Daydreaming si planificare

Eu, de cate ori sunt indragostit, imi cumpar sau ma uit la reviste despre nunti si luni de miere.

Acum stau sa ma gandesc unde sa-mi petrec luna de miere in anul teoretic 2015. Eu as prefera sa ma casatoresc in toamna acelui an, mai precis in octombrie. Este o luna turistica oricum mai putin aglomerata. Eu chiar as prefera un anotimp cu muson ploios, ca sa fiu sigur ca pana si un norvegian impatimit de plimbarile in natura va fi nevoit sa petreaca cat mai mult timp in casa/hotel decat pe coclauri.

M-am documentat de pe wikipedia ca octombrie este luna de muson ploios in insula Borneo, insula interesanta prin faptul ca este impartita intre 3 tari (Malaezia, Indonezia, si Brunei). Am inca multe lucruri de studiat pana cand sa imi stabilesc, la un nivel rezonabil de dubiu, care din aceste trei tari ar fi cea recomandabila pt. o eventuala luna de miere in octombrie 2015. Cred ca va trebui sa il intreb si pe M., expertul meu curent in Foreign Policy pe zona Asia-Pacific, care ar fi tendintele politice previzibil evolutive in acea zona in viitorul apropiat.

Totodata, am de gand ca luna mea de miere sa tina chiar o luna, ceea ce ar fi teoretic posibil, majoritatea functionarilor din Norvegia avand concediu de 5 saptamani/an. Desi mi-e un pic teama ca va trebui sa trec iar printr-o perioada de adaptare, si inca izolat pe o insula indepartata, totusi consider ca o luna de miere cat mai lunga imi va fi utila, deoarece ma va antrena/cali pentru ideea de a trebui sa imi petrec de atunci incolo o mare parte din viata chiar traind zi de zi alaturi de aceeasi singura persoana...lucru care mie personal mi se pare ceva la nivel de total science-fiction.

Am de gand sa planific sedinte saptamanale de feed-back reciproc cu viitorul meu partener pe parcursul acestei luni de miere, astfel incat sa ne putem adapta cat mai usor impreuna si sa ne putem reajusta, daca este cazul, anumite puncte prestabilite, de exemplu daca ramane valabil sa avem o relatie deschisa, si in acest caz, cat de deschisa, sau total monogama, (adica sa tinem ascunse unul fata de altul cazurile de infidelitate). Consider chiar ca acest fel de sedinte de discutii vor fi utile si dupa terminarea lunii de miere, insa, deoarece mie nu-mi prea plac sedintele, sper ca partenerul meu sa fie de acord sa reducem frecventa lor la una pe luna in primii 3-5 ani, iar mai apoi, una pe trimestru. (Daca vom avea la un moment dat un copil, va trebui sa planificam sedinte pe teme de parenting separate in ceea ce-l priveste pe el. Prevad ca nu am sa scap niciodata in viata de sedinte.)

Observ ca deja ma simt mai bine si mai putin anxios in legatura cu ideea de casatorie acum ca pot sa planific ceva cat de cat familiar rutinei mele zilnice. Deci e util si daydreaming-ul la ceva: mi-am gasit ceva mai interesant si mai potrivit inclinatiilor mele de studiat, (foreign policy !), decat mitologia scandinava, am si un motiv serios acum sa il contactez eu pe M., ma desenzitizez si de neplacerea pe care o simt in legatura cu sedintele, imi mai trece si impulsul de a-l lua de guler pe Hec-thor daca imi mai iese o data in cale, etc.

Imi ramane inca de stabilit ce ma fac in legatura cu convertirea religioasa, ca deja am taraganat problema asta destui ani de zile, si totusi este important de stabilit cine va oficia ceremonia de nunta, si cum se va desfasura ea. Exista sanse destul de mari ca viitorul meu partener norvegian sa fie confirmat in religia luterana, insa in practica liber cugetator. Deci decizia in ceea ce ma priveste pe mine va fi numai si numai a mea, si nu prea am cui sa ii pasez responsabilitatea pentru asta.

Mi se pare un lucru complicat si totodata important deoarece decizia mea va influenta nu numai ceremonia de nunta, (despre care probabil ca va fi usor sa ajung la o intelegere cu viitorul meu partener, mai ales daca fac o criza dramatica de nervi in cazul in care el ar avea vreo preferinta cu totul contradictorie cu a mea, ca atunci cand a trebuit sa ii anunt pe parintii mei ca eu nu am de gand sa ma fac economist), dar, intr-o oarecare masura, si eventualul copil, deoarece eu nu prea vreau sa am un copil care sa fie fortat cat este inca incompetent sa apartina unei anumite religii, deoarece asta implica anumite eforturi cognitive si posibil chiar emotionale ulterioare de reconfirmare sau razgandire, ci unul care sa aiba libertatea sa isi aleaga religia lui proprie cand se va simti pregatit pentru asta, dupa ce va atinge varsta minima necesara competentei pentru o astfel de decizie.

Ma rog...daca am tot amanat decizia finala din 1996 incoace, mai poate sa astepte vreo 2 ani.