mandag den 25. august 2014

Leapsa cartilor de vara


Am preluat aceasta leapsa, (initial creata de unul din autorii blogului Walking on Letters), de la bloggerul Vienela.

Plus parca vreau si eu uneori sa fiu un gay asa mai suav intelectual de genul asta, demn de a fi dat ca exemplu bun de tip "Asa DA" in The Gay Groom,


1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti.
Floarea de loldilal. Toata lumea vorbea despre ea, asa ca am comandat-o (de curand am mai comandat doua exemplare, pentru a le face cadou) si nici macar o clipa nu am regretat. Ea se numara printre cele care au reusit sa ma seduca.
“Daca simti sub talpile goale pamantu si-ti aduni mintile, pustiite de ganduri si patimi, si te vrei orb si surd la lumina si la zgomotu vietii, atuncea simti… Simti cum urca-n tine si vaier, si vuiet… Simti vorbele sufletelor moarte si le poti barem rosti, de nu le poti totdeauna pricepe…” (Rapa amagirilor)
2. Răsăritul de soare: cartea la a cărei lectură abia aşteptai să te întorci după ce te trezeai dimineaţa.
Wyrm. Iubesc aceasta carte, il iubesc cu intreaga mea minte pe cel care a scris-o.
“Nu sunt copilasul unui heptarh neajutorat ai carui servitori l-au facut sa devina bleg. Nu voi refuza calea pe care mi-a rezervat-o profetia, dar nu voi fi nici pe jumatate atat de blajina pe cat se crede. Voi fi mai mult decat un adversar pe masura lui Unwyrm, oricine ar fi acesta.”
3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citeşti noaptea.
Regii nisipurilor. Am citit-o la 20 de ani; noaptea. Am recitit-o la 40 de ani; noaptea.
“…Kress incepu sa desluseasca deosebiri subtile de tehnica si executie. Rosii erau cei mai inventivi; folosisera paiete minuscule de ardezie pentru a reda parul lui argintiu. Idolul alb i se paru tanar si malitios, in vreme ce chipul faurit de negri -desi virtual acelasi, trasatura cu trasatura- avea un aer intelept si binevoitor. Ca intotdeauna, regii de nisip portocalii fura ultimii si cei din urma.”
4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari aşteptări, dar pe care ai considerat-o excepţională după ce ai terminat-o.
Lupul de stepa. Citita cu incantare si groaza, caci prea mult din mine se regasea in paginile ei.
“Cu toate ca nu stiu decat prea putine despre viata lupului de stepa, am toate motivele sa presupun ca parintii si invatatorii sai iubitori, dar severi si foarte piosi, l-au educat intr-un spirit care pune la baza educatiei “infrangerea vointei”. Numai ca acestui elev nu reusisera nici sa-i nimiceasca personalitatea, nici sa-i infranga vointa, caci era mult prea puternic si dur, mult prea mandru si plin de spirit.”
5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experienţă neplăcută.
La capatul curcubeului. Ea face parte dintre cele care s-au tavalit multe nopti prin patul meu, fara sa reuseasca sa ma faca sa tresar.
6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val şi care ţi-a plăcut şi ţie.
Memoriile unei gheise. M-a vrajit si m-a facut sa scriu cate ceva despre copila nomada.
7. Caniculă: o carte care ţi-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.
Centrul de comanda. Mi-e greu si sa caut un citat in ea, atat de tare m-a obosit. :)
8. Briza mării: o carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanţă.
Casa molimei. Lejera, placuta, fara profunzimi care sa iti puna mintea la contributie.
9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta.
Misterul regelui – despre scris. Oricat ai reciti aceasta carte, tot mai gasesti ceva de invatat.
“Un corolar amuzant: cel mai mare sustinator al Dezvoltarii Intrigii din secolul nostru s-ar putea sa fie Edgar Wallace… a inventat si brevetat un dispozitiv numit Roata Intrigii Edgar Wallace. Daca te aflai intr-un punct mort al Dezvoltarii Intrigii sau daca aveai nevoie imediat de-o Lovitura de Scena, invarteai pur si simplu Roata Intrigii si citeai ce aparea in ferastruica: “o sosire neprevazuta”, de exemplu, sau “eroina isi declara iubirea”. Se pare ca draciile astea s-au vandut ca painea calda.”
10. Vacanţa de vară: o carte care ţi-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o aşa de repede.
Amintirea pamantului. Fara nici un dubiu. Daca nu ar fi existat Orson Scott Card, viata mea ar fi fost mai pustie.
“Daca alegerea lui era libera atunci insemna ca liber alesese sa ucida un om care zacea neajutorat pe strada. Era mult mai bine sa creada ca Sufletul Suprem il silise sau il pacalise ca s-o faca. Sau ca ceva din genele sau influenta inaintasilor lui il fortasera sa faca asa ceva. Era mai bine sa creada ca nu avusese de ales, decat sa se chinuie intrebandu-se…”
