Back on track...acum inevitabil trebuie sa ating si topicul dezvoltarii identitatii orientarii sexuale, parte a dezvoltarii identitatii de sine.
In cazul meu, cred ca aia din jur si-au dat seama primii ca sunt oarecum "mai altfel". Eu personal am evitat introspectia cat am putut de mult, deoarece pe de o parte m-am simtit de-a lungul vietii mele, cu rare mici exceptii punctuale, in general, satisfacut de mine insumi, iar pe de alta probabil ca presimteam ca nu-mi va face prea multa placere, si, nu in ultimul rand, este posibil ca metoda introspectiei in sine sa fie o activitate total inutila si pe care nu te poti baza, deoarece, cf. wikipedia, anumite chestii sunt probabil inaccesibile oricum si mai exista si risc de confabulatii.
Eu am sa incerc sa evit acest risc gandindu-ma la persoane reale intalnite de mine, care m-au calauzit cumva pe drumul descoperirii treptate constiente a identitatii orientarii mele sexuale. (Cu orientarea in sine, mie personal imi este evident ca m-am nascut, si ca descoperirea ei nu a fost decat un proces de confirmare repetitiva oferita mie de catre realitatea cea mai concreta si totodata total inevitabila.)
Primii de care m-am indragostit in clasele I-III au fost, din aparenta intamplare, toti de sex masculin, dar nu mi-am facut eu prea multe probleme din cauza asta, deoarece mi-am explicat asta fata de mine insumi prin faptul ca ma simtisem flatat ca ma bagase si pe mine cineva in seama indeajuns de mult incat sa ma intrebe cum ma cheama si sa-mi povesteasca despre entuziasmul lor despre fotbal, (blond cu ochii verzi, slabut, de varsta mea, de aceeasi statura cu mine), despre preferinta lor pentru limba germana decat cea franceza ca prima limba straina de invatat, (brunet cu ochi caprui, oarecum durduliu, tot de varsta mea, o idee mai inalt decat mine, cu o alunita pe unul din obraji), sau sa-mi ofere compasiune, intrebandu-ma cu mila daca ma doare ceva si cerandu-si in mod politicos iertare daca ma loveau cu un bulgare de zapada prea tare drept in ochi, zagariindu-mi corneea, si fiind nevoiti sa ma ia de mana ca sa ma conduca acasa la mama.
Episodul ala din iarna inceputului clasei a III-a cand am fost tinut insa fizic de mana, ca sa fiu ghidat, semi-orb, acasa, de catre agresorul meu, un baiat ceva mai mare, (blond "murdar" cu ochii verzi, vreo 12 ani, evident mai inalt decat mine, nesperat de bland si de politicos fata de mine), a reprezentat probabil o cotitura importanta, deoarece tin si acum minte cum mi-au trecut treptat si durerea si spaima si nevoia de a plange de-a lungul drumului spre casa pe care mi l-am dorit cat mai lung, desi nu eram decat in fata blocului vecin, si dupa aia am primit si compasiunea mamei, care m-a lasat sa ma bag in patul mare din dormitor cu o compresa mare pe ochi, si mi-a interzis sa citesc, oferindu-mi astfel ocazia perfecta de a ma pierde in fantezii recunoscatoare fata de cel care ma ranise si ma salvase in acelasi timp, pe care, din pacate nu l-am revazut niciodata de atunci, si habar nu am nici cum il cheama, dar este evident ca nu il voi uita niciodata, mai ales ca a depus efortul sa isi scoata manusa cand m-a luat de mana.
Dar eu nu asociam relatiile sexuale cu dragostea inca la vremea aia, si in general, si mie, probabil la fel ca si multor clerici lideri de opinie medievali, sexul mi se parea pe atunci un fel de sarcina de serviciu care trebuie indeplinita intre oamenii casatoriti in scop reproductiv, dragostea romantica fiind delegata domeniului de activitate total separat al trubadurilor, care aveau sarcina de a face propaganda cu tonalitate dulce in favoarea cavalerilor cruciati.
Deci, in cazul meu particular, imi dau seama ca la vremea aia, eu am asociat anumite senzatii placute fizice si cerebrale legate de emotiile dragostei si recunostintei cu limba franceza pe care tocmai o achizitionam cu ajutorul d-nei T. si a cartilor din Biblioteca Roz, limbaj pe care, la randul lui, il asociam atat cu dorinta de a ma simti stapan pe o gramatica noua, complexa, si intr-o mare masura inca misterioasa in privinta regulilor ortografice dificile, dar si cu anumite fantezii incipiente despre care mi se parea oarecum inadecvat si totodata nepotrivit sa folosesc limbajul achizitionat tocmai de la mama.
(...va urma...ca a inceput deja sa-mi placa...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar