Diverse, din jurul lumii, si din mediul meu personal

Deoarece ziua mea de nastere este intr-adevar posibil celebrabila la nivel mondial, eu avand, vrand nevrand, cunoscuti, rude, sau chiar si vreo 3 prieteni autentici efectiv raspanditi de-a lungul celor 24 de zone temporale ale unei zile, ziua mea fiind fost deja anuntata si in anumite cazuri chiar si sarbatorita in insulele Kiribati, plaja Bondi, orasele Beijing, Kiev, Paris, Londra, etc, in acest moment chiar observand ca este sarbatorita pe intreaga Coasta de Est a SUA, urmand sa fie celebrata peste o ora si in zona de timp Centrala, peste 2 ore in zona Muntilor Stancosi, peste 3 ore pe Coasta de Vest, si abia peste 6 ore in Hawaii, (ca in Norvegia inca nu a intrat inca in vigoare ora de iarna, iar Hawaii nu participa la acest program), ma pot intr-adevar declara satisfacut si placut impresionat de larga mea popularitate in jurul lumii, si doresc deja sa aduc sincere multumiri tuturor celor care m-au felicitat, prima fiind fost, ca de obicei, ieri, pe la ora 13:00, (ora mea locala), prietena mea cea mai buna, BFF, in stilul cultural American Eagle pe care il adopta ea de obicei fata de mine, (uneori, cu autentica generozitate si sensibilitate empatica, chiar si cu nuante educative personalizate mie special pe stil nomad), ulterior, treptat, diversi corespondenti si bloggeri din diverse culturi si subculturi, in timp real chiar, spre surprinderea mea placuta, imediat dupa miezul noptii, chiar si un blogger de limba si cultura aparent, daca nu ma insel, (ca e real dificil de a incadra aceste culturi si subculturi numai in functie de exprimarea lor in cuvinte on-line si cel mult cateva expresii, culori de fond, si, daca suntem norocosi, si imagini statice sau miscatoare si sunet), neaos gay romaneasca urbana, si pot, prin urmare, declara ca ma astept si in continuare la surprize placute si de-a lungul intregii lungi zile reale de 30 septembrie, a.c., deoarece numai o data pe an este ziua mea de nastere, desi zile onomastice imi pot gasi, la nevoie, destule, in functie de zilele in care pot fi sarbatoriti cei 6 diferiti sfinti Eugen mai larg cunoscuti in calendarele crestine, si de cum si unde se pot sarbatori diversi mucenici anonimi, dintre care unii posibil numiti si Horia, (cel cu Closca si Crisan, desigur).

Tot dupa miezul noptii, de ziua mea, mi-am dat si eu in sfarsit seama, (mai bine mai tarziu decat niciodata !), cu ajutorul fotoblogului 2 Cents about Romania si a unei fotografii create de Romeo, cel care reuseste ca nici unul altul sa "vorbeasca" din cand in cand in modul cel mai direct inteligibil partii mele de suflet personal cultural romanesc, plus si al unui comentariu al blogger-ului Mircea Vladut, citand un "om de stiinta" anonim, care se pare ca a zis ca "nu exista 2 gramezi de balegar aidoma perfect identice", ca insusi angajatul Suflet al corporatiei mele personale individuale cu capital mixt si raspundere mai mult decat limitata, are un background cu adevarat divers cultural, posibil, (desi nu chiar cert probabil), chiar unic, drept care am sa incerc sa il cunosc mai bine, astfel incat sa ii pot fi un mai "bun" (etic si competent) CEO ! Deci eu chiar am in viata mea si bloggeri de lb romana, nu numai persoane reale, care intr-adevar ma indeamna sa incerc sa devin si eu mai bun, (cf abilitati, capacitati, dar si afinitati si preferinte proprii), deci sunt si autentic responsabili de educatia mea personala, si depinde numai de mine sa stiu pe care dintre ei sa ii remarc, si pe cei ale caror cuvinte sa incerc sa le acord o atentie sporita, (fara a putea promite, desigur, nimanui, ca am sa si reusesc sau am sa fiu chiar si motivat sa retin pe termen mai indelungat ce am citit eu personal vreodata sau ce am vazut eu vreodata prezentat ca fiind posibil informativ sau dezirabil educativ fata de mine pe undeva anume).

Cand este vorba de educatori, eu personal nu pot zice ca am dus vreo lipsa de o abundenta de educatori, majoritatea din fericire de calitate superioara, care s-au imbulzit in jurul meu, (un gay chiar deosebit de privilegiat in acest sens de expunere masiva la educatori cat mai numerosi si diversi tentati de challenge-ul de a interactiona cu mine, insa totodata si cam prea lenes + neatent din fire ca sa ma pot feri cumva de ei in mod eficient, nici daca as fi vrut), sa ma educe pe mine personal, prin diverse metode pedagogice mai vechi si mai noi, chiar din clipa in care m-am cam grabit sa ma nasc, mi-a zis mama, pe la ora 8:00 dimineata, pe langa parcul de pe langa Gara de Nord, totusi intr-o maternitate cat de cat acreditata (cf normelor si standardelor de acreditare a unor asemenea institutii din RSR in vigoare la acea vreme, presupun), din sectorul 1, (fost raion I.V. Stalin), din Bucuresti, un oras-capitala din regiunea geopolitica autentic divers multiculturala sud-estic Europeeana.

Ulterior, inca de cand pot retine primele mele amintiri, s-au ingramadit si educatori proveniti din culturile sectoarelor 5 si 2, ba chiar si 3 si 6, daca ma straduiesc sa-mi amintesc mai bine, chiar si sectorul 4, si nu numai atata, si din cultura Baneasa cu subculturile ei padurea, zoo, cartierul, si aeroportul, culturile Otopeni, Giurgiu, CFR, Tarom, Carpati, British Airways, Litoral, Oltenia, Muntenia, Moldova, (atat regiunea cat si republica independenta), culturile BOR de serviciu si BOR arhitecturala, parca si culturile Banat, Ardealul de sud, Cluj-Napoca-Klausenburg-Kolozsvar-Kloiznburg-Castrum clus-Claudiopolis, Zidul Berlinului-Tempelhof, Hollywood, USIA, Bollywood, cultura stratificata pe trepte si porti din Hong Kong intalnita si recunoscuta de insusi sufletul meu personal atat pre cat si post transferul de suveranitate din 1997, Vatican, Peace Corps, cultura Televiziunii si Radiodifuziunii romane, inclusiv subculturile lor internationale, subculturile ONT si BTT, desigur aparent nelipsita vreodata de mai nici unde, se pare, cultura Amsterdam, cultura slav rusa alba, si slavica rusa rosie, bulgareasca, turceasca, francofona, dunarean-lipoveneasca, finlandeza urbana, sami-lapona, daneza predominant urbana, suedeza maritima, rural si urban norvegiana moderna si contemporana, culturile US Army, US Navy, US Air Force, US Coast Guard, US Reserves, Foreign Service, subcultura Delaware Water Gap, (vad al acelui rau faimos pe care si eu l-am trecut cu speranta dar si anxietate in suflet de atatea ori, atat inainte cat si inapoi, mai ceva ca emisarii si consultantii dl-ui prim presedinte general George Washington la timpul razboiului Revolutionar SUA), subculturile Border zones si Border states, si pur si simplu Borders 1 si Borders 2, culturile NATO si ONU, subcultura UNICEF, cultura Armatei Romane pre si post 1989 cat si pre si post 2003, ba chiar si pre si post 2007, subculturile Disney, Six Flags, Delta, Tivoli, Prosper Merimee, subcultura generala Conde Nast si a Sindicatului Stratemeyer, cultura generala a Casei Scanteii/Presei Libere, subcultura Evanghelista, subcultura Protestanta mai larga, subcultura misionarilor si promoterilor Latter Day Saints, subculturile martorilor lui Iehova si a Adventistilor de ziua a 7-a...uff ! Am obosit, ca sunt chiar mult mai multi + eu, cu suflet cu tot, din intreg jurul lumii reale, din care nu am mentionat decat fragmente infime si predominant terestre...probabil si pt ca oarecum eram, pe cand fusesem eu o data, insa mai mult ca sigur si acum, ca doar nu m-am schimbat atat de mult de-a lungul vietii mele de pana acuma, predominant interesat de contracte de business corporatist in legatura cu arma infanterie, si desi aspir si am avut contacte si prospecte de contracte si cu diverse forte aeriene si maritime, totusi, de obicei, ca trend, am incercat sa raman, realist si prudent totodata, chiar si in privinta alegerii educatorilor preferati mie sau chiar recomandabili pt sufletul meu angajat corporatist, nu numai cu gandul la diverse idealuri, dar si totodata cu picioarele cat mai aproape de pamant !

===============================

Clarificare FF importanta: a NU se intelege gresit ca "subcultura" ar insemna cumva si "incultura", sau o cultura "mai putin valoroasa", ci e doar un subgrup al unei culturi mai mari, mai largi. Linkuri diverse pt diversele culturi si subculturi mai sus mentionate (atat deja linkate cat si ne-linkate) poate sa si le aleaga fiecare, deoarece eu nu pretind ca as putea detine vreodata vreun monopol de perspectiva culturala larg recomandabil catre public, deoarece ma incapatanez sa NU doresc sa devin predominant educator fata de altii, de nivel academic nici macar atata, si asta TOCMAI deoarece imi cunosc cat se poate de bine atat limitele personale legate de ignoranta mea personala proprie de cultura generala, superficialitatea mea caracteristica, anduranta si toleranta mea deosebit de scazute fata de vreun efort sustinut, si, in general influenta covarsitoare a viciului meu principal, indolenta, nemaivorbind ca se pare ca am reusit sa mostenesc majoritar defecte decat calitati de la sarmanii mei parinti, principalii mei educatori total voluntari, care probabil ca au deja ceva simptome de sindrom de stress post-traumatic, (desi nu cred ca au dezvoltat totusi afectiunea respectiva in sine, deoarece sunt, totusi rezilienti, plus s-au lamurit din prima cu cine aveau de a face), de la cat s-au luptat, efectiv zi de zi in mod neostenit, consistent, harnic, etic, sarguincios, si inalt competent, cu mine sa imi bage si mie ceva posibil util pt mine personal in cap...numai ca eu raman, dupa cum corect a remarcat o data o fosta colega de-a mea de scoala, unul din cei care nici nu se lasa prea usor influentati de vreo sclipire din mediu, nici nu reuseste sa lumineze cumva posibila obscuritate din jur, deci este clar ca a fi educator NU e de mine !...