- See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti.
Floarea de loldilal. Toata lumea vorbea despre ea, asa ca am comandat-o (de curand am mai comandat doua exemplare, pentru a le face cadou) si nici macar o clipa nu am regretat. Ea se numara printre cele care au reusit sa ma seduca.
“Daca simti sub talpile goale pamantu si-ti aduni mintile, pustiite de ganduri si patimi, si te vrei orb si surd la lumina si la zgomotu vietii, atuncea simti… Simti cum urca-n tine si vaier, si vuiet… Simti vorbele sufletelor moarte si le poti barem rosti, de nu le poti totdeauna pricepe…” (Rapa amagirilor)
2. Răsăritul de soare: cartea la a cărei lectură abia aşteptai să te întorci după ce te trezeai dimineaţa.
Wyrm. Iubesc aceasta carte, il iubesc cu intreaga mea minte pe cel care a scris-o.
“Nu sunt copilasul unui heptarh neajutorat ai carui servitori l-au facut sa devina bleg. Nu voi refuza calea pe care mi-a rezervat-o profetia, dar nu voi fi nici pe jumatate atat de blajina pe cat se crede. Voi fi mai mult decat un adversar pe masura lui Unwyrm, oricine ar fi acesta.”
3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citeşti noaptea.
Regii nisipurilor. Am citit-o la 20 de ani; noaptea. Am recitit-o la 40 de ani; noaptea.
“…Kress incepu sa desluseasca deosebiri subtile de tehnica si executie. Rosii erau cei mai inventivi; folosisera paiete minuscule de ardezie pentru a reda parul lui argintiu. Idolul alb i se paru tanar si malitios, in vreme ce chipul faurit de negri -desi virtual acelasi, trasatura cu trasatura- avea un aer intelept si binevoitor. Ca intotdeauna, regii de nisip portocalii fura ultimii si cei din urma.”
4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari aşteptări, dar pe care ai considerat-o excepţională după ce ai terminat-o.
Lupul de stepa. Citita cu incantare si groaza, caci prea mult din mine se regasea in paginile ei.
“Cu toate ca nu stiu decat prea putine despre viata lupului de stepa, am toate motivele sa presupun ca parintii si invatatorii sai iubitori, dar severi si foarte piosi, l-au educat intr-un spirit care pune la baza educatiei “infrangerea vointei”. Numai ca acestui elev nu reusisera nici sa-i nimiceasca personalitatea, nici sa-i infranga vointa, caci era mult prea puternic si dur, mult prea mandru si plin de spirit.”
5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experienţă neplăcută.
La capatul curcubeului. Ea face parte dintre cele care s-au tavalit multe nopti prin patul meu, fara sa reuseasca sa ma faca sa tresar.
6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val şi care ţi-a plăcut şi ţie.
Memoriile unei gheise. M-a vrajit si m-a facut sa scriu cate ceva despre copila nomada.
7. Caniculă: o carte care ţi-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.
Centrul de comanda. Mi-e greu si sa caut un citat in ea, atat de tare m-a obosit. :)
8. Briza mării: o carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanţă.
Casa molimei. Lejera, placuta, fara profunzimi care sa iti puna mintea la contributie.
9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta.
Misterul regelui – despre scris. Oricat ai reciti aceasta carte, tot mai gasesti ceva de invatat.
“Un corolar amuzant: cel mai mare sustinator al Dezvoltarii Intrigii din secolul nostru s-ar putea sa fie Edgar Wallace… a inventat si brevetat un dispozitiv numit Roata Intrigii Edgar Wallace. Daca te aflai intr-un punct mort al Dezvoltarii Intrigii sau daca aveai nevoie imediat de-o Lovitura de Scena, invarteai pur si simplu Roata Intrigii si citeai ce aparea in ferastruica: “o sosire neprevazuta”, de exemplu, sau “eroina isi declara iubirea”. Se pare ca draciile astea s-au vandut ca painea calda.”
10. Vacanţa de vară: o carte care ţi-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o aşa de repede.
Amintirea pamantului. Fara nici un dubiu. Daca nu ar fi existat Orson Scott Card, viata mea ar fi fost mai pustie.
“Daca alegerea lui era libera atunci insemna ca liber alesese sa ucida un om care zacea neajutorat pe strada. Era mult mai bine sa creada ca Sufletul Suprem il silise sau il pacalise ca s-o faca. Sau ca ceva din genele sau influenta inaintasilor lui il fortasera sa faca asa ceva. Era mai bine sa creada ca nu avusese de ales, decat sa se chinuie intrebandu-se…”
- See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf


1. DRUMUL CĂTRE MARE : O carte pe care ai așteptat mult timp să o citești

2. RĂSĂRIT DE SOARE : Cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața

3. APUS DE SOARE : O carte pe care ai stat să o citești noaptea

4. PERLA DIN SCOICĂ : O carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o

5. ARSURĂ DE SOARE : O carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută
'
6. VALURILE MĂRII : O carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție

7. CANICULĂ: O carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu

8. BRIZA MĂRII: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanța de vară

9. BRONZ : O carte care a lăsat o amprentă asupra ta

10. VACANȚA DE VARĂ : O carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede


Imi face deosebita placere sa invit urmatorii bloggeri sa preia aceasta Leapsa, (desi ii rog sa citeasca cu atentie si invitatia originala si regulile asociate ei mentionate pe blogul autorului ei, Krisz de la blogul Walking on Letters, mai sus linkat, deoarece pot dori sa intre in joc in mod mai formal postand si ilustratia specifica asociata ei, numita "Tag: Summer in a Bag of Books"/"Eticheta: Vara intr-o sacosa cu carti", nu numai un link catre acel blog): Deby, Razvan Ianculescu, Vraji, Kadia, Radu Thor, CLM, Mugur, Pederanger, Rara Avis, Perfu, Amiralul (plus pe toti din blogrollul lui care doresc sa-l ajute deoarece cred ca el nu va avea timp), Vice-Vicentiu, si pe oricine mai doreste, (care nu trebuie sa se simta neglijat doar pt ca nu l-am mentionat eu aicea).






1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf

1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf
1. Drumul către mare: o carte pe care ai aşteptat de mult să o citeşti - See more at: http://vienela.ro/in-pat-incercand-sa-ma-seduca/#sthash.Q3lTHPjC.dpuf

søndag den 24. august 2014

Leapsa proiectelor neterminate


Ultimul articol al bloggerului Cuvanta intitulat "Iau examene conform ordinelor" mi-a oferit inspiratia pt aceasta Leapsa.

Mentionati minim 10, desi preferabil 20, de proiecte personale de mare anvergura, de nivel de importanta mai mare sau cel mult egala cu o rezolutie de Anul Nou, (adica nu asa chestii simple de gen ca "azi aveam de gand sa prepar o cafea turceasca, insa am gatit in schimb o cafea instant"), de care v-ati apucat si le-ati abandonat, indiferent de motive, (fie indolenta personala, fie schimbari climatice si de mediu, fie din incompetenta, fie ca nu ati mai avut resurse, sau ca v-ati schimbat prioritatile ntre timp, sau ca ati fost descurajat de altii, sau chiar fara nici un motiv sau din motive obscure si/sau combinate).

