Azi, printre altii, si Papa Francis sarbatoreste Pastele

Azi e ziua lui Moses Maimonides, care implineste 878 de ani

Nascut in Cordoba la vremea Imperiului dinastic berber Almoravid, catre sfarsitul epocii de aur a culturii iudaice din peninsula iberica, interesat de foarte tanar in stiintele exacte si filozofie, lucrarile scriitorilor antici greci fiindu-i accesibile in limba araba, acestui intelept devenit rabin si medic practicant ulterior in Maroc si Egipt, si totodata un important comentator scolastic al textelor sacre iudaice legale si de etica din Torah, nu ii prea placea poezia considerand-o pe de-a-ntregul fictional inventata subiectiva, deci intr-o oarecare masura "falsa", mai bine zis probabil lipsita de validitate usor demonstrabila, a dus o viata destul de mobila, majoritatea lucrarilor lui fiind scrise in timp ce calatorea sau locuia temporar si tranzitoriu in diverse locuri.

Dupa gonirea Almoravizilor din Cordoba de catre dinastia berbera Almohadica in 1148 DCh, atat evreii cat si crestinii locali au inceput sa piarda protectia anterior acordata lor, sa fie persecutati si fortati sa fuga sau unii sa se converteasca impotriva vointei lor la Islam. In decursul urmatorilor 10 ani, Moses Maimonides, (pe numele ebraic Rabbi Mosheh ben Maimon, pe foarte scurt Rambam, iar pe cel arab Abu Imran Musa bin Maimun bin Ubaidallah al-Qurtubi, pe scurt Musa ibn Maymun), acum deci adolescent fiind, a locuit in peregrinare in diverse locuri in sudul Spaniei alaturi de familia lui, ulterior stabilindu-se in Fes, in Maroc, unde dinastia Almoravizilor era inca la putere, incepand totodata studiile la Universitatea al-Karaouine, fondata ca prima universitate care acorda diplome de studii superioare in lume in anul 859 DCh de catre Fatima Muhammad Al-Fihri, fiica unui businessman arab bogat din acele timpuri. In timpul studiilor lui la aceasta universitate, intre anii 1166-1168, Rambam a scris comentariul lui interpretativ scolastic asupra textelor legale referitoare la traditiile orale iudaice anterior stranse in colectia scrisa Mishnah.

Apoi, impreuna cu cei 2 fii care i se nascusera intre timp, a calatorit in Israel si ulterior s-a stabilit in Fostat, capitala de atunci a Egiptului musulman, (parte astazi din cartierul vechi al orasului Cairo, pe langa fortareata antica romana Babylon, si pe unde incepe Canalui Faraonilor, ulterior numit Canalul lui Ptolemeu, si mai apoi numit si Canalui lui Traian, dupa numele unora din cei care se straduisera sa contribuie la construirea si intretinerea unei cai de navigatie dinspre fluviul Nil catre Marea Rosie).

In Cairo a studiat o vreme la Yeshiva sinagogii locale, si apoi, dupa ce a reusit sa scrie niste scrisori catre membrii comunitatii mai largi din Egipt pt a colecta fonduri pentru rascumpararea unor evrei luati captivi in timpul asediului regelui Amalric I al orasului egiptean Bilbeis, a fost numit leaderul comunitatii evreiesti din Egipt. Familia lui nefiind foarte instarita, si el avand studii anterioare in medicina greaca si araba atat in Cordoba si Fes, a inceput sa practice ca medic, fiind remarcat de catre marele vizir Al Qadi al Fadil, si devenind medicul acestuia, apoi devenind si medicul sultanului Saladin si al familiei regale respective din dinastia kurda musulmana sunni Ayyubid, stapana pe o mare parte a Orientului Mijlociu de la acea vreme, insa a continuat sa trateze si populatia generala locala, in timp ce scria in continuare tratate scolastice legale si religioase rabinice, pentru care a devenit faimos. A decedat la 69 de ani.

