Colonialistul vs femeia amiral- partea 2

Chiar in ziua in care dl Cornelis de Houtman implinea frumoasa si rotunda varsta de 30 de ani, adica in 2 aprilie 1595, (primavara in care, la cca 1650 de km departare, poetul Torquato Tasso, in varsta de 51 de ani, tocmai se refugiase cu o zi inainte in manastirea Sant' Onofrio din Roma, cu presimtirea unui posibil deces iminent, care chiar urma sa il doboare peste numai 3 saptamani, inainte ca sa poata primi coroana de poet laureat), 4 corabii pe nume Amsterdam, Hollandia, Mauritius, si Duyfken au plecat din portul Amsterdam.

A fost o calatorie dificila, echipajele incepand sa fie afectate de scorbut (din cauza lipsei de provizii adecvate de alimente cu vitamina C) dupa numai cateva saptamani, multi marinari chiar incepand sa decedeze si fiind inmormantati, cf diverse rapoarte, la prima escala dintr-o mica insula apartinand Madagascarului, intr-un loc numit Cimitirul Olandez, unde si azi diversi profesori universitari cauta ramasitele lor, (Madagascarul fiind un loc deosebit de popular pt diversi academici de cand si cu seria filmelor de mare succes). Dupa un an de zile, in timpul caruia s-au iscat si conflicte intre diverse grupe ale echipajului, in sfarsit corabiile au ajuns intr-un port din partea cea mai vestica a unei insule indoneziene deosebit de larg recunoscuta din diverse reclame, avand un nume potrivit pt diverse branduri, Java.

Cornelis de Houtman a fost invitat la sultanul local al provinciei port javaneze numita Banten, (Maulana Muhammad), si acesta a semnat chiar pe loc cu mare bucurie un acord de prietenie si comert cu printul Maurice de Orange-Nassau al Olandei, Maulana Muhammad fiind la acea vreme chiar destul de tanar, probabil si destul de impulsiv, avand numai 25 de ani. Oricum nu strica sa ai mai multi importatori straini care sa se bata pe produsele regiunii tale si pana atunci nu erau acolo decat niste portughezi, care ii mai si izgoneau pe altii care ar fi dorit sa se apropie, mai ales daca veneau dinspre nord prin stramtoarea Malacca dinspre Malaezia, Singapore, RP Chineza, si alte tari deosebit de dinamic economice gen Tigru Asiatic. (Din pacate Maulana Muhammad fiind probabil chiar exagerat de impulsiv, a decedat prematur intr-o batalie chiar in decursul acelui an 1596, desi probabil dupa ce a semnat acordul cu olandezii, desi desigur nu s-a luat la bataie cu cineva din cauza acelui acord, ci din cauza altor rivalitati locale in care olandezii nci nu avusesera timp sa se implice). De Houtman primise oricum inteligenta anterioara in legatura cu diverse manevre de abord diplomatic si de navigare (de la istoricul cultural comercial si turistic expert pe Asia indepartata Jan Huyghen van Linschoten), si se apropiase de Java dinspre sud-vest, prin stramtoarea Sunda care despartea insule indoneziene propriu-zise, Java si Sumatra, asa ca si cum ar veni frumos si agale pe valea Oltului intre Transilvania si Muntenia, platind frumos bacsis sau facand politicos cu mana la vamesii locali indonezieni, asa ca un om mai de-al locului, nu ca un invadator drept navala peste frontiera creata de austro-ungarii habsburgici portughezi ca sa-i mai enerveze si pe aia, (mai ales ca Mihai Viteazul, care ar fi putut salva situatia in caz ca de Houten ar fi intrat in belea, era ocupat in clipa aceea la zeci de mii de kilometri de Java, la sud de Dunare, ca sa isi ajute prietenii si aliatii momentani bulgari).


(...va urma...)

