Cred ca am fost prea optimist cand am evaluat ca acum functionez emotional la varsta de 16 ani, si ar fi trebuit sa mai scad, astfel incat sa fiu cat mai corect. Uitasem pentru o clipa cine eram cand m-am trezit din somn azi dimineata infasat in paturica mea cu pete de leopard, dar m-am oprit cu mana in aer la jumatatea drumului dintre linia subaxilara la aia inghinala, amintindu-mi de Hector.
Este probabil ca ma aflu la granita cu ruperea totala de realitate, daca am ajuns sa ma simt vinovat sa ma masturbez. Nici cand eram in anii reali ai pubertatii nu ma simtisem exagerat de vinovat din cauza asta, deoarece eu mereu ascult sau citesc cu atentie ce ne recomanda diversii secretari si functionari ai administratiilor americane, care au inclus-o tocmai la momentul potrivit si pe simpatica d-na Surgeon General Joycelyn Elders, si le recomand si altora sa faca acest lucru din cand in cand, deoarece consider ca este un obicei sanatos.
Chiar pre-1989, la noi in casa se asculta cu precadere Vocea Americii, astfel incat eu sa pot fi educat sexual in mod cat mai complet, complex, si mai apropiat de realitate, deoarece lui tata ii era cam jena sa vorbeasca despre lucruri din astea direct cu mine, iar mama de obicei imi dadea doar instructiuni necesare de securitate, de genul sa evit sa intru in vorba cu oameni necunoscuti pe strada sau, cand eram in vacante in strainatate, sa frecventez anumite cinematografe.
Fidel instructiunilor de securitate comunicate mie de mama din copilarie, este evident ca le-am implementat in planurile mele strategice generale de comunicare cu populatia locala, astfel incat sa ma simt pregatit in momentul primelor contacte reale terestre cu reprezentantii ei, dupa ce le-am studiat atent miscarile din aer si din largul apelor de coasta timp de un an, si prin satelit de ceva mai mult timp.
Fiind masochist din fire, si probabil si deoarece tatei si bunicului meu le placea sa asculte si BBC-ul din cand in cand, mi-am ales tocmai una din cele mai periculoase si strans aparate zone de acces pe acest teritoriu considerat de mine, mereu extra-prudent, just in case, inca ostil.
Serviciul defensiv norvegian, fiind deosebit de bine si stabil organizat de multa vreme, plus aliat cu niste zei inca total obscuri pentru mine, mi l-a trimis in cale tocmai pe Hector, nascut parca anume sa ma izbeasca cat mai precis in calcaiul meu vulnerabil...insa au gresit aprecierea, deoarece eu nu eram Ahile, ci Patrocle, chiar daca i-am furat uniforma, si eram total vulnerabil, nu numai la calcai. Din cauza asta, Hector m-a rapus foarte usor, fara prea mare efort de tintire, si sunt sigur ca acum ii pare rau si lui si comandantilor lui despre acest incident, insa eu inca mai am capacitatea sa iert.
Cu ultima suflare, insa, il rog pe Ahile-Nelson sa nu ma razbune. Doresc sa se termine o data cu aceste rivalitati norvegiano-americane, mai ales cu aceasta love-hate pe care o resimt norvegienii fata de americani, si eu doresc sa le transmit simultan lui Ahile si lui Hector ca rostul meu de expert balcanic deja patit pe aici era tocmai de a juca rol de sol de pace, de a contribui la imbunatatirea relatiilor si comunicatiilor dintre factiuni si clanuri rivale, de a evita conflictele interetnice, de a apara securitatea populatiei civile, etc., si ca flamurile galben-verzi ale geloziei nu sunt decat niste iluzii, total dezinformative si inutile si neproductive, tot etc., plus ca, in definitiv, ne aflam cu totii sub aceeasi umbrela, (NATO), si lucram cu totii in domeniul general al securitatii, deoarece, in principal, toti ne dorim sa le facem placere mamelor noastre din diverse tari, servicii, si administratii.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar