onsdag den 30. oktober 2013

Leapsa vacantelor improbabile


A. Mentionati minim 5 locuri sau obiective turistice despre care aveti o parere sincera ca merita sa fie vizitate de cat mai multi turisti din toata lumea, inclusiv de dvs, insa in legatura cu care ati estimat ca probabilitatea ca dvs sa le vizitati vreodata este deosebit de mica sau nula, (indiferent din ce cauza).
Facultativ: scrieti in dreptul fiecaruia un scurt text de regret/consolare astfel incat sa nu va mai simtiti vinovat(a) ca nu veti vizita si dvs acel loc altfel merituos. Este voie sa puneti si poze.

     1. Islanda- o tara cu o geografie, limba, si istorie deosebit de interesante, ale carei gheizere naturale merita sa fie apreciate la justa lor valoare
     2. Capul Adare, Antarctica- habitatul natural cel mai potrivit si mai extins pt pinguinii Adelie, si totodata site istoric pt expeditia Crucea Sudului a exploratorilor norvegieni Henrik Bull, si Carsten Borchgrevink, si a zoologului norvegian Nicolai Hanson de pe vasul Antarctica, si pt o parte a echipajului expeditiei britanice Terra Nova, printre care si zoologul George Murray Levick, care a observat si a descris comportamentul acestor pinguini
     3. Tailanda- o tara cu locuitori simpatici si ospitalieri, plus a carei mancare traditionala este si ea ff buna
     4. continentul America de Sud, (fara a include regiunea America Centrala, deoarece am fost deja in Costa Rica si sper sa vizitez si canalul Panama, chiar poate si Belize)- desi sunt sigur ca este un continent care are locuri deosebit de interesante, descrise de altfel si in diferite lucrari de fictiune literara clasica deosebit de atragatoare, inclusiv, desi nu limitat la, lucrarile d-lui Jules Verne, care merita sa fie vizitate de cati mai multi turisti
     5. muzeul Luvru- presimt ca nu voi avea niciodata timp pt el
     6. Marele Canyon- despre care am presimtirea ca nu il voi vedea niciodata in persoana, desi mi-as dori

B. Mentionati minim 5 locuri sau obiective turistice despre care aveti parerea ca ar fi recomandabil de vizitat de cat mai multi turisti din toata lumea, insa in legatura cu care dvs v-ati DECIS deja, la nivel deliberativ, ca NU doriti sa le vizitati, (indiferent din ce cauza).
Facultativ: este voie sa mentionati si motivul principal al deciziei dvs. Incercati sa fiti politicos/politicoasa fata de acel obiectiv turistic incat nimeni sa nu se simta jignit de decizia dvs. Este voie sa puneti si poze.

     1. Taj Mahal
     2. Angkor Wat
     3. orasul Kiev
     4. Hagia Sophia din Istanbul
     5. biserica Nativitatii din Bethlehem
     6. Papua Noua Guinee
(Nu voi vizita aceste obiective din motive cu precadere politice personale, sau bazate pe anumite conflicte politice personale inca nerezolvate si pe care nici nu ma ambitionez sa-mi doresc sa iau vreo initiativa de a le rezolva prea curand, si probabil vor ramane nerezolvate, desi desigur asta nu inseamna ca nu urez tuturor rezidentilor si turistilor din acele locuri toate cele bune si distractie placuta si totodata educativa in continuare.)

La aceasta leapsa cu adevarat dificila voi invita numai bloggeri despre care estimez ca au destula rabdare plus curaj, ca de exemplu Vladen, Cuvanta, Spanac, Javra, desi au voie sa participe si altii chiar daca nu am observat eu ca au rabdare si/sau curaj, sau chiar daca nu au rabdare si/sau curaj, insa au chef sa rezolve aceasta leapsa.

lørdag den 26. oktober 2013

Leapsa duminicala


Pornind de la niste intrebari motivante de pe site-ul lui Marc si Angel, am alcatuit o lista de intrebari de rezolvat in fiecare duminica, (preferabil dupa amiza), pe care sincer sper sa le preia toti bloggerii carora le face placere sa participe la chestii de gen Jurnalul unui Om Simplu, dar si alti bloggeri, zau, cat mai multi, (desi nu e obligatoriu sa se angajeze sa il completeze chiar in fiecare duminica), si invit special in ordine aleatorie pe Vladen, pe Kadia, pe Vienela, pe Spanac, pe Pato Basil, pe Rara Avis, pe Elly, pe Cuvanta, pe Tomata cu Scufita, pe Mugur, pe Pandhoraa, pe Gabriela, pe Stefan, pe Ninulescu, pe Ianculescu, pe Calinescu, pe Thor, si chiar si pe Odin, daca are blog, plus desigur pe oricine altcineva doreste:

1. Care este lucrul cu care m-am mandrit cel mai mult saptamana trecuta, fie ca l-am realizat eu personal, sau l-am primit cadou, sau doar l-am observat asa in trecere, insa m-am crezut sau simtit indrituit sa ma mandresc cu el, (de ex asa cum ne putem  mandri ca locuim in sectorul 2 Bucuresti pt ca avem acolo piata Obor) ?

     Am reusit sa scriu o recenzie de carte destul de OK (pt nivelul meu, desigur), insa MAI ALES neasteptat de concisa ! (Eram ff grabit si aveam deadline.)

2. Care e lucrul cel mai neplacut si mai dificil cu care m-am luptat, (chiar si pasiv, doar sa-l tolerez, nu neaparat activ sa il rezolv), saptamana trecuta, si cu care anticipez ca e posibil sa ma mai intalnesc si in vreo alta saptamana viitoare ?

      Intelegerea mai precisa a indatoririlor mele profesionale relative la functia mea de sef de stat de gradul 2.

3. Exista cineva, inclusiv non-uman, fie viu, fie decedat, fie dintotdeauna  sau asa pe termen ff lung inert, (ca sa includem si ceva gen muntele Olga, daca dorim), care merita sa ii spun eu Multumesc saptamana trecuta, (fie ca i-am spus sau nu) ?

     Casa dinastica aristocratica Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg.


4. Ce lucruri pe care ar fi trebuit sa le realizez eu saptamana trecuta am amanat sau tergiversat sa le efectuez ? (Mentionati minim 2, desi preferabil mai multe.)

     Ordine in facturi si reviste.
     Planificare calendar angajamente sociale pe primele 6 luni ale anului 2014.
     

5. Ce lucruri abia astept sa fac saptamana viitoare, (inclusiv si legate de serviciu, nu numai de timpul liber, indiferent de daca le voi realiza in timpul programului de serviciu sau in timpul liber) ?

    Ordine in facturi si reviste.

6.* Daca as afla, in mod improbabil, (ca sper ca nici un cititor al blogului meu nu asteapta sa primeasca vreo pedeapsa capitala), ca mai am o singura saptamana de trait, cea imediat urmatoare, incepand cu luni, ce lucruri as face asa in mod special, (inclusiv chiar si de a gusta vreo ultima mancare, chiar daca nu ma astept sa fiu executat legal) ?

      Ordine in facturi si reviste.


*= nu e nevoie de a se raspunde la intrebarea nr 6 chiar in fiecare duminica, pt ca mi se pare ca ar fi oarecum chiar ridicol, nu numai inutil.

Role modeluri de femei profesioniste (din sectorul economic creativ productiv expresiv)


Cu ocazia celebrarii, astazi, 26 octombrie, a celei mai recente Declaratii de Neutralitate a celei de-a 2-a Republici Austrice (in 1955), doresc sa prezint pt publicul larg cititor de toate varstele cateva role modeluri feminine din sectorul economic creativ productiv expresiv profesionist contemporan inca in viata, care isi serbeaza astazi ziua de nastere, si anume, (in ordinea cronologica a anului de nastere):

D-na Shelley Morrison

D-na Domna Adamopoulou

D-na Jaclyn Smith

D-na Holly Woodlawn

D-na Hillary Clinton

D-na Corina Chiriac

D-na Rita Wilson

D-na Julie Dawn Cole

D-na Stacy Schiff

D-na Natalie Merchant

D-na Rebecca de Alba

D-na Shan Sa

D-na Laura Malmivaara

D-na Raveena Tandon

D-na Tina Kaiser

D-na Melanie Vallejo




Ma simt duios


Nu stiu de ce, poate din cauza ca am mancat in ultimele cateva zile niste cantitati mai neobisnuite de biscuiti ecologici cu ulei de rapita si fenicul, (de la The Fine Cheese Co, din Bath, England), combinatie care in afara de ca poate corecta o cantitate excesiva de gaze intestinale, imbunatati vederea ingustata de glaucom, si indeparta puricii, poate in plus reduce si testosteronul la soareci experimentali, m-am simtit, cred eu, excesiv de duios. Sunt totodata pe cale de a ma indragosti romantic, desi evit acest lucru cu cea mai mare asiduitate, deoarece pur si simplu nu am timp de dragoste, plus aceasta persoana e deja pe duca, tot catre America, desigur...uneori cred ca numai din Hong Kong nu pleaca asa chiar toti zilele astea, cel putin de cand a trecut total sub controlul RP Chineze, si astfel lumea se poate gandi la o relatie pe termen mai lung, plus pe baze favorabile de coeziune in fata unor adversitati...

mandag den 21. oktober 2013

O zi de luni minunata


Azi am avut o zi foarte frumoasa. Nu am intarziat de la serviciu, ploaia s-a oprit de fiecare data cand m-am dat jos din toate cele sase mijloace de transport in comun pe care le-am folosit in decursul zilei de azi, am avut bilet valabil la toate cele patru controale de bilete la care am fost supus, secretarii si-au facut si ei treaba fara sa ma bage in seama decat de trei ori, nu am avut nici o sedinta, plus cand am venit catre casa mi-am cumparat un corn cu miez de lapte, si am avut placuta surpriza sa fie umplut in schimb cu dulceata de zmeura ! Si cum veneam asa pasind vesel catre casa, mi-a mai zambit si un copil de vreo 2 ani care dorea sa arate tuturor expertilor geografici trecatori o baltoaca mare si interesanta descoperita de el pe trotuar, asa ca m-am simtit si mandru astazi ca m-a bagat in seama drept posibil expert cineva care chiar merita tot respectul ! Plus mama lui, care chiar arata asa ca o mama, mi-a zambit si ea destul de indulgent.

Pe urma am ajuns acasa, si am verificat pe wikipedia sa vad cine isi mai aniverseaza astazi ziua de nastere, si am descoperit ca soprana Virginia Zeani, de origine romana din comuna Solovastru din judetul Mures, implineste astazi 88 de ani !


søndag den 20. oktober 2013

Ce face casatoria din om (dintr-o perspectiva oarecum clasic marxista)


Azi se implinesc 393 de ani de la nasterea in Dordrecht a d-lui Albert Cuyp, un producator si comerciant de bere olandez, care, crescand alaturi de un tata pictor portretist si istoric de arta (dl Jacob Gerritszoon Cuyp), un bunic pictor pe sticla, inclusiv vitralii (dl Gerrit Gerritsz. Cuyp), si un unchi pictor (dl Benjamin Gerritsz. Cuyp), a incercat si dansul, asa ca hobby de tinerete, inainte de a se casatori si a se aseza la casa lui, sa picteze niste peisaje, majoritatea larg recunoscute astazi prin cautarea si redarea luminii cu nuante aurii a zorilor de zi sau a amurgului olandez de secol 17, inspirate din vise despre soarele cald mediteranean redate si de alti pictori ai acelei epoci de aur olandeze, desi dansul nu calatorise niciodata personal in Italia, sau poate ca tocmai si de aceea avusese o inclinatie visatoare despre aceste meleaguri indepartate. Dansul a aratat, se pare, si un interes catre ilustrarea intr-o paleta vie de culori a tinutei si costumelor exemplare ale unor calareti de stil oriental sau polonez, stiluri predate la acea vreme in academiile ecvestre franceze, de la care se puteau inspira si catre care puteau aspira si clasele sociale superior burgheze olandeze de la acea vreme. Asumandu-si in mod curajos si totodata cumpatat rational si dansul, pe la 38 de ani, un destin burghez, prin casatoria cu o vaduva instarita de inalta societate, d-na Cornelia Boschman, dl Cuyp s-a lasat, se pare in mod inevitabil, de advertising de diverse imagini, luandu-si mai in serios rolul de producator si comerciant plus mic politician local sustinator al educatiei civice de tip protestant reformat burghez comuna la acea vreme, adica pur si simplu s-a cam lasat de pictura, lasand-o pe aceasta in seama unui ucenic, unul din sotii uneia din fetele d-nei Cornelia din prima ei casatorie.

Se pare ca scriitorul Marcel Proust a fost placut impresionat, peste vreme, de arta d-lui Cuyp, dedicandu-i niste versuri dupa vreo 200 de ani, in volumul Placerile si Zilele...sau poate, mai bine zis, Placerile adecvate sau asortate unei tinute de zi...zau, habar nu am cum sa traduc acest titlu numit Les Plaisirs et les Jours, si ce vrea sa insemne el de fapt, mai ales ca am citit pe wikipedia ca a fost inspirat de lucrarile recunoscute ca formal (teoretic artistic) decadente ale unui celebru (VIP social popular, in acelasi timp adulat cat si caricaturizat, insa oricum larg popularizat in presa) dandy contemporan cu dl Proust, contele Robert de Montesquiou-Fezensac, (descendent al insusi faimosului conte Charles de Batz-Castelmore d'Artagnan, cel original si real din Gasconia secolui 17, care din pacate a decedat tocmai in timpul unuia din asediile orasului olandez Maastricht, tocmai acela de la vremea generatiei d-lui Albert Cuyp, insa, din fericire a servit ca sursa de inspiratie ulterioara pt personajul omonim al d-lui Alexandre Dumas, tatal, si desigur ca si pt o intreaga generatie de dandy contemporani cu dl Proust), insa am sa incerc sa traduc oricum ce a avut de zis dl Proust despre arta boema pre-burgheza a d-lui Cuyp.

"Cuyp, un apus de soare dizolvat intr-un limpede aer
Tulburat de un stol in zbor de porumbei gri-perla,
Umiditatea unui nimb de aur pe fruntea unui bou sau taur sau mesteacan,

Un abur albastru de tamaie prelingandu-se dinspre un deal,
Sau o mlastina stagnanta insa deosebit de clara sub un cer mut si gol. 

Calaretii sunt gata, penele roz deja infipte-n palarie,  
Palma pe hat sau sold si ea pregatita; aerul proaspat imbujorandu-le pielea tot roz, 
Le rasfira si umfla usor bucle lor fine blonde, 
Si, ispititi deja de campiile arzatoare, de aerul unduitor viu si proaspat,
Fara a deranja prin trapul lor ale boilor turme
Care viseaza intr-o ceata de aur palid si lenevos odihnitor,

Pornesc sa respire in sfarsit aceste minute profunde."

Zau, citind aceasta dedicatie, ea mi se pare chiar oarecum exagerat de favorabila artei d-lui Cuyp, desi am si eu o parere destul de buna despre claritatea picturilor sale, dar zau daca mie mi-au inspirat chiar atata patos imagistic erotic, desi desigur dl Proust, fiind artist, era probabil mai inalt sensibil in legatura cu impresiile si expresiile lui, plus scria aceste lucruri la sf sec 19 francez.

Tot ce pot sa zic in legatura cu titlul articolului meu este ca peste tot daca vine vorba de dl Cuyp, destul de multi par a caina faptul ca dansul s-a cam lasat de pictura atunci cand s-a decis sa se casatoreasca solid burghez, cf canoanelor sociale culturale ale vremii, lucru care mie mi se pare si asta usor exagerat, chiar daca desigur ar fi fost mai interesant pt noi acum, peste veacuri, sa admiram si niste tablouri pe alta tematica din partea d-lui Cuyp, de ex portrete cu scene de familie, sau din economia si industria locala inca artizanala insa in dezvoltare catre o productie de serie in masa cu ajutorul capitalului provenit si acumulat nu numai din imprumuturi si vanzari de diverse acareturi rurale si suburbane, dar si din diverse activitati infloritoare de consultanta si comert, inclusiv international, inclusiv chiar si cu mana de lucru, nu doar peisaje si diversi calareti sportivi. Totusi ce naiba, si astazi diversi tineri publica pe blogurile lor mai degraba fotografii de promo turism si diverse activitati sportive in diverse locuri, unele in care nici nu au fost inca si poate nici nu au de gand sa mearga vreodata, dar dupa ce se casatoresc, o lasa asa mai moale cu bloggingul si destul de putini continua sa publice fotografii legate de viata lor de familie si alte indeletniciri ceva mai comune vietii matur adulte, poate doar cei care activeaza in PR-comunicatii media si arte plastice la nivel cat de cat cvasi-profesionist. Este destul de clar ca dl Cuyp a pictat clar mai mult ca hobby personal, si nici macar deosebit de inspirat de curentul de fuziune artistic si business casnic contemporan reprezentat de d-na Martha Stewart, (despre al carui destin polonez-american in sine s-ar putea specula asa in mod ff vag ca poate o avea de a face in moduri culturale ff vagi, abia amintite, de fostele tinute poloneze ecvestre mai de mult la moda in Franta care il impresionasera atat de placut pe dl Cuyp), astfel incat sa le dedice atentia lui pt promo atunci, in tinerete, desi dupa aia a castigat, si in cazul dansului, rationalismul realist ceva mai solid si pragmatic. Sa ma bosumflu ca dl Cuyp nu a mai pictat asa de mult dupa ce s-a casatorit ar fi probabil ca si cum m-as bosumfla ca bloggerul Loopoo nu mai pune asa de des pe blogul lui poze cu diverse fripturi. Ma rog, am fost cam trist, drept sa spun, din cauza asta, insa acum ma consolez ca bloogerul Vladen macar da videoclipuri de muzica misto, (desi e casatorit de destul de multa vreme). Cat despre vaicarelile istoricilor profesionisti ai artelor, zau, astea mi se par uneori de nivelul obiectiilor criticilor tematicilor de conversatie sociala, exemplificat de recentul articol al bloggerului Olandezul Zburator, preluat si de bloggerul Vienela, in care acesti bloggeri isi manifesta nemultumirea ca oamenii care devin parinti de copii nu par a fi in stare de a mai discuta despre alte chestii posibil social interesante, instructive, si amuzante pt publicul spectator decat despre odraslele lor.
.

søndag den 6. oktober 2013

Un vis de inspiratie culinara decadenta


O cina tarzie somptuoasa cu branza de capra si cidru de mere, totul catalizat si de aditivul fosfatic E 450A si bicarbonat E 500 din niste biscuiti altfel chiar digestiv sanatosi cu ghimbir natural ecologic, mi-a cauzat un vis deosebit de colorat cinematic chiar optimist, desi m-a cam durut capul la sculare, si probabil aveam si hipertensiune arteriala in acelasi timp, drept care as tinde sa recomand branza de capra numai alaturi de mamaliga sau de produse de panificatie nedospite, plus neaparat fara bauturi de fructe fermentate alaturi, indiferent de continutul lor procentual de alcool, desi e posibil ca in acest caz de recomandabila prudenta visele sa nu mai poata deveni chiar asa de interesante sau de optimiste.

Am visat ca eram invitat la o casatorie mormona cu o mireasa imbracata chiar traditional in rochie de mireasa alba in stil cu corsaj chiar ff structurat si butoniere in gaitane pe piept si cu partea de jos pornind dintr-o talie clasica fara trena, chiar cf recomandarilor bisericii Church of Latter Day Saints, desi cu o palarie gen toca pe cap, lucru de obicei nerecomandabil in cadrul ceremoniiilor mormon. Mirele era si el pe undeva pe acolo, insa nu parea  fi remarcabil sau memorabil prin nimic anume. Tipicul ceremoniei nu era mormon, ci mai degraba islamic otoman, cu mirele, mireasa si 2 martori asezati pe o canapea acolo in fata unei masute pregatiti sa semneze fata de functionarul spiritual-administrativ. Mireasa a venit totusi la un moment dat in mod ospitalier catre spectatori, deci si langa mine, asezat in randul din spate din coloana din stanga culoarului de mijloc, alaturi de diversi, si a conversat amabil si cu mine cateva fractiuni de secunda, dupa care s-a asezat si ea pt o scurta vreme sa-si traga sufletul pe scaunul dinspre culoarul din mijloc din penultimul rand al coloanei din dreapta, oarecum oblic fata de mine, astfel incat am putut sa ii admir tinuta gatului si din spate, decolteul din spate al rochiei ei fiind in stil barcuta, lasand o portiune dezgolita decent a dermei deasupra fibrelor superioare ale muschiului ei trapez stang, care nu pareau de loc tensionate, si lasau, astfel, privirea oricui sa poata aluneca bland si fara nici o alarmare deosebita, deasupra vaii molcome a triunghiului ei occipital stang mai departe catre gingasul ei muschi sternocleidomastoidian stang, care si acela parea in regula, chiar asa posibil apetisant pt o degustare, daca as fi fost de origine culturala vampirica in acel vis, insa nu eram, ci eram tot eu, un simplu invitat care se bucura, ca orice om obisnuit europeean iudeocrestin al zilelor noastre, de orice spectacol multicultural de fuziune cat de cat placut si frumos organizat, chiar daca nu urma un tipic anume ff strict.

La un momend dat am remarcat in partea din dreapta a salii, dincolo de coloana drepta a scaunelor, un fotograf de tip jurnalist comun, care incerca sa isi faca si el meseria, si, pt o clipa, privirea mi s-a incrucisat cu a lui, si mi-am dat seama ca el nu va ezita sa-si doreasca sa nu scape ocazia si sa ma traga de limba in privinta unui secret posibil de scandal legat de acea mireasa. Desi la inceputul povestii din vis eu paream si chiar ma si simteam asa un invitat oarecare, faptul ca la un moment dat am devenit oarecum mai geografic apropiat de mireasa si ca ea interactionase deja cu mine atunci cand a trecut pelanga scaunul meu, mi-a dat de inteles in acel vis ca eu de fapt eram un cunoscut chiar destul de intim fata de acea mireasa, si chiar ii si oferisem anterior niste servicii profesionale, drept care acum desigur ca eram si posibilul detinator al unor informatii mai intime despre acea mireasa, si un jurnalist abia ar fi asteptat sa imi ceara sa ii povestesc ceva posibil mai interesant decat niste simple banalitati legate de opinia mea despre ceremonia de nunta si tinuta miresei. Desigur ca eu, avand deja experienta ca lucrator in diverse servicii, am fost intotdeauna ff atent la codurile de etica profesionala ale oricarui servitor, si nu aveam de gand sa povestesc vreodata vreunui jurnalist oarecare detalii despre clientii mei pe care eu le obtinusem in decursul unei interactiuni obisnuite de servicii profesionale pt acestia, ca de ex secretul unui jurnalist american pe care l-am servit eu mai de mult odata in decursul unui voiaj in SUA, care mi-a marturist mie asa in particular ca era gay, iar eu nu aveam de gand sa comunic acest lucru intregului mapamond, si chiar l-am indemnat si pe el sa faca acest lucru numai cand e si el pregatit, de ex nu ar fi fost obligatoriu sa imi zica nici mie, daca nu dorea, ca eu puteam sa-l servesc si fara sa-mi zica, plus ca eu desigur ca ii voi pastra secretul, ba chiar l-am si sfatuit sa incerce sa obtina o pozitie intr-un oras mai mare cu mai multe baruri gay, astfel incat sa nu sufere de singuratate in acel orasel mai mic pe unde eram eu in trecere pe atuncea, mai ales tinand cont ca in prezenta mea destui oameni se pot simti la fel de singuri cum ar fi fost si fara mine acolo, langa ei.

Si chiar dupa cum presimtisem chiar si in vis, asa s-a si intamplat, am fost abordat de paparazzo, care a ncercat sa ma traga de limba, insa eu nu am tradat secretul miresei, care semana din ce in ce mai mult cu Naomi Watts din afisele cu filmul despre printesa Diana, ba chiar cred ca i-am tinut o predica de tinuta profesionala acelui jurnalist, drept care m-am trezit deosebit de satisfacut de propria mea prestatie, chiar daca ma durea capul de la branza de capra si cidrul amestecat cu fosfati.