Imi face deosebita placere sa remarc ca in acest caz pare ca ma pricep si eu sa rezolv aceasta leapsa, (majoritatea celor create de mine fiind prea dificile sau plicticoase ca sa le pot rezolva eu asa de usor sau din prima), si iata raspunsul meu, (proiectele fiind mentionate in ordinea aleatorie in care mi-au trecut prin cap, nu in ordine cronologica, sau de dificultate sau de importanta, sau tip de proiect):

1. invatat lb italiana de unul singur
2. invatat lb chineza in grup organizat
3. ascensiunea ierarhica la gradul de ofiter
4. devenit neurochirurg
5. invatat sa cant la pian
6. devenit economist
7. devenit programator IT
8. devenit american
9. devenit canadian
10. devenit pacific-insular
11. devenit actor de filme de fictiune
12. invatat sa tricotez cu andrele circulare
13. invatat sa creez si sa croiesc si sa asamblez haine adevarate purtabile
14. formarea unei relatii prietenos-amoroase de termen mai lung decat 4 minute cu un neurochirurg
15. formarea unei relatii prietenos-amoroase de durata medie (3-6 luni) cu un aristocrat veritabil, (mai lunga nefiind recomandabila in cazul meu pt ca ar exista sanse mai mari decat media sa aiba consecinte destul de neplacute de gen implicarea in crime pasionale, mers la puscarie, ori el, ori eu, chiar si daca nu e genul meu sa ma angajez in activitati ilegale, etc)
16. dezvoltat relatii diplomatice, turistice, comerciale, de schimburi culturale, etc, pe termen lung cu Rep Filipinelor
17. afilierea oficiala cu o biserica organizata anume, (asta fiind un proiect pe care tot il incep asa din cand in cand de cand am 16 ani, si pe urma abandonez cand vad ce mult e de studiat si ce complicat este de ales, plus si dupa aia, de participat cat de cat minim acceptabil in cadrul comunitatii respective, insa nu am declarat insa proiectul total abandonat, si e posibil sa il mai reiau la un moment dat, probabil, ca majoritatea lumii, cand voi fi mai aproape de a capata statutul de pensionar)
18. devenit student part-time in afiliere cu o institutie de invatamant superior totusi reputabila cu scopul de a capata o diploma reala serioasa si acreditata de Master in vreo disciplina, plus dupa aia si de PhD, (zau, adevarul e ca, la fel ca si cu religia, efectiv habar nu am in ce sa devin Master, ca pur si simplu habar nu am ce domeniu sa aleg, plus dupa aia la ce naiba as putea folosi aceasta diploma de Master, mai ales ca nu am de gand sa ma apuc de activitati de educatie si cercetare, plus mi-e teama ca ar fi o activitate doar asa pt relaxare, ca si cum as sta sa joc jocuri pe calculator sau sa rezolv cuvinte incrucisate sau puzzle, plus sa mai coste si bani ca sa ma distrez...zau, mi se pare total aiurea sa incerc sa obtin finantare pt a ma distra eu personal, mai bine incerc sa obtin finantare pt o calatorie turistica si de shopping in Japonia...desi e mai greu sa conving pe cineva sa-mi dea bani pt Japonia decat sa-mi dea bani pt un Master...insa acum cu ocazia acestei lepse mi-a trecut prin minte sa vad daca nu pot efectua un Master in afiliere cu o universitate japoneza, si asa sa impac si capra si varza, desi mai intai ar trebui sa incep sa demonstrez ca mie imi plac activitatile educative, astfel incat sa fiu credibil cand cer banii pt un Masterat in Japonia...zau, mai bine dezvoltam relatiile diplomatice cu Rep Filipinelor, asa ca portughezii in trecut, si cu acea ocazie ma apropiam si de Japonia...se vede ca eu chiar ca nu ma pricep sa invat de la Istorie...mai bine fac un Master in Istorie mai intai, plus pe banii mei !)
19. obtinerea unui permis de yachtmaster de noapte pe ocean
20. invatarea saritului serios de pe o trambulina intr-un bazin de la o inaltime mai mare de 5 metri plus in diverse pozitii sportive mai estetice decat vertical si cu picioarele in jos
21. invatarea unor diverse dansuri recreative de salon la nivel amatori
22. invatarea prepararii unor mancaruri cu diverse sosuri
23. invatarea prepararii unor diverse cocktailuri
24. obtinerea unui calificari pedagogice
25. obtinerea unui certificat de calificare ca translator si interpret autorizat de Min Justitiei plus de Min Educatiei, Min Culturii, sau de alte organizatii oficiale importante de acreditare
26. infiintat o NGO, sau macar obtinut un job pt o NGO
27. infiintat o corporatie
28. infiintat o firma de tip SRL sau macar PFA
29. invatat sa utilizez un aparat fotografic la un nivel mai avansat decat sa apas pe un buton la intamplare
30. invatat lb islandeza...desi poate totusi ma voi reapuca, insa abia dupa ce termin cu lb germana si cu perfectionarea in lb suedeza, insa nu sunt sigur daca sa incep totusi mai bine mai intai cu lb finlandeza si sa dau gata si lb olandeza dupa lb germana inainte de lb islandeza sau sa trec la islandeza imediat dupa lb suedeza si sa aman lb finlandeza si lb olandeza pt decada anilor (mei) 40
32. invatat sa brodez la gherghef
33. invatat sa pictez in acuarele
34. invatat arta machiajului de scena

