Leapsa arhitecturala

Dupa cum promisesem sub Leapsa celor 6 opere de arta plastica (vizuala statica) muta anterioara, acum voi dedica aceste intrebari unor raspunsuri care trebuie alcatuite cu ajutorul descrierilor sau imaginilor unor constructii arhitecturale, adica cladiri destinate adapostirii oamenilor si chiar a unor plante si animale, fie pt munca fie pt relaxare, fie pt ambele sau de nici unele (in cazul oamenilor si/sau animalelor deja decedate aflate in incinta unor mausoleuri sau alte constructii cu scop funerar, sau a florilor iminent muribunde sau chiar deja decedate din diverse florarii), inclusiv grajduri si alte complexe agro-zootehnice, fabrici, scoli, mall-uri, diverse magazine, chioscuri, asezaminte pt investigatii, ingrijiri, si tratament medical, bai publice, cladiri pt activitati religioase sau spirituale, muzee, institute corectionale, teatre, cladiri administrative de tip mai simplu, de exemplu o magazie sau o ghereta de portar, sau de tip mai complex, de exemplu sediul unui parlament, PLUS alte amenajari constructive de tip parcari, autostrazi, tuneluri, poduri, trotuare pietonale pietruite sau pavate in mod artistic, diguri, sau pasaje posibil estetic atragatoare, PLUS gradini, parcuri, cimitire, inclusiv din cele abandonate sau deteriorate, care nu se mai afla in uz activ pt scopul initial pt care au fost create, PLUS obiecte de imbracaminte, incaltaminte, sau diverse coafuri, PLUS torturi sau alte alimente aranjate in mod arhitectural, si castele sau cetati considerate tot efemere construite din nisip sau din gheata. Cui i-a parut rau ca nu a pus o imagine de mobilier la leapsa celor 6 opere de arta plastica are o a doua sansa sa o foloseasca si aici, insa ar fi preferabil a se alege piese cu inalta valoare estetica care au fost vreodata expuse si in muzee sau galerii de arta, nu din cele simplu comerciale de serie mare. Ar fi frumos sa se mentioneze si numele arhitectului principal implicat in realizarea acelui proiect, insa imi dau seama ca nu ar fi posibil in toate cazurile.

Invit la aceasta leapsa pe Vladen, Intuneric, Vienela, Pandhoraa, si, desigur pe oricine altcineva s-ar putea incumeta sa raspunda in acest fel arhitectural la urmatoarele intrebari:

1. Cum ar putea arata pt tine bucuria sau fericirea ?

(Salvatore Ferragamo, model Fantino)

2. Cum ar putea arata pt tine tristetea sau supararea ?

(labirintul vegetal Ashcombe, Victoria, Australia)

3. Cum ar putea arata pt tine o surpriza (placuta) ?

(castelul Himeji, Japonia)

4. Cum ar putea arata pt tine spaima sau frica ?

(hotel alcatuit din capsule de salvare de pe platforme de petrol, langa Haga, Olanda, cu planuri de a se construi filiale si la Amsterdam, si in Nantes)

5. Cum ar putea arata pt tine o trasatura mai simpla sau mai complexa a unei tari oarecare pe care ti-o alegi tu, ALTA decat cea in care ai rezidenta si/sau cetatenia curenta, si pe care nu ai vizitat-o niciodata, insa a carei imagine arhitecturala ai dori sa o pui pe o posibila carte postala ?

(case traditionale ale populatiei Musgum din nordul Republicii Camerun)

6. Cum ar putea arata portretul tau real reprezentat printr-o imagine arhitecturala ?

(templul Gokarnanatheshwara, din Mangalore, India)

7. Cum ar putea arata portretul tau ideal reprezentat printr-o imagine arhitecturala ?

 

(templul Karnak din fostul oras Teba, in prezent in orasul Luxor, Egipt)

8. Cum ar putea arata portretul unei persoane semnificative pt tine, fie ca ti-e ruda sau nu, si fie ca ti-e sau nu draga, (si poate fi si un profesor sau chiar sef din trecut, nu neaparat un iubit sau un prieten, sau tata, sau bunica, etc.), reprezentat printr-o imagine arhitecturala ?

(fosta scoala a lui Aristotel, din Naousa, in regiunea macedonena din nordul Greciei)

 

Leapsa celor 6 opere de arta plastica (vizuala statica) muta

Ideea acestei lepse cu numai 6 intrebari mi-a venit citind niste articole de pe blogurile lui Vienela si Minnie, in timp ce ma chinuiam sa raspund la Leapsa muzicala, si simteam nevoia sa ma relaxez uitandu-ma la cate o fotografie muta sau desen total linistit.

Raspundeti la urmatoarele intrebari cu numele, preferabil si imaginea, unei picturi, colaj, desen, sculptura, basorelief, mozaic, obiect ceramic sau de sticla, tapiserie, sau fotografie larg cunoscuta si expusa vreodata intr-o galerie artistica sau muzeu adevarat, alaturi de numele artistului care a creat acea opera de arta. E voie sa se includa si sculpturi de tip instalatie miscatoare, atat vreme cat sunt fixate de un stativ sau panou sau agatate de un tavan. Cine doreste neaparat sa includa si fragmente de film eventual atasate unor astfel de instalatii 3-D cu definitie principal sculpturala, are voie sa faca si asta atata vreme cat nu scot nici un zgomot, insa nu e voie a se raspunde prin filme proiectate pe un ecran simplu, sau prin fotografii care reprezinta stills-uri din filme, desi colaje originale din posibile stills-uri din filme ar fi teoretic voie. Mobilierul si alte obiecte sau decoratiuni casnice gen tacamuri, vaze, farfurii, bibelouri, sunt permise, daca apar in legatura cu vreun muzeu, galerie de arta, sau castel deschis pt vizitare publica. Arta plastica (static vizuala muta) generata in principal de un computer sau de o fiinta dintr-o alta specie decat Homo Sapiens sapiens, chiar daca o fi fost expusa vreodata in vreo galerie de arta se exclude. Totodata m-am decis sa EXCLUD ARHITECTURA, fara sa imi mai pese ce o fi scris Kant incercand sa clasifice artele in mod descriptiv in secolul 18, ca si asa se spune pe wikipedia in lb franceza, (acolo sub definitia "artelor plastice" sau "static vizuale"), ca ce o fi scris el a fost prost sau suboptim tradus, iar pt arhitectura si alte amenajari constructive de tip parcari, autostrazi, tuneluri, poduri, trotuare pietonale pietruite sau pavate in mod artistic, diguri, sau pasaje posibil estetic atragatoare, am sa ma straduiesc sa alcatuiesc o leapsa separata.

1. Cu cine/ce te poti compari pe tine insuti cate o data ?

 

Golf cu faleze, de Gustave Courbet, c 1869, expus la Wadsworth Atheneum, in Hartford, CT

2. Ce te pasioneaza in legatura cu viata ta de zi cu zi ?

Marinar in hamac, de Norman Rockwell, 1945, pictat initial pt o ilustratie aflata pe coperta publicatiei Saturday Evening Post, originalul aflat azi intr-o colectie particulara, prezentat public pt vanzare ultima oara la Sotheby's, NY, in 2007

3. Cum arata sentimentul tau de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei saptamani inca relativ recente ?

 

Fulg de zapada, fotomicrografie de Wilson Bentley, 1890, originalul azi in arhiva colectiilor muzeului si institutului de cercetare Smithsonian, cu sediul central in Washington, D.C.

4. Daca ai fi obligat sa devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoasterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoastere ?

 

Vrajitorie, de Rodel Gonzales, 2010, giclee pe panza, cu elemente suprapuse de pictura originala manuala, in serie limitata (295 bucati), expuse la diverse galerii de arta pt vanzare...zau, am cautat tablouri sau alte feluri de opere de arta plastica unicat mai faimoase cu vrajitori, dar erau prea urati si/sau batrani si/sau infricosatori, si nu mi-au placut, decat poate o idee cel din Togo, desi parca as fi preferat sa fi fost si el pe peretele unei pesteri din Franta, nu in Togo langa acel leu fioros, insa daca are cineva o idee despre o alta opere de arta plastica de valoare cu un profesor de vrajitorie sexy si simpatic, astept cu nerabdare si interes orice recomandari

5. Cum ar putea arata o felicitare pt Anul Nou pt o persoana ff importanta pt tine ?

Mozaic roman antic tarziu cu o scena de vanatoare (fragment), cca sec 4, original din Cartagina, cu o scena de vanatoare, expus la British Museum din Londra

6. Cum ar putea arata o felicitare pt Anul Nou pt intreaga ta familie ?

 

Garden Party, de Jan Steen, 1677, aflat intr-o colectie particulara

Invit la aceasta leapsa pe absolut oricine ar putea avea intentia binevoitoare de a ma ajuta sa ma relaxez dupa efortul considerabil pe care l-am depus incercand sa raspund cat mai corect la cele 20 de intrebari ale Lepsei muzicale desi sufar de amuzie congenitala, (adica sunt afon din nastere practic irecuperabil la nivelul cunostintelor aplicate din acest domeniu din ziua de azi).


 

Un film patriotic antrenant si un film educativ dezamagitor

Primul e Argo, (in ciuda unor exagerari adaugate pt suspans artificial facil relativ la suspansul realist al actiunii exfiltrarii a 6 angajati de tip diplomatic SUA din Iranul post-revolutionar unde alti 52 de angajati de tip diplomatic si consular SUA fusesera prinsi ostateci, exagerari referitoare in principal la competenta si functionalitatea comunicatiilor in randul angajatilor guvernamentali iranieni post-revolutionari si a unor voluntari revolutionari iranieni intr-o atmosfera inca relativ instabila, care se pare ca nu au fost supraevaluate chiar la acest nivel in cartea scrisa de fostul expert in acte false si deghizari operative CIA Tony Mendez, pe care s-a bazat acest film):

Al doilea e Flight. Zau, daca doreste cineva sa se educe despre efectele negative ale alcoolismului, care nu poate fi imblanzit in cazul barbatilor decat de femei iubitoare, printre care si acele mitice "prostituate cu suflet de aur" alaturi eventual si de alte femei cu altfel de joburi care se sacrifica pt acei barbati + pt un presupus bine mai larg social, ar fi probabil preferabil sa (re)vada filmul Leaving Las Vegas, si nu e nevoie sa se uite la cateva trucaje care arata un avion zburand cu burta in sus si pasagerii lui cu capul in jos decat poate pt a indulci gustul amar al dezamagirii utilizarii unui actor ca dl Denzel Washington si a acceptului lui de a fi astfel utilizat intr-un film atat de prost, desi poate dl Washington are scuza de a fi dorit poate sa fie, la fel ca si dl Alan Arkin in Argo, alaturi de dl John Goodman, pt a-l sprijini la nivel mult mai realist, acolo, in fata camerei de filmat, pe acest actor indragit de public care a marturisit sincer ca a suferit timp de o mare parte a vietii lui adulte de alcoolism.
 

Leapsa muzicala

Azi fiind ziua de nastere a destul de multi compozitori, printre care Franz Krommer, Julius Benedict, Charles Koechlin, Bappi Lahiri, Richard Stone, Edson Ribeiro, plus a unei gramezi de interpreti muzicali, printre care tobosarul Al Jackson Jr, pianistul Louis van Dijk, Eddie Rabbitt, Jimi Hendrix, Neil Rosenshein, Bappi Lahiri, Daryl Stuermer, Boris Grebenshchikov, Frank Boeijen, Charlie Burchill, tobosarul Charlie Benante, tobosarul Mike Bordin, Shane Embury, Myles Kennedy, Twista, Bad Azz, Jean Grae, Mike Skinner, Tim Yeung, Hilary Hahn, Shin Hye Sung, Professor Green, nemaivorbind si de cea a filozoful muzicolog Daniel Charles, plus si de cea a genialul inginer de mixaj fond sonor inclusiv muzical de filme Kevin O'Connell, care mai e si nenorocosul detinator al recordului numarului de nominalizari fara nici un castig final de premiu Oscar, aceste nominalizari fiind pana acum in numar de 20, am fost tentat de a incerca, in ciuda faptului ca sunt total afon si nu am un playlist, si nu ascult muzica decat din totala intamplare, sa raspund totusi la aceasta leapsa dificila insa interesanta, pe care am gasit-o din intamplare pe un blog numit Capcana Dragostei, (care am impresia ca mai contine si o poveste oarecum comedic-romantica de tip fan-fiction probabil originala scrisa in 2010 intinsa pe 25 de capitole si un Epilog cu 2 protagonisti pe care ii cheama Edward si Bella, la fel ca pe cei din Twilight Saga, al carei epilog pot sa spun ca mi-a placut).

Regulile lepsei sunt de a raspunde la aceste intrebari numai cu muzica, (desi e voie si cu cantece care contin cuvinte). Se poate folosi si playlist-ul personal in mod ajutator.

1.   Cum te simti astazi ?

2.   Care este povestea vietii tale ?

3.   Cum iti merge viata ?

4.   Cum era in liceu ?

5.   Cum te vede restul lumii ?

6.   Ce crezi despre persoana pe care o iubesti romantic in aceasta clipa ?

7.   Ce crezi despre prietenul/prietena ta cel/cea mai bun(a) ?

8.   Ce cred cu adevarat prietenii tai despre tine ?

9.   Ce iti place cel mai mult la prietenul/prietena/prietenii tai ?

10. Crezi ca te vei casatori vreodata ? Daca ai fost sau esti deja casatorit(a), atunci crezi ca te vei recasatori vreodata ? Sau daca a raspunde la asa ceva e mult prea complicat, nu trisa punand doar o melodie de gen Only You, si macar povesteste cum a fost la nunta.

11. La ce te gandesti destul de des ?

12. Care crezi ca e cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla ?

13. Ce regreti cel mai mult ?

14. Ce te face sa razi ?

15. Ce te face sa plangi ?

16. Crezi ca exista persoane care te admira in secret ?

17. Ce cantec te descrie cel mai bine ?

18. Ce planuri ai pt acest week-end ?

19. Cum crezi ca ar trebui sa actionezi pt a-ti actualiza in mod optim potentialul tau propriu de fericire ?

20. Ce te doare in acest moment ?

Deoarece cred ca mie imi va lua o gramada de vreme sa surfez pe net ca sa pot sa raspund in mod cat mai corect la aceste intrebari, imi propun sa raspund incetul cu incetul, lansand insa deja invitatiile catre alti bloggeri, cu mentiunea ca este total OK daca nu raspund la absolut toate intrebarile din aceasta leapsa, si pot sa aleaga sa raspunda numai la cateva din ele, pt ca imi dau seama si eu ce efort implica acest fel de leapsa. Deci ii invit, (in ordine aleatorie), pe Vladen, Intuneric, Vienela, CLM, Raul Ghiran, Rara Avis, Roscata, Kadia, Ioana K-man, Minnie, Casa cu Nuci, Razvan Himself, Mihaeladm, Pandhoraa, Cristi Milla, Madelin, Neuroanchiloza,  Liviu Bimbea, Zana Buna Rau, Carmen, Mircea Vladut, plus pe Mancaciosul Temporal de Mici, (pe care il provoc sa se incumete sa raspunda macar la intrebarile 4, 6, si 10), si pe oricine altcineva care crede ca i-ar face placere sa raspunda la diverse intrebari complicate cu muzica.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

URAAA ! Am reusit, in sfarsit, sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile !!!!