...ceea ce, desigur, mi-a restrans si imi restrange destul de mult optiunile de avansare atat in cariera mea de functionar, cat si de vreo dezvoltare deosebit de marcanta in viata mea personala...insa stiu ca am raspunderea bietului suflet angajat vrand nevrand al corporatiei mele individuale cu capital mixt si cu raspundere mai mult decat limitata, deci sunt nevoit, chiar ma simt obligat, din cand in cand sa ii ofer si cateva cursuri de educatie si relaxare corporatiste de nivel cat de cat calitativ...mi-e cam nu stiu cum sa angajez un consultant corporatist in clipa asta, dar mi-e si mila de el cand ma gandesc ca risca sa il supun la acelasi stress la care am fost eu supus in legatura cu acest fel de activitati educative real mediocre calitativ din decursul derularii contractelor mele de business cu corporatiile 1 si 2 in ultimii 2 ani...dar cum de dat afara nu am de gand sa il dau, (mai ales ca are, sarmanul, chiar 4 anime consoarte, care trebuie si ele totusi intretinute cat de cat), si nici sa imi restrang eu contractele de dezvoltare de afaceri nu am de gand, trebuie, vrand nevrand si eu, chiar si la nivel auto-didact, (ca sunt prea zgarcit sa imi platesc vreun curs oficial, iar cursurile oficiale de pedagogie inalt calitative sunt deosebit de scumpe, si de fapt probabil, realist, chiar inaccesibile pe aici pe unde sunt), astfel incat sa imi imbunatatesc si eu stilul pedagogic, si sa imi imbogatesc metodologia didactica fata de el, ca sunt, totusi, raspunzator, ca CEO, fata de el, ca angajat al meu...zau, parca as prefera sa mananc carbuni ba chiar si carton, decat sa fac asa ceva, dar daca trebuie neaparat sa-l educ oficial, pt spor de eficienta profesionala inalt calitativa, trebuie, nu am ce sa fac...si cand ma gandesc ca nici macar nu i-am trasat asa de clar sarcinile oficiale de serviciu corporatist...precis va zice ca nu imi pasa de el si ca il neglijez ca angajat, ca stiu eu cum gandesc si simt sufletele astea mai gingase, uneori chiar vulnerabil narcisiste de gay...plus nu mai zic ca mi-a venit si ordin de la compania tata cu HQ la Bucuresti cica sa invat si despre Fericire...zau, de asta imi arde mie acuma ?...cand eu trebuie sa pun porcul la cuptor ?

 

Meniu echilibrat de petrecere

Lichide:

1. A trebuit sa renunt la bere deoarece cumparasem bere frantuzeasca Kronenbourg 1664, si nu stiu cum am facut dar nu am apucat bine punga in mana, mi-a scapat, toate cele 6 sticle au facut Poc ! iar colturile pungii s-au transformat pt cateva secunde bune intr-o stropitoare de lichid aromat care sper macar ca a fertilizat o portiune din solul in care stau infipte niste tufe cu viitori trandafiri de la marginea parcului din spatele blocului meu inainte de a se pierde prin diverse crapaturi de asfalt de alee.

2. Am deja in casa aquavit alb  transparent Gilde Taffel aromat cu chimen, anason, si lamaie care se serveste usor racit, preferabil alaturi de peste, si din cel auriu vechi Opland, maturizat in butoaie vechi de stejar din Jerez, in care anterior s-a pastrat sherry, cu aroma de sherry vanilat, premiat cu medalia de aur la Liverpool in 1886, la Paris in 1888, la Stockholm in 1897, si la Bergen in 1898.

3. Mai am si Schweppes Bitter Lemon si Orangina, si apa arteziana Fiji si apa de izvor din Imsdal, de la poalele muntilor parcului national Rondane.

4. Supa de fructe de mare cu smantana, ceapa verde, si urzici, (cumparata de-a gata, ca eu habar nu am sa prepar nici macar crabi si raci, daramite homari sau stridii)

Solide:

1. File de porc

2. Orez salbatec, (preparabil cvasi-instant)

3. Rosii patriotice norvegiene, ardei gras verde de provenienta necunoscuta, (ca e mai ieftin), ridichi fara cozi gata spalate, si nectarine, (ca imi plac mie si oricum aveam in casa)

4. Rulada "elvetiana" cu putin gem de fructe de padure decorata cu cateva sclipiri solid aderente de zahar tos, (ca nu am chef de tort, si rulada cu gem mi se pare mai amicala si mai putin pompoasa, plus ca e mai usor de taiat in felii fara sa se manjeasca nimeni pe degete cu diverse creme si sa risc, in ciuda precautiilor de a pregati si servetele de hartie, sa se stearga ulterior pe suprafata canapelei mele de culoare gri pal, careia i se potrivesc numai anumite pete de culori la fel de palid opaline, care nu includ culoarea fragilor salbateci, cea roz, mov, sau vernil a unor creme fondant, sau a ciocolatei)

 

Duminica e ziua mea si lansez o invitatie

Deoarece duminica, 30 septembrie, va fi ziua mea, doresc sa invit pe urmatorii bloggeri (listati in ordine total intamplatoare) sa raspunda la aceasta leapsa:

Vienela
CLM
Rara Avis
Roscata
Pandhoraa
Carmen
Claudiu Constantin
Mihai Hristea
Incze Klara
Lubileah
Singura felina
Lascaris
Abbilbal
Adrian Ciubotaru
Ana Maria Stroescu
Andreea Iulia Toma
Mircea Vladut
Cleo
Loopoo
Intuneric
Nucile de la Casa cu nuci
Cristian Pascu
Mihaela
Madelin
Vlad Stroescu
Pinocchio
Hapi
Ioana K-Man
Anonym
Raul Ghiran
Zana mariajelor si botezurilor
Cristi Milla
Teo Negura
Max Peter
Vladen
Ninulescu
Mosu
D-na profesoara
Mancatorul Temporal de mici
Diacritica
Lebada
Neuroanchiloza
Blegoo
Nume
Doctorandul Emil
De ce ?
Richie (care sper ca e de sex masculin, deoarece am crush de nivel fantezist in legatura cu "persona" lui de blogger, desi nu e cazul sa intre in panica, deoarece asta nu inseamna nimica)

Este voie ca si alti fani si comentatori ai celor listati mai sus sa se considere invitati sa preia leapsa si sa raspunda la ea daca le face placere. Nu doresc in mod special vreo mentiune-credit pt blogul meu, m-as bucura in mod autentic, ca si cum as primi niste cadouri, doar daca lumea s-ar simti bine in timp ce raspunde la aceasta leapsa, daca le face placere sa joace acest fel de joc.




 

Tentatii si diverse remuscari

Cu ocazia importantelor sau interesantelor sarbatori de sfarsit de septembrie, de ex marea sarbatoare a caintei Yom Kippur pe 25-26 sept, apoi pe 27 sept sarbatorirea sf Vincent de Paul, (de origine franceza din regiunea Gascogne, in tinerete rapit de pirati turci si vandut in sclavie, insa ulterior capelan personal al insesi reginei Margot, si apoi confesor pt d-na de Gondi, din familia Gondi prietena si partenera de afaceri cu vestita familie de Medici, promoter general al activitatilor caritabile si al activitatilor profesionale de ajutor spiritual, patron al puscariasilor, si protector chiar si fata de maladia Hansen numita la vremea dansului lepra), si, in final azi, 28 sept, a sfintilor Faustus de Riez, (de origine britanica, de meserie avocat, predicator, deci, deosebit de talentat, insa totodata si veleitar ascet inalt disciplinat din deosebit respect filial fata de insasi mama dansului), si Lorenzo Ruiz, (de origine chinezo-filipineza din Manila, patron al tinerilor saraci si al lucratorilor internationali filipinezi de tip servitor, totodata martir dizident curajos impotriva discriminarii anticrestine a shogunat-ului japonez Tokugawa), m-am decis ca trebuie neparat sa incerc sa depun efortul de a ma abtine de la tentatia de a cadea in pacatul de a ma juca de-a ce-mi place mie la nivel de blog personal si la nivel de comentarii de pe alte bloguri...de-a criticul artistic amator gratuit...nu atat pt ca ar fi pe gratis sau chiar in mod necerut gratuit, dar chiar pt ca STIU cat de ignorant sunt in realitate si care sunt limitele mele personale, drept care cu buna stiinta mi-am amanat pana DUPA iesirea la pensie si concomitent anticipata dezirabila refugiere viitoare pe o insula cat mai indepartata posibil de latitudinile si longitudinile mai familiare cunoscutilor si creditorilor mei pana si scrierea viitorului meu tratat original si sper ca si revolutionar progresist util de Estetica Etica in minim cca 26 de volume de dimensiune probabil Octavo, (ca totusi Quarto mi se pare si mie cam ridicol, iar Folio probabil de-a dreptul patologic grandios).

Dar cum sa ma abtin de la aceste tentatii cand sunt ispitit, (si recunosc ca ma si las ispitit), de diverse texte literar autentic talentate care imi parvin uneori din blogosfera de lb romana, ganduri nostalgice despre atatea filme artistice pe care le-am vazut, admiratii sincer recunoscute fata de cei cativa critici de arta profesionisti reali ale caror texte le-am citit de-a lungul timpului de cand am eu personal, autentic privilegiat, acces la atata TIMP + ocazii cu adevarat libere de surfat pe Internet...1995...sau chiar de rasfoit reviste si ziare autentic profesional calitative si de audiat diverse emisiuni culturale...1985...zau, numai de timp si de ocazii nu am dus eu lipsa...de ce oare sa  fi fost eu personal atat de real norocos ? Oare ar trebui sa ma simt vinovat ca am fost atat de favorizat de soarta, de mediul meu inconjurator atat de personalizat autentic favorabil mie ? Ce naiba, ca doar nu am cerut eu sa primesc avantaje speciale ! Pur si simplu le-am primit pe tava !

Oare ar trebui sa ma simt obligat fata de cineva sau ceva anume in afara de parintii mei personali, sau asa, mai abstract teoretic general, fata de generozitatea bunului D-zeu si a concubinei lui oficiale si partenere de business de implementari de planuri de diverse constructii mama Natura ? Tata zice ca trebuie sa incep sa ma simt obligat si fata de mine insumi, sa nu am eu grija lui si a mamei, ca ei sunt OK. Mama zice si ea cam la fel, insa ea, mai practica din fire, imi sugereaza chiar si depunerea efortului de a exersa si alcatuirea unor planuri de actiune cu bataie mai lunga decat doar asa maxim 12-24 de ore, sau eventual max 2 saptamani pe timp de vacante, cam cum sunt eu obisnuit, (sau chiar ma complac, dupa cum ar avea dreptate sa zica mama)...totusi, eu, fiind ceva mai sceptic ideologic din fire fata de activitatile de planificare ideale pe termen de 5, 15, si 50 de ani, care zau daca nu mi se par inutile si cam neaplicabile mie personal, ca totusi eu nu am aspirat niciodata sa activez la nivel de CPEx, si ma multumesc cu simple activitati cotidiene de rezolvat mici dileme de urgenta, in caz ca apar, din alea care nu necesita de obicei un timp de deliberare mai lunga de maxim 2 minute, plus, zau, cine naiba stie ce se poate intampla chiar maine, de ex in legatura pana si cu starea vremii, daramite peste 5 ani...