 ...mai sunt, dar mai am si alte chestii de facut decat sa stau sa descriu de cate proiecte cu adevarat interesante si posibil chiar si utile m-am apucat si m-am lasat eu de-a lungul vremii, asa ca sper ca macar m-am achitat onorabil de cerintele acestei lepse.

mandag den 18. august 2014

Despre luna august


Stiati ca...

1. nici o alta luna a anului nu incepe niciodata in aceeasi zi a saptamanii ca luna August, cu exceptia lunii Februarie din anii bisecti ?

2. luna August se termna in aceeasi zi a saptamanii ca luna Noiembrie (a aceluiasi an) ?

3. luna August fusese la un moment dat luna a 6-a, numita chiar si Sextilis la acea vreme, cand era in vigoare calendarul Roman cu 10 luni in care prima a anului era luna Martie, introdus la vremea cand Romulus a fondat oficial orasul Roma, (dupa ce a decedat fratele lui, Remus), in anul 753 Inainte de Christos, si a devenit luna a 8-a abia in anul 713 Inainte de Christos, la vremea reformei calendaristice a regelui Numa Pompilius, cel de-al 2lea rege legendar al Romei, de origine Sabina, care, considerand numerele impare ca fiind norocoase, a luat cate o zi din cele 6 luni care aveau 30 de zile, (Aprilie, Iunie, August, Septembrie, Noiembrie si Decembrie), si le-a adaugat la inca 51 de zile care ramasesera nealocate in primul calendar, (cele plicticoase de la sfarsitul lui Decembrie pana cand sa inceapa noul an in Martie), si adaugat lunile Ianuarie, oferindu-i acesteia 29 de zile, si Februarie, lasand aceasta luna sa fie singura mai nenorocoasa cu un nr par de zile, 28, insa alocand-o in mod just unor activitati de purificare ? Abia dupa ce a introdus Iuliu Cezar calendarul Iulian in anul 45 ICh s-a decis in sfarsit sa se adauge 2 zile lunii August, ea lungindu-se astfel la 31 de zile, aceeasi durata pe care o are si astazi, cf calendarului contemporan Gregorian mai larg raspandit in lume. Iar numele de August l-a capatat abia in anul 8 ICh, sub domnia primului Imparat al Imperiului Roman Antic, Augustus, cand Senatul a decis ca totusi acest leader care reusise sa invinga pana si Egiptul merita sa aiba o luna din calendar numita dupa el...zau, chiar a fost si pe merit, nu o simpla linguseala, plus probabil devenise totusi ridicol ca de atatea sute de ani lunii a 8a sa i se spuna Sextilis.

(In paranteza doresc sa mentionez off topic ca am fost de-a dreptul frapat de asemanarea izbitoare dintre manevrele de ascensiune la putere ale regelui Numa Pompilius, asa cum par sa fi fost ele descrise de catre istoricul, biograful si eseistul Plutarh, cf wikipedia, si cele care au insotit ascensiunea profesionala a sefului Atanasoaie, asa cum au fost ele descrise de bloggerul Decenu. Zau, abia acuma imi dau seama ce important e sa stii despre clasici daca doresti sa razbati corporatist.)





Leapsa cadourilor personalizate


Un articol intitulat "Cadoul" scris de bloggerul Amiralul mi-a dat ideea acestei lepse:

Ce cadou personalizat ati darui fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs., cu ocazia zilei lui/ei de nastere sau onomastice, (daca ele au fost mentionate de acesta), sau cu ocazia unei sarbatori oarecare in legatura cu care este comun a se oferi cadouri prietenilor, rudelor, insa si unor cunoscuti sau chiar colegi (pe care poate nu ii cunoasteti chiar asa de intim insa fata de care considerati ca aveti simpatie si/sau o apropiere de perspectiva/stil/idei/interese comune sau chiar obligatii oneste personale sau profesionale) ?