Complimente

Deoarece sunt inca indragostit, iar complimentele sincere fac uneori parte si din conversatiile intiale la care participa cineva care e pe cale de a se indragosti, desi desigur nu sunt oferite doar in aceste circumstante, am inceput sa reflectez in mod mai larg la aceste circumstante, si mi-am dat seama ca eu nu am avut ocazia sa complimentez sincer pe nimeni de destul de multa vreme in real life. Desi eu nu prea ofer complimente ff des, deoarece in general nu imi face placere sa comunic explicit verbal tot ce cred sau ce gandesc pt ca nu vad rostul acestui fel de comunicare, totusi nu mi se pare ff OK ca nu am avut ocazia sa complimentez sincer si spontan pe nimeni de atata vreme.

Cred ca ultima persoana pe care am complimentat-o a fost Nelson, insa acel compliment a fost mai mult ca un fel de multumire tacita pt anumite informatii autentic utile pe care mi le oferise cu adevarata generozitate, plus in general eu am fost real admirativ fata de el din mai multe puncte de vedere, si daca as fi stat sa ii comunic toate complimentele pe care i le atribuiam in capul meu, cred ca as fi devenit ridicol prin a-i oferi cate un compliment pe saptamana, sau chiar mai des, plus asa ceva nu i-ar fi folosit oricum la nimic, deoarece nu de complimente era el insetat in principal, ci de odihna, pt ca intr-adevar muncea extraordinar de mult, si o facea si ca si cum nici nu i-ar fi dat vreodata prin gand un alt mod de viata. Intr-un fel as fi vrut sa fiu si eu ca el, desi imi dadeam seama ca nu posed acelasi nivel de anduranta, si nici inclinatia de baza necesara pt a-mi cultiva prin antrenament acest fel de a fi oricat de motivat as fi fost de o asemenea aspiratie ridicata la nivel de ideal. Pe Nelson l-am admirat inca inainte sa incep sa il iubesc. Era (este) si mai destept, si mai bine educat, si mai matur decat mine. Plus deosebit de rabdator, insa nu super-indulgent in mod nejustificat...intr-adevar asa cam ca un fel de tata sau chiar posibil mentor, (daca as fi avut aceleasi preocupari si interese ca si el, pe care insa nu le aveam), ideal pt mine. Facea (face) parte din oamenii cu autentic talent educativ care insa nu se angajeaza in activitati de educatie, lucru cu atat mai admirabil din punctul meu de vedere, deoarece au abilitatea sa recunoasca limitatiile semnificative ale procesului educativ inter-uman, si care nu incearca sa depaseasca in van aceste limite nici macar manati de cea mai autentica iubire. Cred ca ar fi putut deveni un tata excelent, desi nu cred ca el are de gand sa depuna efortul de a deveni tata, si in orice caz asa ceva ar fi real aproape imposibil de costisitor pt el, un simplu bugetar american. Voia insa sa se casatoreasca, deoarece respecta institutia casatoriei si ii si era destul de avantajoasa din punct de vedere american, si cred ca se va casatori pana la urma. Tot ce sper este ca sa fie deja divortat atunci cand ne vom reintalni peste 40 de ani, pt ca suspectez ca daca va ramane casatorit ar fi chiar probabil ca consortul pe care si-l va alege nu va fi de acord sa se deplaseze alaturi el tocmai in Maroc, si va incerca sa il descurajeze si pe el de la aceast fel de calatorie la acea intalnire, oricat de posibil turistic interesant ar fi acel regat la acea vreme in viitor...cred ca mai curand ar fi trebuit poate sa stabilim o eventuala intalnire in insulele Galapagos decat in Maroc, daca m-as fi gandit mai atent si la posibilele preferinte turistice ale viitorului consort al lui Nelson.





 

Cand dragostea e imposibila

Stiam eu ca urma sa ma indragostesc in curand deoarece nu ma mai indragostisem de ceva vreme, insa, desi probabilitatea era destul de mare, totusi nu ma asteptam sa fie unul din alea 22 % din cazuri cand ma indragostesc de un tip clar heterosexual. Nu stiu de ce in cazul meu acest lucru se intampla cel mai des cand ma aflu intr-un oficiu postal aglomerat in preajma sarbatorilor de Craciun. Eu personal nu m-am indragostit ff des in incinte de oficii postale, insa intotdeauna, daca s-a intamplat in aceste locuri, a fost de persoane heterosexuale, nicidodata de cineva gay.

Ultima oara cand mi s-a intamplat chestia asta eram in SUA pe insula Alameda, vis-a-vis de San Francisco, si voiam sa trimit parintilor mei o cutie cu cadouri si o felicitare. (La vremea aia, imi placea sa ma duc tocmai pe Alameda ca sa folosesc serviciile postale, pt ca acel oficiu era mai putin aglomerat decat cele din San Francisco, plus imi placea la nebunie sa traversez SF-Oakland Bay Bridge, si pe urma sa o iau imediat la dreapta pe sub un pasaj si printr-un tunel catre Alameda, ca mi se parea ca eram la volanul unei masinute pe un circuit Matchbox.) Aceleasi circumstante s-au repetat si azi, mai devreme, desi ma deplasasem pe jos, nu cu masina, si nu eram pe vreuna din insulele de langa coasta de vest a Norvegiei, ci chiar pe continent, ce-i drept tot alaturi de apa unui intrand oceanic.

Pe Alameda m-am indragostit de un tip de origine probabil mestizo-mexicana, care era in urma mea la coada, cu o cutie enorma in brate care imi atrasese initial atentia, si cum coada era intr-o linie curba, am reusit sa trag cu ochiul ca lumea la el de mai multe ori, ba chiar la un moment dat sa fac contact ocular cu el, oftand cu simpatie in legatura cu asteptarea, pe care in sinea mea o doream in clipa aia cat mai lunga. L-am si revazut inca o data cu ocazia unui drum ulterior la acelasi oficiu postal, si desi mie mi-a tresarit inima de bucurie si i-am cautat privirea dorind sa il salut, el nu m-a recunoscut si nici nu s-a mai uitat la mine in timp ce iesea, satisfacut de indeplinirea obiectivului personal, de data asta fiind fost inaintea mea la rand. (Indragostirea, desigur, presupune ceva in plus fata de o simpla atractie sexuala, cel putin o anumita recunoastere si un sentiment de incredere.)

Azi m-am indragostit de un tip de origine norvegiana de vreo 26- maxim 28 de ani, cu parul destul de aspru inchis la culoare, ten palid, trasaturi relativ angulare, insa nu colturoase, avand o curbura fin rotunjita a mandibulei, si care mai ales avea aerul ala care pe mine ma da gata si imi inspira totodata mare incredere si lipsa de anxietate, seamanand, teoretic, cu aerul bland si indiferent al unui vitel sanatos fara griji deosebit de mari, si mai ales fara asperitati temperamentale. Avea un nas drept, roman, perfect, simetric, insa ii lipsea raceala uneori elitist-ingamfata uneori asociata cu astfel de nasuri, si totodata ii lipsea nesiguranta asociata alteori cu astfel de nasuri, mai ales cand sunt tinere. Asta probabil pt ca avea ochii aparent deosebit de statornici, caprui ciocolatii, insa mati, lipsiti de stralucire prea dura si totodata lipsiti de moliciune prea catifelata. Buzele erau total neremarcabile, si sprancenele la fel de medii, insa bine definite si ingrijit conturate. Avea corp de biciclist. Cu asta nu am indraznit sa fac contact ocular, deoarece inca sunt intimidat de norvegieni, plus ca nu am vazut rostul, asa ca m-am multumit sa astept alaturi de el, cu umerii in acelasi plan, sa ne vina randul numerelor de ordine de pe bonurile tinute in mana.

 

Povestea unui viitor castelan

Lordul Henry Miles Fitzalan-Howard, Conte de Arundel, care va implini 25 de ani pe 3 decembrie, este fiul cel mai mare si mostenitorul Ducelui de Norfolk, al carui castel de la Arundel, (care a inceput sa fie construit la 2 ani dupa batalia de la Hastings, in care normanzii, alaturi de niste bretoni si flamazi, in frunte cu William Cuceritorul, urmas normand ai unor vikingi timpurii, i-au invins pe anglo-saxoni), il va mosteni intr-o buna zi, alaturi de alte 9 titluri nobiliare si alte proprietati, mostenitorii normanzilor invingatori la Hastings in 1066 detinand in prezent 1/5 din suprafata teritoriala a Marii Britanii, William Cuceritorul luand initial 1/2 din acel teritoriu pt el insusi, daruind 1/4 din el bisericii, si impartind restul in mod echitabil intre 190 de familii de ofiteri care il ajutasera in timpul acelei campanii.

Avand si studii economice de la Universitatea din Bristol, dansul este mai larg recunoscut pt interesul sau in cursele de masini, castigand locul 3 in cursa Formula BMW UK pe cand era adolescent. Dansului ii mai face placere si sa skieze si sa participe la drumetii montane, in special in Austria, si are doi frati mai mici, Lordul Thomas Fitzalan-Howard, in varsta de 19 ani si Lordul Philip Fitzalan-Howard in varsta de 15 ani. In arborele genealogic al acestei familii se imbina stramosi normanzi, bretoni, si ulterior britanici, primul normand fiind unul din generalii lui William Cuceritorul, care insa nu a participat la batalia de la Hastings, ci a ramas in Normandia la vremea acelei batalii ca sa aiba grija de proprietatile sale de pe langa regiunea Calvados, (regiune pazita astazi de d-na presedinte a consiliului general departamental Anne d'Ornano, vaduva fostului presedinte al aceluiasi consiliu general departamental Michel d'Ornano, urmas al uniunii dintre frumoasa contesa Maria Walewska si maresalul d'Ornano, var de-al 2-lea al lui Napoleon Bonaparte, totusi politic loial acestui imparat, care o admirase si o si iubise ani de-a randul, insa care nu a reusit sa se casatoreasca cu ea decat dupa ce Napoleon a fost in sfarsit exilat pe insula sf Elena).

Castelul din Arundel a inceput in 1068 ca o ridicatura de pamant fortificata cunoscuta drept "mota", pe langa care s-a amenajat si o imprejmuire de forma oarecum elipsoidala, castelul fiind de fapt denumirea terenului dinauntrul imprejmuirii, poarta de intrare in aceasta imprejmuire si casuta portarului fiind construite in 1070, zidurile de piatra si alte cladiri initiale anexe fiind definitivate pana in 1155, si apoi restaurate in sec 18, dupa deteriorari suferite in timpul razboiului civil din Anglia din sec 17.

Castelul mai modern care poate fi admirat astazi a fost construit in mare parte in a doua jumatate a sec 19, sub supravegherea lui Henri, cel de-al 15-lea Duce de Norfolk, si contine multe obiecte frumoase de valoare, ca de ex mobilier din sec 16, tapiserii, tablouri semnate van Dyck, Canaletto, Gainsborough, Lawrence, si Reynolds.

 

Recenzie de film

As fi vrut initial sa scriu o recenzie la recentul film Twilight Saga: Breaking Dawn- part 2, deoarece pe mine m-a atras personajul Bella inca de la primul episod al acestui serial cinematografic, desi imi placea mai mult de ea cand inca era om obisnuit si nu vampir, insa a trebuit sa ma reconciliez cu faptul ca, indiferent de daca l-ar fi ales pe Edgar/Lautner sau pe Heathcliff/Pattinson, ar fi fost totusi imposibil ca in SUA Catherine Earnshaw sa decedeze dupa volumul 3. Din pacate, pe la jumatatea filmului s-a intrerupt transmisia si nu am mai reusit sa gasesc imediat un link activ, asa ca m-am decis ca in acest caz particular nu ar fi etic sa scriu o recenzie la un film pe care nu l-am vazut integral.

Inspirat de un articol citit recent pe blogul Krossfire, spre consolare si pt a-mi implini totodata in mod constiincios si scopul de a recenza un film, m-am decis sa vizionez un film porno mai vechi, Conquered, (in traducere libera Gladiatorul invins, inspirat din filmul de larg succes similar de public si de critica de filme, Gladiatorul, din cam aceeasi vreme), deoarece din pacate nu am putut viziona pe gratis Sarutul lui Iuda, un film mult mai recent, un fel de precursor al filmului SF Looper, insa desigur, fiind gay, mult mai putin violent si cu mai mult accent pe relatiile de iubire, cu Brent Corrigan, numai buzele caruia, mulate in silicon, costa peste 59 USD, (inclusiv cutia de pastrare de culoare powder blue, si inca la reducere, ca e Black Friday).

Tin sa mentionez ca costumatia filmului Conquered a fost realizata cu mare profesionalism si autenticitate istorica, si singura obiectie pe care as putea-o ridica ar fi ca parea prea noua si curata, ca altfel ar fi fost deosebit de realista, ba chiar cu culorile si croiala puse mai bine in valoare, in mod cu adevarat instructiv pt pasionatii istoriei Romei antice, decat in filmul Gladiatorul, tehnica cinematografica contribuind si ea intr-o anumita masura la aceste nuante calitative, ea parandu-mi-se chiar superioara in filmul porno in privinta unui ecleraj adecvat al detaliilor si a sublinierii atmosferei diferitelor scene. Au existat anumite scene in filmul Conquered care mi s-au parut adevarate tablouri din acest punct de vedere, amintindu-mi pe alocuri de tehnica cinematografica nominalizata pt Oscar a d-lui Eduardo Serra pt filmul despre viata "pictorului luminii", Johannes Vermeer, Fata cu perla la ureche.

Desigur, in filmul Gladiatorul invins, nu au aparut scene mari de lupte sangeroase intre sute de figuranti ca in filmul regizat de dl Ridley Scott, insa scenele de dragoste intre protagonistii principali, in special cele intre gladiatorul principal, interpretat de dl Billy Herrington, si de sclavul sau, interpretat de dl Tom Katt, caruia, dl Herrington, in fata caruia se aplecase pana atunci chiar si Cezar, (interpretat de dl Blake Harper), ii deschide in final, cu adevarat cucerit, in mod autentic istoric progresist-revolutionar si totodata in premiera atat pe ecran pt el cat si pt istoria culturii si civilizatiei Romei antice, poarta lui personala secreta din spate, au aratat deosebita duiosie, continand si o scena in care gladiatorul adoarme cuibarit in bratele ocrotitoare ale sclavului sau personal.