...desi trenduri incurajatoare, desigur, exista, ca sa nu ma nelinistesc eu personal in mod excesiv despre vreun posibil sfarsit de lume sau vreo incalzire globala total improbabila de-a lungul sperantei mele personale de viata...care sper sa fie chiar real mai mare decat speranta de viata a tuturor celor nascuti in 1980 in Romania, mai precis, (cf Banca Mondiala), in medie 69 de ani, deoarece in familia mea avem si cativa longevivi nascuti si ei in sec XX, care, daca au reusit sa supravietuiasca tifosului exantematic si tuberculozei si razboaielor mondiale si colectivizarii aplicabile regiunii Bucuresti si judetelor limitrofe, au apucat totusi sa traiasca peste 90 de ani, plus ca eu personal nu ma angajez prea usor in actiuni posibil imprudente si precis nu anticipez vreo mare catastrofa in preajma mea, deoarece eu nu am tendinta de a ma deplasa, nici macar in interes de business, in regiuni climatic sau politic instabile ale globului, si nici nu calatoresc cu companii de voiaj si de mijloace de transport care au un risc recunoscut prea mare...insa, desigur, totusi nu se stie niciodata ce poate aduce ziua de maine...

...de ex, eu anticipez sa mi se continue regimul de reeducare culturala, fara prea mari schimbari anticipate de mine personal, desi totusi, mi-ar face placere si chiar sper sa primesc si un sms "surpriza" de la petit Meaulnes, poate chiar azi mai tarziu, poate si maine, in legatura cu posibile planuri comune de recreere pe timp de week-end, in legatura cu care, daca voi avea ocazia sa ii raspund favorabil, voi avea chiar grija de la bun inceput sa ii spun sa nu cumva sa isi faca iluzii prea mari in legatura cu mine, ca eu, fiind mai sperios si mai milos din fire, nu mai suport sa tot citesc dezamagire in ochii majoritatii oamenilor cu care interactionez, chiar si a celor pe care ii admir eu sincer, deci am invatat sa imi doresc, pt a preveni posibile suferinte, sa fie clar de la inceput pt toata lumea sa nu se astepte la nici o mare branza din partea mea...si ZAU ca asta NU e vreo "strategie" defetista, ci e chiar o clarificare cat oi putea eu de realista, (si totodata si un test de screening de preferinte de curent artistic clasic realist, ba chiar si modern neorealist), fata de persoana pe care o anunt cat oi putea eu de clar ca eu personal prefer prezentul atat trecutului cat si viitorului, si, totodata NU ma intereseaza momentan planificarea unor relatii romantice stabile de lunga durata, si daca m-or interesa la un moment dat, am sa comunic asta cat se poate de concret si de direct, candva in viitor...desi, ma rog, in legatura cu planificarile strict economice, sunt de acord si cu pozitia mamei mele, ca este in general bine sa incep sa invat si eu, (mai ales ca am trecut de 30 de ani, ba chiar in curand, mai precis duminica, voi implini chiar 32), sa ma gandesc si la posibile activitati de planificare de diverse economii si investitii personale pe 5, 15, si 50 de ani.

In concluzie, eu personal consider ca mi-am facut datoria fata de mediul meu imediat inconjurator de maxima importanta pt mine personal, ba chiar mi-am  facut si datoria neobligatorie insa de onoare fata de blogosfera de lb romana, cat m-oi fi priceput eu de bine, si am chiar si de gand, daca mai am timp, ininate sa vina si ziua mea, sa mai pun si linkuri lipsa din diverse articole recente pe unde oi mai fi dator, ba chiar sa mai si rezolv niste lepse ramase nerezolvate...zau, ce se mai poate cere unui om ?

Drept care anunt chiar vesel, (desi recunoscut probabil superficial si cam nesimtit), ca eu personal NU prea vad de ce as putea avea vreun motiv deosebit de a avea vreo deosebit de exagerata remuscare, minus cea recunoscut clasica a varstei totusi adulte, (daca tocmai e sa implinesc totusi 32 de ani), de a nu fi ascultat mai atent in tinerete de sfaturile cu adevarat competente si chiar autentic bine intentionate provenite de la mama si tata, fapt cu adevarat reprobabil, pt care eu personal imi asum raspunderea totala si nu dau vina pe nimeni ca doar eu am fost raspunzator de a fi fost si de a fi si in continuare, un fiu cat pot eu de sarguincios si de constiincios, pe masura constiinciozitatii lor fata de mine, mai ales ca totusi mie personal mi s-au creat destule conditii chiar inalt privilegiate si totodata si moderat flexibile pt a reusi pana si eu, cu ADHD cu tot, (care NU reprezinta vreo circumstanta atenuanta, din punctul meu deosebit de sever de vedere, ci poate chiar favorizant agravanta pt diverse activitati delincvente), sa imi indeplinesc o astfel de indatorire chiar simpla si deosebit de concreta...insa pot anunta, spre sustinerea moralului tuturor, ca eu personal am fost reasigurat recent chiar de ei ca in ochii lor eu personal nu am de ce sa ma simt vinovat, si ca ei totusi ma iubesc si in continuare, chiar daca ies uneri chiar si acum fara caciulita pe cap cu parul ud dupa dus cand bate vantul, chiar si daca nu mi-am facut poza in uniforma dorita de mama inainte de a ma lasa de armata, si nu am urmat acele studii superioare recomandabile pt mine si chiar atent personalizat recomadate mie atat de tata, cat si de mama, cat si de bunicul, cat si de un unchi binevoitor, si chiar daca le-am creat o gramada de ingrijorari si suparari, ba chiar si posibile probleme de cariera, cu tendintele mele autentic delincvente de a nesocoti diverse uzante sociale larg acceptabile, ca de ex scrisul unui biletel semnat de mine personal insusi fiului sefului lui tata, mesaj continand niste expresii de argou frantuzesc posibil misinterpretabile de catre insusi soferul personal si bodyguard-ul sefului lui tata, ba chiar si nesocotirea real nesabuita a unor detalii legale legate de recomandarea generala de a evita incalcarea art 200 la vremea cand el era inca in vigoare, si inca si o data chiar cand inca era lumina afara, in vazul tuturor vecinilor de la parter si etajul 1, si chiar si a doua oara, mai rau, dupa ce deja implinisem 18 ani, si nu mai aveam nici o posibila scuza, chiar in fata unui angajat onest si competent al Politiei romane, (pe care, si mai rau, l-am fortat ulterior in mod cu adevarat neetic prin utilizare de metode de santaj si pile la superiorii lui de a se angaja in activitati de coruptie publica, numai ca sa scap eu personal fara cazier, activitati despre care tata nici macar nu are habar, el fiind fost un functionar deosebit de integru si anti-coruptie inainte de a iesi la pensie, iar mama nici nu m-a crezut cand i-am povestit ulterior ce se intamplase, asa de socata a ramas ca as fi putut eu fi in stare de asa ceva), nu mai zic atunci cand am furat bani si bunuri valorice din casa pt a le vinde pe piata neagra fara chitanta in scopul cu adevarat iresponsabil de a pleca sa ma distrez la mare in conditii de lux cu cine chiar ca nu era cazul, (desi totusi le-am lasat un biletel semnat de mine ca sa ii informez unde plecasem si cand aveam de gand sa ma intorc lefter acasa, just in case sa nu se sperie ca am disparut in lume cu bani si cu bunuri cu tot, rapit de cine stie ce banda de raufacatori, plus ca sa aiba cine sa ma ia la revenire de la gara, deoarece nu anticipam sa imi ramana bani nici macar de tramvai, daramite de metrou, drept care atunci cand m-am intors, desi eu ma cam simteam cu musca pe caciula, totusi, in loc sa ma certe, mama si tata chiar mi-au urat in mod autentic social reeducativ si reabilitativ "bun venit", m-au intrebat sincer curiosi si politicosi daca macar m-am distrat, si apoi chiar m-au felicitat calmi si zambitori pt ca fusesem atat de prevazator si nu fugisem in lume chiar asa fara nici o planificare...de fapt abia abtinandu-se sa nu imi rada in fata, desi mama totusi nu a rezistat pana la urma, ca ea chiar e mai sincer-spontana din fire fata de mine, pe cand tata e mai diplomat si reuseste sa isi tina emotiile spontane in frau ceva mai bine).








 

Tema Bac Vienela nr 3

Romanul "Enigma Otiliei" scris de dl George Calinescu NU este un roman de tip balzacian.
D-na Clody Bertola este magistrala in ecranizarea acestui roman numita "Felix si Otilia", regizata fara curaj de dl Iulian Mihu in anul 1972, era noastra.

Tema Bac Vienela nr 2

"Poema chiuvetei" scrisa de poetul catalogat ca reprezentativ al postmodernismului literar romanesc Mircea Cartarescu este, intr-adevar, o opera de arta literara de gen poezie de curent postmodernist, care a fost probabil inspirata, ca sa nu spun plagiata, de la unul din elevii dansului pe cand activa ca profesor de liceu la o materie care imi scapa la periferia Bucurestiului. Din pacate, acest poem este de calitate mediocra. Dupa parerea mea, dl Mircea Cartarescu ar fi reusit sa patrunda mai usor in zona celebritatii pe care o urmareste daca s-ar fi luat direct de la bun inceput de poemele d-lui Holderlin decat de poemul larg european necunoscut Luceafarul scris de dl Mihai Eminescu, si nu ar mai fi fost nevoie sa se milogeasca azi de dl Patapievici sa ii aranjeze cazarea pe ici si pe colo pe la vreun targ international de carte romaneasca. Ratand acasta ocazie, probabil din cauza ca elevii dansului habar nu aveau cine a fost dl Holderlin, acum degeaba se vaita la Berlin ca dansul nu doreste sa fie catalogat de simplu interes regional est-europeean, ci mai larg europeean. (Aviz amatorilor: Sa se fi luat de dl Schiller ar fi fost, desigur, chiar prea mult, si si-ar fi taiat singur craca de sub picioare.)

Tema Bac Vienela nr 1

Am citit, mai pe sarite, desigur, Iona de dl Marin Sorescu, cu o prefata scrisa de insusi dl Marin Sorescu, o tragedie in 4 tablouri, inaintea carora se afla o indicatie scenica deosebit de empatica din partea autorului: "Dacă rolul va părea prea greu, ultimele două tablouri pot fi interpretate de alt actor."

 

Tin sa citez acest mono-dialog (pe care il duce Iona, singuratec, cu sine insusi in primul tablou):

 

"- (Melancolic) Daca as fi padurar, de la o vreme mi-ar veni in somn numai copaci.