Printre alte texte deosebit de importante pentru care este cunoscut, chiar si mai larg, nu numai in randul teologilor si filozofilor profesionisti, dintre care si expresia, "este mai bine sa achiti o mie de oameni vinovati decat sa pedepsesti cumva cu pedepsa capitala un om inocent", cat si o lucrare in 3 volume sub forma epistolara in care descria filozofia lui in principal etic interpretativa a posibilelor conflicte din sufletul celor care doresc sa se comporte moral, chiar pios, insa sunt oarecum stanjeniti de anumite texte din Torah care, interpretate chiar literal, nu s-ar potrivi chiar asa de bine cu realitatea mai cotidiana nici poate cu unele indelungat respectate traditii etice iudaice, sub un titlu ulterior tradus in mod deosebit de simpatic, "Ghid pentru cei nedumeriti", sau "Ghid pentru cei perplecsi", de fapt in original mai degraba "Ghid pentru cei aflati in cumpana", mie mi-a placut si aceasta clasificare valoric-ierarhica pe 8 trepte a celor care sunt doritori/se simt obligati moral de a se angaja in activitati caritabile de tip religios obligatoriu (tzedakah), treapta 1 fiind considerata cea mai laudabila, iar treapta 8 cea mai putin "virtuoasa",

1. a oferi un imprumut fara dobanda unei persoane aflata la nevoie, sau a forma un parteneriat preferential cu o persoana aflata in nevoie, sau a da o bursa/un grant unei persoane nevoiase, sau a gasi un job pt o persoana nevoiasa, astfel incat acea persoana sa nu mai trebuiasca ulterior la un moment dat sa fie dependenta de caritatea altora;

2. a oferi caritate in mod anonim unui recipient total necunoscut, in mod indirect prin intermediul unei persoane, societati sau organizatii caritabile, atata vreme cat acea persoana, societate sau organizatie este evaluata a se comporta impecabil, just, si intelept cu acele fonduri caritabile;

3. a oferi caritate in mod anonim unui recipient cunoscut

4. a oferi caritate in public, in ochii lumii unui recipient necunoscut

5. a oferi caritate inainte de a ti se solicita acest lucru

6. a oferi caritate intr-o masura adecvata/potrivita dupa ce ti se solicita acest lucru

7. a oferi caritate insa mai putin decat ar fi necesar

8. a oferi caritate din mila, in fond de fapt involuntar si implicit totodata irational.

Mi-e dor de Hong Kong

Nu mai am chef sa scriu despre femeia perfecta, desi probabil am sa ma straduiesc sa continui articolul ala ceva mai tarziu, pt ca ma simt cam vinovat sa-l abandonez. Intotdeauna m-am cam simtit asa vinovat fata de femei, desi cateva au fost chiar destul de sadic-vicioase cu mine, uneori chiar, cred eu, poate nemeritat, dar intr-adevar poate ca o cer cumva prin insasi existenta si fiinta mea, asa cum mi-a spus acea colega in vara dintre a 5-a si a 6-a, ca am o mutra care pare a invita palme. M-a uimit atunci pt ca eu chiar o admiram pt ca era chiar ff buna la invatatura si era si buna la sport. Ma mai facuse alta si "bastard", chiar cu rautate, intre a 4-a si a 5-a mai devreme, insa, desi m-a durut acea jignire, mai ales prin tonul sever rastit cu care fusese facuta, eu nu luasem nota asa de profund de ea, deoarece nu o admiram asa de mult pe aceasta alta colega, desi o respectam, doar ca efectiv mi se paruse ca rostise acel cuvant cu atata naduf fata de mine incat m-am speriat pe moment, desi pt mine "bastard" nu insemna decat un copil cu un tata de provenienta posibil incerta, un posibil copil "din flori", si mie asta nu mi se parea atunci ceva ff grav sau total neobisnuit sau ceva de dispretuit, deoarece in primul rand eu eram deja destul de sigur ca tata era tatal meu biologic natural, de vreme ce mama, de cate ori era suparata din orice motiv oarecare, zicea in mod spontan si autentic impartial lipsit de conflict de interes specific, deci destul de credibil, ca seman prea mult cu tata, si in al doilea rand eu asociind mai mult in mintea mea de atunci acest cuvant doar cu un posibil impediment de a accede la un titlu aristocratic, care pe mine nu ma interesa asa de mult, eu considerandu-ma totusi de la bun inceput un commoner, plus considerandu-ma ferm pozitionat in secolul 20 la acea vreme, desi eram poate usor anxios din cauza raspunderilor care simteam ca apasau pe umerii mei la acea vreme, nu atat legate de recenta Revolutie din Decembrie si a complicatiilor organizatorice imediat postrevolutionare, cat legate de faptul ca tocmai fusesem invitat sa invat sa joc baseball intr-o tabara oarecare, eram chiar in drum spre terenul de baseball, si acest joc mi se parea chiar ff complicat, posibil chiar mai potrivit pt fete de tip mai agresiv competitive decat pt baieti asa mai pasnici si non-competitivi ca mine !