Muschii sculptati, sudoarea, si ranile de lupta ale d-lui Billy Herrington au aratat la fel de autentic si de impunator ca si atributele d-lui Russell Crowe. In legatura cu maiestria participativa a actorilor, inclusiv la coregrafia scenelor de actiune filmate de aproape, filmul Conquered mi s-a parut net superior prin spontaneitate, gratie, si autenticitate oricaror scene la care au participat actorii de prim plan ai filmului Gladiatorul, actori despre a caror prestatie in sens mai larg insusi dl Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a remarcat dezamagit ca au fost aparent incurajati sa intrebuinteze "depresia ca substitut pt personalitate", astfel incat "sa ne determine sa nu observam cat de insipizi sunt in realitate daca se comporta cat mai morocanos."

Conquered a fost nominalizat pt 7 premii la GayVN Awards (echivalentul Academy Awards pt filmele porno gay), inclusiv pt cel mai bun film video gay, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun actor in rol secundar, regie artistica, scenariu, si, dupa parerea mea, numai faptul ca a concurat in acel an alaturi de filmul deosebit de romantic Ecouri regizat tot de reputabilul Chi Chi LaRue, (acelasi regizor ca si pt Gladiatorul Invins), si cu filmul epic dramatic Out of Athens, l-au impiedicat sa castige vreunul din aceste premii. La Grabby Awards, (echivalentul Golden Globes), filmul gladiatorilor nu a fost insa invins, si a castigat premiul pt cea mai buna scena de sex in grup.







 

O frumoasa zi de primavara

Dupa o saptamana intreaga de noiembrie plouos, vantos, cetos, si friguros, a revenit in sfarsit primavara, plus azi neavand program de lucru din cauze care mi-au ramas neclare, mi-am incalcat fara nici un regret promisiunea facuta (in scris) blogger-ului Mihaeladm sa imi fac ordine si curatenie in apartament in pregatirea sarbatorilor de iarna, si am iesit la plimbare sa ma bucur de razele indulgente ale soarelui.

Dupa ce mi-am cumparat cele necesare sarbatoririi unui Thanksgiving traditional nostalgic la mine in apartament, (constand in 2 felii de curcan si o placinta cu mere gata facute, ca porumb si dulceata de cirese negre in loc de coacaze aveam deja in casa), am dat nas in nas cu Gawain, care mergea ingandurat de-a lungul cheiului cu peste care nici macar azi nu mirosea a nimica. Desi am zis mai demult ca nu-mi mai place de el, ma simtisem atat de entuziasmat de vremea frumoasa care anunta renasterea naturii, incat, dupa ce am facut sex, (inapoi la mine in apartament, desigur, nu pe cheiul cu peste), l-am invitat in mod impulsiv sa vina cu mine la Londra peste 2 saptamani, ca sa sarbatorim ziua lui Mos Nicolae impreuna. M-a refuzat spunand ca asteapta sa devina in curand tata, si data asteptata a nasterii viitorului lui fiu e tocmai in aceeasi perioada, asa ca l-am invitat atunci in schimb sa mancam curcan si placinta cu mere impreuna chiar azi.

Am aflat cu aceasta ocazie ca el habar nu avea nici despre povestea sarbatorii de Thanksgiving, nici despre cadourile pe care le aduce Mos Niculae, asa ca l-am pus la curent. A parut satisfacut atat de aceste povesti, cat si de mancare. Vazandu-l mai relaxat si mai putin ingrijorat in legatura cu nou asteptata stare de tata, atunci mi-am ingaduit sa ii marturisesc si eu ce suparat am fost in ultima saptamana de cand am pierdut ca un prost un inel pe care il cumparasem initial cu gandul sa i-l ofer cadou lui Nelson atunci cand ne vom revedea peste ani, si pe care nu am rezistat sa nu mi-l pun pe deget acum cateva zile cand ma simteam chiar prea singur. Desigur, nefiind obisnuit sa port inel, l-am uitat intr-o baie publica oarecare atunci cand mi l-am scos ca sa ma spal constiincios pe maini, pt ca nu era din vreun material rezistent la cocleala, la fel ca si inelele lantului care inca ma tine legat de Nelson de altfel.

Eu vorbesc ff rar cu altii despre altii, (daca nu mi se cere asta expres ca parte necesara de foreplay), si, desigur, de fapt consider asa ceva total nerecomandabil ca regula generala de baza, (aplicabila inclusiv barmanilor de tip confesor), insa Gawain e bisexual plus in curand va fi tata, asa ca m-am gandit ca poate nu se va enerva prea tare de o confesiune personala oarecare de obicei nedorita de nimeni, plus ca asta ii va putea fi un fel de antrenament pt un posibil rol de sfatuitor peste ani de zile. De altfel, cred ca acelasi lucru i-a venit in minte si lui, deoarece, desi nu s-a enervat, s-a reingrijorat relativ brusc si a inceput sa se uite la ceas, asa ca, in loc sa astept sa imi ofere el oarecare suport, in timp ce il conduceam catre usa, am inceput sa ii ofer eu suport si sfaturi ceva mai potrivite pt starea lui de viitor iminent tata de nou-nascut, (ca eu le am cu teoria destul de bine pe acest domeniu, si tocmai de aia am si amanat sa pun asa ceva in practica pt mine personal).



 

Somewhere in Time

 

Concert caritabil

 

Recenzie la un film mediocru care mie mi-a placut ff mult

Doresc sa mentionez ca m-am simtit ff placut emotionat vizionand filmul de tip comedie romantica americana Make the Yuletide Gay (2009, r Rob Williams).

Eram deja intr-o stare de spirit festiva, gandindu-ma ca in curand va sosi si luna cadourilor, plus mai ales dupa ce admirasem vitrinele din Bruges prezentate pe blogul Cronica unei morti anuntate, si renuntasem deja la vizionarea filmului Arthur Christmas, care nu a reusit sa ma captiveze, dupa ce renuntasem mai inainte si la vizionarea filmului Flight, deoarece era o copie deosebit de proasta la fel de cetoasa, ploiasa si intunecoasa ca si vremea de afara, lucru care m-a enervat, si m-a determinat sa imi caut consolarea in gasirea unui film cu stereotipii mai calduros si luminos placute in ton cu sarbatorile care se apropie.

Ce-mi pasa mie ca dl Ernest Hardy, un critic de filme africano-american gay relativ intelectual insa, dupa parerea mea, aproape total lipsit de umor, a numit acest film "mediocru" pe Rotten Tomatoes ? Atata vreme cat filmul nici nu a fost bagat in seama de criticii mei de film preferati, (cu opiniile carora am remarcat ca eu sunt de obicei de acord, chiar si inainte de a le citi opinia, plus si mai abitir dupa), eu imi rezerv dreptul sa ma bucur de el cat imi place.

Ce-mi pasa mie daca filmul este total nerealist, chiar si la nivelul necesar conventional de suspendare liber consimtita a incredulitatii, plus nu a continut decat o mica scena sexy cu o curea de piele ? Mie tot mi-a placut. Plus sprancenele lui Keith Jordan, unul din actorii principali, combinate cu zambetul lui Adamo Ruggiero, celalalt actor principal, mi-au amintit de sprancenele si respectiv zambetul lui Eric, la care m-am gandit atat de mult in ultimele 2 zile incat a inceput sa-mi fie teama sa nu cumva sa ia initiativa, fie pe baze de telepatie, fie pe baze ca mi-o fi descoperit blogul, sa il puna mama naibii sa isi ia un bilet de avion si sa imi trimita un sms de la aeroportul local.

Ce daca operatoria si directia de scena au fost mai proaste decat cele comune multor episoade ale unui serial de gen The Young and the Restless, nici nu mai vorbesc de inaltul calitativ, din aceste puncte de vedere, Days of Our Lives ? Eu, uitandu-ma la ce frumos si usor era totul acolo in film, m-am simtit ff bine si chiar am si zambit.