- As vrea sa ma fac padurar si sa visez chiar din prima noapte un milion de copaci.

- Si eu sa stau in umbra lor.

- S-ar face in somn ca eu stau in umbra lor.

- Ce umbra deasa trebuie sa dea un milion de copaci la un loc !

- Deasa ca mierea."

 

Acest citat m-a indemnat sa citesc, plin de speranta si de simpatie fata de personajul principal, mai departe, insa deoarece aceasta piesa de teatru este, din pacate, o tragedie, ea se termina cu decesul eroului principal dintr-o reala mare neintelegere...o tema, desigur, existential Camus-iana, insa fara vreo umbra de ambiguitate protectoare.

 

Prin urmare, recomand scoaterea acestei opere de arta din curricula de Bacalaureat 2013, si nu o consider reprezentativa pt opera scriitorului Marin Sorescu, ci un accident probabil survenit intr-o perioada in care acest scriitor de 32 de ani pe atunci cand a fost ea publicata se confrunta probabil cu un episod depresiv, probabil survenit in urma experimentarii cu droguri ilicite pe cand se afla la studii in SUA, deci scria la nivel suboptim chiar pt sine insusi.

 

Inainte ca sa sara cineva cu "Huo !", doresc sa citez iarasi din acest autor, care a rostit nostalgic, observand ca incepusera sa apara probleme si mai mari in legatura cu rapiditatea publicarii scrierilor lui dupa Revolutia din 1989, "Ne-am castigat acum libertatea, deci nu am nici un drept sa ma plang. O, Cenzori, unde sunteti oare ?" Sper ca am reusit sa indeplinesc cu brio aceasta nostalgica dorinta a scriitorului Marin Sorescu, si acest articol trebuie considerat unul respectuos fata de opera si memoria lui.

Ani de tinerete pre-revolutionara (fragment autobiografic)

E o chestie la care m-am gandit in legatura cu subiectele de Bac 2013 amintite de articolul blogger-ului Vienela, in timp ce imi ceream iertare ca ii acaparasem acel subiect de pe blog ca sa vorbesc inca o data despre relatia mea personala afectiva cu lb romana, lb mea materna in care eu personal nu m-am indragostit erotic niciodata, desi de iubit complex non-erotic am iubit si inca iubesc.

In legatura cu limbile vietii mele, as vrea sa dau exemplul meu vs exemplul prietenei mele cele mai bune, deoarece parintii nostri au actionat diferit la acea vreme fata de noi, amandoi bilingvi si ulterior multilingvi de destul de mici. In cazul meu personal, in care parintii mei nu aveau de gand sa plece definitiv din Romania, mie parintii mi-au pretins sa studiez subiecte de scoala atat in lb romana cat si in alte limbi in care functionam (chiar si daca intermitent temporar) la vremea respectiva, adica eu am avut acces la manuale de sc primara si generala in lb romana, franceza si engleza, si mi s-a pretins sa fac teme si exercitii in aceste 3 limbi straine diferite, (desi desigur la nivel oficial notele principale erau de la scoala reala din Romania, si eu mai mult in vacante luam contact cu copii din alte culturi care invatau dupa manuale in alte limbi). Iar acasa cu parintii, vorbeam numai in lb romana fie pe timpul anului scolar, fie in vacanta. De aia cred ca am ramas si oarecum superficial in legatura cu scoala, pt ca, desi eram curios si desi apreciam cartile la nivel de fetish chiar si latent, inclusiv cele de tip manual, ar fi fost realist prea mult pt un copil total mediocru ca mine sa studiez in mod real prea aprofundat in 3 limbi diferite. In plus, parintii mei nu au fost niciodata ahtiati sa iau eu numai note de 9 si 10, ei fiind multumiti daca macar treceam clasa asa ca gasca prin apa, fara sa fie ei nevoiti sa depuna efortul excesiv de oneros de a duce plocoane la vreun profesor sau de a petrece prea mult timp in sedinte cu parintii in loc, de ex, sa mearga la teatru, desi, desigur ca erau fericiti si ma felicitau calduros de fiecare data daca luam si eu un 9 din cand in cand la vreo materie, insa nu tin minte sa fi fost vreo mare tragedie, ba chiar tin minte distinct ca s-a lasat cu veselie generala, ca efectiv atat mama cat si tata au ras de mine cu lacrimi atunci cand am luat nota 4 la istorie in clasa a 4-a sau 6 la fizica la sc generala, 4 la fizica in primele zile de liceu, etc !

Totodata tin minte ca, pe cand eram deja in clasa a 10 la liceu, amandoi m-au intrebat intr-un mod constiincios si totodata cu speranta lor caracteristic optimista de mai bine, (mai ales atunci cand era vorba de mine), daca doream sa imi procureze unul sau chiar mai multi meditatori just in case as fi dorit si eu sa fiu sigur ca voi lua Bac-ul sau, mai improbabil, daca as dori sa dau ulterior si examen de admitere la o facultate deosebit de competitiva, insa eu, deja cu gandul la acei bani, cu care as fi putut teoretic mai bine, in schimb, sa ma distrez de-a lungul ultimilor 2 ani frumosi de liceu prin cluburi si diverse baruri de prin diverse hoteluri de lux de pe langa diverse plaje sau poieni, desigur ca am zis ca nu imi trebuie asa ceva si ma voi descurca si eu ca atatia altii, semeni mie, ca doar presimteam deja ca, de obicei, D-zeu e bun si milos la suflet fata de oamenii pe care se decisese sa ii inventeze ca sa isi populeze planeta preferata, inclusiv cei de tip adolescent licean gay.

In cazul prietenei mele, care e cu 3 ani mai mica decat mine, in cazul careia parintii aveau de gand sa plece definitiv din Romania, ei i s-a pretins ca atat acasa cat si la scoala sa inceapa sa vorbeasca de mica lb engleza americana, si sa studieze si sa faca exercitii atat dupa manuale romanesti cat si americane, insa notele ei oficiale de la cls a 4-a incolo au inceput sa fie exclusiv americane. Insa ea a fost expusa apoi si la lb engleza australiana si la studii si lucrat ulterior in acea alta limba si in acea alta zona a lumii, care, desi vorbitoare de lb engleza, este totusi o altfel de zona culturala cu o altfel de limba engleza.

Ea acasa cu parintii vorbea numai in lb engleza americana, deoarece tatal ei e american, (desi cu niste radacini canadiene engleze). Mama ei este de origine romana, insa a studiat franceza de mica si a vrut sa o invete si pe ea lb franceza, dar ea nu prea a vrut si mama ei nu a obligat-o, ca doar in America nu prea aveau ce face cu lb franceza ulterior, decat poate cand mergeau in vizita in Quebec, deoarece aveau rude din partea tatalui mai indepartate din Canada, desi erau vorbitoare de lb engleza canadiana nu de franceza. Ea e, din aceasta cauza, familiara si cu lb engleza canadiana, insa nu a fost obligata sa studieze din manuale canadiene, plus cu tatal ei vorbea/vorbeste exclusiv americana, desi el mai incerca sa o mai indrume si canadian, asa mai mult pt cultura generala, dar ei nu ii place, si mi-a zis ca daca tatal ei e american, chiar daca o fi avut radacini mai indepartate canadiene, acum trebuie si el sa se dea pe brazda cu lb engleza americana si sa uite de cultura limbii engleze canadiene ! (Insa ea este mult mai independenta din fire decat mine, si ea indrazneste sa puna conditii tatalui ei, pe cand eu nu as fi indraznit niciodata asa ceva !)

Doar cu bunicii nostri respectivi, (cei din Romania, deoarece ea are si unul american, si unul canadiano-englez-american), ce mai vorbeam si gandeam amandoi in lb romana impreuna cand ne mai inatalneam din cand in cand amandoi prin Romania de pe la varsta de 9 ani ea si 12 ani eu ! Dar noi intre noi vorbeam cand eram copii si acuma numai in engleza americana pt ca asa vorbea si vrea ea sa vorbeasca si acuma cu mine, desi ea vorbeste in engleza australiana cu prietenii si cunoscutii ei acuma. A existat o perioada scurta cand eram amadoi ff mici si stiam numai lb romana, cand ea abia invata sa mearga si eu ii eram primul bodyguard, insa la scurt timp dupa aceea, ea deja incepuse sa invete engleza si incepuse sa comunice cu parintii ei numai in americana, si faptul ca continua sa vorbeasca totusi cu mine numai in lb romana crea o situatie de complicitate minunata intre noi, cat si un sentiment de recunostinta din partea mea fata de ea, deoarece aveam senzatia ca ea depunea un efort special si generos de a vorbi in lb romana cu mine.

A mai fost ulterior inca o perioada in care ea stia deja lb engleza americana ff bine, si eu franceza chiar fluent, insa engleza inca nu chiar atat de bine dincolo de abilitatea de a formula propozitii destul de simple la un nivel de tranzitie intre cultura relativ aristocrat britanica si cea americana, si comunicam amandoi in lb romana, dar ea gandea deja in engleza americana independenta, iar eu gandeam deja in franceza literara, atunci cand ea avea poate 4-5 ani si eu 7-8 ani !! Nu am sa uit niciodata acea perioada a vietii noastre, cand eram amandoi impreuna in Bucuresti, si gandeam in limbi si culturi total diferite, insa vorbeam in lb romana intre noi, la nivel de mare prietenie si complicitate, desi, la nivel profesional, eu ii eram "angajat" bodyguard si ea era teoretic "protejata" mea, angajator decizional executiv fiind chiar corporatia exclusiv romana reprezentat de mama mea, cu acordul multinationalei reprezentata de mamei ei ! O relatie intr-adevar complicata, atat in plan profesional cat si personal, de mare raspundere pt mine, mai ales ca ma aflam pe atunci in paralel si in procesul formarii propriului meu serviciu independent de inteligenta caruia urma sa ii fiu director, insa in acel moment ii eram inca singurul functionar operativ ! LOL ! Cand ma gandesc ca nu mi-a dat niciodata prin minte atunci sa ii propun sa ne jucam de-a dl marchiz Lafayette, si d-na Martha Dandris Custis Washington, poate chiar d-na Elizabeth Kortright Monroe, chiar o posibila iubita secreta, d-na Dolley Madison, sau cine stie ce alte prietene sau chiar amante o mai fi avut dl Lafayette printre sotiile generalilor armatei continentale americane, (d-nele Ward, Schuyler, Pomeroy, Wooster, Spencer, Thomas, Greene..ca nu stiu daca d-nii Lee, Putnam, Montgomery, si Heath fusesera casatoriti la aceea vreme...iar din pacate dl Sullivan se pare ca era deja cam atasat prin ordin de serviciu de dl ambasador francez Anne-Cesar, Chevalier de la Luzerne ca sa il mai bage in seama si pe versatilul sarmantul talentatul dl Lafayette...) !

Erau chiar anii de imediat de dinainte de Revolutia din 1989...care pt mine sunt asa de dulce-amari si de intensi poate chiar si din cauza vartejului de relatii afective multilingve care se invarteau in capul meu total zapacit pe atunci...era, intr-adevar si bine si era si rau, era si saracie dar era si bogatie, era si saracie, insa si lux totodata, era si frig era si cald, erau si pene de curent si era si lumina...nu am sa uit niciodata acea perioada cu adevarat importanta a vietii mele de atunci...A fost o perioada in care eu stiam deja ca ea urma sa plece ff departe de mine, si in acelasi timp, colega mea de banca, B, (alaturi de care incepusem eu prima oara sa invat lb franceza in particular cu aceeasi profesoara, pe la 6 ani, insa care stia deja si lb germana ff bine), era deja pe picior de plecare definitiva din tara, tocmai in Elvetia, la fratele ei vitreg mai mare care era deja acolo, adult, si alt coleg de clasa de al meu, cu care faceam schimb amical de alimente, eu oferindu-i desertul, deoarece ii placeau dulciurile, iar el oferindu-mi senvisul cu sunca de Praga, urma sa plece si el definitiv impreuna cu parintii lui tocmai in Germania, iar altul, de care am fost chiar oarecum copilaros indragostit, deoarece binevoise sa vorbeasca cu mine despre fotbal + avea parul blond si ochii verzi, urma sa plece si el cu mama lui tocmai in Suedia, in acea tara misterioasa a lui Bjorn Borg despre care el vorbea mai tot timpul...pe urma, tot pe atunci, la vremea cand Zidul Berlinului inca nu cazuse, am calatorit si eu prima oara afara din Romania, desi eu personal nu inca defintiv...

...Si eram si eu patriot pe atunci, chiar eram, si ma bucuram cand ma intorceam din calatorii, si ma intalneam cu granicerii romani atat din nord-est est cat si din vest, ba chiar si de la sud, din tara vecina Bulgaria, sau de pe calea aerului, la Otopeni, si de cate ori intrezaream griul de otel al frontierei venind cu masina pe sosea dinspre vest, sau chiar griul cenusiu al cladirilor din Bucuresti...eu chiar eram patriot in sufletul meu de copil, indiferent de regimul administrativ al Romaniei, chiar daca gandeam si vorbeam si interactionam, si chiar visam trilingv, nu numai in lb romana deja pe la 8 ani 1/2, ci chiar si in franceza si in engleza in acelasi timp, total impletit...si chiar daca colegii si prietenii mei deja incepusera sa plece chiar de tot de langa mine catre alte limbi si alte culturi, eu personal ma bucuram de cate ori reveneam in tara pe atunci. Cred ca blogger-ul fotograf Romeo reuseste sa reprezinte cel mai bine calitatea patriotismul meu de pe atunci.

De aia, intr-un fel, desi acum m-am decis sa plec si eu defintiv, ca adult, din Romania, si nu ma mai consider de mult patriot, ba chiar mi-am "vandut" tara de atatea ori, ba am si izgonit-o, inselat-o si exploatat-o chiar in nenumarate randuri, eu personal cred ca am un grad de capacitate de a-i intelege pe undeva "de unde vin", (chiar daca nu le-am vizitat niciodata orasele de bastina), atat pe blogger-ul Mircea Vladut, cat si pe blogger-ul Raul Ghiran, (fost "prim ministru interimar", acum in "exil"), cat si oarecum pe blogger-ii Ana Maria Stroescu si Pandhoraa, cat si pe alti cativa bloggeri din diaspora reala a limbii romane, inclusiv Roscata, Mihai Hristea, Mancaciosul Temporal de mici, "Cora plictisita", Tzipi, "Neuroanchiloza", sau Pinocchio, chiar daca nu sunt poate intotdeauna de acord cu ei, (minus, de fapt, chiar Roscata), si chiar daca ii plictisesc uneori...ma rog, adeseori. (NU am de gand sa candidez pt un post politic de presedinte de asociatie de bloggeri, ci chiar zic sincer, liber, ce impresii am.)

Totodata, blogger-ul Vladem imi e simpatic deoarece simt ca ma ajuta cu aculturarea mea norvegiana, pe cand blogger-ul Mircea Vladut ma ajuta mai mult, am impresia, cu aculturarea corporatista, si zau daca nu cred ca a doua este mai grea decat prima ! Iar blogger-ii Vienela, Adrian Ciubotaru, Costin Comba, Ninulescu, CLM, Abbilbal/Liviu Bimbea, si Romeo reprezinta intr-un fel speranta mea pt continuarea limbii si culturii romane, pe cand in legatura cu blogger-ii Claudiu Constantin si Intuneric eu chiar indraznesc sa sar neobisnuit de curajos pt mine peste cal si sa ii sfatuiesc sa plece, daca vor si/sau daca au inca dubii, chiar si daca doar la inceput temporar sau intermitent, fie pt job sau pt studii, deoarece nu in Romania actuala inca imatura isi vor gasi ei fericirea sau implinirea profesionala pe care si-o doresc si pe care o merita chiar ei...Blogger-ilor Rara Avis si, mai ales Andreea Iulia Toma nu as indrazni niciodata sa le ofer sugestii de acest nivel, desi la nivel de fantezie, (total non-porno), chiar mi-as dori sa le vad activand politic, desi poate de pe pozitii diferite, cu Ninulescu si Ana Maria Stroescu ca arbitri excelenti !



(...vor mai urma linkuri...)

Le petit Meaulnes

Azi am avut chef de a spune cuiva un secret, nu ca as avea unele deosebit de interesante sau utile la ceva anume, insa simteam nevoia de o doza de complicitate. Stiam deja ca nu Bartek e omul potrivit pt asta, dar pana la urma lui i l-am spus mai intai, deoarece eram prea incantat de actiunea de a-l impartasi si el a fost primul care mi-a iesit azi in cale. A ramas suprins ca i-am acordat aceasta onoare, si, dupa cum era anticipat, nu a stiut ce sa faca cu ea, urandu-mi succes pe mai departe in viata si cariera. Apoi s-a intors la cafeaua pe care avusese de gand sa o bea cand aparusem eu, iar eu am plecat mai departe catre statia de autobuz, stiind ca se va uita la un moment dat lung dupa mine si apoi se va intreba daca ar fi fost cazul sa imi spuna altceva decat acea urare sincera si binevoitoare.

Deoarece autobuzul nu venea, am renuntat sa ma mai duc la serviciu, si am luat-o catre magazinul de produse de ciocolata, unde o tiganca m-a rugat sa-i dau ceva bani. Eu, pastrandu-mi banii pt minim 2 ciocolate Summerbird, m-am facut ca o ignor, insa am remarcat ca nu s-a suparat pe mine, ba chiar mi-a zimbit cu simpatie cand a vazut in ce magazin aveam de gand sa ma duc. (Chiar am in realitate, uneori, acest efect de induiosare a persoanelor de etnie rroma, si, de cate ori apare, folosesc acest efect la maxim astfel incat sa nu ma sacaie sau sa ma fugareasca pt bani nici un tigan.)

Am gasit niste bomboane Summerbird care aratau ca niste oua albastru-pestrite de prepelita de poveste cu diametru de cca 4 cm si altele care aratau ca niste patratele de marmura de culoarea fildesului cu vine ff pal vanat-gri, si, fericit, am cumparat 2 cutii. Mie nu imi place ciocolata in sine in mod deosebit insa uneori admir constructiile la care participa si ea, si acestea admirate de mine astazi mi s-au parut cu adevarat exceptionale. Cand am iesit din magazin, tiganca din colt, zarindu-mi zambetul incantat, a ras si ea, vesela catre mine, zornaind din canuta de tabla cu monezi pe care o tinea din mana, insa nu in sens solicitant, ci ca un acompaniament al sentimentelor mele.

Dupa aceea, oarecum inspirat, mi-am cumparat si apa Fiji si o paine frantuzeasca cu crusta crocanta si miez pufos-elastic plin de fragmente de seminte de floarea soarelui, mi-am luat si ultimul nr al revistei Time cu pres Clinton aratand cam emaciat pe coperta, insa insistand, intotdeauna optimist, sa ne vanda "5 idei care s-ar putea sa schimbe lumea", si, deoarece aveam deja mainile cam incarcate de pungi, cand am vazut in sfarsit un autobuz, m-am urcat si eu in el, desi mergea in sensul opus serviciului.

Soferul a pornit cam brusc, reusin sa ma dezechilibreze, si am cazut usor, fara sa vreau, pe un scaun chiar alaturi de Meaulnes. Nevenindu-mi sa cred ca era chiar el, am tras pe furis cu coada ochiului, si am observat ca era chiar usor mai in varsta decat atunci cand ii citisem numele prima oara, insa deoarece si eu crescusem de mult de atunci, era totusi mai tanar decat mine. Avea parul o idee mai lung si fata mai rotunda decat le tinusem eu minte. Nu am indraznit sa il ating in nici un fel, nici macar din greseala, si m-am prefacut preocupat de activitatea complicata de a-mi muta pungile de plastic din poala catre o suprafata pregatita de a primi diverse bagaje, si de a verifica cat era ceasul, timp in care el se uita amuzat la mine, in timp ce asculta muzica si el, ca toti oamenii zilelor noastre in mijloacele de transport in comun.

Se pare ca soferilor polonezi din Norvegia le place sa se joace de-a Mario Andretti, si sa ia strans curbele destul de largi si generoase ale diverselor intersectii cu sens giratoriu, ba chiar si a sinusoidelor molcome necesare de apropierea de vreo statie pe drum drept, deoarece, in timp ce ma jucam cu ceasul meu de mana, una din pungile mele de plastic nesupravegheata momentan era gata gata sa se rastoarne, drept care Meaulnes a salvat-o, razand catre mine. Ca de obicei cand ma indragostesc, mi se incalzeste usor o bucatica de suflet, incepand sa se topeasca usor pe la margini ca o bucatica de unt in tigaia mea diafragmatica, si mi-am permis sa rad si eu catre el, multumindu-i. Pe urma i-am dat recunoscator, cadou, un ou albastru-pestrit de Summerbird, si el l-a admirat sincer, ca un cunoscator amator, ridicandu-l mai intai la nivelul ochilor lui albastri-fumurii, zambindu-i cu apreciere din buzele lui de culoare roz-ciclamen de dimensiuni perfecte.

