosebit de adecvat cultural pt cultura lui de viitor print mostenitor al coroanei Regatului Unit (dupa parerea mea), plus faptul ca am gasit un site care imi poate in sfarsit explica numele nordice, dintre care destul de multe inca mi se par atat de straine, si chiar imposibil de retinut sau de identificat la gen (masculin sau feminin).

Asa ca am inceput prin a citi despre originea numelor bebelusului britanic.

Numele George, cu toate variantele lui, inclusiv, printre destul de multe altele, Gheorghe, sau chiar Siorus in galeza, sau Xurxo in galiciana, si Jyurki in finlandeza, este de origine antic greceasca, cuvantul grecesc "georgos" insemnand fermier sau lucrator agricultural/al pamantului, "ge" insemnand pamant, iar "ergos" munca (activitate de lucru).

Numele Alexander e tot de origine veche greceasca, ulterior latinizat, si inseamna "aparatorul ajutator de oameni", deoarece "alexo" inseamna a apara sau a ajuta, iar "aner" inseamna om. Am aflat ca Paris, personajul legendar antic grec, fiul lui Priam, regele Troiei, cel care a rapit-o pe Elena, plus a reusit sa il sageteze in calcaiul lui vulnerabil pe Ahile, mai purta, chiar si la vremea lui sau cel putin a povestirii primelor povesti despre el, si numele de Alaksandu de Wilusa, (cf Homer chiar Alaksandu de Ilion), Wilusa fiind un oras din vestul Anatoliei, identificat de destul de multi cu Ilion/Troia legendara, iar Alaksandu fiind chiar un leader real de la acea vreme, care s-a luptat cu hititii, care ei sunt cei care au mentionat in scris de tip birocratic, (nu doar literar asa de ex ca Homer, mai tarziu), acest oras plus si pe Alaksandu cu care atat regele hitit Muwatali 2, (cel care a reusit sa il invinga pe faraonul Ramses 2 sau Ramses cel Mare la batalia de la Kadesh in 1274 IEN, intr-un loc azi apartinand RA Siriana), cat si tatal lui, regele hitit  Mursili 2, au incheiat tratate de armistitiu, numele Alaksandu fiind considerat o varianta a numelui grec Alexandros, strain de numele obisnuite din acea regiune vestic anatoliana, plus considerat de catre hititi venetic, desi prieten cu leaderii lor, totusi fara drept de succesiune dinastica reala, nefiind "de-al lor"...desi se pare ca acest Alaksandu real mentionat in arhiva Imperiului Hitit a activat profesional totusi cam cu 50 de ani mai devreme decat se presupune ca au avut loc evenimentele de la Troia, (1194-1184 IEN), insa totusi in tratatul cu Muwatali 2, e mentionat numele unui zeu, Apaliunas, care era de partea lui Alaksandu, plus totodata martor garant la acel tratat, acesta fiind considerat zeul grec Apollo, care a tinut partea troienilor si l-a ajutat pe Paris sa il invinga pe Ahile. Plus lui Paris i s-a spus si Alexandru si deoarece exista si o alta povestea ca el, ca tanar adolescent, reusise sa recupereze niste bovine furate de catre niste talhari si sa le redea inapoi proprietarilor lor de drept, drept care lumea i-a spus "aparatorul/ajutatorul de oameni".

Numele Louis este varianta franceza a numelui Ludovicus, care reprezinta traducerea latina a numelui de origine germanica Ludwig, original Chlodovech, care inseamna "razboinic/militar/luptator faimos", deoarece "hlud" inseamna faima, iar "wig" inseamna razboinic.

Printul de Cambridge, (bebelusul mai sus mentionat), s-a nascut pe 22 iulie, la ora 15:24 GMT. In acel moment fiind inca tot 22 iulie si in Papua Noua Guinee (plus 10 ore), chiar daca in Insulele Solomon si in Tuvalu, (acestea apartinand si ele Commonwealth-ului), era deja 23 iulie, insa totusi in RP Chineza fiind inca 22 iulie, chiar si in provincia cea mai estic extrema, mi-am permis sa studiez horoscopul chinezesc al celor 4 stalpi de baza pt aceasta personalitate, si am determinat ca dansul s-a nascut sub semnul lunar al anului Sarpelui de Apa (acesta determinand familia de origine, pozitia in societate si relatia cu bunicii/strabunicii), totodata semnul solar al lunii Caprei de Pamant (acesta determinand copilaria si relatia cu parintii, plus totodata baza a ce si cum va deveni acea persoana in viata, in acest caz fiind chiar la granita dintre o dirijare usoara si indemanateca si o inclinatie catre afectivitate calduroasa), semnul zilei Taurului de Pamant (acesta determinand cum va fi personalitatea adult conturata a persoanei si relatia lui cu un eventual consort), si semnul orei (corespunzatoare pt ora Beijing) a Sobolanului de Foc, (acesta continand informatii despre contributia viitoare catre societate a acestei persoane, inclusiv legata de viitorii lui copii).

Deoarece semnul lunar al Sarpelui in sine este asociat cu elementul Pamant, plus totodata semnul solar al lunii nasterii acestui print fiind cel al Caprei de Pamant, si chiar semnul zilei lui de nastere fiind cel al Taurului de Pamant, se poate observa o oarecare predominanta catre elementul Pamant, acesta reprezentand o echilibrare optima intre ying si yang, si fiind asociat cu calitatile rabadarii, gandirii rationale si pragmatice, stabilitatii si harniciei. Posibilele vulnerabilitati vor avea de a face cu o tendinta catre nesinceritate si un oarecare grad de posibila nestatornicie, insa nu de nivel neobisnuit pt aristocratii de rang deosebit de inalt, sau chiar diverse persoane cu functie politica importanta. Eu am facut aceste determinari in mod independent, insa m-am bucurat sa observ, studiind presa, ca si alti consultanti astrologici experti (chiar si in alte astrologii non-chinezesti) au avut pareri in mare similare cu ale mele.

Leapsa consumerista

Inspirat de un post mai vechi al bloggerului Vladen, trebuie sa descriu 10 obiecte pe care mi-ar face placere sa le posed in perioada asta a vietii mele, in cazul meu limitele ei fiind stabilite de mine intre varstele de 32-34 de ani. Peste 2 ani, daca mai am blog, sper sa tin minte sa alcatuiesc o noua lista. Aceasta lista NU reprezinta neaparat obecte care mi-ar fi folositoare, nici obiecte care imi par indispensabile si absolut obligatoriu de obtinut. Pur si simplu reprezinta obiecte pe care mi-ar face PLACERE sa le posed, indiferent de daca ma voi stradui sa le obtin sau nu, pt ca eu nu am timp si nici chef sa stau sa imi indeplinesc toate poftele si placerile, ca asta ar mai lipsi sa ma chinui eu in halul asta fata de mine insumi...eu sunt ff indulgent fata de mine insumi si imi permit sa lenevesc si sa chiulesc si de la a masimti prea indatorat de a-mi indeplini toate poftele !

(...va urma...mi-e lene sa ma chinui in clipa asta sa caut pozele misto in care merita sa fie reprezentate acele obiecte ravnite de mine...insa precis ca ma voi chinui mai tarziu pt ca ma simt ff vinovat, m-am gandit la un tip in timp ce Anneline facea dragoste cu mine, pt ca, asa cum era si de asteptat, se plictisise de calitatile de leadership ale lui Victor la Paris, deoarece in vacanta ea nu are chef sa isi aminteasca de calitatile necesare in viata de zi cu zi, si de obicei eu sincer evit sa fac asa ceva cand sunt chiar alaturi de o femeie, insa efectiv in clipa aia nu m-am putut abtine sa nu imi fac acea fantezie...i-am povestit si lui Anneline dupa aia, probabil pt ca ma simteam vinovat si simteam nevoia unei confesiuni imediate, si ea a ras si mi-a zis ca si ea se gandise cateva secunde la Victor in timp ce faceam sex...si culmea, in mod chiar comparativ !...nu deosebit de flatant pt mine, sunt sigur, mai ales ca o apucase rasul asa de tare in clipa aia...tipul la care ma gandisem era total in afara clasei mele, chiar mai sus decat Victor, era de tip asa total golden boy, avea chiar si par de aur, si niste ghete de aur, efectiv cand l-am vazut mi-a parut asa stralucitor chiar ca de aur din ala vechi de tot, si pana si pielea ii era bronzata aproape la aceeasi nuanta cu parul lui, si astfel mi s-a parut ca era asa intreg turnat in aur, iar nuantele imbracamintii si ghetelor parca de tip Allen Edmonds, desi nu eram sigur, si gentii lui, erau tot pe arama si ocru, incat parea ca aurul din care era facut avea asa diverse reflexii...nu se misca prea mult, pt ca statea pe scaun in metrou, doar citea ziarul, si nu stiu de ce m-am bucurat ff tare ca el citea un ziar si nu o carte, pt ca nu cred ca mi-ar mai fi placut de el daca ar fi citit literatura, ba chiar mi s-ar fi facut oarecum frica de el, insa faptul ca citea ziarul l-a umanizat pt mine, desi desigur a ramas asa la un rang deosebit de inalt si de inaccesibil de mine...zau, avea niste ghete atat de misto, inca am fost tentat sa il intreb ce brand sunt si de unde le are, si chiar am ezitat ff mult daca sa il intreb sau nu, si pana la urma, aducandu-mi aminte de cum ajunsesem sa-l cunosc pe Eric, m-am decis sa nu intru in vorba cu el...insa imi pare oarecum rau in legatura cu ghetele, ca am ramas fara sa stiu sigur daca erau Allen Edmonds, sau un alt brand europeean, inca mai caut sa vad daca le pot gasi, ca sa-mi cumpar si eu unele ca ale lui, plus am nevoie si de o servieta ca lumea, si poate gasesc una asortata, desi ultima servieta ca lumea pe care am vazut-o fusese din New Orleans, zau, sincer cred ca barbatii scandinavi pleaca sa-si cumpere incaltaminte din SUA, pt ca efectiv nu au de unde sa-si cumpere pantofi ca lumea pe aici, iar aia italiei poate li se par prea de lux si nepotriviti pt umezeala, desi daca ar fi de calitate de lux ar fi potriviti chiar si pt zapada nu numai umezeala, in orice caz e nenorocire cu pantofii, desi in Danemarca e MULT mai bine decat in Norvegia, plus cred ca in Suedia e cel mai bine, pt femei habar nu am, majoritatea mi se par incaltate mizerabil, numai rusoaicele au pantifi italieni de calitate, mai rar frantuzesti, dar in rest femeile sunt incaltate ff ieftin, de fapt aproape descaltate, pt ca acei pantofi pe care ii poarta par a fi utilizabili doar de cateva ori inainte de a se face ferfenita pe un asfalt obisnuit, cred ca intr-adevar prefera desculte, altfel nu-mi explic...desi desigur ar fi fost total extraordinar sa pot sa fac dragoste si cu el  dar si cu ghetele lui la indemana, ar fi fost asa de nivel de Paradis...)