Recunosc ca m-am simtit usor vinovat ca mi-a placut atat de mult acest film real mediocru si imediat dupa ce am vizionat scena de sex pe ziare [rated NC-17] din J'ai Tue Ma Mere, (ca nu apucasem sa vad ceva mai concret in Make the Yuletide Gay si ramasesem oarecum in aer din acest punct de vedere), am inceput sa vizionez filmul ceva mai realist Longtime Companion despre inceputurile epidemiei AIDS observata intial in randurile comunitatii gay si numita initial pt o ff scurta perioada GRID (gay related immune deficiency), pt ca vazusem deja mai demult And the Band Played On, dar mi s-a facut somn si am adormit.



 

Planificare

Mi-am adus aminte azi, (incercand sa uit ca tata inca imi da indicatii sa devin mai constiincios si riguros in legatura cu cautarea fericirii mele personale), ca mama imi recomanda adesea sa invat sa planific si chestii pe termen mai lung, nu doar asa pt o singura zi, asa ca mi-am ales indatorirea mai usoara a planificarii, si am inceput sa imi planific vacantele pe urmatoarele 6 luni.

De Mos Niculae ma duc la Londra.

Craciunul va fi petrecut in liniste acasa, asa cum se si cuvine pt o asemenea sarbatoare.

De Revelion exista sanse destul de mari ca voi fi invitat de cineva pe undeva sa ma imbat, si, desi eu personal as prefera sa fie Mikey, ca atunci am si sansa de a face baie intr-o cada adevarata astfel incat macar sa intru curat + relaxat in Anul Nou, el are obiceiul, din pacate, de a-si petrece marile sarbatori in sanul sau sanii membrilor numeroasei lui familii raspandite pe intreg teritoriul fostului Imperiu Britanic, si cum nu cred ca are de gand sa ma considere un viitor membru al familiei lui deoarece nu m-a invitat niciodata la vreo afacere de familie, nici macar la nunta unei verisoare din Irlanda de Nord, va trebui sa ma multumesc cu un dus obisnuit.

In februarie parca mi-as dori sa ma duc la Oslo, ca sa particip la plimbarile de iarna, in care diversi turisti sunt pusi sa merga pe jos prin oras, (pe risc propriu, cf insusi organizatori, trotuarele urbane fiind recunoscute ca ff alunecoase iarna in Norvegia, chiar si in capitala, deoarece nu exista obiceiul de a le curata sau de a pune sare sau alte materiale anti-derapante), sa viziteze diverse obiective turistice interesante, printre care locurile colindate de detectivul (fictional) Harry Hole, si tablourile pictorului Edvard Munch.

Iar de vacanta de Paste m-am decis sa calatoresc pe langa niste vikingi in Normandia ca sa incerc sa iau exemplu de la ei si sa rapesc si eu un gal.

Mancarurile mele preferate

In sfarsit, in timp ce citeam si comentam pe blogul lui Carmen, mi-a picat si mie fisa cum sa raspund la intrebarea incuietoare pt mine pana acuma despre care sunt mancarurile mele preferate, nedumerire care pe mine m-a costat chiar cateva relatii cu persoane sexy de interes pt mine cand m-am blocat ca un prost si nu am fost in stare sa raspund altfel decat a da din umeri sau a baigui ca nu stiu, sau, mai rau, ca nu-mi pasa.

Desi e total adevarat ca efectiv nu am nici o mancare si nici macar o bucatarie anume preferata din punct de vedere gastronomic, (desi asa ca alimente de baza imi place sa mananc paine si produse lactate fermentate, si de fapt cu asta ma si hranesc majoritatea timpului), mi-am dat seama ca as putea descrie cateva mancaruri care imi plac cum arata, deoarece in acest sens mi-am dat seama ca am preferinte deosebit de clare, in plus aceste mancaruri placandu-mi chiar si daca nu sunt arajate in mod expert decorativ pe o farfurie de culoare si dimensiuni asortate pt a le pune mai bine calitatile estetice in valoare, sau iluminate in mod expert expuse in vreun galantar sau in vreo vitrina asa ca intr-o galerie de arta !

Deci, iata mancarurile mele preferate:

* supa cu galuste cu minim 3 galuste per farfurie, de forma neaparat elipsoidala tri-axiala sau chiar sferoidala prolata, (NU sferica, care reprezinta de altfel doar un caz particular asa numit degenerat de elipsoid, si prolata deoarece are axa dintre poli mai mare decat diametrul ecuatorial, si fara a fi confundata dintr-o greseala de perspectiva cu o forma sferoidala oblata, fiind rasturnata in farfurie cu polii in plan orizontal nu vertical), asa ca mingile de rugby, sau ca lunile Mimas, Enceladus, si Tetis ale planetei Saturn, sau luna Miranda satelit al planetei Uranus, (aceste obiecte celeste fiind de fapt elipsoidale tri-axiale, nu perfect sferoidale, insa devin uneori distorsionate fie in sferoide oblate daca se invart ff repede, fie, mai frumos desigur, in sferoide prolate, daca orbiteaza mai aproape de planeta masiva si sunt astfel influentate de forta mareelor), desigur galustele de dimensiuni considerabil mai mici decat acesti sateliti naturali, ideale fiind in cazul sferoidalelor semi-axa a (cea minora) de cca 12 mm (sau 1/2 inch/tol), si semi-axa b (cea majora) de cca 24 mm (sau 1 tol/inch), iar daca sunt tri-axiale, atunci semi-axa a cea mai mica fiind de cca 10 mm, semi-axa b de cca 13 mm, iar semi-axa c majora de cca 23 mm. Culoarea acestor galuste va fi similara cu cea a fildesului vechi, iar suprafata trebuie sa aiba niste cratere oarecum neregulate similare mai mult celor de pe suprafata obiectelor celeste decat a rugozitatilor invelisului de piele al unei mingi de rugby clasic antic, si in nici un caz asemanatoare modelurilor unor indentatii rare, mari si regulate de pe suprafata unor mingi de rugby moderne invelite in material sintetic. Atat in lichidul de supa cat si aderent din loc in loc pe suprafata galustelor trebuie sa apara fragmente de frunze de patrunjel natural, preferabil niciodata vreo frunza de patrunjel intreaga ramasa netocata din vreo greseala intamplatoare, aceste fragmente fiind de dimensiuni medii, patrunjelul netrebuind a fi tocat prea fin, deoarece risca sa fie confundat cu mararul, nici prea mare, astfel incat sa fie confundat cu leusteanul;

* filet din muschiul de vita psoas major (asa numitul filet mignon in SUA, desi in Franta filet mignon se refera numai la muschiul de porc, cel de vita trebuind sa fie declarat dupa metoda de preparare, stil Chateaubriand), de forma cilindrica transat perpendicular pe fibra, si FARA urma de grasime sau de pielita, cu inaltimea (grosimea) de maxim 26 mm, preferabil insa 21-22 mm, si diametrul de maxim maximorum 52 mm, servit total simplu, fara unt, sau daca s-a pus cumva o bucatica de unt pe el din cine stie ce nebagare de seama sau greseala de ordin neglijent, ea trebuind sa fie complet topita ca sa nu o vad eu manjind suprafata acelei fripturi, care trebuie sa fie bine prajita, aproape arsa, centrul ramanand roz, insa totusi ferm-elastic, asa numit medium rare sau, mai poetic, demi-anglais. NU este nevoie de nici o garnitura, chiar este preferabil sa nu existe absolut nici una;

