O plimbare

Intr-una din zilele mele libere recente, cand am prins o zi cu ceva soare fara vant de nivel de furtuna sau ploaie cu galeata, am facut o plimbare prin cartierul evreiesc. Desigur, in zilele noastre, nu mai exista evrei nici in acest cartier, nici macar asa mai mult de cca 1500 oameni total in Regatul Norvegiei, majoritatea in capitala plus o comunitate de cca 135 de oameni in Trondheim, si nici in vreo perioada istorica anterioara nu au existat, se pare, mai mult de aprox 2150 de persoane care s-au auto-identificat sau au fost identificati de altii ca fiind evrei in aceasta tara. Deci, desigur ca acest cartier evreiesc este doar de nivel ideal. In orice caz, a fost o plimbare placuta.

Casele din acest cartier pareau la fel de pustii ca si casele pe langa care m-am mai plimbat in trecut din alte cartiere, lucru oarecum in general nelinistitor pt mine. Am zarit insa un cuplu de pensionari mergand agale pe strada umbrita de tei si castani totusi placuti familiari mie, si incepand la un moment dat sa coboare pe o straduta pietruita mai obscura dinspre zona caselor cu gradini inconjurate de ziduri albe catre port, unde ulterior, tinandu-ma dupa ei, (deoarece ma simteam si chiar si probabil deja si eram ratacit), am si gasit, usurat sufleteste, probabila majoritate a ocupantilor acelor case, facand prietenos cu mana turistilor ce sosisera si inca soseau pe nu mai putin de 3 pacheboturi uriase, din care 2, unul sub pavilion panamez si altul genovez, erau deja ancorate la tarm, iar altul, sub pavilion inca neidentificat (de mine) se apropia oarecum ezitant pe apa de culoare blue jeans a fjordului in acea zi, cautand un posibil loc liber de parcare.

Brusc atras de stimulul auditiv al unor glasuri vorbitoare de lb franceza creola, (parca mai curand antileza decat haitiana), am pierdut din vedere cuplul simpatic de ghizi pensionari care ma ajutasera sa regasesc grupuri de oameni, si m-am luat in acea clipa dupa acel grup de turisti straini, care se parea ca stiau unde aveau de gand sa se duca, si, in sfarsit, datorita expertizei lor, am reusit si eu astfel, dupa cca 20 de luni de locuit in acest oras, sa gasesc renumita piata cu peste, despre care sincer fusesem curios chiar de multa vreme, insa nu reusisem sa aflu unde putea fi, si care am observat ca consta dintr-o hala de cca 30 mp, cu un galantar refrigerat continand 3 tipuri de pesti, probabil oceanic, dintre care unul si sub forma deja preparata in mod afumat in plus fata de forma proaspata naturala, si niste cutii de conserve de peste, probabil tot oceanic, alaturata unui restaurant cu mese interioare si exterioare, unde specialitatea zilei era supa de peste (de tip neidentificat anume).

Insa deoarece deja simteam ca incepuse sa ma bata soarele in cap, din pacate zona portului fiind lipsita de foioase umbroase, m-am refugiat in umbra unei librarii, unde am rasfoit curios un exemplar din recenta noua traducere a Bibliei in lb norvegiana, la care se lucrase in prealabil peste 12 ani, acesta atragandu-mi atentia in acea clipa deoarece era invelit intr-o coperta textila din material de blue jeans, de culoare insa ceva mai inchisa decat cea a fjordului, (cam ca Levi's 501 original fit Classic One vs Cavern). Am apreciat faptul ca textul in noua traducere intr-adevar pare stilistic placut beletristic si lipsit de cuvinte prea complicate sau obscur neinteligibile, si m-am gandit ca nu degeaba au lucrat atatia scriitori profesionisti de fictiune si poezie norvegieni ca consultanti in proiectul traducerii acestui text important, alaturi de traducatorii teologi profesionisti principali, carora le-au putut astfel corecta anumite tendinte de exprimare mai neplacut rigide sau lipsite de creativitate de nivel academic.

Pe urma, in general simtindu-ma satisfacut de o plimbare in general placuta, mi-am ingaduit sa imi si cumpar o carte cu elemente albe si albastre batand in bleu turquoise in design-ul jachetei lucioase de pe coperta ei cartonata, in special pe cant si pe partea din spate, biografia pastorului Dietrich Bonhoeffer, scrisa de dl Eric Metaxas, un scriitor al carui nume, ba chiar si fotografie de pe partea interioara a partii din spate a jachetei copertii cartii respective, mi-a amintit oarecum, chiar in mod placut, de un alt Eric cunoscut anterior mie. A trebuit sa depun un mic efort de imaginatie pt ca asemanarea sa fie si mai mare, si anume sa ii scot ochelarii de pe nas celui din fotografie, insa pot sa spun ca a meritat, deoarece asta fara ochelari arata chiar si mai sexy decat tizul lui la care ma gandeam eu.


(...linkuri urmeaza...)

O aniversare

Criterii

Nu poate sa-mi iasa din minte un articol de pe blogul Rara Avis in care autorul Anamaria povestea ca o cunostinta de-a ei reusise sa alcatuiasca o lista cu 20 (douazeci) de criterii de tip trasatura caracteristica calitativa, ("calitati morale, spirituale, si fizice"), pt un posibil partener de viata ideal. Am incercat in fel si chip sa-mi imaginez ce ar putea contine o asemenea lista, (in afara de preferintele fizice mai comun cunoscute, de ex pt inaltime, BMI, culoare de ochi si par, marime la pantofi), am rugat-o si pe Anamaria sa o intrebe pe acea cunostinta daca mai are acea lista ca sa ne-o prezinte ca un posibil exemplu. Intre timp, din pacate, Anamaria a anuntat si ca nu mai doreste sa scrie o vreme sau chiar niciodata pe blog, asa ca in final am ramas nedumerit.

Stiu ca exista o lista destul de lunga de posibile virtuti pe wikipedia, la fel cum exista si o lista mult prea lunga de emotii. Insa, dupa parerea mea sincera, in viata mai de zi cu zi, cel mai adesea si cel mult se intampla ca virtutile sa se urmareasca, nu sa se posede. Poate ca sunt mult prea indulgent, ceea ce ar fi cam ciudat, deoarece eu sunt cam pretentios din fire fata de ce ma poate atinge pe mine personal, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Adevarul (poate cel crud) o fi ca eu de fapt nici nu prea am de gand sa las un posibil partener de viata mai lunga sa ma atinga in vreun fel prea profund. Efectiv, il doresc cat mai separat de mine si autonom, inclusiv dormind in pat separat, desi in aceeasi incapere. (Ar fi chiar misto in paturi supraetajate, facand cu schimbul in mod echitabil sus sau jos, pt ca mereu mi-am dorit asa ceva cand eram mic, plus am iubit calatoriile in mijloace de transport in care acest fel de paturi mi-au fost accesibile, chiar si cele pe mare, in ciuda faptului ca am avut rau de mare.) La urma urmei, nu are cum sa aiba nimeni pretentia, si nici eu fata de ei, de a fi mama mea personala.

In acest sens, cred ca sunt in mare parte de acord cu pozitia d-lui David Schnarch, (prezentata in articolul "Cum sa cresti mare" al d-nei Pamela Weintraub mentionat de mine in articolul anterior, si bazata in mare pe gandirea d-lui Murray Bowen despre teoria sistemelor aplicata unei posibile familii), plus e probabil adevarat ca pur si simplu ma feresc de a dezvolta o autentica relatie intima complexa integrala, (emotionala, fizica completa, probabil si cognitiv-intelectuala, si experientiala...desi pe astea 2 din urma, care mie personal mi se par mai mult de nivel profesional, nu cred ca le consider absolut necesare in mod continuu sustinut in timpul unei relatii intime de lunga durata cu altcineva anume, cel mult in anumite momente de sedinte de negociere de relatie, si respectiv atunci cand se pot efectua anumite activitati casnice in tandem la nivel cooperativ), cu cineva anume in acest moment al vietii mele...nu la nivel principial sau "expres", nici macar in mod reactiv "dezamagit" fata de vreo alta relatie anterioara nereusita, (cum ar fi fost cea cu Eric), ci pur si simplu pt ca nu sunt indeajuns de matur pt a fi competent pe acest domeniu inter-relational. La vremea relatiei mele cu Eric nici macar nu cred ca stiam ce e aia intimitate, ci pur si simplu cred ca voiam sa am un fel de prieten (amic + aliat) ff bun "cu beneficii" (sexuale + ergonomice), fata de care avusesem un grad de pretentie de a urmari anumite virtuti sau principii similare cu ale mele, insa nelistate nici alea ff clar nici macar fata de mine insumi la acea vreme, decat l aun nivel extraordinar de rudimentar si partial, daramite comunicate lui prea clar.

Sunt pregatit, in plus, sa ma gandesc si la posibilitatea ca eu personal, la nivel efectiv structural schematic, efectiv nu pot concepe inca ideea dezvoltarii unei intimitati emotionale sustinute cu altcineva decat parintii mei plus prietena mea cea mai buna, (care este functional pe post de cvasi-sora pt mine), acestia fiind oamenii pe care ii cunosc in mod real din frageda copilarie...si la urma urmei eu chiar MULT prefer patratul pentagonului, (nu pot sa sufar cercul, fie si unul de posibila "incredere", tolerabil mie cel mult in ipostaze comice, de roti, oricat de recunoscut utile omenirii, fiind adesea sincer ingrozit), si nu am de gand sa renunt prea usor la aceasta figura deosebit de stabila si placuta ochilor si posibil chiar si sufletului meu...desi recunosc ca am niste afinitati de nivel artistic si aspiratii idealiste, probabil utopice, care nu exclud insa speranta, catre hexagon...desigur, cel al fulgului de nea, nu al teritoriului istoric-geografic din vestul Europei, pe care nici macar nu l-am vizitat niciodata, desi ii apreciez din toata inima literatura.

Prin urmare, mi-am pus intrebarea ce criterii ar trebui sa indeplineasca o persoana ca sa aiba macar si sansa de a fi estimata demna de a fi luata in consideratie de mine personal ca o posibila a 5-a roata la caruta. Nu as dori, desigur, ca aceasta persoana sa fie pe post functional de roata de rezerva, deoarece eu chiar tind sa acord un grad minim necesar de respect fata de majoritatea semenilor mei oameni, avand ceva probleme de a acorda acest respect minim necesar persoanelor care promoveaza uzul substantelor ilicite, si uzul frecvent al alcoolului, si probleme certe de a-mi aminti ca acest minim respect ar fi recomandabil in anumite situatii, mai adesea profesionale, (care nu imi prea sunt mie personal foarte des direct pertinente), si fata de persoanele cu trasaturi de personalitate accentuate si comportamente antisociale.

Am ajuns la concluzia ca probabil ca trebuie sa fie macar de acord la nivel de principiu cu urmarirea unor virtuti cat de cat similare, insa, deoarece nu am citit inca nici acel capitol de pe wikipedia, nici din vreun curs de pe wikiversity, nici nu l-am cautat prezentat in wikibooks, sau macar wikiquotes, daramite in enciclopedia de filozofie Stanford, sau pe Google, nu mi-am stabilit inca nici macar lista mea personala de virtuti ideale...asa ca probabil mai am de studiat. Pana una alta, stiindu-mi deja nivelul personal de diligenta scolara, sunt din ce in ce mai ferm hotarat sa aman deadline-ul unei posibile casatorii dincolo de 38 de ani, desi, bazat pe experienta de azi noapte, ma intreb daca totusi 46 de ani nu e totusi o idee cam prea tarziu pt o posibila luna de miere cu adevarat satisfacatoare...ma gandesc totusi si la flexibilitatea in scadere a articulatiilor, (mai ales ca eu nu stiu sa am tulburari innascute ale sintezei si metabolismului colagenului sau in general ale tesutului conjunctiv, ca de ex sindromul Ehlers-Danlos, cum se zvoneste ca ar fi avut dl Niccolo Paganini, nici nu cred ca sunt sanse prea mari sa capat scorbut, si precis nu sunt nici amator de antrenament prea frecvent de dans sau, mai rau, yoga), ca mie personal chiar imi place sa fac sex uneori si in pozitia misionarului pasiv, si nu neaparat exclusiv cu persoane de origine finlandeza, (desi am o anumita deschidere in acest sens mai mare fata de ele, plus, sincer recunosc, fata de norvegieni exact invers...adica nu mai putin deschis, dar mai activ...am senzatia distincta ca o asemenea inclinatie curenta origineaza psihodinamic de undeva dincolo de o simpla reactivitate adaptativa, sau proiectie, si mi se pare ceva reciproc, de nivel de identificare proiectiva...desi, desigur, nu doresc sa generalizez).

Revista presei libere mai noi

Ieri, a murit d-na Nora Ephron.  

Acum o luna, a fost botezata printesa Estelle Silvia Ewa Mary a Suediei, ducesa de Östergötland, fiica printesei mostenitoare a Suediei, Victoria Ingrid Alice Desiree, ducesa de Västergötland, si a printului Daniel, nascut Olof Daniel Westling, duce de Västergötland.

Intr-un numar recent al revistei Psychology Today, d-na Pamela Weintraub scrie un articol intitulat "Cum sa cresti mare", prezentand un interviu cu psihologul american David Schnarch, care incerca sa minimalizeze importanta atasamentului in cadrul unei casatorii presupus reusite mature, dansul opinand ca acest atasament reduce casatoria la un fel de cautare eterna de nivel imatur de securitate si compensare pentru diverse dezamagiri din copilarie, si incurajand partenerii unui cuplu sa depaseasca nazuinta infantila de a li se implini visele si/sau de a fi sprijiniti si "iubiti neconditionat", plus ascultati incontinuu de celalalt partener folosit ca un fel de carja, ci de a-si urma propriul drum independent autonom catre maturizare, reusind abia de la acest nivel incolo sa isi intinda si sa isi ofere unul catre altul o mana de ajutor si cooperare autentic utila la un nivel oarecum "superior" celui anterior. Cele 4 elemente ale unui echilibru matur descrise de dl Schnarch, desigur, in mod ideal prezente la ambii parteneri ai unui cuplu, nu doar la unul din ei, ar fi: functionarea individuala conform unor principii valorice si teluri proprii importante chiar in ciuda posibilei presiuni din partea partenerului de a le abandona, gestionarea propriei vieti emotionale si a propriilor anxietati in mod independent fara a a vea nevoie de a face apel chiar in continuu, preferabil cat mai rar posibil, de la partener pt spriin si ajutor in acest sens, a evita reactiile exagerate in fata unor oameni sau situatii dificile, insa pastrand capacitatea de a-i tolera, si, in final, anduranta si perseverenta in fata unor posibile adeversitati, sau chiar dezamagiri in ceea ce priveste atingerea telurilor proprii, per total pastrarea unei imagini si agende proprii autonome personale ale sale proprii.

Ieri seara m-am decis sa imi continui programul plimbarilor de relaxare si m-am dus la club, unde am avut sansa de a da exact peste ce imi doream, un finlandez ceva mai matur, de cca 45-46 de ani, mai taciturn din fire, care inca nu era total impotent din cauza unui nivel prea avansat de intoxicatie cu alcool. Entuziasmat de aceasta descoperire cu adevarat rara, l-am invitat acasa, unde, presupunand ca, datorita varstei, trecuse prin destule, l-am indemnat sa foloseasca un condom/prezervativ Durex Extra Safe, si apoi am avut deosebita placere de a-mi exercita liberul arbitru prin a renunta la pozitia mea preferata pt finlandezi, cea a misionarului, si a alege in schimb de a ma sprijini direct cu coatele de masa din sufragerie, plus, pentru un echilibru optim, si cu fruntea de unul din teancurile stabile de carti cu coperti lucios racoroase recent aranjate pe ea, si a-l invita sa faca dragoste, inclusiv sex, cu mine.

Thank you, Mr Jacobson

Incercand sa combin in mod practic sfaturile managerilor mei de a invata sa ma relaxez mai bine la serviciu, cat si sfaturile medicului meu de familie de a iesi mai des la plimbare, mi-am luat cateva zile libere de la serviciu ca sa ma pot plimba mai mult in oras. Am sentimente contradictorii fata de acest fel de plimbari, deoarece ele sunt pline de tentatii pt mine, unele posibil chiar mai periculoase decat a cheltui prea multi bani pe diverse nimicuri interesante, cum ar fi suc organic britanic fara E-uri sau zahar, sau ciocolata germana amara speciala pt barbati 60 % (continut de cacao, desigur), sau chiar de a face riduri premature daca mi-as expune prea des tenul la salbatecul vant de coasta care bate adesea pe aici. Am fost tentat, de exemplu, riscand in plus sa intinez si onoarea compatriotilor mei + chiar dorita lor aderare la spatiul Schengen cu inca un caz de cetatean roman scapat momentan de sub vigilenta institutiilor statului roman implicat intr-un scandal international, sa cad in pacatul furtului calificat cf art 209 C din Codul Penal romanesc, cu circumstanta agravanta e, (efectuat intr-un loc public), posibil si a (al unui bun de patrimoniu cultural), in general pedepsibil prin inchisoare de la 3 la 15 ani.

Noroc ca mi-am dat seama ca multe din articolele ziarului Jerusalem Post International Edition se pot gasi si gratis pe Internet, (chiar si unele din sectiunea Premium), ca era gata gata sa inhat un exemplar din saptamana 8-14 iunie, care zacea nebagat in seama de nimeni pe un scaunel dintr-o cafenea, si care avea pe prima pagina o fotografie cu un teanc de carti cu coperti de carton asezate pe o masa in prim plan si alte carti de dimensiuni diferite si cu stiluri de coperti diferite oarecum mai estompate, asa ca in ceata, pe niste rafturi, in fundal, (eu fiind in general destul de sensibil la publicatiile ce contin articole de critica literara, sau prezentari de recomandari de lectura insotite de poze care sa imi explice mai usor despre ce e vorba + simtindu-ma in particular oarecum personal "invitat" de acea fotografie, pt ca, desi am reusit IN SFARSIT, cu ajutorul indemnului recent motivant al Vienelei de a nu mai pierde vremea suferind melancolic, ci de a face, mai degraba ceva in mod mai activ, sa descongestionez sufrageria de cutiile de carton cu carti, inca nu m-am apucat sa aranjez cartile frumos dupa un sistem oarecare in niste rafturi, ci le-am pus in teancuri pe 2 mese + o noptiera, total la intamplare, insa in mod destul de ordonat si estetic, cu cartile de dimensiuni mai mari la baza, si cu cele de dimensiuni mai mici deasupra.)

Asa ca efectiv m-am distrat citind articolul-interviu scris de dl Akin Ajay in conversatie, (in legatura cu recenta Saptamana a Cartii din Israel), cu dl Howard Jacobson, castigator al Premiului Man Booker 2010 pt cartea Chestiunea Finkler. M-am decis sa cumpar, prin urmare, si aceasta carte, si, desi nu pot sa promit ca o voi citi prea curand sau chiar vreodata, am sa incerc, totusi, sa ii gasesc un loc potrivit in teancurile de carti de pe cele 2 mese, sau, cine stie, chiar de pe noptiera. Am citit ulterior un citat dintr-un alt interviu al dl Jacobson in The Jewish Chronicle, care pe mine personal m-a ajutat f mult, "If you had to say in one sentence what being Jewish means, it is being able to make fun of yourself Jewishly... (but) when it’s without the affection, I worry." Eu personal, chiar daca nu am optionat inca definitiv pt religia iudaica, apreciez acest citat la justa lui valoare ca fiind aplicabil si chiar si foarte pertinent si in cazul meu personal, si eu personal nu doresc ca dl Jacobson sa se ingrijoreze si el din cauza mea, (deoarece eu doresc ca el sa se poata concentra mai bine pe cariera dansului spre binele mai larg al nostru, al tuturor), asa ca am sa incerc, de cate ori imi voi aduce aminte de acest citat, pt care eu personal ii multumesc, sa iau masuri in acest sens.

Public apology

Imi pare sincer rau ca trebuie sa comunic ca nu ma simt inca pregatit sa completez leapsa la care am fost recent invitat de Vienela, cea despre listarea cartilor preferate mie ale caror titluri incep cu literele alfabetului de la A la Z. Este un topic deosebit de sensibil si de important pt mine, si efectiv nu pot sa il iau in joaca, NU pot. Am totodata sentimente inca oarecum confuz-contradictorii in legatura cu ce ar putea insemna pentru mine personal o carte preferata, nu doresc sa utilizez nici metoda superficiala si total inutila la ceva anume concret in afara poate de relaxare personala de a lista primul titlu care-mi poate veni spontan in minte in legatura cu o litera anume. Efectiv NU simt ca MERIT sa ma relaxez in acest fel in legatura cu acest topic, cel putin nu inca.

Desi nu doresc sa imi gasesc scuze absurde, externalizand raspunderea in afara mea personala, am sa mentionez totusi ca azi, 25 iunie, este ziua sf Prosper din Reggio, patron al orasului Reggio Emilia din regiunea Emilia-Romagna a Republicii Italiene, regiune fata de care eu personal am sentimente deosebit de intense, si sf care are tocmai cartea ca unul din atributele sale, si mai este si ziua sf William din Vercelli, patron al zonei Irpinia din regiunea italiana mai larga Campania, fata de care eu iarasi am sentimente destul de intense, si totaodata sf ale carui doua atribute posibil contradictorii sunt lupul si crozierul (toiagul de pastor), si efectiv nu mi se pare ca se cade sa iau eu chiar asa in joaca sau posibil superficial un subiect care mie personal imi straneste emotii destul de intense, emotii complexe al caror nume nici macal nu il cunosc, pentru ca probabil reprezinta un amestec de emotii diferite, dintre care unele chiar posibil contradictorii, si cu care, chiar si daca as sti cum se cheama, tot nu as sti ce sa fac, in afara poate de a le enumera componentele intr-o lista, si am determinat ca asa ceva nu ar fi util decat poate pt dezvoltarea vocabularului meu personal si posibil al unor eventuali cititori, insa eu personal nu am intentia prioritara de a educa oameni in public, si inca si pe gratis, decat daca ar fi poate un caz perceput de mine ca un posibil caz real de urgenta.

Nu cred ca este urgent pt mine personal, iar pt altii nici atata, de a invata in clipa asta mai multe cuvinte despre emotiile pe care le resimt eu personal fata de carti, nici fata de regiunile Emilia-Romagna sau Campania din Republica Italiana. Motivul principal pt care ma simt atat de anxios in legatura cu efortul serios necesar de a completa aceasta leapsa nu este teama mea mai obisnuita de a fi incompetent fata de o tema destul de importanta si poate anxiogena pentru mine, pt ca teme din astea am avut si inca voi avea destul de multe, atat on-serviciu, cat si off-serviciu, ci este de fapt un sentiment de insatisfactie profunda fata de incompetenta mea personala de a-mi gestiona emotiile negative legate de departarea geografica reala de nivel de OCEANE pe care o am fata de singurele 2 persoane pe care mi le doresc din tot sufletul aproape de mine in clipa asta, una la vest, dincolo de Oceanul Atlantic, si cealalta la est, dincolo de Asia cea uriasa si 1/3 din giganticul Ocean Pacific.

Pur si simplu imi vine sa ma ghemuiesc in pat si sa ma ascund sub plapuma. ASA de departe sunt ei, si stiu ca nu sunt sanse prea mari ca sa ii pot atinge si simti caldura corpului lor real langa al meu prea curand. Nu zic ca niciodata, pt ca asa ceva ar fi prea greu de suportat si exagerat de pesimist-catastrofic, dar totusi nu va fi nici azi, nici maine, si nici macar peste o saptamana, sau o luna. Si deoarece stiam asta inca de cand inca mai erau, fiecare din ei, langa mine, si deoarece acest sentiment m-ar fi coplesit inca de pe atuncea, daca m-as fi lasat in seama lui, de aia am preferat sa fiu prea lenes fata de relatia mea cu ei, si sa ma ocup de alte lucruri...si alea importante si utile, nu zic nu, dar oricum probabil minore fata de importanta excelentei relationale cu cei pe care ii iubesc. DE AIA nu cred ca merit sa ma relaxez cu o Leapsa legata de carti, care in fond nu sunt decat niste obiecte, chiar daca or fi si obiecte de fetish real pt mine personal.

Ad mea vanitas

In van se pare ca tot incerc sa raspandesc idea ca "auto-cunoasterea" cat mai amanuntit detaliata, fiind in general deosebit de greu (prin definitie de fapt imposibil total direct) accesibila, plus supusa unor inevitabile erori semnificative, are riscul de a fi iremediabil ineficace si inutila dincolo decat poate o simpla indulgenta relaxare narcisista. Observ totodata ca ea pare a fi promovata in continuare atat de puternic in blogosfera culturala in lb romana, la un nivel care pana si mie, care in general sprijin din toata inima activitatile de consolidare de ego, (mai ales pt oamenii stressati de vreo tranzitie sau alte posibile socuri si traume), mi se pare de-a dreptul jenant, (mai ales ca nu remarc nici ca ar sufla cineva vreun cuvintel si despre evaluarea si eventual propunerea de metode pt imbunatatirea motivatiei necesare unui posibil pas practic util implementativ ulterior).

In disperare de cauza, si probabil ca din lipsa totala de imaginatie, am ajuns acum sa promovez ca macar ea sa fie efectuata cu metode care pot imbunatati poate macar  creativitatea artistica, de ex tehnica reveriei liber asociative, folosita, se spune, si de dl Woody Allen in tinerete in procesul sau personal de psihanaliza, decat bazat pe cine stie ce observatii istoric narative, (care totusi cer un oarecare efort de exprimare in fraze cat de cat gramatical corecte, inclusiv folosirea corecta a unor semne de punctuatie mai complicate, cum ar fi virgula sau punctul si virgula), sau metode orientale meditative insotite sau nu de mantre ritmic vibrator-muzicale, (care in cazul meu prezinta riscul de a ma adormi rapid si consecvential a-mi facilita alunecarea cu nasul direct in parchetul totusi dur, plus de a risca, Doamne fereste, si o posibila dislocatie de sold, mai ales daca as sta si in pozitia lotus).

Am gasit recent o leapsa mai timpurie pe blogul Vienelei, care, desi nu este cea la care m-a invitat recent, (acesteia, fiind despre obiectul meu de fetish cartile, preferand sa-i dedic sfanta zi de duminica), pare a sprijini aceasta metoda posibil imbunatatitoare de creativitate, aptitudine care la mine personal si asa este cam subdezvoltata in mod congenital, si imi face placere sa pierd timpul rezolvand-o, mai ales ca afara acum iarasi ploua cu galeata si bate un vant mai mult decat racoros dinspre sud-sud-est cu cca 15 noduri, (cca 28 km/h), facand temperatura aerului din jur sa para de vreo 11 grade C decat 14 cat este in realitate.

