Acum ca am facut deja un prim re-contact cu limba latina, chiar ca ma simt mai pregatit sufleteste sa ii iau la rand pe Atticus-ii antici listati in wikipedia...care vad ca in acest moment are in prima pagina un articol despre un tiz de-al pseudonimului meu, Rudolph Cartier, ceea ce eu nu pot decat sa interpretez, cum interpretez de altfel mai toate coincidentele, ca un auspiciu de bun augur pentru misiunea mea complicata de maine.
Pot sa spun din prima ca habar nu aveam de nici unul din ei, insa mi-a facut placere sa gasesc un blog de calatorie care pare misto, si care descrie una din fostele proprietati din Butrint ale lui Titus Pomponius Atticus- fost amator de threesome's, partener in acest sens si in triunghiul continandu-i pe Cicero si Marius, dar si in cel politic si de afaceri al triumvirului Crassus- Butrint fiind aflat in zilele noastre pe teritoriul curent al Republicii Albania. Observ, in treacat, ca, datorita faptului ca in Roma antica, la fel ca si acum inca in Regatul Norvegiei, procedura pentru sarcinile surogat nu era inca legala, Atticus a trebuit sa-si calce pe inima si sa se insoare la vreo 54 de ani cu o femeie astfel incat sa-si poata si el indeplini menirea, pe care a evaluat-o, intelept si corect, ca fiind aceeasi cu cea a majoritatii oamenilor de pe Terra, aceea de a contribui la continuitatea speciei Homo Sapiens sapiens pe acesta planeta, incercand sa pastreze in acelasi timp, in mod cat se poate de etic si rational-prudent, si proprietatile de pamant potential hranitor in cadrul familiei sale.
Atticus filozoful a fost un profesor de filozofie arivist care il peria pe Marcus Aurelius barfindu-l in acelasi timp pe Aristotel fara nici cea mai mica umbra de talent, intrebuintand metode neetice si nestiintifice, deci nu mai merita sa mai zic ceva in plus aicea despre el, deoarece mi se pare total neremarcabil.
Arhiepiscopul Atticus al Constantinopolelui mi se pare un personaj interesant, mai ales din cauza opozitiei sale, in primul rand principiale, si abia in al doilea rand politice, fata de Ioan Chrysostom, care mie personal mi se pare o pozitie etica si corecta pentru acel timp. Uite ca din pacate pana la urma Chrysostom a invins acolo pe undeva prin Iliria, si pe urma si in regiunea mai larga, si uite-asa au aparut antisemitii care l-au abandonat pe Mihail Sebastian, si NU IMI PASA daca asta este o generalizare eronata crasa, sau, mai curand, o barfa proiectiva, dar consider ca am si eu dreptul sa am, ba chiar sa-mi si exprim, ca orice om, mai ales cand ma simt stresat, niste prejudecati mai primitive, mai ales ca in ultima vreme ma preocupa subiectul loialitatii, care mi se pare ca poate reprezenta o virtute, daca este, bineinteles, autentica, ceea ce nu se poate intampla decat daca reusesti, (daca acest lucru este macar posibil in mod real-autentic), sa constientizezi in mod rational, NU rationalizator, niste afinitati de nivel de subconstient colectiv impartasit, (daca o exista si ala si nu e doar un vis), si sa le poti evalua in functie de un parametru etic si totodata legitim legal.
Herodes Atticus: un atasat militar consular pe provincia Asia, (cea romana antica in cazul lui), devenit ulterior profesor, cu orientare de efebofil obisnuit, deci nu am nimic deosebit de comentat nici despre asta, deoarece mi se pare destul de clar, mai ales ca, in ceea ce ma priveste pe mine personal, din cauza unuia EXACT ca asta m-am lasat eu de studiat limba chineza, si poate ca a fost mai bine in final pentru mine ca s-a intamplat asa.
Atticus: soldat martir intamplator crestin de tip poster-child politic utilizabil pentru a-l discredita pe Licinius-Basescu. Mie mi se pare evident, nu stiu insa daca si altii or fi de aceeasi parere, si, drept sa spun, nici nu-mi mai pasa, deoarece Romania nu mai face parte din tarile care au status de MFN pentru mine, si este discutabila, din punctul meu personal de vedere, la acelasi nivel la care ar fi, probabil, si Principalitatea Monaco sau Turkmenistan.
====== THE END ===========
Ingen kommentarer:
Send en kommentar