In acest context habar nu am de ce mi s-a facut dor de Hong Kong de vreme ce mie mi-e frica de femeile de origine chineza si mai rau decat mi-ar fi de cele de origine europeeana, cat despre barbatii chinezi, desi e posibil sa admir cativa scriitori, am in general impresia ca nu pot intelege mare lucru, si nu numai daca ar vorbi in lb chineza fata de mine. Hong Kong, cu care eu m-am intalnit prima oara in 2008, mi se pare ca un labirint, observ ca nu numai mie, dar si altora de mai devreme, labirintul fiind asa in general o notiune relativ simpatica pt mine, desi probabil numai vazut de undeva de la o oarecare distanta, preferabil planand deasupra lui, nu neaparat dinauntrul lui, mai ales nu fara vreun fir calauzitor personal, eu chiar speriindu-ma odata, copil fiind, la Tivoli din cauza ca ma ratacisem temporar intr-un labirint cu panouri de sticla, in care parea ca mai toti din jurul meu, totusi majoritar adulti, sau oricum mai inalti si mai dezvoltati si mai inteligenti decat mine, atat baieti cat si fete, se distrau de minune si reuseau sa si iasa destul de rapid, numai eu tot dadeam cu nasul de drumuri inchise si geamuri cu vedere catre exterior totusi inchise, trebuind sa fiu salvat de acolo de un angajat al acelui parc, deoarece semnalasem destul de serios SOS.

M-am gandit ca e posibil totusi sa fiu atras de notiunea de labirint nu numai din cauza ca simt ca acum poate, adult fiind, m-as descurca mai bine si ar fi deosebit de tentant pt mine sa vizitez din nou cu un grad sporit de competenta si incredere in mine insumi acel Tivoli, (unde am patit chiar mai multe necazuri decat cel provocat de ratacirea in acel labirint, mi-a fost si teama de un covor magic aproape zburator pe un tobogan urias, plus nu am apucat sa ma urc pe o girafa intr-un carusel, si, dupa ce a trebuit sa ma multumesc cu un cal comun, am inceput sa plang cu adevarat suparat tot drumul spre casa, drept care tata m-a si certat, in mod injust dupa parerea mea de copil neinteles de atuncea, ca sunt un nerecunoscator si sunt mereu excesiv de pretentios si nemultumit in ciuda faptului ca altii se chinuie sa fie cat mai constiinciosi fata de mine), dar poate si din cauza admiratiei mele personale pentru Dedal, tatal lui Icar, constructorul unui faimos labirint posibil fictional din Creta, al carui nume chiar inseamna lucrator istet, mestesugar abil, si poate si pt ca am un grad de empatie crescuta pentru soarecii de laborator despre care am citit recent ca e posibil sa viseze peste noapte, in mod chiar dirijat extern, despre labirinturile prin care alergasera in ziua respectiva inainte de a li se oferi un ragaz desigur bine meritat...desi e teoretic totodata posibil, cf unor perspective psihologizante mai populare din sec 20, sa fiu doar atras la nivel posibil patologic de a ma simti impulsionat de a "re-trai/re-crea trauma psihologica" a ratacirii si necazurilor mele anterioare in acel Tivoli de cosmar sperand intr-un mod autentic nerealist si nu deosebit de constient rational ca voi fi mai competent de a o "rezolva" ca adult.

Deci naiba stie de ce mi s-a facut dor de Hong Kong...mai ales ca mi-am amintit ca la ceva vreme vreme dupa necazurile mele personale de la Tivoli din Copenhaga, o persoana de sex feminin de origine americana mi s-a confesat ca trebuie sa plece din Bucuresti tocmai la Hong Kong, tocmai in acea perioada deosebit de complicata de pre-tranzitie a suveranitatii de sub regimul administrativ UK catre cel al RP Chineze, si efectiv mi s-a facut mila de ea, desi desigur nu cred ca era cazul, deoarece parea in stare sa se descurce mult mai bine in orice loc al planetei decat as fi putut eu la acea vreme, plus, la nivel realist obiectiv, avea si abilitatile si trainingul si competentele si sprijinul logistic minim necesare, chiar poate mai mult decat minim necesare, pe cand eu am impresia ca toate aceste lucruri mie personal mi-au cam lipsit cu desavarsire asa per total in legatura cu mai orice antrepriza in viata, daca e sa ma compar global cu orice persoana de sex feminin cu care am interactionat eu vreodata. Cred ca e din cauza ca doresc sa-mi dovedesc mie insumi ca sunt mai "tare", asa la nivel competitiv real imatur, ca stiu si eu sa ma descurc acolo, chiar tocmai unde e mai greu, la Hong Kong !