* chiftele prajite ff bine, aproape arse, in forma de disc cu marginile ascutite si cu diametrul intre 38 mm si 44 mm, servite fie simplu, fie alaturi numai de piureu de cartofi zdrobiti ff bine de consistenta cat mai perfect omogena, in care s-au incorporat atat lapte cat si unt, sarea provenind preferabil din unt, nu din sare adaugata in mod suplimentar;

* tarte cu fructe glazurate si obligatoriu si cu crema de vanilie, cu diametrul intre 62 si 67 mm, fructele putand fi, in ordinea preferintei, zmeura, visine, si mure naturale, sau, in continuare din ce in ce mai putin preferate, pere, caise, si piersici din compot;

* prajitura de tip upside down cake cu blat asemanator pandispanului cu ananas taiat in felii, prezentata numai intreaga, pt a putea tenta pe toata lumea sa inceapa sa culeaga feliile de ananas de deasupra, desprinzandu-le usor cu degetele pt a nu se prinde prea multe firimituri din blat de ele si pt a manji degetele in mod cat mai lipicios si delicios cu zeama de ananas transformata in sirop usor caramelizat;

* torturi de nunta cat mai divers decorate, preferabil cu blat alb, galben sau roz pal, NU de cacao, cu pret in jur de 750 de Euro.



 

Adam Oehlenschlaeger, "Eminescul danez"

 

Azi e ziua de nastere a lui Adam Gottlob Oehlenschlaeger, (1779- 1850), poetul care a introdus poezia lirica romantica in Danemarca. El a fost onorat cu titlul de "rege al poeziei nordice", si a scris in 1819 si versurile imnului national danez, "Exista o tara fermecatoare" (traduse mai jos in lb engleza).

There is a charming land
Where grow the wide-armed beeches
By the salt eastern Strand.
Old Denmark, so we call
These rolling hills and valleys,
And this is Freia's Hall.

Here sat in days of yore
The warriors in armour,
Well rested from the war.
They scattered all their foes,
And now beneath great barrows
Their weary bones repose.

The land is lovely still,
With blue engirdling ocean
And verdant vale and hill.
Fair women, comely maids,
Strong men and lads are dwelling
In Denmark's island glades.

Iata o alta poezie scrisa de el, "Plimbarea cu trasura", recitata in lb daneza, si traducerea ei in lb engleza mai jos:

From stuffy, dark houses
Out over the wold
Where the ploughed furrow drowses
In a haze of gold

See the man in the meadow,
Healthy and lithe,
As under the shadow
He sharpens his glittering scythe.

Look there where the flowers
Have woven a band
Round grey Gothic towers
Where white crosses stand,

And the spire's brown column
Looms grave and aloof
See the stork that with solemn
Demeanour struts over the roof.

The ravine sloping steeply
To meet the blue seas
Is forested deeply
With green-shadowed trees.

And little brooks flashing
Across the green ground,
Bravely go dashing
Away toward the sky-coloured Sound.

Our cart slowly forces
Through sand, and we ride
So near that the horses
Are splashed by the tide.

A gull circles over
The waves with a scream,
Far out we discover
Hven Island in mist like a dream.

Once more the tall beeches,
The tangled ravine,
The long forest reaches,
The song in the green.

And now in the clearing
A flashing array
Of tents we are nearing
The place of our laughter and play.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am tradus si eu in lb romana cum am putut doua alte poezii scrise de el care mi-au placut, "Vacanta de vara" si "Frumoasa fecioara".

E o zi linistita, insa emotionata
Se ridica aurora in lacasul ei boltit cu flori verzi,
Fluturi usori incovoaie iarba cea noua,
Apa izvorului trece albastru cantand.

In jos de pe Olimp, vine dansand noua sosita
Flora, invaluita in aburi de tanara vara;
Parul ei blond fulgereaza carmit de vant,
Un bob de grau greu ii este de aur cercel.

In fata ochilor mei respira corsetul de iarba
Ce inconjoara sanii albi ai zeitei;
Apoi, cum ziua paleste, incepe lumina lunii sa-i teasa pe apa 
O cingatoare subtire stralucind in splendoarea-i de argint.

Liniste ! Repede fuge pe pajiste Artemis,
Sclipind printre plasele de penumbra;
Si acum isi inclina torta, si flacaruia-i palida dispare
Printre nori rasfirati si bolta intunecata de ramuri.

Hecate vine pe inserate florile ocrotindu-si,
Aici ridicand violetele noptii aplecate pe spate
Pentru dulceata, acolo inchizand
Cupele purpurii ale trandafirilor ei virgini.

Apoi, pasind incet dinspre rau catre mine,
Se apropie regina muzelor datatoare de amintiri,
Ea, serioasa Mnemosina soseste peste timpuri
Citind cu voce tare de mult uitate versuri.

Acolo sta noaptea imbracata in capa neagra ganditoare
Sub cantecul magic misterios al privighetorii,
Priveghind cele doua copile pe care le are in grija,
Una prefacandu-se ca doarme, cealalta chiar dormind.

Prima se va trezi cand isi va scutura peste dealuri purpura
Aurora; cealalta nu se va trezi niciodata,
Caci ea este moartea. Prima isi scutura asupra mea
Bagheta vrajita de mac, si ma cuprinde somnul...

Cine se ridica acolo in rasarit invesmantata in haine
Bogat colorate ? Ah, e trandafiria fecioara
Aurora ! Dar fuge deja speriata;
Un june apare in locul ei si dealurile se trezesc luminate.

Ciupeste coardele lirei lui fermecate.
Ziua ii raspunde in acorduri de foc,
Si dintr-o mie de talgere ascunse rasunatoare
Incepe sa curga imnul diminetii intonat de pasari.

Si astfel in mine, chiar in mine, tu, Febus Apollo,
Inspiri cantece de recunostinta si slava; si ele chiar vor urma
Calea vantului printre arbori in sus catre tine
Oferindu-ti omagiu in splendidul tau zenit.

Omagiu si multumiri pentru cantec sa te-ntampine-n cale;
Caci ridicam scanteia focului inapoi drept salut catre tine;
Indemnati de sagetile tale de aur ne trezim si intram
Alaturi de tine in centrul stralucitor al universului larg.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Frumoasa fecioara ! Inchide-ti fereastra, [sic]
Eu sunt, iubitul tau.
Palida luna vegheaza pe cerul albastru,
Incet se aude cantec de privighetori.
Frumoasa fecioara ! Inchide-ti fereastra,
Eu sunt, iubitul tau.

Frumoasa fecioara ! Da-mi mana ta ca crinul,
Nu vezi ca sunt curat ?
Ah, din pacate, de cand te-am cunoscut,
Mi-au disparut si linistea si somnul.
Frumoasa fecioara ! Da-mi mana ta ca crinul,
Hai, daruieste-mi soarta ta !

Frumoasa fecioara ! Da-mi gura ta ca purpura,
Am fost atat de nerabdator.
Obrajii imi sunt rosii si inima imi bate.
Tu, care m-ai ranit, vindeca-mi ranile !
Frumoasa fecioara ! Da-mi gura ta ca purpura,
Hai, da-mi un sarut de trandafir.