Din literatura nordica de sec 19- partea 8- Finlanda

Romanul clasic cult fundamental al istoriei literaturii finlandeze este Sapte frati, scris de dl Alexis Kivi, publicat in 1870. Desi a fost initial cam prost primit de criticii finlandezi de la vremea lui, acestia obiectand ca imaginea celor 7 frati finlandezi ar fi una nu indeosebi de prezentabila in fata ochilor lumii mai largi, romanul a fost din ce in ce mai popular, si astazi este chiar considerat ca posibil fiind cel mai bun roman finlandez scris vreodata, unii considerandu-l stralucit pana si prin faptul ca a fost evaluat ca fiind destul de dificil de tradus in alte limbi.

Caracterele individuale ale acestor 7 frati cu numele de familie Jukola, sunt descrise cu mare finete, ei semanand intr-un fel, am eu impresia, cu cei 7 pitici din filmul Alba ca Zapada de Walt Disney, insa intr-o ordine oarecum diferita, Juhani, cel mai in varsta, fiind echivalentul lui Grumpy, Aapo al lui Doc, Tuomas al lui Sneezy, care este totodata frate geaman cu Doc, Simeon fiind Dopey, Timo fiind Bashful, Lauri Sleepy, iar mezinul Eero fiind probabil echivalentul lui Happy, (desi mezinul e totusi mai iute manie atunci cand se supara decat Happy, plus recunosc ca e posibil ca altii sa aiba alte pareri decat mine).

Descrisi insa asa ca grup familial-profesional, acesti 7 frati finlandezi nu sunt respectati chiar asa de larg de catre societate, si nici ei nu respecta societatea prea mult, certandu-se inca de la inceputul romanului cu politistul local, cu juriul obstesc comunal, cu pastorul bisericii din sat, cu administratorul aceleiasi biserici, cu toti invatatorii scolii, plus si cu vecinii lor din satul vecin numit Toukola. Nici femeile adulte ale satului nu ii considera poame prea bune, in nici un caz posibili buni candidati de insuratoare pt fetele lor. Acestor 7 frati insa nici nu le arde de insuratoare, mai ales cand aud ca trebuie sa invete sa citeasca si sa dea un examen la abilitatile lor de lectura pt a fi confirmati de biserica, considerati majori si buni de insuratoare. Ei chiar evadeaza din fata acestor rapsunderi deosebit de oneroase, si se refugiaza in salbaticie, intr-un loc numit Impivaara, desi nu se descurca stralucit nici acolo, in comuniune cu natura atat de indragita si de respectata de mai toti scandinavii mai culti. Din greseala, neglijenta crasa, si incompetenta, ajung sa isi arda pana si propria casa, ramanand in frig si zapada, tocmai de sarbatoarea de Craciun. Abia in primavara reusesc sa vaneze o turma de tauri ostili, probabil salbateci sau oricum scapati de pe vreo ferma, si macar au ce manca pana la iarna viitoare. Ei continua sa se chinuie asa cu agricultura intr-un habitat predominant silvic inca 10 ani destui de dificili, Dopey fiind alcoolic, trece chiar si printr-un atac de delirium tremens, insa pana la urma, asa mai de la sine, mai cu chiau cu vai, invata sa citeasca si ei de unii singuri, si indraznesc sa se intoarca in satul lor natal, in Joukola, unde reusesc sa fie reprimiti si chiar sa ajunga sa fie vazuti ca oameni adulti si respectabili. Tonul intregii povestiri nu este totusi deosebit de moralistic, adica nu pare ca finalul povestii celor 7 frati ar fi neaparat de tip Happy Ending autentic triumfalist, desi desigur ca maturizarea are si ea avantajele ei.

Din literatura nordica de sec 19- partea 7- Islanda

Jon Thoroddsen Tatal este considerat parintele romanului islandez deoarece a scris primul roman islandez publicat pe hartie sub forma de carte in 1850. Pe fiul lui NU il cheama Jon Thoroddsen Fiul, ci Þorvaldur Thoroddsen (pronuntat Thorvaldur ca pe lb engleza), probabil deoarece el nu a devenit scriitor profesionist publicat asa ca de ex dl Alexandre Dumas Fiul, care a fost fiul d-lui Alexandre Dumas Tatal, ci a devenit om de stiinta de tip geolog si geograf, si si mai probabil deoarece nici el, nici parintii lui, nici ursitoarele Flora, Fauna si Merryweather, nici publicul mai larg islandez nu au dorit ca el sa devina scriitor profesionist de fictiune, ci om de stiinta.

Acel prim roman islandez scris de tatal d-lui Thorvaldur Thoroddsen, dl Jon Thoroddsen Tatal, este intitulat Baiat si Fata. Pe Internet scrie ca romanul Baiat si Fata este descrierea unei povesti de dragoste situata in cadru geografic si cultural rural islandez, si ca este o poveste f placuta, plus cu anecdote inspirate din folclorul traditional islandez, de exemplu culegerea muschiului vegetal de tip Cetraria Islandica imediat dupa anotimpul separarii mieilor de mamele lor la 9 saptamani dupa ce incepe vara, in conditii optime pt cules reprezentate de zile cetoase cu ploaie usoara, care fac acest muschi mai vizibil, mai placut colorat galbui, si mai umflat cu apa, (pt ca altfel e uscat si zbarcit si nu mai e bun de nimica, plus se si distinge mai greu de iarba din jur). Din acest muschi se prepara atat mancare buna, si fe se poate consuma el direct amestecat cu iaurt, fie poate fi folosit ca aditiv natural de tip amidon in paine sau salam, plus, fiind amar, e bun si pt diverse leacuri naturale, mai ales impotriva bronsitelor, inclusiv a celor care pot fi capatate in timpul culegerii lui de la atata mers prin ploaie si ceata. E chiar util si pt prepararea unor vopsele naturale pt picturi si panze. Romanul este in acelasi timp inspirat si de idealurile iluministe pasoptiste si aspiratiile nationale de independenta a Islandei de sub jugul danez, care este prezentat sub forma vietii dificile si birocratice din capitala Reykjavik, care urma un tipic venit de la Copenhaga, strain de aspiratiile si afinitatile populare islandeze descrise de studentul Jón Sigurðsson in 1848 in eseul lui, Chemare catre toti Islandezii, un eseu larg cunoscut la acea vreme in Islanda, care a contribuit la coagularea un sentiment de identitate nationala specific islandeza. In momentul de fata, in cultura islandeza culegerea muschiului nu mai este un fenomen chiar atat de popular, insa romanul continua sa fie apreciat pt idealurile lui iluministe si de independenta, si compania Reykjavik Films are ca proiect in dezvoltare ecranizarea acestui roman, Baiat si Fata, sub forma unui serial TV in 6 episoade. Dl Jon Thoroddsen Tatal a mai scris un roman numit Barbat si Femeie, si acesta a fost publicat postum in 1876. Nu am reusit sa aflu despre ce e vorba in acest roman sau daca e macar cu Happy Ending.