Colonialistul vs femeia amiral- partea 1

Wikipedia mi se pare o sursa minunata de scenarii de filme si de romane de aventuri istorice. Zau, daca parcurgi si numai cateva linkuri dedicate unor diversi aniversati listati pt fiecare zi in curs, informatiile despre aventurile lor sunt atat de larg detaliate plus linkate de diverse alte aventuri ale altora, incat la un moment dat ti se creeaza impresia ca mai oricine ar avea destula rabdare si timp in zilele noastre, eventual asa un pensionar, ar reusi, daca ar dori, chiar sa devina un romancier de talia dlui Vintila Corbul sau, cu putin talent, chiar si a dlui Henryk Sienkiewicz. De dnii M Sadoveanu sau Ken Follett nici nu mai zic cat de usor ar fi de emulat, dansii scriind cf unor standarde destul de clare prezentate in mass-media de larga circulatie de lb franceza inca din secolul 19.

Eu nu am rabdare. Nici motivatia de a deveni inca pensionar, ca daca as fi cu adevarat motivat as incerca sa gasesc si timp si rabdare mai intai pt a deveni pensionar, si mai apoi un scriitor de renume. Insa mie mi-a esuat chiar si rezolutia anului 2014, aceea de a scrie o simpla poveste de istorie romantata, despre un marinar brailean de la vremea lui Stefan cel Mare ajuns impreuna cu niste colegi portughezi si italieni in Peru, unde a reusit sa contribuie la imbogatirea vocabularului de business global. Ma rog, acea povestire, daca m-as fi apucat de ea, ar fi cerut totusi un efort destul de mare de creatie deosebit de originala, deoarece originea inspiratiei ei nu a fost wikipedia, ci niste reflectii personale in urma citirii unui articol de pe blogul vechi al lui Raul Ghiran, articol care mie mi-a ridicat multe nedumeriri, inclusiv intrebari istorice despre vocabular, plus continea niste speculatii personale fara nici o baza cat de cat macar minim riguroasa lingvistica sau istorica despre originea etimologica a cuvantului guano, deci pt o asemenea poveste chiar ca nu stiu daca as fi avut indeajuns talent creativ chiar si daca as fi fost un pensionar rabdator cu mult timp la dispozitie. Insa, oricum, chiar si fara sa vreau, de cate ori dau click pe wikipedia, remarc aproape la tot pasul povesti de aventuri istorice interesante destul de probabil realiste si astfel, probabil, mult mai usor de prezentat ca literatura de fictiune istorica.

Azi fiind 2 aprilie, am observat ca se implinesc 450 de ani de la nasterea dlui Cornelis de Houtman, recunoscut ca deschizator de drumuri in cadrul colonialismului olandez in Asia indepartata, in ciuda faptului ca nici temperamentul lui mai degraba impulsiv si artagos, de gen aparent Jeremy Clarkson, nici norocul nu par a-l fi recomandat in mod deosebit pt o asemenea functie, mai ales una asa de serioasa, in acest caz nu in cadrul BBC, ci pt Compania van Verre (adica tot o Companie de Lunga Distanta, la fel ca si BBC-ul, insa cu o functie si mai pronuntata comerciala si de voiaj concret plus cu obiectivul initial de a sparge monopolul portughez asupra liberei circulatii globale a piperului). Exista si azi o companie van Verre, (de fapt mai multe), insa desi cea cu website-ul cel mai simpatic zice ca isi are sediul intr-o cladire care dateaza din sec 18, si e experta in calatorii turistice de lunga distanta, (cealalta pe care am gasit-o fiind de comercializare de decoratii interioare de tip artizanal de stil "etnic sic de la capatul lumii"), totusi nu cred ca e tot aia fondata in sec 16, desi cine stie, ca multe s-au intamplat in acea zona europeeana intre aceste secole, inclusiv cateva epidemii de ciuma plus marile razboaie religioase, in urma carora presupun ca s-au reorganizat multe companii si corporatii, si mai mult ca sigur din ce in ce mai multe din ele au preluat denumirea de Lunga Distanta, deoarece din ce in ce mai multa lume probabil dorea sa calatoreasca cat mai departe posibil de UE si atuncea ca si acuma.


(...va urma...)