Insa e si real frumos, nu numai greu, la Hong Kong. Mie imi place, cred, si faptul ca acolo chiar ma simt autentic exotic, total strain, ca parca prea de multe ori, (exagerez, doar de 3 sau 4 ori, de fapt), mi s-a pus aceasta eticheta in mod inexpert, chiar ignorant, in locuri unde de fapt eram aproape total de-al locului si nu eram in realitate de loc exotic, ci chiar comun, banal, insa nu stiu ce anume ii facea pe unii, poate chiar dorintele lor personale pt exotism, de a-mi atribui mie personal acesta caracteristica, sau chiar de a mi-o cere expres in vreo 2 cazuri...s-a intamplat, desigur, in locuri oarecum mai rurale si printre oameni care in fond habar nu aveau ce e aia "strain" sau poate cu adevarat exotic, ci doar imprumutasera acesti termeni din naiba stie ce menajerie vizitasera sau vizionasera in vreo carte cand fusesera copii. La Hong Kong insa chiar sunt cineva real exotic, total cultural diferit, si oamenii de acolo chiar ar avea dreptate sa ma eticheteze ca atare, si eu as fi astfel de acord cu ei si m-as simti poate, per total, social chiar mai in largul meu acolo, printre oameni care mi s-ar parea relativ mai putin miopi, chiar cu riscul ca ei sa ma respinga, cum ar fi oarecum si normal fata de cineva total "strain", chiar si cu riscul de a fi chiar oarecum izolat si/sau neintegrabil in acea societate in prea mare masura, si de a ma simti singur, mai bine zis insingurat, la niveluri oarecum mai neplacute decat media uneori...desi din experienta cam stiu ca de cate ori incep sa eman eu un aer asa mai "orfelin", imediat se gasesc diversi sa ma "ocroteasca", si asiaticii mi se par per total chiar inclinati sa faca acest lucru, atat barbatii cat si femeile, desi am pe undeva impresia ca, in mod particular, cei specific rezidenti in Hong Kong, avand propriile lor anxietati despre aceste lucruri, plus fiind chiar posibil ceva mai intim familiari la un nivel de intelegere critica ceva mai realista nu atat de romantata in legatura cu literatura clasica europeeana, ar fi ceva mai retinuti in acest sens.

Imaginea femeii perfecte- partea 3

In continuare, mi-a trecut prin cap sa incerc sa ma uit la cateva autoportrete efectuate de femei insele, si, deoarece nu-mi venea in minte vreun autoportret feminin specific, am gasit o lista destul de interesanta pe blogul lui Zina, insa pur si simplu mi s-a parut ca remarc ca mai toate aceste femei se fereau sa se dezvaluie cu adevarat integral ochilor mei, ba chiar mi s-a parut destul de evidenta aceasta sfiala, probabil in mod natural de origine pudica, insa poate si intentional educativa in cateva cazuri, cine stie, impotriva etalarii integrale a sufletului cuiva pe masa orisicui. Nu ma refer la acoperirea partiala sau totala a trupului gol, dezbracat, ci efectiv la impresia pe care am avut-o ca artistele parca isi ascundeau aproape in mod intentional unele parti de sine sufleteasca dupa un paravan, uneori evidentiat chiar prin gesturi sau pozitia corpului, alteori doar indirect prin invitarea privirii privitorului in mod diversionar catre decorul sau fondul din jur, nu direct catre ele, nu ochi in ochi si fata in fata, si nu am putut sa-mi dau seama daca aceste parti de sine sunt cumva ascunse si fata de ele insele sau doar ferite de ochii privitorului, desigur poate si intentia de ansamblu a ceea ce era dorit a se comunica contand la un anumit nivel. De altfel cred ca exista destul de putine autoportrete ff integral dezvaluitoare chiar din partea barbatilor, insa parca totusi am remarcat asa un efort sincer intentional in aceasta privinta din partea catorva, sau poate sunt eu mai adept si mai inclinat sa descifrez acest fel de comunicare catre mine din partea unui barbat decat a unei femei, nu stiu, si desigur ca acest nivel de dezvaluire aspirant integrala depinde si de interesul specific pt a se expune, si de talentul si tehnica fiecarui artist in parte. Am renuntat la a cauta si fotografii de tip autoportret feminin deoarece am asa o oarecare idee ca si acestea sunt majoritar intentional didactice, sau poate, mai rar in fotografia artistica si mai des in cea comerciala, si de tip de anunt matrimonial, desi sunt pregatit sa accept ca asta e doar o prejudecata, si ca in realitate efectiv mi-a fost lene sa caut autoportrete feminine fotografiate.



(...va urma...)


 

Imaginea femeii perfecte- partea 2

Desigur ca nu in produsele de consum de unica sau temporara si oarecum partial redusa sau restransa sau circumscrisa folosinta ale industriei porno se poate gasi imaginea ideala a femeii perfecte, desi, judecand la rece, ma gandeam ca ele totusi pot distila simbolic la un nivel standard probabil destul de riguros anumite caracteristici specific sexuale secundare chiar importante si semnificative...numai ca nu sunt sigur daca importante si semnificative chiar pt intreaga sau, ma rog, vasta majoritate a omenirii, sau numai pentru o portiune oarecare din ea, si ce procent anume si cu ce caracteristici de grup...la urma urmei si imaginile porno pot contine aspecte posibil inzestrabile chiar mistic-spiritual, de catre cine ar fi inclinat sa o faca, majoritatea oamenilor ce nazuiesc sau vor sa se simta liberi de anumite constrangeri mai neplacute presupun, totodata cam in acelasi fel ca orice totem relativ usor si placut adorabil si chiar necesar util si totodata armonios al sperantei fertilitatii de oricand. Si tot la urma urmei, democratic socialist vorbind, de ce sa fie anumite aspecte culturale, chiar teoretic posibil artistice ale spiritualitatii sau chiar ale unei forme mai inalt organizate a ei, religia, numai pt anumiti intiati, in fond niste elite, care sa controleze ei cand si cum trebuie prezentat un idol pentru adoratia lui de catre masele mai largi de oameni ? La urma urmei cultura generala, inclusiv arta, trebuie sa fie pt mase, pt toti, si totodata ar trebui toti educati cat se poate de bine cum sa o aprecieze si la ce este buna...la nivel ideal democratic socialist modern, post-revolutionar francez, nu antic, desigur.

Insa eu trebuie sa caut imaginea ideala a femeii perfecte pt mine, si eu personal recunosc ca sunt ideologic cam ingust si cu nasul pe sus, si, desi zic ca sunt oarecum principial impotriva elitismului, in acelasi timp trebuie sa recunosc cat mai sincer ca, dupa parerea mea, nu toata lumea este educabila la nivel de Bac, cel mult la nivel de 6, hai maxim 7 clase de scolarizare obligatorie obisnuita, si zic asta pt ca si eu, cu IQ total mediu, desi am diploma de Bac, (dintr-o vreme de cand se obtinea ceva mai usor decat acuma in Romania), imi consider majoritatea aptitudinilor scolare ca fiind atins un maxim pe la nivelul absolvirii clasei a 6-a, dupa care mie personal mi-a fost din ce in ce mai dificil sa inteleg despre ce era vorba la scoala, efectiv indiferent de materie, mai "reala", sau mai "umanista", plus in domeniul artistic, atat ca apreciator cat si ca posibil creator, sunt afon, total lipsit de creativitate si imaginatie, ignorant, si am o experienta si o cultura generala deosebit de slaba, desi m-am mai uitat si eu din cand in cand la diverse opere de arta si unele, de obicei cele considerate ca fiind opere de nivel de geniu universal, chiar mi-au placut deosebit de mult, plus am si pretentii si preferinte individuale desigur inalt subiective destul de rigide in legatura cu anumite tipuri si genuri si stiluri de arta, de obicei alea clasice armonioase si non-socant stridente, linistitoare si non-anxiogene pt mine.