(...va urma...)

Leapsa Nuntii

Bloggerul Andreea Iulia Toma a povestit foarte frumos despre nunta la care a fost recent, insa am observat ca bloggerul Rara Avis nu a povestit nimica, doar a anuntat ca a fost la o nunta care i-a placut ff mult, si deoarece am devenit curios, mi-a trecut prin cap sa alcatuiesc aceasta leapsa.

Ganditi-va fie ultima nunta la care ati fost, fie la una din nuntile la care ati fost si care v-a placut cel mai mult dintre toate. NU va ganditi la propria voastra nunta, fie ca s-a infaptuit deja sau e doar la nivel de planificare. E voie sa va referiti NUMAI la nuntile ALTORA. Raspundeti cat se poate de detaliat la urmatoarele intrebari.

1. Cu ce erati imbracat(a) si incaltat(a) dvs ?
2. Cum erau imbracati si incaltati sotii ?
3. Cum erau imbracati si incaltati socrii, (ambele perechi daca au fost prezente) ?
4. Dupa parerea dvs sincera, cine a avut vestimentatia cea mai interesanta din cadrul acelei nunti, (excluzand mirii, insa incluzand si personalul ajutator al petrecerii si ceremoniei de nunta) ? Descrieti acea vestimentatie.
5. A existat si o ceremonie religioasa, (sau mai multe) ? De care rit sau confesiune ? Dupa parerea dvs, a fost respectat tipicul traditional al religiei respective in ceea ce priveste efectuarea ceremoniei de casatorie ? Ce note ati acorda lucratorilor bisericesti care au participat la acea ceremonie (sau acele ceremonii, in caz ca au fost mai multe, de ex una cf religie unuia din soti, si cealalta cf religiei celuilalt sot) ? (Note atat la tehnica cat si la prezenta scenica pt fiecare dintre acesti lucratori bisericesti.)
6. Care a fost meniul ?
7. Ce genuri de muzica au fost prezente la acea nunta, (atat pt distractia invitatilor cat si ca parte a ceremoniei religioase) ?
8. Daca a fost o nunta la care s-au cerut cadouri in loc de dar in bani, sau si cadouri in afara de bani, dupa ce criterii v-ati ghidat cand ati ales cadoul respectiv, (fie ca a fost unul de pe o lista specifica, fie ca a fost unul la libera alegere totala) ?
9. Descrieti 3 lucruri care v-au surprins (fie in mod placut, fie neplacut) din cadrul acelei nunti.

Leapsa Smiley

In timp ce incercam sa explic bloggerului Adelina Iliescu ca eu personal nu caut Fericirea asa expres decat din datorie filiala, (fericirea mea fiind ff importanta pt parintii mei, mai ales, am impresia, dupa ce am trecut de 28 de ani, desi nu-mi dau seama exact de ce, insa asta e poate pt ca ei sunt economisti, si se stie ce importanta este o stare buna de spirit a oamenilor unui tinut pt ca inflatia din acel tinut sa se reduca, desi nu cred ca si somajul...in orice caz, stiu ca tata mereu isi doreste ca economiile tuturor tarilor sa prospere, fara nici o partinire, dar mama are preferinte, de ex ea tine mai mult cu economiile tarilor care au regimuri monarhice si un guvern majoritar socialist, iar eu incerc sa colind mapamondul ba cf preferintelor lui mama, ba cf ale lui tata, corectand problemele economice ale altora, de fapt asta fiind unul din motivele destul de importante ale conspiratiei de sprijin in fel si chip a populatiei gay din jurul lumii in ultima vreme, acela ca se spera ca daca gay-ii macar vor fi fericiti, automat va creste si GDP-ul, si cum eu tind sa fiu destul de vesel, pe unde ma duc eu se imbunatateste economia, desi totusi mi s-a parut ca remarc ca e posibil sa creasca si criminalitatea, si desigur ca si linistea locuitorilor unui tinut e importanta, nu numai fericirea lor, pt ca altfel probabil cresc cheltuielile de sanatate si scade productivitatea...), mi-a venit ideea acestei lepse.

Enumerati cel putin 10 chestii care v-au facut sa zambiti (total spontan si fara sa vreti, asa ca o supriza placuta), in ultima luna, (preferabil nu de pe Internet, TV, sau din vreo carte, sau revista, sau ziar, sau spectacol profesionist de entertainment sau film, dar daca e musai, e voie si din astea).


(...va urma...nu am timp acuma...)