In orice caz, nu cred ca e o mare branza sa trag concluzia interpretativa ca acest vis reprezinta starea mea de satisfactie personala legata de faptul ca imbratisez cu competenta starea mea de perpetua tranzitie si adaptare la inca o noua situatie multiculturala in care ma regasesc, ca de obicei, si totodata dorinta mea personala de a-mi mentine independenta personala si profesionala in fata oricaror presiuni massmediatice, inclusiv cele ale activitatii mele personale de blogger amator. De altfel chiar inainte sa ma culc reflectasem la o poveste de fictiune recent publicata de bloggerul Gabriela a carei actiune se invarte in jurul activitatii unor jurnalisti, plus imi permisesem sa comentez acolo alaturand numele unor jurnalisti oficiali de tip exemplu negativ de numele unor bloggeri amatori de tip exemplu pozitiv, (Vienela si Tomata cu Scufita), plus citisem si un articol de jurnalism stiintific de inalta calitate scris de bloggerul amator expert de calitate cvasi-profesionista Kadia, drept care eram desigur preocupat de propria mea incompetenta de blogger, insa acest vis m-a ajutat sa ma simt mai bine si sa nu ma mai ingrijorez atata despre faptul ca am ramas in urma cu rezolvatul propriei mele lepse despre bunici, ci sa privesc la partea plina a paharului reprezentata de inalta mea tinuta deontologica referitoare la activitatea mea de jurnalism cultural amator de nivel de elev de clasa a 6-a, de altfel anul meu scolar de glorie in timpul caruia am obtinut note chiar destul de inalte la mai toate materiile, si as fi obtinut probabil o nota mai mare si la fizica daca as fi indraznit sa rostesc expresia "coloana de mercur" referitoare la instrumentul numit barometru, acesta fiind raspunsul corect, dar nu stiu de ce nu indraznisem sa-l rostesc fata de d-na profesoara, cred ca din modestie fata de dansa, ca sa nu creada ca am cumva tendinta sa fac pe desteptul fata de alti colegi, eu fiind constient de mic de importanta unei tinute profesionale riguroase insa modeste, si totodata si de importanta politica a nu iesi cu nimic in evidenta fata de media generala a clasei de mijloc burgheze la care incerc mereu sa ma adaptez, ca orice aristocrat caruia chiar ii pasa de poporul sau popoarele din jurul lui...ar fi fost bine poate daca printesa Diana ar fi putut lua role model de la mine, insa din pacate nu cred ca si-a ales role modeluri prea bune in viata...pe de alta parte tocmai am aflat de pe Internet ca a o visa specific pe printesa Diana poate reprezenta si un indemn catre mine de a fi mai empatic, lucru pe care mi l-a reamintit recent si bloggerul Cuvanta. Insa desigur ca eu imi vad de drumul meu, si nu ma iau chiar asa imediat dupa ce-mi zice lumea culturala din jurul meu, si totodata imi creez si propria mea lume culturala care-mi place mie si care mi se potriveste mie cel mai bine, in mare aceea a unei burghezii aflate in permanenta stare de tranzitie, chiar daca stiu ff bine ce autentic pur aristocrat, ca o mireasa imbracata in alb, sunt eu in realitate, chiar fara scapare relativ la destinul obisnuit mai comun pt un nobil ordinar.

Efectiv nu am reusit insa sa imi dau seama ce poate reprezinta referinta la mormoni, desi in mare, in acest context, poate reprezinta activitatea intensa si extensiva publicistica globala a bisericii Church of Latter Day Saints, dar totodata si o cultura oarecare straina pt mine pe care ma straduiesc sa o asimilez, la care incerc sa ma adaptez, casatoria in sine reprezentand o tranzitie la o noua etapa de viata, o noua functie, un nou peisaj, uneori chiar o noua relatie, inclusiv de parteneriat, posibil si de business, nu neaparat erotic. Faptul ca tinuta miresei era in mare parte conforma unor canoane chiar clasice, chiar si conforme traditiei mormone de a fi fara trena, (cu exceptia tocii de pe cap), poate arata cat de rigid conformist sunt eu atunci cand incerc sa ma adaptez unor norme culturale noi pt mine, si asta nu e absolut de loc neobisnuit dat fiind ca sunt functionar birocrat prin chemare. Toca neregulamentara poate reprezenta faptul ca e posibil sa imi asum niste aspiratii oarecum nerealiste in legatura cu diverse, ceea ce nu este de altfel decat un vis cat se poate de comun burghez...in cazul meu, zau, exact tichie de comentator de film contemporan norvegian pe blogul lui Vladen imi lipsea mie acuma...dar ce sa fac, ma adaptez si eu asa cum oi putea, desigur cf unor norme deontologice cat mai stricte fata de care eu insumi ma recunosc chiar loial in acest vis.