Patratelul de marmura de Sienna l-am admirat impreuna ulterior, testandu-i rezistenta la fracturare incercand sa il impartim in 2 bucati, una pt fiecare, insa pana la urma nu le-am degustat, ca oricum nu ciocolata e importanta, chiar si cea modelata deosebit de artistic, si am inceput sa azvarlim unul catre altul cu diverse pietre, din fericire, cvasi-pretioase. Meaulnes a castigat aceasta batalie, pt ca purta un pulover tricotat dintr-o lana aspra care il apara ca o camasa de zale asezata direct pe piele, pe cand eu eram in lana cu un procent prea redus de casmir, si aveam inca un strat de bumbac dedesubt, asa ca a durat mai mult sa ma dezbar de armura, care si asa ma impovara excesiv de mult. Remarc in treacat ca mi se pare mult mai misto sa porti camasa de zale direct pe piele, atat din punct de vedere tactil-senzorial, cat si ca libertate de miscare, insa mie mama mi-a zis sa ma imbrac calduros, ca sa nu ma traga curentul, plus sunt mai clasic din fire, cand e vorba de echipament de protectie, si nu prea indraznesc sa fiu chiar atat de modern, nici cand e vorba de curente realiste.

Ce de treaba !

Mi-am petrecut week-end-ul relaxandu-ma prin mers la sala, (unde am folosit stepper-ul si nu bicicleta sau halterele, din motive in principal recunoscut politice de dezvoltat muschi interiori si posteriori eleganti coapse, in special gracilis si semitendinosus, ca adductor magnus si biceps femoris cred ca sunt destul de OK), si ulterior privit lenes trantit pe canapea la BBC la TV, (tot din motive recunoscut politice de recunostinta fata de somonul totusi excelent, din cauza unui sos proprietar, pe care mi l-a platit cu adevarat generozitate personalizata Mikey la restaurantul de peste de lux al orasului, ba chiar si al tarii, tinand cont ca imi indeplinisem deja planul cincinal la consumat fripturi pe gratis), si acum, la inceput de saptamana, nu imi pot vedea capul de atatea treburi. Nici nu am avut timp sa imi planific vreo ingrijorare deosebita pt aceasta saptamana. Am spalat si vasele, am facut si clatite, (prin umplere cu gem de zmeura a unor clatite cumparate gata facute, desigur), insa...

* NU mi-am numarat cartile din casa, (dupa cum ma simteam obligat fata de blogger-ul Andreea Iulia Toma),
* NU am pus toate linkurile cu care eram dator ultimelor articole de pe blog si eventualilor lor cititori,
* NU am scris articolul complex despre relatia mea afectiva cu substantivul propriu Romania auzit rostit fata de mine in diverse limbi straine, (dupa o idee inspirata de, sau mai bine zis furata de la blogger-ul Mircea Vladut),
* NICI macar nu am revizuit lista finala a castigatorilor ceremoniei de distribuire a Premiilor Emmy, * NU mi-am revizuit nici contul din banca cu scopul de a indrazni sa-mi platesc facturile, plus nu mai zic ca
* NU am terminat de citit nici ultimul numar al revistei pt pensionarii insetati de croaziere si cultura generala euro-transatlantice Reader's Digest,
* NICI nu am deschis ultimul nr al revistei pt business travellers & investors Monocle, in care este prezentata tara numita Portugalia aflata, dupa cum observ, pe lista tarilor cu statut MFN fata de mine, insa totodata inca total misterioasa pt mine, (tara cu drept automat de MFN fata de mine bazat pe zvonul raspandit de d-nii Richard Curtis si Colin Firth in Love Actually ca ar putea fi interesanta de luat in consideratie pt eventuale investitii in real estate pt pensionari, sau macar turism de gen Club Med all inclusive pt familisti sau fani ai Institutiei Casatoriei, inclusiv de tip gay), si
* NICI macar ultimul Mad Magazine, (de care m-am reapropiat in ultima vreme, aducandu-mi aminte de vacantele petrecute de mine in copilarie si adolescenta tanara in Scandinavia, cand m-am intalnit prima oara cu aceasta revista comica pt baietii de tip delincvent juvenil...asa cum imi doream sa fiu si eu odata...daca m-ar fi lasat mama, desigur), si, cel mai rau si totodata cu adevarat reprobabil,
* NU mi-am tinut promisunea NICI fata de blogger-ul Vienela, ca ma voi apuca de rezolvat cel putin subiectul nr 2 in legatura cu minim 3 opere literare de lb si literatura romana din programa pt Bac 2013, cu scopul altruist de a ajuta niste liceeni sarmani de a avea de unde lua si ei un copy-paste calitativ superior, (ca ce se gaseste pe net in lb romana pana acum e, am impresia fugitiva, din pacate, de nivel calitativ secretar cu studii aparent dubios superioare Ponta).

Cu ce sa incep oare mai intai si mai intai ? Cu ce o fi mai placut si mai usor pt mine, (Premiile Emmy), sau cu ce o fi mai greu si presupus mai valoros moral pt mine, (Bac-ul 2013) ? O adevarata dilema etica...rezolvabila, dupa parerea mea, prin datul cu banul 2/3, sau hai, 3/5, ca sa fie mai just + totodata palpitant...insa ce ban sa aleg ? Unul argintiu gaurit sau unul aurit solid ? Hai, ca pare mai cowboy- romantic ala argintiul...sa il aleg pe ala mic de 1 coroana, sau pe ala mare de 5 ? Ala mic, pana la urma, nu ca as fi eu mai modest din fire, (desi apreciez si aceasta virtute, zice-se caracteristica sufletului cultural al vorbitorilor si utilizatorilor si cunoscatorilor lb romane), dar pur si simplu pt ca nu am decat 3 coroane in portofel in monezi de cate 1 fiecare, (echivalent total la cca 50 de centi americani, sau 40 eurocenti, cf cursul incurajator al zilei de azi, 24 septembrie, ziua colectivei Noii Caledonii), si nu am nici o moneda de 5 ! Dar care sa fie reversul si care sa fie obversul ? Zau, precis trebuie sa fie capul calea aia usoara, mai ales ca vad ca are o vrabiuta pe o ramurea pe el, iar pajura cu heraldica respectiva calea mai grea, din cauza ca se stie din poveste ca s-a hranit pt resurse energetice din insasi o bucata din pulpa echivalentului roman al lui Nils Holgersson, oferita cu generozitate de acesta, deoarece trebuie sa recunoastem ca romanii sunt totusi parca si mai ospitalieri si mai marinimosi decat suedezii...(si cu aceasta ocazie sper ca am dat gata + mura in gura si problema dificila a basmului cult din tematica de Bac, deoarece oricum nu aveam de gand sa mi-l aleg pt dezvoltare tocmai pe Harap Alb, ca e totusi o opera cam dificil de interpretat critic pt un elev mediu de liceu).

Deci, ce mi-a iesit ? Offf...pajura mamei ei ! BAC-ul !! La naiba ! Trebuie acum sa depun efortul sa caut pe Google poezia despre chiuveta preferata a d-lui profesor de liceu periferic din Bucuresti-ul regional sud-estic europeean Mircea Cartarescu, ca nu ma las pana nu demonstrez ca NU are ce cauta in acea programa si inca si mentionata ca reprezentativa sub curentul demolarilor de monumente clasice, (asa numit-ul postmodernism), precis pusa acolo de d-nii Funeriu + Patapievici, ca am presimtirea ca e de fapt in realitate de o mediocritate clasica deosebit de transparenta...desi voi fi primul care va anunta ca m-am inselat daca observ ca nu am avut dreptate !

Celelalte 2 opere alese de mine pt rezolvarea subiectului nr 2, (pe care mi l-am ales tocmai pt ca mi-era cel mai tare frica de el, mai ales ca STIU sincer si cu mana pe inima ca eu personal sunt TUFA la chestii de acest nivel de discutie argumentativ critic interpretativa), vor fi:

a) Enigma Otiliei, ales deoarece habar nu am despre ce e vorba in el insa nu mi-a venit sa cred ca e incadrat sub romanul realismului obiectiv balzacian, cand se poate vedea de la prima vedere, din TITLU, ca e probabil o mediocra pastisa caricaturizata fara voie dupa d-na Bovary, la fel ca si Adela, de altfel, cu tot respectul pt activitatile profesionale ale d-lui George Calinescu, (care mai bine ramanea critic decat sa se apuce el de creat ceva original, si care, in viziunea total confuza Funeriu-Patapievici devine balzacian, la nivel de efectiva ridiculizare ignoranta chiar jignitoare pt acest profesionist adevarat al Istoriei literaturii romane, in legatura cu productiile lui creative NU doar in legatura cu cele strict critice), si respectiv ale d-lui Garabet Ibraileanu, care macar dansul nici nu a avut pretentia de a incerca sa fie prezent in acea programa, desi poate ca merita o mentiune pe undeva pe langa romanul realist psihologic, ca doar s-a straduit sa impace destul de bine influenta culturala a sufletului rus cu cel francez la un nivel chiar mai autentic reprezentativ pt cultura modern romaneasca decat acea banala asa zisa enigma a Otiliei, desi desigur ca romanul Adela, desi o incercare autentic onorabila nu are aceeasi valoare reala ca nuvela Moara cu Noroc a d-lui Slavici, un adevarat precursor sau chiar reprezentant al curentului existential pe zona teritorial culturala Romania...zau, tot mapamondul stie ca efectiv NU a existat niciodata vreun scriitor realist obiectiv roman de nivel balzacian si l-au pus acolo de serviciu tocmai pe dl Calinescu care probabil ca deplangea, la nivel de istoric si critic literar, tocmai acelasi lucru;

b) Iona, ales din respect personal pt dl Marin Sorescu, cu scuze oficiale ca habar nu aveam ca a scris si drame !

Imi urezingur succes, ca tare grele subiecte mi-am ales. Nici macar nu pot promite ca am abilitatea de a le duce la bun sfarsit, daramite ca le voi completa asa cum ma simt obligat sa o fac.


=========================================

OBS !!!! Tocmai am aflat ca era INVERS, capul era partea cu stema si pajura era partea cu vrabiuta ! Deci am scapat, cel putin momentan, de obligatia de a citi poezia cu chiuveta + de lectii, in general !

Substantive proprii preferate

Initial avusesem de gand sa scriu un articol patriotic, (dupa o idee furata de la blogger-ul Mircea Vladut), despre cum imi suna mie substantivul propriu Romania rostit in diverse limbi straine, insa mi-am dat seama ca acesta este un exercitiu e diplomatie deosebit de complicat, deoarece trebuia sa aleg totusi niste limbi straine in detrimentul altora pe care nu le-as fi putut practic mentiona, (mai ales ca pe glob se vorbesc cca 6809 limbi straine distinct diferite, din care cca 230-260 sunt vorbite numai in Europa), asa ca m-am decis sa scriu un articol mai usor, mai la nivelul meu intelectual de individ mediu de inceput de clasa a 6-a care deja viseaza la proxima vacanta, despre substantivele mele proprii preferate.