Din literatura nordica de sec 19- partea 6- Danemarca bis

Desi eu personal nu sunt asa de inclinat catre a clasifica diverse personaje de interes istoric, mai ales artistii, inclusiv scriitorii, cf orientarea lor sexuala, ba chiar nici cf originii lor etnice sau sexului, daramite apartenentei lor religioase la o adica, mie personal parandu-mi-se oarecum ridicole eventuale titluri de manuale intitulate de ex "Istoria pictorilor de sex feminin, a sculptorilor gay, a cineastilor catolici, si a artistilor de strada rromi", ingaduind o posibila clasificare cf limbii sau limbilor lor materne, plus a limbii sau limbilor lor de expresie artistica, inteleg totusi importanta actiunii afirmative si mai ales a vizibilitatii pt anumite grupuri minoritare, si totodata, in mod specific dedicat minoritatii gay, cred ca este important si totodata educativ de a releva varietatea autentica a expresiei orientarii sexuale in diverse culturi, timpuri, zone ale lumii, pt a nu se forma cumva impresia gresita cum ca singurul mod "corect" de a fi gay ar fi unul propus de vreun profesor universitar anume, ca de ex dl David E Halperin, sau, mai rau, de vreun politician profesionist.

Deci acum, intrand in prezentarea d-lui Bang, va trebui sa mentionez ca dansul a fost gay, si sper ca acest lucru sa nu sune deosebit de ridicol. Primul lui roman, Familii fara speranta, descrie relatia unui tanar cu o femeie mai in varsta, si a fost cenzurat, fiind considerat obscen. Faptul cenzurarii acelui roman pt obscenitate a adus o oarecare faima regionala d-lui Bang, si acesta a fost invitat sa tina conferinte in Norvegia si Suedia, dupa care s-a stabilit la Copenhaga, si a scris si alte romane, nu toate in mod particular obscene, majoritatea despre tristetile unor oameni cat se poate de comuni, unele considerate chiar placute si interesante, (romanele, nu tristetile, desiigur), chiar si de catre autorii consacrati si acceptati ai vremii, ca de ex dl Ibsen. sau dl Lie, (autorul romanului Pilotul si sotia lui, prezentat in partea 4 a acestei serii de articole).

Sunt aproape sigur ca dl S Freud care si-a manifestat la un moment dat, mai precis in 1895, dorinta sincera ca multi dintre pacientii lui sa reuseasca sa invete odata sa accepte conditia unei nefericiri cotidiene si banale mai degraba decat sa prefere unicitatea unor depresii tragic-spectaculare, ar fi considerat probabil scrierile d-lui Bang ca deosebit de moral educative si totodata exemplificatoare. De exemplu, romanul Katinka descrie viata lipsita de pasiune a sotiei unui sef de gara deosebit de banal, romanul Stuc descrie cum se destrama incet incet, desi fara un motiv deosebit de clar, dragostea si fericirea unui tanar orasean aflat in cadrul economiei urbane speculative de tip Grunderzeit din Copenhaga sfasitului de secol 19, romanul Ludvigsbakke descrie destinul mohorat al unei asistente medicale care este fidela unui barbat pe care ea il iubeste, insa care pana la urma se decide sa se casatoreasca cu o femeie bogata, iar ea ramane nefericita, desi desigur ca nu face nici un scandal si nici nu planifica vreo crima pasionala. Unul din romanele d-lui Bang, Mikael, care descrie cat de calm ramane in nefericirea lui, chiar si pe patul lui de moarte, un pictor deosebit de talentat care este inselat plus jumulit de bani de catre un tanar iubit de-al lui escroc aflat in cardasie cu o femeie rea, a fost ecranizat de 2 ori, intaia data de dl Mauritz Stiller, si a doua oara de dl Carl Theodore Dreyer...insa toate aceste lucruri deja s-au intamplat in secolul 20.

Dupa cum era de asteptat, dl Bang nu si-a putut gasi totusi fericirea personala in Danemarca, si s-a mutat la un moment dat la Praga, unde a avut o relatie ceva mai stabila lunga de aproape 1 1/2 ani cu un actor german probabil deosebit de sexy.


(...va urma...)

Pauza pt o Leapsa Dificila

M-am gandit sa fac o noua leapsa, leapsa lucrurilor pe care nu le-am facut niciodata, totusi lucruri pe care le consider demne, interesante, utile, posibil chiar si placut de indeplinit, insa totusi despre care eu stiu deja ca exista o probabilitate destul de mare ca eu sa nu am ocazia sa le realizez niciodata, indiferent de cauza, fie din lipsa de oportunitate, fie din deficiente personale, de ex indolenta sau lipsa de anduranta, fie din cauza ca voi fi prea ocupat cu alte lucruri, efectiv orice motiv, fie el un motiv demn sau nedemn, sau un obstacol demn de a fi doborat, sau pur si simplu imposibil de depasit in mod cat de cat realist date fiind limitatiile conditiilor in care ma aflu in momentul de fata si in care este probabil sa continui sa ma aflu si in viitorii minim 20 de ani, (desigur fara a lua in seama cine stie ce schimbari cu adevarat drastic semnificative, care m-ar putea motiva la un nivel deosebit de profund de a incerca sa indeplinesc acele lucruri, si fara a lua in seama Hazardul sau citatul din Pickwick Papers al dl-ui Charles Dickens, "Never say never"). Probabil ca o lista comprehensiva ar fi deosebit de lunga, chiar si incercandsa clasific acele lucruri in diferite categorii de indeletniciri sau experiente umane, insa m-am gandit sa ma limitez la 20. Oricine doreste sa preia aceasta leapsa are libertatea de a-si fixa singur/singura un nr de activitati sau de categorii de activitati sau experiente. Cred ca este o leapsa mai curand potrivita pt cineva care se considera intrati in varsta adult matura, deci probabil pt oamenii care au trecut deja de 26 de ani, in zilele noastre posibil chiar pt oameni care au trecut de 32 de ani, dat fiind ca adolescenta si varsta de tanar adult s-au tot prelungit asa incet incet de-a lungul ultimelor 3-4 generatii cu care putem noi fi mai direct familiari.