Deoarece leapsa se numeste "Daca eram", mi s-a parut just sa descriu nu numai cum sunt, dar si cum as vrea sa fiu, plus cum ar trebui sa fiu si pt posibilul teoretic "bine" al societatii din jurul meu, (estimativ, desigur, si bazat cat de cat pe aptitudini personale evaluate cat de cat realist, nu la nivel utopic), nu numai al meu personal. Deci, urmeaza sa descriu perspectiva mea personala despre self-urile mele actual, ideal, si "ought" (cel care "trebuie"), plus, luand in consideratie si fanii lui Batman si ai Zmeilor, si pe cel care mi-ar fi chiar frica sa fiu, ramanand ca eventualii comentatori sa imi ofere ei mie, daca au chef desigur, si perspectivele lor despre aceste 4 self-uri ale mele, ca sa am cat de cat o posibila sansa mai realista de a recunoste sau poate si corecta probabilele discrepante, primind si informatii din afara peretilor sau zidurilor constientei mele personale careia, (dupa cum ii povesteam recent lui Mircea Vladut), ii sunt eu momentan locatar, (desi inca nu m-am decis daca doar de tip chirias sau chiar posibil proprietar).

Ca sa fie si mai complet, ar trebui probabil sa descriu si perspectiva mamei si tatalui meu, plus, just in case, si a prietenei mele cele mai bune, (in care eu personal am incredere ca si cum mi-ar fi sora), despre cum sunt, cum as vrea sa fiu, si cum ar trebui sa fiu, dar zau daca nu devine si asta de nivel fie de chin, fie de autentic paean (oda de exaltare) oferit vanitatii mele personale, si ar trebui sa folosesc cate un articol separat de blog, pt fiecare din urmatoarele 28 de puncte...ar fi si asta o idee, de ce nu ?! Gandindu-ma acum la persoanele intotdeauna FOR EVER & EVER dragi si semnificative pt mine, deja observ ca am si inceput sa devin mai inspirat, si indraznesc sa recomand aceasta metoda chiar si ca posibil exercitiu util de terapie de cuplu in posibil conflict, nu numai pt oblojire de vanitati personale posibil ranite, cei cu adevarat traumatizati, desigur, trebuind sa sune la 112, (fost 055), fara ragaz.

Daca eram un anotimp- Actual: vara in Norvegia de sud-vest, Ideal: vara in Norvegia de nord, Ought: vara in Antarctica, Feared: iarna la Polul Nord

Daca eram o luna- A: martie in Norvegia de sud-vest, I: aprilie in Palm Springs, O: ianuarie in desertul Mojave, F: iunlie in desertul Sahara

Daca eram o zi a saptamanii- A: luni la corporatia 1, I: luni la corporatia 2, O: sambata, F: duminica

Daca eram o parte a zilei- A: ora siestei, I: ora rugaciunilor Matins, O: ora somnului recuperator de frumusete, F: ceasul mortii

Daca eram o virtute- A: onestitate de tip earnest, I: curaj, O: diplomatie, F: eroism

Daca eram o planeta- A: Planeta Albastra, I: Planeta Albastra, O: Planeta Albastra, F: Saturn

Daca eram un lichid- A: apa de robinet, I: apa Vittel, O: apa Fiji, F: aqua Panna

Daca eram o stare a vremii- A: vant sub, inclusiv 7 noduri, I: vant peste 7 noduri, O: grindina, F: seceta

Daca eram un instrument- A: muzicuta, I: trianglu, O: pian, F: talgere

Daca eram un sentiment- A: uimire, I: surpriza, O: bucurie, F: teroare

Daca eram un gest- A: zambet fata de un copil, I: imbratisare, O: salut, F: scos caciula de pe cap si tinut ploconitor-nervos in mana

Daca eram un sunet- A: sunet de clopotel, I: vajait de vant, O: vuiet de furtuna, F: sirena de alarma

Daca eram un cantec- A: La Marseillaise, I: America the Beautiful, O: It's a Long Way to Tipperary, F: Internationala

Daca eram un simbol- A: Cu, I: Ag, O: steaua lui David, F: un ochi

Daca eram un oras- A: Helsinki, I: Hong Kong, O: Albuquerque, F: Vorkuta

Daca eram un gust- A: fad, I: dulce-amar, O: condimentat asortat, F: sarat potroaca

Daca eram o aroma- A: lamaie, I: Chanel Allure, O: fara, F: foetor hepaticus

Daca eram o culoare- A: alb murdar, I: albastru safir, O: bleu-ciel, F: nici o culoare (negru)

Daca eram o parte a corpului- A: articulatia cotului, I: muschiul sartorius, O: muschiul latissimus dorsi, F: tesut mamar

Daca eram un drog- obiectez sa raspund deoarece NU promovez drogurile ilicite. Say NO to illicit drugs (inclusiv cannabis, etnobotanice, etc.) !

Daca eram un accesoriu- A: o curea Salvatore Ferragamo, I: un portofel Gucci, O: o bratara Hermes, F: inel print Albert

Daca eram un produs de machiaj- A: balsam aftershave Vichy Homme, I: crema hidratanta reparatoare Shiseido Men, O: gel calmant de contur de ochi Sheiseido Men, F: lotiune exfolianta Clinique Men

Daca eram o materie- A: apa simpla, I: materie organica vegetala, O: titan, F: apa grea

Daca eram un personaj de desene animate- A: Pinocchio (Disney), I: Jimminy Cricket (Disney) cu talentul de a o imita, la nevoie, in scopuri etic profesionale, si pe Daisy Duck (Disney), O: fie Chip, fie Dale (Disney), F: Mowgli (Disney) jucand rolul Pocahontas (Disney)

Daca eram o forma- A: o sfoara picata pe o masa la intamplare, I: o sfoara de intins rufe, O: o retea, F: un cerc

Daca eram un numar- A: 2, I: 4, O: 6, F: 7

Daca eram o masina- A: Skoda 120, I: Saab 9000, O: Bentley seria T, F: masina care merge pe diesel

Daca eram o haina- A: jacheta sport Northface Potent, I: costum Dior Homme, O: costum Valentino, F: salopeta cu bretele de blugi marca Lee

O recenzie

Am in mana cartea Bucuresti- ghid turistic, de dl Dan Berindei si dl Sebastian Bonifaciu, cu coperta de dl Constantin Pohrib, redactor dl Mihai Stratulat, tehnoredactor dl Mihail Carciog, publicata in 1980, de Editura Sport-Turism din Bucuresti, tiparita de Combinatul Poligrafic "Casa Scanteii".

Copertile cartonate ale cartii au dimensiuni atractive de cca 19 x 12 cm, probabil cu paginile de dimensiuni corespunzatoare formatului duodecimo, grosimea de numai cca 1,25 cm, continand 260 de pagini de text si 56 de pagini de fotografii. Pe coperta apare fotografia hotelului Intercontinental din Bucuresti, pe fundalul unui cer bleu albastru cu cativa nori albi pufosi de tip cumulus de dimensiuni mici si total neamenintatori.

Prefata de 21 pagini prezinta istoria orasului Bucuresti, incepand de la prezentarea primelor marturii arheologice care arata prezenta unor oameni traind in acest perimetru geografic, (citez), "inca din epoca pietrei cioplite, cu aproximativ 150 000 de ani in urma", (presupun neandertali, in Europa la acea vreme). Aceasta prefata este scrisa intr-un ritm alert care mentine atentia cititorului, pe care ti-l poti usor imagina stand cu sufletul la gura asteptand sa vada ce se mai intampla, insa din pacate contine cam multe detalii istorice, nume proprii, si date cronologice, si nu cred ca va fi prea usor de citit integral de un turist obisnuit, care nu este neaparat profesor, student, sau fan de istorie.

Cartea contine 78 de fotografii alb-negru tentante, majoritatea cu tematica arhitecturala. Uitandu-ma la ele, m-am simtit oarecum vinovat ca, desi sunt bucurestean, nu stiam de multe din aceste cladiri, si nici nu am vizitat vreodata destul de multe din zonele in care exista sau au existat ele, sau este posibil sa nici nu le fi remarcat chiar daca am trecut prin zona respectiva. Am zambit recunoscand Pasajul Bucur-Obor, inaugurat in 1979, am oftat vazand nesuferitul cartier Titan, (care totusi in fotografia din aceasta carte pare mult mai decongestionat decat il tin eu minte din cele 2 calatorii cu autobuzul pe care le-am facut eu pe acolo acum vreo 2 1/2 ani), am facut cu ochiul hotelului Dorobanti, (curent, dupa renovare, Howard Johnson Grand Plaza), iar blocurile din jurul Salii Palatului RSR mi-au trezit niste amintiri placute din copilarie, deoarece, pe vremea cand incepusem sa citesc cartile d-lui Jules Verne, am fost in vizita acolo la o familie care avea in apartament o colectie minunata de obiecte exotice de fildes si abanos aduse de ff departe, tocmai din indepartatul continent negru.

La nivel de amanunt, cartea este impartita in 8 capitole, fiecare, in afara de ultimul, continand si 8 pagini cu fotografii, "Monumente de arhitectura veche, medievala, si contemporana" (45 pagini cu text), "Busturi, fantani, monumente, statui" (23 pagini), "Case memoriale, colectii de arta, expozitii permanente, muzee" (38 1/2 pagini), "Case si locuri legate de istoria miscarii revolutionare si democratice a PCR" (13 1/2 pagini), "Edificii si institutii importante" (23 pagini), "Artere de circulatie, cartiere, piete" (23 pagini), "Gradini, parcuri, stadioane, complexe sportive" (12 pagini), "In imprejurimile orasului" (20 pagini), si se incheie cu un apendice de 16 pagini de "Adrese si telefoane utile"...desigur ultimele in prezent nefunctionale. Fiecare din cladirile, arterele de circulatie, statuile, sau parcurile despre care vine vorba este prezentat la nivel de detaliu exhaustiv in ceea ce priveste istoria ei sau a lui, si acest lucru transforma acest ghid turistic intr-un adevarat "Compendiu de buzunar al istoriei dezvoltarii urbanistice a Bucurestiului". Paragrafele dedicate muzeelor contin si explicatii interesante despre continutul colectiilor lor, si astfel un posibil cititor care nu ar fi avut ocazia sa viziteze aceste muzee in persoana, se poate consola cat de cat cu ideea de a sti macar ce a pierdut, si ce ar mai putea cauta sa afle sau sa vizioneze ulterior cu ajutorul Internetului, azi, despre o tematica anume de care ar putea fi interesat.