P.S. In caz ca veti citi articolul linkat respectiv plus comentariile de sub el, doresc sa anunt cu bucurie ca bloggerul Amiralul si-a dat seama ce gresise in legatura cu cadourile de tip pafum la care se gandise initial, si a scris un articol ulterior intitulat "Simturi dezvoltate" ca sa clarifice acest lucru.

Varianta de Leapsa pt cei carora le plac activitatile de gen Miercurile fara Parfum, sau cum naiba le zice, Joile Parfumate, adica pt cei care sunt interesati in mod special de parfumuri:

Ce parfum (sau apa de toaleta, apa de colonie, etc) ati oferi fiecarui blogger din lista celor din blogroll-ul blogului dvs. ?

P.P.S. Daca sunteti un blogger caruia i-ar face placere sa isi demonstreze marinimia sau generozitatea, (marinimia fiind, cf dl Alain de Botton, in cartea O saptamana la aeroport, o trasatura caracteristica pt o persoana de tip leader care detine putere), este voie sa rezolvati si Leapsa principala si Varianta ei.

Doresc sa invit la aceasta leapsa pe bloggerii Radu Thor, Pandhoraa, Vienela, Vraji, Javra, plus pe cine mai vrea.

mandag den 11. august 2014

Baba cu rom- partea 2


Si voievodul Stanislaw avea o fata. De fapt avusese 2, insa cea mare, despre care se povesteste ca fusese si preferata voievodului plus primise si o educatie aleasa, tocmai decedase de pneumonie, plus, se zvoneste, chiar si din posibila incompetenta a medicilor particulari din acea regiune care propusesera atatea sangerari pt a-i scade febra incat poate ca ii preciptasera un stop cardiac prin exsanguinare, desi totusi, ca posibila circumstanta atenuanta, nu erau specialisti in plamani si terapie intensiva, ci mai degraba in dermatologie, oftalmologie, chirurgie cosmetica si alte specialitati care se preteaza si astazi mai mult unor clinici si spitale particulare de lux, ca acela vechi de 6 secole deja la acea vreme unde fusese tratata fiica voievodului, reprezentat de manastirea Grafinthal (azi restaurant), fondata initial pe locul unde un sarman pacient orb plus o domnita medievala suferinda de conjunctivita alergica sau mai probabil gonococica numita la vremea ei "ochi lacrimosi" fusesera vindecati prn aplicarea de "sangele" continator de acid quercitanic cu proprietati antiinflamatorii complexe scurs din imaginea unei icoane dintr-o scorbura de stejar asupra careia se trasese cu sageti. Asa ca ramasesese doar una, cu 2 ani mai mica decat sora cea mare decedata.

Desi unul din bodyguarzii ei se indragostise de ea, si chiar dorise chiar sa ceara aprobare pt a fi avansat de la rangul de marchiz la rangul de duce numai de dragul ei, pt a avea o sansa de a fi considerat un posibil candidat potrivit pt o casatorie cu ea, totusi acel titlu de duce nu i-a fost aprobat pe moment, plus, dupa aceea, deoarece o alta posibila casatorie a acelei printese cu un duce veritabil a fost si ea amanata, (chiar si daca amanta ducelui fusese de acord initial cu acea casatorie), pana la urma fiica de voievod a trebuit sa se casatoreasca cu regele Frantei, Ludovic al 15lea, desi acesta era cu 7 ani mai mic decat ea, avand numai 15 ani la vremea casatoriei. (A fost o casatorie ff reusita de-a lungul ei in ciuda diferentei de varsta.)