1. nu am vizitat nici o tara din America de Sud
2. nu am invatat niciodata sa gatesc nici un fel de mancare cu sos sau zeama, nici peste, si nici un desert, adica nu stiu decat sa fierb sau sa prajesc oua sau cartofi, si sa frig carne pusa asa direct pe gratar, altceva nu stiu sa fac
3. nu am invatat niciodata sa pictez sau sa modelez sau sa sculptez
4. nu stiu sa cant la nici un instrument muzical
5. nu stiu sa desenez si nici macar sa descriu o cladire originala din punct de vedere arhitectural
6. nu am participat niciodata la un curs de dans
7. nu stiu sa pilotez un avion
8. nu m-am straduit niciodata sa incerc sa scriu si sa editez in mod cat de cat constiincios un articol in stil jurnalistic (chiar si cultural-jurnalistic) realmente demn de a fi publicat pe hartie sau intr-o publicatie digitala reputabila
9. nu am incercat niciodata sa mobilez vreo locuinta, chiar si una a mea personala, in vreun stil cat de cat coerent cu stilul meu personal cultural, pur si simplu m-am multumit cu cateva obiecte personale rasfirate intr-un decor mai larg total impersonal ales sau oferit mie la intamplare
10. nu am incercat niciodata sa invat sa apreciez nici un gen muzical intr-un mod mai organizat, chiar si fara a invata sa cant eu insumi la un instrument muzical
11. nu mi-am propus niciodata sa imi dezvolt cultura generala in mod organizat pe vreun domeniu de cunostere anume, nici macar cel birocratic functionaresc al propriei mele profesii, de ex nu stiu mai nimic despre istoria acestei profesii, sau despre modul in care ea s-a dezvoltat in diverse culturi
12. nu am colectionat nimic niciodata
13. nu am avut niciodata vreo relatie de lunga durata cu vreun animal de companie sau vreun animal domestic, nici macar cu vreun cal anume, desi iubesc sportul echitatiei, si am avut relatii de durata scurta cu diversi cai
14. nu am cultivat nici o planta niciodata
15. nu am invatat niciodata sa brodez, desi bunica mea paterna m-a invatat sa crosetez lantisor si picioruse, si am invatat sa tricotez model ochi lenes si model jerseu de la o prietena, insa nu stiu sa tricotez cu andrele circulare
16. nu am practicat niciodata olaritul
17. nu am tuns niciodata vreo oaie
18. nu am invatat niciodata vreun element de tamplarie
19. nu m-am batut niciodata fizic cu nimeni, si nici nu am invatat vreo tehnica de aparare de tipul luptelor martiale
20. nu am cosit fan niciodata

Din literatura nordica de sec 19- partea 5- Danemarca

Un autor danez poate mai putin cunoscut astazi la nivel international insa se pare deosebit de apreciat la timpul lui de catre alti scriitori deveniti chiar importanti in istoria literaturii europeene sau chiar universale, ca de ex d-nii RM Rilke, HD Lawrence, Thomas Mann, Hermann Hesse, S Zweig, sau chiar insusi dl S Freud, care s-a referit si dansul in mod apreciativ la opera acestui autor, este dl Jens Peter Jacobsen, de educatie si profesie principala om de stiinta botanist, insa totodata si talentat scriitor, care totusi nu a publicat decat 2 romane, 7 povestiri, acestea in stilul pe atunci emergent naturalist-realist, si un volum de poezii in general melancolic-romantice.

Primul roman, D-na Marie Grubbe, publicat in 1876, este un roman istoric care prezinta parcursul vietii unei doamne de origine daneza de rang aristocratic din secolul 17, care aparent decade de la rangul ei de sotie de nobil la un rang de sotie a unui conductor de bac de tip comun din cauza dorintei ei de nestavilit in esenta aparent ideal romantica pentru o viata in care isi poate ingadui si manifesta autonomie/independenta decizionala pt o optima (din punctul ei personal de vedere) actualizare/satisfactie personala erotica. Acest roman se pare ca l-a impresionat in mod deosebit pe dl HD Lawrence.

Al doilea roman, publicat in 1880, Niels Lyhne, (care se pare ca l-a impresionat in mod special pe dl Rainer Maria Rilke, care se pare ca s-a inspirat oarecum din ideea prezentata in acest roman pt a scrie ulterior Caietele lui Malte Laurids Brigge), descrie destinul unui ateu in fata unei lumi aparent ostile si chiar dezamagitoare, viata unui tanar care trece prin multiple pierderi personale chiar tragice si se sfarseste intr-un razboi, cu tanarul ramanand, in ciuda pierderii iluziilor sale, cu capul sus, de neinvins in convingerile lui personale. Ulterior, la inceputul sec 20, dl Maria Rilke a scris niste scrisori unui tanar ofiter originar din Timisoara, dl Franz Xaver Kappus, care il rugase pe dl Rilke sa ii ofere sfaturi pt a deveni si el un mai bun scriitor, (scrisori azi publicate in volumul Scrisori Catre Un Tanar Poet), iar Maria i-a raspuns ca el nu pleaca nicaieri niciodata fara a avea la dansul Biblia plus o colectie a scrierilor d-lui JP Jacobsen.


(...va urma...)

Din literatura nordica de sec 19- partea 4- Norvegia

Doua romane posibil interesante, (inclusiv prin povestile legate de titlurile lor), norvegiene ale sec 19 ar putea fi romanul Pilotul si Sotia Lui, de dl Jonas LI Lie, publicat in 1874, (care nu trebuie confundat cu romanul Sotia Pilotului de d-na Anita Shreve, publicat in 1998), si romanul Otrava de dl Alexander L Kielland, publicat in 1883, despre al carui titlu original Gift in lb norvegiana a existat o oarecare controversa daca ar trebui tradus prin "Otrava" sau "Casatorit", (deoarece acest cuvant poate insemna ambele lucruri in lb norvegiana, si de fapt insemnand Cadou sau Noroc in lb norsa veche la fel ca si in lb engleza azi, desi se accepta ca trebuie tradus ca Otrava).