Un detaliu posibil amuzant este reprezentat de includerea a 3 ateliere fotografice in lista "adreselor si telefoanelor utile", Foto Color, din str 13 Decembrie...(oare ce eveniment o fi fost comemorat de aceasta data care oferise la un moment dat numele acestei strazi ?...ah, aflu chiar din carte, la pagina 149, despre existenta unei placi comemorative din Piata fostului Teatru National din Calea Victoriei- cladire in prezent inlocuita de hotelul Novotel, care i-a pastrat frontispiciul- pe care scrie ca "in ziua de 13 decembrie 1918, in Piata Teatrului National, s-a tras din ordinul guvernului burghezo-mosieresc in muncitorii care demonstrau pentru libertate si o viata mai buna. Au fost ucisi miseleste 102 muncitori", si o explicatie ulterioara ca aceste demonstratii fusesera legate de o greva a tipografilor din capitala...), Foto Union, din Piata Palatului RSR, si Foto-Studio Clasic, din str Doamnei. Telefoanele pt urgente la acea vreme erau 055 pt Militie, (denumirea Politiei la acea vreme), 061 pt Salvare, si 081 pt Pompieri.

Comanda pt Vienela

Fra stjernen

Fra stjernen som stod opp
Er det så lang at
Tusenvis årene har det tatt
Dens lys å komme hit.

Kanskje den har all’red’ blitt slått av
For en lang tid siden, i noen blåe avstander
Og bare nå har strålen dens
Begynt å skinn' for blikket våret.

Ikon til denne stjern' som døde
Sakt stiger opp i himmelen;
Den levd da den kun ikk' bli sett,
Nå ser vi den mens den er ikke lengre.

Slik sånn da lengselen våre
Forsvant i dype natten,
Lyset til våre gamle elske
Fortsetter oss forfolge.

(La steaua, M Eminescu, 1 dec. 1866)

Final Adieu

Tocmai rasuflasem si eu usurat ca in sfarsit imi terminasem tema auto-impusa de a descrie ultima mea intalnire cu micul print in mod poetic, ca azi, dupa pauza de pranz, m-am trezit cu el chiar la usa biroului meu de la corporatia nr 1, pt un "adio final", deoarece se pare ca maine, 22 iunie, (ziua sf Alban, patron al convertitilor si refugiatilor, a sf Nicetas din Remesiana de posibila origine dacica din provincia Dacia mediterranea, care a propovaduit religia crestina printre barbarii din acea regiune, a sf Paulinus din Nola, care a renuntat la avere si la o cariera senatoriala pt a deveni un poet cu o viata ascetica, si ziua binecuvantatului Papa Inocentiu al V-lea, nascut Pierre de Tarantaise, care chiar a incercat o corespondenta cu Mihai VIII Paleologus pt a incerca o apropiere intre biserica crestina de vest cu cea de est), pe la 06:20 chiar paraseste Norvegia de sud-vest pt coasta de est a SUA, cu o escala inevitabila de 4 1/2 ore in aeroportul Schiphol, care din pacate e prea scurta pt a putea vedea ceva cat de cat autentic interesant si/sau educativ in Amsterdam, si e totodata atat de lunga incat sa aiba toate sansele de a deveni total enervanta. 

Nu stiu daca nu cumva poate tocmai din cauza unor posibile intolerabile greseli gramaticale si de expresie din traducerile mele ale catorva poezii timpurii romantice de M Eminescu in lb norvegiana mi-a comunicat ca a simtit nevoia sa vina sa-si ia ramas bun "ca lumea". In orice caz, nu am discutat despre poezie in timpul intalnirii noastre finale, asa ca e posibil sa nu aflu niciodata cu ce exact am gresit. Simtindu-ma vinovat ca nu ii dadusem sfaturile potrivite pt tinerii care pleaca la studii in America pe care avusesem de gand sa i le ofer la un moment dat, mi-am exprimat in mod empatic compasiunea fata de obositoarea calatorie de maine, si mai ales acea escala din acel aeroport international, care HABAR NU AM cum naiba poate fi mentionat an dupa an, (si inca si din ce in ce mai sus), in lista aeropoartelor top 10 DIN LUME, (alaturi de cel din Hong Kong, care este o adevarata minune, atat din punct de vedere tehnic-arhitectural cat si practic-ergonomic pentru probabil majoritatea persoanelor care ar fi doritoare sau nevoite sa treaca pe acolo sau sa lucreze acolo), si i-am adus aminte sa nu uite sa incerce macar sa viziteze ramura Schiphol a muzeului national olandez Rijksmuseum, unde sunt prezentate, pe diverse teme, in diverse expozitii de-a lungul anului, de obicei cam 10 tablouri imprumutate de la sediul colectiilor principale.

Dupa aia, gandindu-ma in treacat cu oarecare simpatie si chiar recunostinta la Hector, care, desi a fost total ridicol in relatia lui cu mine, macar a apucat sa imi arate niste facilitati de relaxare mai discrete din sediul corporatiei nr 1, am dat de stire telefonic secretarului managerului sef al echipei mele de munca de azi, (care nu e mereu aceeasi, deoarece contine alti 5 manageri si 3 sub-manageri si ei nu pot veni chiar toti in fiecare zi la serviciu, unii aflandu-se in concediu de boala a lor sau a copiilor lor, altii de maternitate/paternitate, altii de studii, si altii de odihna, cei inevitabil absenti fiind in mod practic inlocuiti cu alti echivalenti printr-un sistem complicat de rotatie a celor cca 700 de manageri si sub-manageri care lucreaza pt aceasta corporatie cu aprox 900 de angajati), ca voi fi absent o scurta perioada din birou, insa ma voi afla in cadrul perimetrului corpului de cladiri corporatiste, deci oricand accesibil cu ajutorul telefonului meu celular, (sau chiar, la nevoie, prin strigate, din om in om, daca se intampla sa cada reteaua de comunicatii mobile din cauza vreunei explozii solare sau a altor evenimente neprevazute), si l-am invitat pe micul print sa facem un tur al acestei corporatii relativ moderne construite acum numai cca 35 de ani, in timpul boom-ului economic norvegian, care a salvat probabil aceasta tara de a fi total parasita de ultimele 4 milioane de rezidenti existenti la acea vreme.

Si pe urma, la sfarsit, dupa ce m-am dezlipit cam greu de el, legatura velcro dintre noi fiind totusi prea recenta pt a avea carligele mai uzate si mai usor detasabile, i-am urat calatorie placuta si succes la studii, i-am spus ca o sa fie bine si ca va avea mare succes in New Hampshire, l-am mai atins o data mai intai cu un deget, mai apoi indraznind sa dau mana cu el asa la un nivel mai adult-serios, si a plecat. M-am intors si eu cu spatele, pt ca nu am vrut sa stau sa verific daca se mai intoarce o data, si m-am dus inapoi in birou sa imi termin raportul despre ziua de lucru.

[...]

"Og du har gått, søt mirakel,
Og døde kjærligheten vår
Blå blomsten min ! Blå blomsten min !...
Så trist er det i verden likevel !"

( Blå blomster/Floare albastra, M Eminescu, 1873)

Banchetul- partea 6

Svanen

Når blant bølger som hopper
På dammen
I en sakte rytme,
Med syngende vinger i vinden
Svaier den hvite svanen
Med lengsel;
De hvite vingene i den varme strålen
Bader dem den,
Flagrende,
Etterpå over de lysende bølgenes speilet
Sprer dem
Denne seilbåten.

(Lebada, M Eminescu, 1869)

=======================

Si pe urma a plecat.

=======================

Forgjeves sletter tiden

Forgjeves sletter tiden tankenes sporer !
I bevissthetens min er du utskåret som i kald marmor,
Glemselen jakter i natten drømmenes flokker
Og alle flyr som vinden, men ikke ansiktet ditt.

For evig natt og dag hvisker jeg et navn,
For evig krysser jeg armene foran syk brystet mitt,
Jeg søker etter deg overalt men kan ikke finne deg i verden,
Du, vakkert ansikt med hodet snus mot venstre.

Dersom for evighet er du frosset vakker i tankene mine
Jeg ser for evighet guddomelig profilen din.
Oh, jeg så ikke klarer å omfavne deg gråtende i armene mine,
Du, blondt barn til hele livet mitt og til hele kjærligheten !

Forgjeves å avslappe setter jeg hodet på min myke pute,
Og det omfattes som jeg la tinningen min på stein
Og hele natten drukner mine øyner i tårer
Og bevissthenten min forsvinner i den evige natt.

Så lang jeg enda har i brystet mitt litt blod,
Så lang skal leve den siste trevlen i hjertet mitt,
Gjerrige, skal de holde stramme ikon bildet ditt,
Og sammen med det skal de også dø !

Og, Paradis til ungdom fra hvilken forblir jeg jaget !
Lengselsfullt ser jeg på deg, som Adam,
Jeg tenker ikke at jeg har vært også glad en stund,
Istedet dør jeg, jeg dør av smerte at jeg ikke kan omfavne deg.

(Zadarnic sterge vremea, M Eminescu)

Banchetul- partea 5

Riding ved daggry

Den nattens lette gigantiske skyggen,
Bæres av vinden,
Bøyes, svinges, flyr
Med flagrende vinger.

Rosa-hvit aurora, med gulle krøller
Som lyser rubin,
Feller fra øynene tårer
På blomstrenes bryster;

Pusten til hvite påskeliljer
Sprer dens himmelskee duften,
Og Chloris lager kjeder fra roser
For lilje pannen sin;

Elven sukker med en skånsom tristhet
Sin poetiske hvisken,
Og reflekterer i sitt bølgens speil
En blårød drøm;

Fuglen synger sukk imiterende
Om kjærlighet,
Ekkoen svarer brølende
Til disse lengsel tårer.

I feltet vevstoler to vesener
Som hopper på en hest,
Som et tynt slør innhylles
I vinden veiende;

Som Eol som flyr blant bølger og roper
Vrinsker den lette løperen
I hast svever og river han
Omkringliggende tåken,

På brystet til en kjekk ung
Sovner en annen blek ung,
Og sovende sukkende tilbyr han
En skånsom sang;

Hans høy, grasiøs og tynn midje
Kurver i vinden,
Og mørke krøllene hans
Viftes av Zephyr lysende.

Sovner på brystet, svaier i armene
I noen søte drømmer,
Mens på ansiktet hans flyter kysser
Som søte parfymer.

Fjells luften vibrerer mot dalen
Med hemmelige sukk;
Fra brystet sitt hvisker ungen
Denne rene sangen:

"Ah ! Hør på meg, søte,
Min kjære,
Mitt kjærlighet hviske,
Synger jeg til deg søte,
Den triste sangen
Jeg har synget ofte.

Hvis du var, min kjære, skånsom Zephyr
Som bærer med pusten
Blader og blomster,
Skulle jeg bli blad, jeg skulle bli blomster,
Jeg skulle bli flyging
På brystet ditt, og stønne med lengsel;

Hvis du var natt, skulle jeg bli lys,
Skånsom og glatt,
Med en sukk skulle jeg omgi deg
Og fra elskende bryllupet vårt,
I vår forbindelse,
Kunne vi skape rubin morgenrøden;

Hvis jeg var, kjære min, en bekk,
Som tilstår til feltet
Om sin lengsel,
Skulle jeg vaske med et kyss,
Et knurret hviske,
Ditt brystets liljer !"

Som Eol som flyr blant bølger og roper
Vrinsker den lette løperen
I hast svever og river han
Omkringliggende tåken

Den ungen omfavner tett elskeren hans
Nærmere brystet sitt;
I ibenholdsvart hår skjuler han ansiktet sitt
Fra elskerens kysser.

Og Eco ler av disse tårer
Mellom de ungene,
Og elven gjentar som en engel sang
Fort dansende

"Hvis jeg var, kjære min, en bekk,
Som tilstår til feltet
Om sin lengsel,
Skulle jeg vaske med et kyss,
Et knurret hviske,
Ditt brystets liljer !"

(O calarire in zori, M Eminescu, 1866)


(...va urma...)

Banchetul- partea 4

Vakker er han...

I den grønne og glatte innsjøen

Reflekteres den klare himmelen,

Med de hvite sølv skyene,

Med sola de skyene rivende.

En grønn lysning på sjø stranden

Ser på seg i fuktig' bølgen

En frossen bergarten  

Stigger sin panne mot himmelen.

Jeg klatrer på den knuste klippen,

Vedlegger vinger på tankene mine;

Derfra ser jeg med beundrende øyne

Og søker mot soloppgangen

Og søker med den tapte sjelen min

Himmelen som har vandret mot solnedgangen.

Etterpå stiger jeg ned fra klippen,

Og sovner blant duftende blomster,

Hører på bølgenens sangen,
Hører på vindens stønnen.

Naturen er alt rundt meg.

Oppover en azure hvelv,

Nedover et grønt teppe,

Brodert med tusenvis unge blomster.

Jeg ser vannen sakt vibrerende

Med vinden rynker den sukkende

Jeg oppfatter zephyren med skjelvende vinger

Dyppet i blomstrenes duft,

Jeg ser svaner, seilbåter i vinden,

Blant bølger med bevegende vinger,

Ser blåe lette sommerfugler,

Dansing og drikking honning fra blomster.

Oh, hvorfor har jeg ikke vinger,

Jeg skulle bli en sommerfugl,

En grasiøs og skånsom sommerfugl,

Med en barnens munter sjel,

Jeg skulle sette meg på en lilje

For å drikke fra sjelen dens,

Fordi jeg er sint på en blomster,

Så vakker som dagen i dag !

(Frumoasa-i..., M Eminescu 1866)

Søt kjære...oh, tillat meg...

Søt kjære, oh, tillat meg,

Å se på ditt ansikt, på dine himmelske øyne,

Å kjæretegne ditt hår av gulle silke,

Å gå gal, seende på deg, av kjærlighet !

Ah, hvit armen din settes grasiøst

På skulderen min- jeg ser 

På dine øyne, på ditt ansikt, på unge munnen din,

Og hører overrasket på dine gale ord !

Gale, fordi de har verken ordre eller mening,

Istedefor kun barnslig elskeverdighet,

Fra munnen din, som smilende lyver til meg

For å skjule den mest anbude mysterium,

Som sier "nei" mens varme øyne dine sier "ja"

Med sensuelle øyevipper.

Ah, strålende unge, er hele kjærligheten min for deg,

Konsentrert, samlet i ditt lysende vesen !

Ditt smil er som solens stråle for meg,

Øynene dine er stjerner i min natt,

Og ditt bryst er et rent snøfall,

Som du tilbyr til meg,

Vibrerende og smilende på meg,

Som søte frukt og blomster-

Og kysset ditt- oh, si, oh, si til meg

Hva kan jeg sammenligne det med !

Hvis det var ikke du, hva kunne livets nytte bli,

Håpene, godheten, og alt !

Det skulle bare bli en tåkeaktige drøm,

Det skulle bli en plage- som jeg ønsket avsluttet;

Men denne natten er troverdig dyrebar,

Blant svømmende stjerner i himmelen,

Blant de melamkolsk månen passende-

Ett kyss, gi meg, kjære- og ett annen til !

Kyssende, munnen din krøller seg

Øynene dine ser mørkt og drømmende

På meg- Kjære, altid bekymringsløs,

Vet du ikke at å kysse er en synd

Og at på disse kyssers mørke søthet

Aldri kan et barn se

Uten å gråte etter de vansmekter

Og avlustter seg !

Hva skulle du si hvis nå jeg

Skal glemme alt...forstår du

At du bare trenger et ord

For å binde mitt hele vesenet,

Men dette ordet, enten seriøst eller spøkefullt,

Med hvilken lidenskapen min skal du veilede,

Skall du si det ? Oh, kjeft- ikke si det- kjeft-

Har du sagt det ? Jeg er så sint på deg, min visdom !

Hva skulle du si hvis nå jeg

Skal glemme alt...forstår du

At du bare trenger et ord

For å binde mitt hele vesenet,

Men dette ordet, enten seriøst eller spøkefullt,

Med hvilken lidenskapen min skal du veilede,

Skal du si det ? Oh, kjeft- ikke si det- kjeft-

Har du sagt det ? Jeg er så sint på deg, min visdomhet !

Forgjeves gir skånsomt ordene dine råd til meg

Jeg smiler når jeg ser din alvorlighet;

Kyssende munnen din krøller seg,

Kyssende øynene dine lukkes;

Du er så sly ! Under skyggende øyevippene dine

Lyser øynene dine, og jeg tror de smiler;

Du skjuler under armen ? Er du sint på meg ?

Du lurer på meg, sly kjæren min !

(Iubita. Dulce, o, ma lasa..., M Eminescu, 1871)

Banchetul- partea 3

Eventyret skulle jeg fortelle

Oh, gi meg den bronse harpen
Og sette den under den venstre armen min
Ditt blikk bøyes nedover med angst
Du rødmer- jeg kaller ut til deg,
Harpens strengene sakt gråter.
Kom, blek vannvette,
Sette ansiktet ditt på brystet mitt,
Og nakken din på høyre armen min,
Du, lys til øynene mine,
Elsker du meg ? Si, ikke lyv !

Du elsker meg ! Du smiler lekende
Og bøyer nedover blikket ditt.
Oh, rent og rettferdig lyset mitt,
Hvis du kunne en dag kjenne
Denne triste sjelen min,
Hvis du visste, min blek engel,
Hvor mye jeg elsker deg,
Og hvor mange bitre natter
La jeg våken, gråtende,
Kjære min, edelt stein mitt.

Oh, da skulle du tvinge meg
Å si hvor mange ganger har jeg drømt om deg;
Skulle du se direkte på meg,
Skulle du avdekke
Blondet og rent håret ditt,
Kjærtegne med hvit hånden din
Tinningen din- du skulle se på meg
Med tristhet skulle du smile på meg,
Og jeg, lekende med kjeden
Rundt nakken din, skulle jeg snakke til deg.

Og jeg skulle fortelle deg, min kjære,
At jeg har søkt etter deg i en lang tid,
Langs skogens skjulte veien,
I grønne lysningen,
Eller midt furua skoger,
Nær sangen av de elvene,
Blant de fjell jern bergartene,
Som gjennomborer himmelens skyene,
I fjellens hulens kjøligheten,
Midt nattens mysterium.

Jeg så deg i min bevissthet,
Og nå at jeg har funnet deg,
Det fremstår så jeg husker at
I tidligere tidene
Så jeg på deg og elsket jeg deg,
La meg fortelle deg hvor...i en kveld
Drømt jeg en vakker drøm...
På en skinnende sky
Så jeg en stig til himmelen
Oppover da.

I den store himmelsk høyden
Gikk den gulle stigen usett,
Og på en udødelig trone,
En sølv og lysende trone,
Satt Guds Moren smilende;
Og på stigens trinnene
Sto engler en etter en,
Skånsomme og lysende
Og på deres harpene
Søt og ren spilte de.

På en sølv lysende sky
Knelende foran Maria,
Som en hvit villmark svane,
Som en dikts skånsomme stemme,
Sto en beundrende engel;
Og han tok sin gulle vinge,
Begynte å kjæretegne den,
Begynte å runge da
Himmelens lauerbær eng
Med en rolig Ave Maria.

Denne engelen !...Sitt blek ansikt,
Sin mørk øyne, sitt blondt hår,
Jeg så han- en kongelig stjerne,
En triumferende lys...
Siden da elsker jeg han, oh !
Jeg har lang søkt etter ham
Til tapte jeg mitt hele liv
Og til sjelen min ble trist...
Og nettopp da traff jeg deg: mirakel !
Denne engelen det var du.

Kjære, når forlot du himm'len ?
Hvorfor kom du i vår verden ?
Kjente du at i livet mitt
Vandrende triste hjertet mitt
Elsket kun og bare deg ?
Du visste hvem ventet på deg
Og du kom for å belønne
Mine lange verdslige smerter
Med det kloke smilet ditt
Og dine himmelske øyne.

(Basmul ce i l-as spune, M Eminescu, 1870)



(...va urma...)


 

Banchetul- partea 2

To stjerner

Som i en drøm, under en panne,
Så jeg to stjerner
Strålende blå.
Jeg druknet i klarheten
Da jeg så den himmelsk'
Deres skånsom smil.

Jeg sa til meg selv
"Engel med lysende flammer 
Som bringer verdens lykke,
Fra din blomstrende
Livets lange veien
Hvorfor ikke stopper du ?"

(Doua stele/Doi astri, M Eminescu, 1872)



Vakker og ung

Vakker og ung, oh, dyrebare for meg,
Jeg søker og søker i dine himmelske øyne ,
Jeg aldri har nok, for evig skal jeg søke,
Min kjære, min ønske, et kyss fra deg.

Du vibrerer, du søker, du knurrer, du ler,
Med din søte stemme, åpner du himmelen for meg,
Med ditt silkeaktige hår, binder du skjebnen min,
Du så vel vet dette, og du later at du ikke forstår !

Lekende, søt- skyldig ung,
Hvorfor fryster du ikke meg med søte kysset ditt ?
Hvorfor venter du lat at jeg stjeler det fra dine dype øyne,
Og skjuler du deg under blondt håret ditt ?

Med hånden skjuler du kjære øynene dine,
Du ser på meg fra under fingrene dine- ikke le, kjeft !
Straffen du fortjener, duen min,
Et kyss- oh, gi meg- ga du- oh, sånn, ja da !

(Frumoasa si juna, M Eminescu, 1871)


Stjerner i himmelen

Stjerner i himmelen,
Oppover sjøer,
Brenner avstandene
Til de dør.

Under signalet
Bøyer mastene,
Rister de store
Tre skipene.

Som borger
På disse store
Bevegende
Ørkene.

En flokk av kraner
Tar de brede
Og endeløse
Veiene.

Flyr de så lang kan de greie,
Veddeløpet deres,
En endeløs kryssing-
Dette er alt...

Som blomster i skogen
De livene
Og ungdomene
Så flytter de, og er samlet.

Så sprer flaksen
Vingene sin
Jaget vekk
Av stående stille.

Til jeg er ikke ennå død
Lene deg over meg, engel,
Hør på min kjærlig
Ønske.

Er det ikke synd
Å miste sånn dette
Forgjengelige øyeblikket
Vi to fikk ?

(Stelele-n cer, M Eminescu)


(...va urma...)

Banchetul- partea 1

(fara NICI o legatura cu cel al lui Platon, Convivium pe lb latina, care, de altfel, in limbile anglo-saxone, greaca, italiana, turca, chineza, si lb scandinavice cu exceptia lb islandeze, se cheama mai curand "Simpozionul", iar o astfel de intrunire, desi poate contine si ea un banchet, e totusi, dupa parerea mea, cu totul altceva, in limbile slavice si finlandeza chemandu-se "Festinul de sarbatoare", si in islandeza chemandu-se probabil cel mai apropiat de ce era de fapt, sunt aproape sigur, in zilele alea la grecii antici, "Bautul de alcool in grup prietenesc")


Ieri am fost ff anxios/nervos toata ziua de m-am rastit pana si la bloggerul fara nici o vina Raul Ghiran, (cam la fel cum ma suparasem pe dl Kevin Costner cand a decedat d-na Whitney Huston), pt ca nu gasisem samponul preferat mie cu aroma de plumerie de sec XVII + mesteacan de sec XIX, si balsamul cu briantina de sec XVIII si XX, (care si asa mi se invalmasisera in cap de le-am mentionat gresit pe blogul lui), si pana la urma a trebuit sa folosesc produsele Vichy Dercos pe care le aveam in casa.

Eu fiind in general inept ca gazda, m-am decis sa iau imbarbatare de la un posibil role model, insa am oscilat oarecum indecis intre dl Francois Vatel in interpretarea d-lui Gerard Depardieu, ai caror pantofi mi s-au parut cam greu de umplut, (in cazul ambilor), si dl Reginald Jeeves, in propia mea interpretare imaginata cand am citit cartile d-lui PG Wodehouse despre Bertie Wooster, personajul cu care ma identificam eu de fapt in primul si in primul rand la acea vreme, drept care nici macar nu am remarcat prea bine trasaturile caracteristice mult mai utile ale valetului Jeeves. Sincer spun, alte posibile gazde pe care eu personal as fi putut sa incerc sa le emulez macar si cu 0,1 % sanse de reusita, eu zau daca stiu. Am dat si Google cu "perfect host", si am dat peste un thriller psihologic cu elemente de horror...si nu cred ca eram in cautare de asa ceva.

Pana la urma m-am decis sa servesc crenvursti si cherry Dr Pepper in loc de curry si orez thailandez si root beer, desi timpul de pregatire era cam acelasi. M-am gandit ca in New Hampshire va fi mai usor pt micul print sa gaseasca restaurante tailandeze si root beer decat sa gaseasca wiener polser norvegieni si mustar Bergbys din Porsgrunn si chiar cherry Dr Pepper, care aici se gaseste doar la un deli italian-european special pt turistii italieni-americani, plus ca nu voiam sa ii aduc aminte de cuvantul "beer", chiar in timpul felului 1. Desertul a ramas neschimbat: muffins cu turta dulce de la acelasi deli. Just in case, mai aveam in casa si 4 caise si niste ciocolata cu cacao 90 %, si, intotdeauna nelipsite la mine, insa ascunse, dupa prajitorul de paine, intr-un dulap din bucatarie, si, respectiv, dupa un teanc de carti dintr-una din cutiile de carton inca nedespachetate din mijlocul sufrageriei, o sticla de whiskey irlandez, si una de coniac frantuzesc.


(...va urma...)

Dubiu

Sunt oarecum in dubiu daca sa-mi schimb dorinta catre Pestisorul de Aur intaia oara formulata cand aveam 13 ani si neschimbata de atunci, aceea de a fi intotdeauna si la orice varsta autentic frumos de pica, cu una noua, si anume de a fi capabil de a ma exprima mai ales in scris, (ca oral nu prea am de gand oricum si nu imi sta in fire), atunci cand este necesar de a utiliza cuvinte, (deoarece la mimica si gesturi ma pricep cat de cat si automat, neavand inca, Doamne fereste, vreo tulburare motorie neurologica deosebita, in afara poate de o oarecare neindemanare de nivel extraordinar de fin de a-mi utiliza chiar toate degetele cand apas pe diverse taste, care provine mai mult din lipsa de exercitiu, si din lipsa de interes pt a exersa asa ceva la un nivel superior), intr-un stil sau chiar mai multe stiluri autentic impresionante intr-un mod deosebit de talentat, in oricare limba straina pe care as stapani-o cat de cat la un nivel mediu-avansat.