NU am de gand sa ma angajez in prea multa diplomatie in legatura cu acest subiect, mentionand in treacat ca eu personal consider diplomatia o activitate umana care nu e de loc genul meu...desi bunicul meu isi dorise, tot pe considerente deosebit de practice, (constand in faptul ca nu aveam absolut nici o posibila inclinatie sau abilitate profesionala posibil identificabila, si educator nu doream sa ma fac), sa ma vada ajuns diplomat profesionist, iar tata chiar preluase ideea la un moment dat la un nivel mai realist personalizat sugerandu-mi un posibil ideal de cariera de a lucra ca ospatar ducator de tavi cu cesti de cafele in cadrul unor diverse servicii de protocol, insa eu, ca de obicei, NU l-am ascultat pe tata, si in loc sa ma antrenez ca ospatar macar in cadrul unor localuri comune, am inceput sa imi doresc la un moment dat sa devin carator de tavi de tip figurant scenico-cinematografic...desi pana si eu reusisem sa imi dau seama chiar inca de pe atunci ca nu am si nici nu voi avea vreodata nici talentul, nici anduranta, nici disciplina, nici abilitatile unui figurant care chiar poate deveni ulterior un autentic star, asa ca pana la urma m-am lasat si de cursurile de actorie de la Sc Populara de Arta din Bucuresti, printre alte lucruri de care m-am lasat eu in viata mea...inlocuind TOTUSI acea activitate de ucenic de actor amator cu cea de fumator dependent de nicotina...chestie pe care o mentionez ca sa nu se creeze cumva impresia gresita ca nu as fi si eu motivabil in legatura cu vreo activitate anume...ca mai toti oamenii, (probabil), in fond, activitati producatoare de placeri facile total nerecomandabile, ba chiar si costisitoare, (si nu numai pt mine, ci chiar larg social), pe termen ceva mai lung...

Deci, nesocotind toate cele peste 100 000 de alfabeturi posibile ale lumii, nemaipomenind si cate semne diacritice or mai fi, am sa utilizez keyboard-ul meu norvegian, (ca sa nu fiu chiar total "nesimtit american", mai ales ca am impresia ca in cercurile ospatarilor, si nu numai ale lor, din Europa e cam dispretuita acea presupusa ignoranta si superficialitate crasa considerat "tipic" utilitarist pragmatic nepoliticos americana, la fel cum, invers, in cercurile ospatarilor americani, si nu numai, este dispretuita presupusa stratificare rigida si oarecum nemeritata pe caste si clase asa zis "vechi aristocratice" europeene), si am sa mentionez cateva substantive proprii preferate, categorisite total la intamplare, dupa criterii total neclare, si in mod taxonomic total nestiintific. Imi cer scuze anticipate tuturor substantivelor proprii sau fanilor lor care s-or putea simti ofensati/ofensate ca nu le-am mentionat, chiar daca mi-o placea si de majoritatea lor daca mi-ar fi venit in minte in momentul respectiv...zau, mai usor si totodata eficient ar fi fost sa mentionez substantivele proprii care NU imi plac, ca precis sunt mai putine, insa m-am decis sa nu fiu "negativist".

Printre substantivele proprii de origine geografica placute mie, (desi despre ele nu as putea sa spun ca stiu neaparat ceva deosebit, sau pe unele nici nu le-am intalnit vreodata in realitate), se afla: Obi, Donau > Danube > Dunarea> Danube, Carpatii (FARA filtru !), Milcov, Melanezia, Malgache, Okinawa, Zanzibar, Zambezi, Turcia, Turkmenistan, Gobi, Australia, Padua >> Padova, Kilimanjaro (cu zapezi cu tot), Qatar, Bombay, Navarre >> Navara, Sicilia, Hebride >> Hebrides, Millet > Milet, Mamaia, Sevastopol.

Printre numele cu rezonanta istorica deosebita, (sperand ca nu apartin oameni autentic prea rai, desi este posibil sa se intample), imi plac: Odoacru, Charlemagne, Ludovic >>> Louis, Titus, desigur si Livius > Liviu, Antoninus > Antonio > Anthony, Benedict > Benedictus, La Mole, Quintus, Sulla, Aurelian > Aurelianus, Marcus > Mark >> (desigur din cauza bancului o idee cam prea grosolan jignitor, insa si din cauza ortodoxiei o idee cam prea rigida) Marcu, Henri > Henric > Henry > Heinrich > Henrich, Luca > Lucas > Luke, Tudor > Teodoric, Colbert.

Printre numele proprii de persoane, (din care unele pot fi si ele de oarecare rezonanta istorica, indiferent daca reprezinta nume de familie sau prenume si nici unul nu trebuie inteles ca neaparat apartinand unor persoane cunoscute mie, ci doar nume care imi starnesc sentimente favorabile de simpatie, fie de posibile persoane reale sau personaje literare sau de teatru si film), imi plac: Haugen, Marin, Tudor > Toader >> Teo > Theo > Teodor, Walt > Walter, Wellington, Winnifred, Olguta, Cristina, Claudiu > Claudia, Cecilia, Alecsandri > Aleksander > Alexandru, Sebastian, Eugenia > Eugenie >> Eugen, Anna > Ana, Costin, Cosmin, Stein, Steinberg, Saul, Rollo, Judy, Minnie, Minniver, Olufsen, Bjornson, Bjorn, Bjarge, Beryll, Berit, Bjørn, Blumberg > Bloomberg, Astrild > Astrid, Gabriel >>> Gaby > Gabi >>> Gabe, Ion > Jonas > Ioanid > John > Johnny, Shirley, Milou.

Printre substantivele proprii diverse, imi plac: Ångstrom, (care cred ca e si cu trema pe "o", insa nu am trema in keyboardul norvegian), Money (numele unei reviste pe care nu am cumparat-o si nu am citit-o niciodata), Okapi (numele unei reviste franceze pt copii de sc generala), Pif, Monocle (alta revista), Conde Nast (o firma care publica reviste, printre care si Vanity Fair).



(...linkuri mai urmeaza...)





 

Ultima picatura

Ploua cu galeata afara acuma, a plouat si mai devreme cu clabuci adevarati, iar am pierdut toata partea de zi cat inca soarele imi zambea incurajator participand la seminarii si sedinte total deprimante de invatat cum sa ma relaxez mai bine de presupusul/zvonitul stress enorm al meseriei de functionar birocrat prin diverse metode de exercitiu fizic neaparat artistic, de ex dansuri de salon latino-americane sau rural populare, mersul cu monociclul pe sarma tinand o prajina in dinti, yoga si pilates, tinutul in mana a diverse betisoare in varful carora se invartesc farfuriute, etc...(zau, chiar am ajuns sa cred ca birocratia ESTE o meserie deosebit de stressanta tot auzind chestia asta in jur de la atata lume...si eu care credeam ca meseriile de politist sau miner sau muncitor in constructii sau petrolist pe platforma erau clasic considerate mai stressante...nu meseria de functionar...dar, ma rog, or sti altii mai bine decat mine...), cand, tocmai cand eram sa ma apuc sa scriu si eu despre un subiect despre cuvinte de posibil interes pt mine personal dupa o idee furata de la blogger-ul Mircea Vladut, (care ma ademenise initial cu niste articole despre banane si papusoi), am dat click ca prostul pe blogul Pandhoraa, (blog de care sunt atras in general datorita, desigur, numelui asemanator cu numele personajului amorf din povestile bazate pe legenda simpaticului Pygmalion), si nu stiu cine m-a pus, de curios ce sunt, sa citesc un articol intitulat chiar nu altfel decat, culmea, "Despre cuvinte", care mai continea inca si o intrebare despre cuvintele noastre preferate folosibile ca...MANTRA, desigur ca metoda cu scop relaxant...AAAAAAARRRRRGHHH !!!! Nu pot suferi New Age. Gata, am zis-o, dintre toate "filozofiile" despre care si asa am o parere deosebit de circumspecta, (inclusiv despre brandul de produse cosmetice numit Philosophy), cel mai tare NU POT sa sufar acest fel de "filozofie"...oricat de admirabil si recomandabil de holistica o fi...

Ca sa ma relaxez din aceasta furie primitiva iscata de acest cuvant-trigger cu adevarat nesuferit pt mine personal, "mantra", (care mie personal, efectiv nu stiu de ce, probabil din cauza cultural + clinic fonologic mult prea complicatei litere "r", din pacate, imi aduce aminte de o insecta enervanta si chiar posibil periculos intepatoare si astfel aducatoare de chin si suferinta, nu de o "manta" posibil calduros protectoare, si in NICI un caz de relaxare...desi nu as putea zice nici ca cuvantul "manta" in sine imi este deosebit de placut, eu preferandu-i "pelerina", sau mai ales "capa" si neaparat "palton"), am simtit nevoia autentic copilaroasa de a ma "razbuna" alcatuind o lista de cuvinte in lb romana total nesuferite si aversive pt mine personal, care daca vor fi folosite vreodata de vreun candidat politic plin de sperante in vreo cuvantare ma vor determina imediat sa votez cu contra-candidatul lui, chiar si daca acela e mut sau analfabet si nu stie nici lb romana !!!! Uite asa de primitiv devin eu cand e vorba de alegeri politice bazate pe diverse cuvantari...drept care chiar ma simt nevoit, in spirit de fair play, sa atrag atentia tuturor scriitorilor aspiranti de speech-uri politice, fie in prezent studenti la facultatea-umbra Stefan Gheorghiu pe Stil Nou, fie pe la alte facultati, sau chiar prin diverse birouri sau budoare, sa ia aminte la aceste preferinte, ca sa stie ce cuvinte sa evite pe viitor daca este sa ma convinga pe mine personal sa votez cu candidatul lor.

Insa, deoarece nu doresc sa scad moralul altor persoane in special tinere posibil altruist interesate de avansarea si sustinerea procesului dezvoltarii sistemului politic democratic modern in Romania, care trebuie sa includa si participarea la procesul electoral cu optimism si autentica speranta si incredere si NU cu dezamagire sau nervi si iritare, prefer sa scriu nu dintr-un punct de vedere ursuz-morocanos pesimist despre ce NU imi place, ci dintr-un punct de vedere optimist si incurajator, mentionand care cuvinte prefer mai mult dintre 2 perechi de cuvinte cu sensuri cat de cat asemanatoare...chiar daca pana la urma o sa iasa exact ca o poezie de tip mantra-complex caricaturizata de nivel autentic ridicol !!!!