Ideea de casatorie parandu-mi-se a fi ceva privit ca indeosebi de dificil si chiar posibil sacrificial, (inclusiv intr-un posibil inteles mistic ritualistic mai vechi), in cultura scandinava, nu e de mirare ca atatea romane fundamentale cat si cuvinte ambigue din cultura norvegiana ale carei limbi nationale erau tocmai pe cale de a se afirma la un nivel mai formal in scris, (nu numai oral), in acel secol 19, au fost dedicate descrierii acestei institutii in moduri magistrale si posibil premonitorii la vremea cand lumea nici macar nu statea totusi casatorita mai mult de aprox 10 ani de vreme ce speranta de viata era de numai cca 31 de ani pt majoritatea lumii. In romanul dl Lie, casatoria pare sa fi fost descrisa in mod comparativ cu valurile unui ocean intotdeauna periculos si egoist pt cei care sunt nevoiti a-si duce traiul in preajma lui si pe baza lui, (deci nu pt turisti). In acest roman, marinarul profesionist Salve Kristiansen, (al carui prenume Salve poate avea o origine fie nordica mai veche insemnand "preoteasa pagana din biserica cu o singura camera", fie una latina insemnand "hello", iar al carui nume de familie inseamna "fiul crestinului"),este indragostit de frumoasa Elisabeth, (al carui prenume are originea in expresia din lb ebraica veche insemnand "perfectiunea de tip inseptit a lui D-zeu"), si se pare ca si Elisabeth il iubeste, insa la un moment dat Elisabeth e tentata si de un chipes ofiter, care este decis sa o ceara in casatorie, (probabil spre deosebire de Salve, caruia acest lucru nu ii trecuse inca prin minte, poate din modestie totusi, nu din nesimtire). Elisabeth se decide sa refuze cererea in casatorie a chipesului ofiter, pe care il cheama Carl, (care poate insemna fie "om liber" in proto-norsa, fie "leader razboinic" pe o filiera mai clar germanica), insa cand doreste sa-l anunte despre aceasta decizie pe Salve, afla ca Salve, disperat si trist in inima lui, deja plecase in calatorie catre meleaguri indepartate. Abia dupa cativa ani, cand Salve se reintoarce in orasul lui natal, el afla ca Elisabeth il asteptase, fidela, si atunci se decide sa o ceara in casatorie. Din pacate, gandul ca initial Elisabeth paruse sa ezite si fusese tentata de a se casatori cu Carl, nu ii da pace lui Salve, si aceasta suspiciune duce la minim 10 ani de casnicie deosebit de mizerabila pt ambii eroi, insa, din fericire, dupa acei 10 ani de neliniste, pare a surveni o oarecare impacare si o dezvoltare de incredere mai solida intre cei doi soti.

Romanul Otrava al d-lui Kielland reprezinta o critica acerba a sistemului de invatamant din Norvegia, in care elevii erau chinuiti sa invete lb latina cu deosebita severitate. Unul din personaje, un baietel, Marius, care avusese dificultati la invatatura, si care avusese o viata deosebit de trista in cadrul sistemului educativ sever si rigid de la acea vreme din Norvegia, se imbolnaveste fatal, si murmura ca ultime vorbe pe patul lui de deces expresia "Mensa rotunda" in lb latina, pe care fusese fortat de profesorii lui sa o retina. Din cauza acestui roman, in zilele noastre in Norvegia nu mai exista nici o cerinta specifica pt nimeni de a invata lb latina, desi exista, poate din pacate, cine stie, cerinta de a invata toti lb engleza, insa poate nu prin repetitie fortata a anumitor expresii, ci prin alte metode dezvoltate intre timp. Alt personaj din acest roman cu elevi tristi si chinuiti este Abraham, prietenul cel mai bun al lui Marius, fiul unui profesor deosebit de reputabil, care insa da niste semne de delincventa rebela, in timp ce mama lui, Wenche, se straduie in van sa il invete sa fie mai responsabil. Din pacate, Wenche ajunge sa se sinucida dupa ce ramane insarcinata cu amantul ei, un businessman tanar si entuziast, Michal Mordtmann, (al carui nume de familie in lb norvegiana inseamna chiar "Criminalul").

As dori sa remarc, totusi, ca in decursul lectiilor mele personale de lb norvegiana nici eu nu am fost fortat de catre diversi profesori de a repeta anumite expresii pana la epuizare, insa in decursul cursurilor mai recente de lb daneza, ma simt fortat sa repet aceleasi expresii, si chiar cred ca profesorul meu insista asupra acestui lucru, (desi, eu fiind oarecum masochist, comportamentul lui fata de mine nu mi se pare abuziv, ci mai degraba simpatic), deoarece pronuntia in lb daneza este chiar diferita de daneza scrisa, care in esenta este aceeasi limba cu lb norvegiana scrisa de tip bokmaal, desi exista niste diferente minore intre diferite expresii uzuale, si cateva mici diferente ortografice, diferenta cea mai mare fiind reprezentata insa in pronuntie, care poate parea initeligibila, chiar contra-intuitiva daca cineva nu e ff atent sau nu stie deja norvegiana sau suedeza, iar profesorul a explicat ca in scolile daneze profesorii sunt si acum obisnuiti de a chinui elevii danezi de a repeta in mod chinuitor scrierea unor cuvinte, pe care ei le stiu doar din auzite, si habar nu au de ex ca un simplu fonem rostit, de ex sunetul reprezentat de consoana N rostita muzical zbarnaitor, ca si cum ar sari cineva de pe o trambulina cu niste schiuri, trebuie de fapt transcris cu vreo 4 litere corespunzatoare acestui sunet in scris, NDEN, pe cand sunetului N rostit ca si cum cineva ar fi fonfait sau cu nasul infundat ii corespund numai 3 litere, NGE...drept care eu m-am intrebat oarecum divagativ CUM oare putem sa stim noi azi cum vorbeau romanii antici lb latina la vremea lor...HABAR nu avem, asta e adevarul, si, de ex, Mensa rotunda poate se zicea ceva gen ma'aeh'ton, (un lucru care nu mi se pare chiar asa de aiuristic acum ca am observat mai indeaproape care e diferenta intre lb daneza scrisa si cea rostita), sau poate similar cam cum ar putea spune finlandezii cuvantului "lapte", "maito", de exemplu, cine naiba stie ? Oricat de ciudat ar putea suna acest lucru, (plus desigur nu numai din cauza acestei expresii "Masa rotunda"), eu personal de fapt am ajuns relativ recent la concluzia ca lb finlandeza contemporana oficiala este o limba in esenta de origine si influenta majora latina, exact la fel cum ar fi si lb romana sau lb occitana, cu posibile influente non-latine mixte cam pana in max 18 %. De altfel, desi nu am aflat decat recent de acest fenomen, se pare ca societatea finlandeza este chiar deosebit de interesata in ultimii 20 de ani de lb latina, existand si programe de radio sau de stiri on-line, care prezinta stiri in lb latina ! Eu personal, daca as fi un soi de activist pentru transarea problemei lingvistice a incadrarii corecte a lb finlandeze intr-un grup de limbi oarecare, sincer cred ca mi-as alege un slogan de tip, "limba finlandeza, o mare de latinitate intr-un ocean slavic cu valuri germanice"...desi trebuie sa recunosc ca nu ma bazez pe nici un fel de argument cat de cat serios sau credibil, si numai poate pe afinitatea mea personala total subiectiva pe care o resimt fata de cultura finlandeza de cand eram indragostit de Karl, cel cu o mama finlandeza si un tata american, atunci cand eram copii abia adolescenti !...insa nu ma dau batut si am sa mai cercetez, in stilul meu personal de a deveni subit interesat de diverse teme total off-topic si total inutile si nepertinente pt mine personal, atunci cand am alte teme obligatorii de facut, ca de exemplu, in acest moment, aceasta serie de articole pe blog plus temele mele obligatorii curente de lb daneza !


(...va urma...)

Din literatura nordica de sec 19- partea 3- tot Suedia

In 1879, a fost publict primul roman suedez realist modern, Camera Rosie, de dl August Strindberg. Desi romanul nu a avut un succes deosebit de rasunator in randul societatii suedeze care s-a simtit vizata in mod satiric, a avut, cum era si de asteptat, un succes monstru in randul societatii daneze, care l-a aclamat pe dl Strindberg, numindu-l "un geniu". In acest roman este descrisa soarta unui tanar functionar idealist, Arvid Falk, (al carui prenume inseamna "padurea vulturilor" in norsa veche, iar al carui nume inseamna "soim"), care, sperand sa scape de monotonia serviciului lui, devine blogger de tip jurnalist, insa constata cu oarecare dezamagire ca si in societatea bloggerilor si a politicienilor si businessmen-ilor cu care interactioneaza el ca jurnalist exista aceeasi ipocrizie si coruptie remarcata de el mai devreme si in randul birocratilor profesionisti, ba chiar posibil si mai multa. Se imprieteneste insa cu un grup de boemi, (cu caracteristici de tigan romantic pozitiv mai degraba slavic-oriental, nu de tigan horror-gotic de tip britanic, care in plus, desi boemi, nu erau probabil nici din Cehia, nici din Romania sau Bulgaria, ci e posibil sa fi fost din Polonia, o tara cu o populatie totusi mai larg cunoscuta in Scandinavia decat cele ale tarilor anterior mentionate, desi trebuie mentionat ca Boii celtic-galici originari din care se trag acei boemi propriu-zisi se trag de fapt de prin Campia Panoniei din Ungaria, de unde au dorit sa invadeze Italia, dupa care au fost goniti de acolo de romanii antici si au ajuns sa se razboiasca si cu Dacii, care si acestia se pare ca i-au gonit, la fel cum ii gonisera si pe prietenii lor, Tauriscii, Dacii ramanand stapani pe pasunile necesare oilor lor de la acea vreme, dupa care Boii s-au imprietenit cu niste Helveti si au dorit sa invadeze si Franta, desi Iulius Caesar a pus piciorul in prag si i-a bagat intr-un fel de ghetto de prin centrul Frantei, desi nu e clar daca a facut asta din cauza ca i-a fost mila de ei sau din cauza ca a dorit sa discrimineze impotriva lor, insa ei tot nu au fost cuminti si au avut initiativa ulterioara de a-i ajuta pe Vercingetorix, Asterix si Obelix tot impotriva lui Iulius Caesar, dupa cum este ilustrat si in multe carti pentru copii si tineret larg populare si astazi), si astfel Arvid ajunge sa petreaca multe ore vesele si relaxante discutand cu acesti boemi despre observatiile lui sociale in asa numita Camera Rosie, un restaurant din incinta cladirii pt diverse activitati de entertainment, concerte, nunti si alte evenimente din parcul Berzelii din Stockholm numita Berns Salonger, una din aceste observatii sociale fiind aceea ca "publicul nu doreste in fond sa isi formuleze opinii, ci doreste mai degraba sa isi satisfaca diverse pasiuni".


(...va urma...)