 

Azi, 2 frumuseti

Azi fiind Ziua Mondiala a bunatatii de tip gentilete caritabila, mi-am ingaduit sa fiu bun fata de mine insumi si sa ma bucur de a contempla 2 frumuseti:

* genunchii sf apostol Paul la timpul reprezentarii picturale a convertirii lui pe drumul catre Damasc de catre artistul profesionist Michelangelo Merisi da Caravaggio, aflati in reprezentarea lor originala in acest moment la cca 2 000 km de mine, in capela Cerasi a bisericii Santa Maria del Popolo din Roma, cei originali ai sfantului real gasindu-se, cf Vatican, intr-un mormant al bazilicii sf Paul tot din Roma sub forma de fragmente de moaste. Marturisesc ca, impresionat de genunchii sf apostol Paul, am fost tentat sa ma bucur in continuare de a contempla si genunchii reprezentarilor picturale a diversilor sf Ioan Botezatorul atribuite aceluiasi artist, insa chiar ca aceste picturi sunt raspandite prin lumea larga, plus unii din acesti genunchi nu sunt cert pictati de Caravaggio, iar altii apartin unui model elev si asistent personal al acestui artist faimos pe nume Francesco Boneri, zis si Cecco del Caravaggio, ba chiar "il suo ragazzo", care, fiind inca si inregistrat oficial ca fiind "di eta non specificata" in documentele parohiale locale la 3 ani dupa ce unele din tablouri fusesera deja pictate, era probabil si minor la vremea pictarii unora din ei, asa ca mi-am zis, prudent si oarecum si zapacit de cap, ca e mai bine sa nu mai calculez distantele pana la toti acesti genunchi. Cei ai sf apostol Paul mi s-au parut totusi mai impresionanti si totodata mai cuminti, desigur stiindu-se si ca sf apostol Paul s-a bucurat de o viata mai lunga, ocupandu-se si de probleme importante de etica crestina dupa convertire, pe cand sarmanii sf Ioan Botezatorul si Caravaggio se stie cat de tragic au sfarsit...cu Cecco nu se prea stie ce s-a intamplat, insa cred ca a apucat totusi o varsta matura si destul de linistita, pt ca a apucat sa contribuie si el la breasla pictorilor profesionisti de tip elev-emul ai marilor maestri...misterul ramane insa cine a fost modelul genunchilor sf apostol Paul, eu asta as fi vrut sa aflu, insa majoritatea istoricilor de arta par a fi interesati numai de scandaluri, de ex daca un model era minor, sau daca era cumva amanta artistului, si putin le pasa de modelele adulte si mature linistite neasociate cu nici un scandal

* Muntele de Carti de la Spijkenisse, langa Rotterdam, la numai cca 800 km de mine

 

Tapete

Tot stirile despre inundatiile din Venetia mi-au amintit de tapetul camerei de hotel unde am stat cand am vizitat si eu acest oras, fara a ma plimba insa cu gondola la acea vreme, fascinat mai mult de bijuteriile din vitrine. Eram adolescent inca interesat in a-mi definitiva preferintele vestimentare si artistice, desigur nordul Italiei fiind un loc eminamente potrivit pt asemenea explorari, unde vitrinele mi se pareau atat de generos revarsate in strada, atat de usor accesibile oricui.

Tapetul din acea camera era dintr-un material textil adevarat destul de solid, poate cu un amestec de in, cu niste trandafiri uriasi de culoare roz prafuit, fara spini vizibili, inconjurati de frunze de dimensiuni realist modeste de culoarea matasea broastei, conturate cu auriu. Mi s-a parut atat oarecum nemeritat sau nepotrivit de luxuos, prin urmare si oarecum kitsch, insa tin minte ca mi-a oferit o oarecare senzatie de ospitalitate chiar si daca usor formala si neautentica, asa tocmai potrivita pt un calator trecator care nu va fi in fond niciodata de-al locului. Venetienii inca mi se par de altfel, poate si tocmai datorita amintirii acestui tapet, cu adevarat experti de a se delimita cat mai riguros de eventualii turisti fara a aluneca insa in nepolitete, asa cum inca se zvoneste despre parizieni, (pe care eu personal nu i-am vizitat insa niciodata, asa ca imi rezerv dreptul de a denumi aceasta posibila atitudine doar "zvon" din punctul meu personal de vedere.) Desigur, intreg mobilierul si cuverturile de pat, plus experientele dinafara camerei de hotel au contribuit si ele la aceasta impresie, insa acest articol este despre tapete.

Tapetul venetian este singurul tapet autentic textil pe care-l tin eu minte, desi un alt tapet in dungi negre si visinii de la Waldorf Astoria din NYC mi s-a parut ca ridica aceleasi pretentii, insa cred ca fusese vorba doar de un fel de trompe l'oeil, plus fusesem oarecum intoxicat cu sampanie in momentul examinarii lui, asa ca am impresia ca e posibil sa fi confundat la un moment dat atingerea cuverturii de pat cu atingerea peretelui. Acum imi pare rau ca nu l-am examinat mai indeaproape a doua zi cand eram treaz, insa fusesem grabit sa nu pierd brunch-ul cu adevarat spectacular oferit de acel hotel in fiecare duminica la Peacock Alley, pt care tin minte ca m-am imbracat in cea mai constiincioasa uniforma de gradinita de-a mea pe care o port cand ma simt cu adevarat intimidat, un sweater de culoare baby blue si pantaloni bleumarin ff inchis, aproape negru. Din fericire, am avut noroc de un ospatar ingaduitor, probabil din cauza ca fusesem acompaniat pt acel brunch de prietena mea care nu se lasa intimidata atat de usor de nimeni din lume, pt ca era deosebit de clar ca eu personal nu aveam ce cauta acolo.

Un alt tapet cu trandafiri de culoare roz, insa de o nuanta usor mai aprinsa, care tin minte ca mi-a placut, deoarece se asorta cu lemnaria mobilierului de culoare mai pala, imprumutandu-i oarecare vitalitate, a fost cel de hartie simpla dintr-un bed & breakfast ratacit la liziera unei paduri cu foioase caracteristic colorate tomnatec vecina cu un camp scorojit ulterior dezamagitor din Connecticut. In orice caz, noaptea petrecuta in acel bed & breakfast mi-a oferit fortitudinea necesara de a suporta mai bine traversarea acelui camp total inestetic a doua zi. Din cauza acelui camp si in ciuda vizitarii unor alte locuri rurale relativ tolerabile, chiar unele primitoare pt cai din acel stat, pur si simplu nu am reusit niciodata sa dezvolt o simpatie prea mare pt acest stat, nici macar pt portiunile lui vecine cu oceanul Atlantic, cat despre frunzele de toamna sunt aproape sigur ca arata mai bine in New Hampshire si Maine, (desi eu personal nu am vizitat aceste doua state niciodata, insa am vizitat Vermont si upstate NY cam la aceeasi latitudine toamna si cred ca in New Hampshire si Maine nu poate fi decat oarecum mai frumos, cu cat calatoresti catre est, apropiindu-te mai mult de ocean).

Tapetul capatat cadou de camera mea din sectorul 2 Bucuresti cand am implinit 13 ani avea un model verde ca iarba pe un fond oarecum sidefiu alb murdar, si mi s-a parut deosebit de potrivit de-a lungul intregii mele adolescente atat cu rochia de muselina roz a d-nei Isabelle Adjani cca 1993 care m-a vegheat prietenoasa din posterul ei de deasupra patului, cat si cu mocheta verzulie inspicata cu putin negru, ambele perfect potrivite pt a camufla diverse pete survenite accidental atat in planul vertical al peretelui, cat si in planul orizontal al podelei. Chiar preferam la un moment dat sa-mi scriu temele cu cerneala neagra in loc de cerneala albastra. Si tapetul din sufragerie avea un fond similar sidefiu alb murdar pt niste flori de crin oarecum mai aristocratice de culoare argintie, asa ca a fost si ala OK pt a camufla pete accidentale de la diversi vizitatori fata de care nu eram atat de tentat de a le-o arata pe d-na Isabelle Adjani, ca sa nu cumva sa nu ma creada prea imatur.