Insa inainte de aceasta casatorie, intr-o zi voievodul Stanislaw venise acasa flamand de la o vanatoare sau de la o plimbare, si a dorit sa manance niste cozonac, (cozonacul fiind probabil felul de paine mai comun consumat de aristocratia europeeana inainte de Revolutia Franceza, cf atator zvonuri chiar din partea poporului), numai ca era asa de uscat incat nu i-a placut si i-a venit ideea sa toarne niste vin de Tokay peste el. Si asa parca a fost mai bun. In cadrul personalului angajat de Stanislaw exista un ucenic de bucatar in specializare pe domeniul patiserie numit Nicolas Stohrer, care desigur ca s-a gandit ca o bucata de cozonac uscat inmuiat in vin ungaro-slovac manufacturat din struguri mucegaiti nu pare a fi un fel de mancare deosebit de rafinat, si a propus o noua reteta, mai interesanta si precis mai gustoasa, si anume un cozonacel special ceva mai proaspat, inmuiat intr-un sirop catifelat si cremos alcatuit din 5/6 vin de Malaga (din struguri de soi Pedro Ximenez si Muscat), si 1/6 lichior de vetrice, (alcatuit artizanal din 10 g frunze de vetrice, 1 g roinita, 1 g anason, 1 g menta, si 1 g angelica, macerate 48 de ore in 1 l alcool de 90 de grade, care se amesteca dupa aceea, dand desigur ierburile la o parte, cu un sirop facut in prealabil din 1/2 l apa calduta si 700 g zahar cubic fierte impreuna 15 minute si apoi racite), niste sofran, plus stafide si boabe de struguri proaspeti, plus niste crema de vanilie de patiserie. Aceasta prajitura a devenit in curand desertul preferat al familiei lui Stanislaw, si ucenicul de patisere a devenit si el un angajat apreciat. Cand fiica voievodului a plecat de acasa pt a deveni sotia regelui Frantei, l-a luat in suita sa pe acest patisier, iar dansul a avut astfel oportunitatea de a-si deschide ceva mai tarziu o patiserie particulara la Paris, unde desigur ca a prezentat pt publicul larg si cozonacelul insiropat pe care urmasii lui au avut si ei oportunitatea de a-l dezvolta in mai multe variante, (cozonacul ramanand, se pare, un deziderat de vis romantic al poporului francez de-a lungul veacurilor, probabil de cand isi dadusera seama, dezamagiti ca totusi o gaina in fiecare oala in fiecare duminica pt fiecare, asa cum fusese ea promisa de bunul rege Henri IV la inc sec 17, era totusi un deziderat politic de-a dreptul utopic, desi acest lucru nu l-a impiedicat pe unul din consultantii de campanie ai candidatului prezidential american Herbert C Hoover sa promita si dansul acelasi lucru intr-o reclama cca 325 de ani mai tarziu), inclusiv cateva variante mai ieftine insiropate cu rom si garnisite cu frisca si cu fructe de padure, ca doar nu putea oricine sa-si permita varianta cu vin de Malaga, sofran si crema de vanilie si dupa Revolutia Franceza, insa poporul mai larg a apucat sa guste si el totusi cozonac insiropat.

fredag den 4. juli 2014

Baba cu rom (o poveste in stil romantic-socialist despre stramoasa savarinei)- partea 1


Am promis bloggerului Adelina Iliescu sa scriu o poveste despre cateva persoane asociate cu istoria prajiturii numite savarina.

A fost odata un fiu de voievod adevarat pe care il chema Stanislaw. S-a intamplat ca el sa se nasca in 1677 tocmai in Lwow/Lemberg, acel oras odata, mai de mult, croat, care avea sa fie ulterior, mult mai tarziu, numit chiar "micul Paris al estului", probabil in urma unui bombardament massmediatic ucrainean care aspira sa invadeze cartierul Montmartre pt a-i detrona de acolo pe promoterii publicisti cazaci care bombardasera centrul capitalei franceze cu literatura rusa inca de la 1814, an in care acei cazaci infiintasera tot acolo si primul restaurant de fast-food din lume numit, desigur pe ruseste, bistro...(desi francezii neaga acest fel de presupozitii pe care le considera probabil jignitoare, si prefera sa creada ca bistro vine de la "bistrouille", care inseamna cafea amestecata cu tuica, si este drept ca aceasta parca si rimeaza ceva mai bine cu "grenouille", puiul de balta fiind ceva considerat oarecum tipic cultural frantuzesc, plus francezilor spunandu-li-se uneori si brotaci).