De ex prefer Gramada si NU Multime, prefer Sansa si NU Probabilitate, (daca e vorba de un text literar sau critic literar, sau jurnalist de opinie, desi prefer Probabilitate si NU Sansa, daca este vorba de un text educativ, inclusiv PR), prefer Zicala si NU Proverb, (la nivel de conversatie sociala), prefer Magie si NU Vraja, prefer Bilion si NU Miliard, (asta chiar daca "nu o suna romaneste", dar mi se pare mai inteligibil, mai usor de retinut si chiar logic consistent, desi, totusi, iata inca o diferenta, prefer Miliardar si NU Bilionar), prefer Cosmonaut si NU Astronaut, (ca asta ultimul mi se pare chiar riscant de avantat, si ma ingrijorez despre omul respectiv posibil implicat in aceast fel de profesie), prefer Putere si NU Forta, prefer Chestie si NU Lucru, (desi prefer Lucru si NU Obiect), prefer Gaza si NU Insecta...cum sa nu prefer Gaza, (care NU trebuie confundata datorita lipsei de diacritice cu teritoriul geografic), cand eu sunt fan al dl Emil Garleanu inca din copilarie !...etc.

Gata, nu mai sunt suparat ! Uite-asa de repede imi trece mie !



 

Intrebare pt cititori

Cum stau cu dezvoltarea limbii mele personale de lemn pe acest blog ? A devenit ea oarecum mai tolerabila de citit si mai inteligibila pt publicul cititor in ultima vreme, (fara a lua in consideratie rarele articole scrise in stil literar) ? Intreb deoarece cred ca orice blogger sau jurnalist trebuie sa incerce sa isi dezvolte propriul limbaj de lemn, care totodata sa se incadreze in limbajul de lemn al culturii sau regiunii reprezentate. Eu personal, desi gay, am cam refuzat sa ma incadrez in limitele intereselor acestei culturi, desi imagini mai dau.

Recunosc pana si eu ca am urmatoarele deficiente:

1. Nu stiu sa scriu concis. (Asta, de altfel, nu am reusit-o niciodata, eu la tezele sau lucrarile de control de literatura din liceu considerandu-ma intotdeauna satisfacut de a scrie in 4 pagini ce altii reuseau sa scrie in numai 1/2 pagina, insa ce conteaza e ca am reusit pana la urma sa iau Bac-ul, probabil prin epuizarea corectorilor, care vazand avalansa de cuvinte si de diverse semne de punctuatie, au renuntat din prima sa citeasca mai amanuntit si au citit asa pe diagonala probabil ca sa observe daca exista macar cateva cuvinte cheie care sa justifice un minim 7,5 sau chiar 8,33 ca nota finala.)

2. Nu scriu in mod empatic pt un eventual cititor, (neputand astfel candida nici la vreun premiu literar de larga popularitate), nici din punct de vedere stilistic, nici din punct de vedere al continutului, care este majoritar despre mine insumi, si nici macar nu ofera detalii informative deosebit de picante, sau posibil utile ca role-model sau ghidare pt cineva anume.

3. Nu scriu intr-un limbaj uzual literar sau jurnalistic, deci se ridica si problema etica daca ar trebui sa scriu pe un blog textual, care totusi face parte din mass-media.

4. Refuz sa fiu educator pe fata, desi nu rezist din cand in cand sa nu trasez unele indicatii pt anumite ramuri sau parti sau agentii sau servicii ale unor diverse guverne, deci totodata nici eu nu imi indeplinesc rolul minim educativ fata de publicul larg, asa cum ar trebui sa se simta orice jurnalist.

5. Refuz sa iau o pozitie anume decat cea a mea proprie, care e mereu in centrul balonasului meu universal personal de sapun.

6. Nu adresez multe din evenimentele zilei, si e ca si cum scriu atemporal si ageografic, fara mare legatura cu mediul meu inconjurator sau cu mediul copilariei mele, care, drept sa spun, a fost, desigur, schimbator, desi totodata deosebit de stabil, datorita atat ancorelor oferite de membrii familiei mele personale, (in care o includ si pe BFF), cat si datorita faptului ca sunt incapatant egoist si am refuzat sa ma fixez pe anumite repere, urmarind intotdeauna calea cea mai usoara si placuta pt mine in calatoriile mele personale de colo colo, cu mine aflat in cvasi-permanenta in nacela balonului meu...desi nu sunt de loc in deriva, ci mai curant purtat de curenti favorabili. Este adevarat ca refuz sa divulg itinerariul, insa totodata nu consider ca viata trebuie sa fie neparat o calatorie, desi desigur poate include si diverse calatorii, si popasuri, fie turistice si de relaxare, fie de afaceri, fie combinate, de business & pleasure. Am fost de altfel intotdeauna pro- Travellers Magazine si pro- eficienta optima in diverse feluri calatorii, desi nu sunt interesat de a deveni travel agent sau eseist literar de calatorii. Adica daca pur si simplu asa am fost eu personal, calator, (desi non-nomadic, ci chiar deosebit de organizat), asta NU inseamna ca promovez neaparat acest stil de viata. Faptul ca s-a intamplat recent sa ancorez in sud-vestul Norvegiei cu scopuri imigrationiste nu inseamna ca am de gand sa imi fixez vreo radacina pe aicea. Am chiar tendinta de a dori sa fiu fara radacini, si asta NU inseamna dezradacinat, NU inseamna ca doresc sa ma rasadesc pe undeva, ci pur si simplu imi place conditia mea majoritar neancorata si fara radacini reale decat poate cele figurative ale membrilor familiei mele personale, (si ale proprietatilor mele personale de real estate), conditie pe care am avut-o efectiv din nascare, (de cand am aparut pe lume in sectorul 1 unde am petrecut o luna, apoi mutandu-ma in sectorul 5, cu navete pe secorul 2, stabilindu-ma ulterior in 2, cu navete pe sectorul 6, apoi cu navete inter-europeene intre sectorul 2 si alte tari din Europa, apoi si transatlantice si transpacifice, etc., cu cateva calatorii de pura relaxare total non-navetiste si la Verona si la Herculane si prin cateva alte locuri), desi desigur am sa ancorez din loc in loc pt diverse popasuri, pt aprovizionare de resurse, etc.

NU am de gand sa mai investesc insa in real estate decat peste ani de zile si in nici un caz nu v afi nici pe continentul Europa, nici pe cele Americane, ci pur si simplu sincer doresc sa ma retrag la pensie in zona Pacificului de Sud insular, desi desigur cunosc destul de bine realitatea de acolo, si s-ar putea sa ramana un vis neactualizabil...desi eu inca pot sa sper, si nu am sa incetez sa sper acest lucru pt ca asa simt eu, ca acolo, in Oceanul Pacific, (preferabil de Sud), este casa mea...si chiar si daca am sa decedez intr-un azil de batrani in cea mai indepartata zona de acel loc, chiar si Paris sa fie, eu cu gandul tot acolo, la Pacific, voi fi, chiar si in cea mai senila dementa...desi desigur mi-ar place sa nu fiu chiar atat de dement si sa imi permit din cand in cand calatorii de shopping in Singapore si in districtul Ginza, calatorii de relaxare in cate un Disneyland, si sa ma aprovizionez din cand in cand cu mancare si tigari din Hong Kong.

Chiar am impresia ca prefer plimbarile cu balonul decat cele cu barca, sau cu masini, sau cu altfel de vehicule zburatoare, sau cu trenul, desi nu am nimic impotriva oricaror mijloace de transport in comun si consider ca si un cal sau o camila pot fi adecvate. Si per pedes e OK, desi mi se pare cam monoton, si oarecum aproape patologic egoist, (daca nu e fortat de imprejurari), deci in general neinteresant. Deoarece inca nu am iesit la pensie, doresc sa mentionez ca nu ma mai intereseaza in special nici navetele de serviciu mai lungi de 15- maxim 20 de minute, deoarece le fac de cand am varsta de o luna de zile, cu diverse mijloace de transport in comun sau particulare, chiar si cu masina de tip non-taxi condusa de sofer profesionist din cand in cand.


(...linkuri urmeaza...vreau sa pun linkuri frumoase si placute pt mine personal in cadrul acestui articol, si am de gand sa imi permit sa cheltui ceva timp cautandu-le, probabil chiar pana si la 4 minute per link...)



 

Good news & no specific bad news

Continuand campania mea de sustinere de moral, deoarece eu cand ma simt bine altceva nu stiu ce as putea face din punct de vedere moral pt mediul meu inconjurator decat incurajarea si sustinerea insamantarilor de toamna cu ajutorul metodei unor campanii agricole de tip politic, doresc sa anunt ca ieri am avut ocazia de a ma juca de-a boss-ul oriental, folosind ocazia intamplatoare ca am folosit un taxi Audi Q 5 cu lambriuri de lemn care semanau cu plasticul si cu scaune acoperite intr-o piele care semana a vinilinul in loc de un taxi mai comun marca Mercedes sau Toyota. Nu ma mai plimbasem niciodata cu un Audi Q 5, am fost chiar placut surprins de experienta, desi zau, cu greu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras cand am intrat in el, ca prea era de tot ! Nu mai zic ca si soferul era de origine turca si avea un defect de vorbire care il ajuta sa rosteasca R-uri de tip frantuzesc ! O ocazie nemaipomenita de a ma simti din punct de vedere cultural exact "ca acasa", si m-am si simtit ca un boss, drept care i-am dat si un bacsis neobisnuit de generos de cca 4 Euro, drept care el a luat automat pozitia de inclinat in fata mea. Zau daca am facut-o expres, dar prea erau toate conditiile favorabile acestui fel de situatie. In timpul drumului am discutat despre masini, si am primit informatii si recomandari interesante. (Eu, avand o relatie deosebit de buna, de la cca 9 ani incolo cu diversi soferi profesionisti, ma simt intotdeauna recunoscator pt informatiile de obicei credibile primite de la ei...dar asta de ieri zau daca nu a fost si bun de joaca.)

(Pacat ca nu era si gay, ca as fi adus vorba si despre oportunitatea unor altfel de servicii decat pur informative, insa cand interactionezi cu persoane musulmane cat de cat economic solvente, oricat de aculturate iudeo-crestin or fi, este recomandabil sa te comporti prudent in ceea ce priveste relatiile sexuale si sa astepti sa fii tu cel solicitat, nu sa fii tu solicitatorul...desigur, tinand cont in primul rand si de cutumele si legile locale in ceea ce priveste activitatile de prostitutie.)

In orice caz pot sa spun ca m-am distrat, si ca am devenit favorabil si marcii Audi, desi pot raporta sincer cu mana pe inima ca modelul Audi Q 5 este, dupa parerea mea, o masina total ridicola, desi cred ca a avut sansa de a avea un succes monstru in regiunea Bavaria, si in UE centrala in general. Singura problema pe care o pot anticipa in cazul acestei masini cu transmisie super, ar fi stabilitatea la curbe stranse in conditii nefavorabile de gheata pe sosele, insa are un cadru destul de solid si are certe avantaje de securitate in caz de, Doamne fereste, vreo rostogolire accidentala.