Momentan, m-am decis sa ma mai gandesc, (intermitent, desigur, nu in continuu, poate asa max o data pe trimestru), care dintre aceste 2 posibile dorinte mi-ar fi cea mai utila de acum inainte. Pe de o parte parca totusi nu imi vine sa renunt chiar atat de usor la dorinta principala a tineretii mele, pe de alta ma simt oarecum obligat sa progresez in legatura cu idealul meu catre maturitate, desi nu e nici o graba. Totodata nu stiu cat timp de gandire sa imi acord, si habar nu am daca este obisnuit sau chiar recomandabil ca lumea sa isi schimbe idealurile despre atributele sale preferate atunci cand creste in varsta, mai ales ca am observat dand Google ca unii comentatori au opinat ca ar fi posibil "sa traim intr-o era post-ideologica"...sa mori tu ala de a scris pe Wikipedia ca asta ar fi vrut sa zica dl Daniel Bell in 1960, in The End of Ideology, sau chiar dl Francis Fukuyama in 1992, in The End of History, chiar daca, ma rog, stiu ca idealurile nu sunt neaparat tot aia cu ideologiile, desi nu vad de ce ar fi imposibil sau chiar interzis sa si coincida.

(Am impresia ca teama de ideologii se regaseste mai mult la cei care s-au simtit mai mult sau mai putin lezati de aplicatia lor, desigur intotodeauna imperfecta, in practica, dar daca e vorba de stabilit idealuri, deci stari perfecte imposibil de atins oricum, nu vad care ar fi problema.)

Imi amintesc vag ca am dedus o data, (posibil logic total eronat, si desigur total tangential), citind un articol de pe CNN-US care mentiona ca un posibil indiciu de maturizare ar fi trecerea de la intrebarea CE ? la intrebarea CUM ?, ca ar fi posibil ca si trecerea de la un posibil mod de a FI cumva (oarecum static), la un mod de a se COMPORTA cumva (in mod activ), sa reprezinte si asta un posibil indiciu de trecere de la perioada de adolescenta la una mai adulta...desi, ma rog, problema mai acuta a producerii/efectuarii a ceva anume nu se pune inca decat DUPA 35 de ani, in zilele noastre, (crescand speranta de viata si prelungindu-se atat adolescenta cat si perioada de adult tanar), mai probabil chiar 39 de ani...asa ca inca nu vad vreo posibila graba.

O zi anticipat dificila

Asta e. Azi, joi, o zi de obicei linistita pt mine, dupa serviciu/scoala, va veni micul print in vizita la mine pt ultima oara. Nici nu mai stiu cum ar trebui sa ma simt. Luandu-mi inima in dinti si deschizand pagina de pe wikipedia dedicata cuvantului emotie, am privit cu atentie la lista de emotii enumerate in dreapta ei, si mi-am ales urmatoarele ingredinente de cocktail sentimental cat de cat similar senzatiilor amestecate pe care le am in cap + corp (mai ales in zona furculitei sternale + a plexului solar...observ ca zona linguricii e destul de linistita din punct de vedere al presiunii barometrice anuntatoare de potentiale furtuni sau uragane, ba chiar as putea spune ca anemoscopul pare destul de bleg...girueta, din pacate, parandu-mi-se in general un obiect decorativ ff frumos si demn de mentionare, nu cred ca am, mai ales ca, nici macar la figurat, nu prea cred ca sunt de gen cladire fix stationara intemeliata terestru): afectiune, angoasa, anxietate, dorinta, gelozie, incredere, invidie, mahnire, necajeala, recunostinta, regret, remuscare, singuratate, speranta, timiditate, tristete. (Observ, in mod probabil oarecum caracteristic mie, ca am ezitat sa mentionez si o posibila suparare, in sens de manie...dar, zau, cred ca e mai mult din cauza ca ma simt cam epuizat in clipa asta si cred ca in lb romana cuvantul "necajeala" cuprinde si posibile elemente de suparare, si suna si mai acceptabil + politicos.)

Deoarece pana nu demult eu habar nu aveam ca exista atatea emotii, crezand ca exista doar 4, (bucurie, tristete, surpriza, spaima), desi pt cele 4 aveam scenarii de raspuns adecvat, respectiv, "mai vreau, dar cu masura", "constiinciozitate de nivel ipohondru", "mai vreau", (daca e placuta), si "mare e gradina Ta, Doamne !", sau, eventual o injuratura, (daca e neplacuta sau ff neplacuta), si luatul la goana (preferabil in mod calm, ordonat, si fara a crea panica in jur, in situatii extreme eventual si posibil luand sub brat 1-2 copii de dimensiuni mici aflati intamplator prin preajma), acum, afland de un asemenea amestec deosebit de complex, ma trezesc aproape total descoperit, si va trebui probabil sa improvizez. Din punct de vedere istoric, de cate ori a trebuit sa improvizez, eu de obicei am improvizat in sens isteric, sau cel putin exagerat dramatic teatral, facand gesturi ample si demonstrative, care sa acopere o gramada de posibile situatii, si sa fie si potential interesante si educative pt o eventuala audienta, si sper ca aceasta maniera reprezinta un mod etic de a aborda diverse situatii de ignoranta personala si/sau de indolenta fata de o pregatire anterioara dezirabil mai adecvata.

M-am pregatit teoretic moral aseara prin vizionarea filmului de origine franceza Polisse, care prezinta stressul profesional cu adevarat exagerat al unor angajati de politie care lucreza in brigada de protectie a persoanelor minore din arondismentul parizian nr 19, (spre ciuda evidenta a unor persoane rezidente in arondismentul nr. 6), care nu par a beneficia de cursuri profesionale de de-stress platite de contribuabilii francezi aparent insensibili/apatici din punct de vedere civic fata de un astfel de stress larg recunoscut al functionarilor civili la acea vreme sub administratia Sarkozy, si m-am decis ca daca micul print va arata dorinta de a sta la mine peste ora 23:00 diseara, chiar daca a implinit recent 18 ani, tot trebuie sa nu uit sa il indemn sa dea un telefon acasa parintilor lui ca sa ii anunte ca e bine, si sa ii anunte o posibila ora anticipata de intoarcere acasa, sub tutela si raspunderea lor cat se poate de reala, atata vreme cat inca nu a sunat de iesire de la ultima ora de clasa a ultimei zi de invatamant de nivel secundar de zi cu frecventa pe anul scolar 2011/2012.

La trezire azi dimineata am verificat calendarul sfintilor, si am aflat ca azi, 14 iunie, este ziua sf Vasile cel Mare, doctor in stiinte bisericesti, episcop al Cezareei in regiunea Capadocia in sec 4, patron al reformatorilor si al administratorilor de spitale, promoter al echilibrului intre munca si relaxare prin rugaciune in randul calugarilor profesionisti, si traditional generos daruitor de cadouri poporului prieten grec in ziua de 1 ianuarie, in plus fata de darurile ulterioare de la Mos Craciun, UE, si FMI, (sarbatorit azi de crestinii luterani si episcopali, si in trecut, intre sec 13 si 1969 si de romano-catolici...cine stie, daca continuau sa il sarbatoreasca si azi in ziua potrivita, poate functionarii civili parizieni din aronsimentul 19 nu ar fi lucrat in conditii atat de stressante in zilele noastre, sau poate macar nu le-ar fi remarcat, sau luat in seama cu atata acuitate), totodata si a profetului si activistului politic Elisei/Elisha, (sarbatorit de persoanele de religie iudaica, musulmana, crestin ortodoxa, romano catolica, greco- catolica, si luterana), si a sf Metodius I, patriarh al Constantinopolelui timp de 4 ani pe la jumatatea sec IX.

Tot azi, observ, este ziua in care, in 1940, armata nazista germana a intrat in Paris, in 1982 s-a anuntat acordul oficial de incetare a focului conflictului argentiniano-britanic din Insulele Falkland, Georgia de Sud si Sandwich de Sud, soldat in lunile anterioare cu 904 victime umane profesionale militare si 3 victime umane civile locale, plus in Estonia se sarbatoreste ziua doliului si comemorarii pt persoanele deportate de acolo de armata sovietica in anii 1941 si 1949, iar in Lituania ziua doliului si sperantei pt persoanele deportate tot de armata sovietica in Siberia la inceputul operatiei Priboi in iunie 1941, (alaturi si de alte persoane si elemente anti-sovietice din Letonia, Belarus, Ucraina, si Rep Moldova), din toti acesti deportati supravietuind cca 50 %, dar, totusi, micul print pleaca de buna voie, plus in directia opusa, asa ca nu cred ca e cazul sa catastrofizez in mod exagerat.

Mai e si ziua internationala a donatorilor de sange, insa, daca e vorba de donat fluide biologice, eu personal am de gand sa NU UIT sa folosesc condom/prezervativ, daca se va ridica o astfel de ocazie diseara, in afara de agenda deja stabilita de oferit diverse alte sfaturi educative si discursuri sustinatoare de moral, (mai mult pt mine, am impresia, ca el cred/sper ca e destul de vesel si increzator in legatura cu parasirea tarii natale in vederea capatarii de cunostinte si experienta aditionale intotdeauna utile pt un viitor politist, sau orice alt fel de viitor profesionist, mai ales unul aflat intr-un serviciu eminamente pertinent semenilor oameni).



(...linkuri urmeaza...ca efectiv nu am chef de a depune efortul suplimentar de a ma comporta adecvat constiincios fata de eventualul public cititor...)