La vremea lui Stanislaw exista un rege suedez, (cu parul cam roscat si un pic de chelie frontala, un fel de Om Rosu plus Om Span despre care ni se spune sa ne ferim chiar pana si in povestea despre Harap Alb), deosebit de parsiv interesat de a exploata resursele naturale ale tinuturilor europeene de est, plus de a fi el piua 1 la stabilit pretul de vanzare mondiala al acestor resurse utile plus a juca un rol global deosebit de important in comertul cu obiecte utile manufacturate din acest fel de resurse, din care putem aminti atat armament dar si oale de gatit, de fapt probabil si mobilier, (ceea ce a si reusit peste ani un fost probabil admirator de-al lui infiintand corporatia Ikea). Acest Carol al XII-lea al Suediei mereu manevra sa se afle in conflict pana si cu Imperiul Rusiei, plus chiar sa ajute in secret si pe Imperialistii Otomani, plus sa-si puna oamenii lui la putere prin tarile astea in curs de dezvoltare din fostul bloc de est, ca sa fie sigur ca primea contracte preferentiale, zau, era o situatie aproape la fel de corupta politic ca si in zilele noastre. Pana la urma l-au batut de l-au zvantat si rusii, l-au luat prizonier si turcii, desi initial el doar dorise sa ceara azil politic de la ei, (de fapt tocmai in rep Moldova, la Tighina, orasul natal al prees Emil Constantinescu), plus la sfarsit, dupa ce reusise sa scape de turci, (de fapt initial de micii producatori si comercianti basarabeni locali care il luasera la goana si-l pasasera turcilor administrativ ierarhic superiori pt ca nu-si platea facturile pt cate lucruri cumparase el pe credit de la toata lumea timp de 4 ani cat a stat la ei la Tighina, iar turcii ulterior l-au suportat numai un an la Edirne si efectiv l-au gratiat numai ca sa nu aduca si bugetul Imperiului Otoman in stare falimentara), si a ajuns si el inapoi acasa, l-au impuscat niste vecini norvegieni. Insa inainte de aceste evenimente finale mai triste, Stanislaw, care nu citise sau nu intelesese probabil povestea despre Harap Alb, (deoarece, cf Enciclopedia Diderot-Alembert, plus alte surse reputabile, fusese un copil cam maladiv, plus desi se descurcase binisor la scoala la matematica si stiinte si stia si lb latina si germana, chiar si italiana, totusi nu luase note prea mari la lb si literatura franceza, scapandu-i astfel doza de realism prezentata in maniera franceza jucausa a temelor vechi grecesti si nordice ale basmului respectiv, in afara de faptul incontestabil ca desigur acel basm original modern precursor al curentului literar de fuziune culturala unitar europeeana inca nu fusese scris la vremea lui), s-a lasat tentat de acest Carol al XII-lea sa devina regele Poloniei in locul predecesorului Augustus II cel Puternic temporar detronat. Dupa care desigur ca, odata cu trista decadere a lui Carol al XII-lea, a reinceput sa fie amenintat de Augustus II cel Puternic, (care era in stare sa rupa si potcoave asa numai cu mana plus castigase si un concurs sportiv international de aruncat vulpi cu prastia de la Dresda, in care, cf Howard L Blackmore, in "Arme de vanatoare: din vremuri medievale pana in sec 20", pag 23, ed Courier Dover, 2000, numai el reusise sa arunce in aer la peste 7,5 metri "647 de vulpi, 533 de iepuri, 34 de bursuci, si 21 de pisici salbatice" tragand de prastie doar cu un deget), si a fost nevoit sa ia calea exilului departe tocmai la Wissembourg, (o localitate din regiunea Alsacia care deja trecuse de mult de perioada ei de maxim apogeu economic si cultural infloritor din secolul 13, cf wikipedia), sub protectia franceza a regentului d'Orleans, care si asa precis nu gasise pana atunci cui naiba sa vanda sau macar sa inchirieze un palat destul de inestetic de acolo, numit initial Palatul Jaeger, si mai apoi Palatul Stanislas, (un palat care si acum, in zilele noastre, inca e de vanzare...zau, efectiv nu pare a dori mai nimeni sa il cumpere, mai ales ca necesita si acuma, la fel ca probabil si atuncea, restaurari destul de costisitoare, plus a servit si ca spital, si ca azil de batrani, zau, o fi plin de germeni si spori, si de cine stie ce reziduuri si chimicale, poate chiar si fantome, cine stie).


(...va urma...)










Happy Birthday, America !