Chiar de aceea probabil eu personal consider pornografia, inclusiv cea gay, a avea o calitate artistica scazuta, deoarece ma sperie in loc sa ma linistesca, desi in multe sensuri ea pare a se asemana curentului artistic realist socialist din care mie chiar imi plac anumite imagini, insa de obicei cele colorate in numai cateva culori primare, uni, fara prea multe nuante, diverse picatele, umbre, sau bling suparator, care pe mine ma enerveaza, mai ales daca ar fi vorba de imagini miscatoare. De exemplu, daca ar fi sa caut imaginea ideala a femeii perfecte pt mine in cadrul unor imagini pornografice, as prefera sa o caut si sa mi-o aleg din fotografii alb-negru, si chiar iluminate si developate fara prea multe nuante umbroase, pur si simplu asa ff simple, sau, daca ar trebui sa fie neaparat colorate, atunci sa aiba maxim vreo 4 culori, dintre care 3 sa fie nuante ale aceleiasi culori primare, preferabil la un nivel mai rafinat albastru, desi si rosu ar fi OK, si a 4-a, cea care ar sublinia caracteristicile sexuale secundare de interes, contrastanta, preferabil rosu pt albastru si invers, desi pt albastru ar merge si galben, insa intr-o nuanta totusi placut asortata cu celelate 3, nu chiar contradictorie, de ex in cazul galbenului mai catre oranj si mai putin catre lamaie. Eu as fi preferat-o pe d-na Marilyn Monroe in alb-negru in acea prima apritie a dansei in revista Playboy, desi trebuie sa recunosc ca acea fotografie colorata totusi mi-a placut si ea, mai ales deoarece era ff simplu colorata, cu fondul rosu uni, trupul d-nei Monroe oarecum roz fara prea multe umbre fiind, cred, direct iluminata puternic frontal, parul, desi blond, totusi catre oarecare nuante tot de rosu, contrastul deosebit de discret aparand doar abia vizibil schitat ca o umbra gri-albastruie in zona suprapubiana, cea pubiana fiind de fapt ascunsa privitorului, drept care eu consider acea fotografie chiar artistica, desi nici ea nefiind reprezentativa pt imaginea unei femei perfecte pt mine, ci mai curand a unei papusi de calitate superioara admirabila in vreo vitrina de catre ochii oricarui trecator sau chiar vizitator de muzeu, in caz ca acea papusa a ajuns exponat, cum si merita de altfel, in vreo colectie oarecare.

Mai exista cateva modele de tip pin-up fie soft fie chiar mai hard pornografic ale caror fotografii alb-negru le apreciez ff mult, chiar mai mult decat fotografiile d-nei Monroe, insa nu as fi dorit sa limitez alegerea mea descriptiva a imaginii ideale a femeii perfecte pt mine ca fiind numai din cadrul acestui grup unic, din cauza ezitarilor descrise in primul paragraf, plus efectiv nu sunt sigur daca trebuie sa imi aleg aceasta imagine dintre niste simboluri atat de generale aplicabile atator femei, deoarece atunci imaginea ideala a femeii perfecte pt mine ar deveni de fapt imaginea ideala a femeii pefecte pt milioane de oameni, si, desi nu vreau sa zic ca ma consider eu chiar atat de special si unic in lume, totusi doream sa incerc sa descriu ce ar fi ideal perfect pt individualitatea mea personala, mai ales ca am incercat sa incep sa declar in partea 1 ca eu consider ca exista o diferenta esentiala intre ce ar fi o femeie si ce ar fi o zeita, (la nivel pur teoretic probabil personal, desi nu neaparat unic sau original, zeitele, desi avand poate capacitatea preluarii unor diverse aparente, inclusiv a unora cu caracteristici sexuale secundare feminine umane, si, desi avand poate capacitatea de a se angaja in diverse comportamente, inclusiv amoroase, si de a resimti cumva chiar sentimente de dragoste similare cu cele umane, aceste capacitati fiind probabil mai mult atribuite de noi oamenii lor, decat existente chiar asa similar ca la oameni, ele fiind totusi in esenta entitati care nu pot avea sex strict feminin diferentiat de cel masculin in sens biologic uman, ele nefiind oameni sau fiinte vii biologice care ne pot fi chiar asa integral cunoscute noua, ca oameni, ele apartinand entitatilor zeiesti-divine, fie ca le consideram entitati pur imaginare, creatii fantastic-alegorice, inclusiv literare, sau chiar concret reale), si ca, in plus, acest lucru este deosebit de important pentru mine, mai ales fiind bazat si pe o experienta personala deosebit de pretioasa pentru mine, in care eu personal am ales cu intreaga mea fiinta, efectiv atat la nivel rational cat si afectiv sufletesc din intregul meu suflet chiar in acea clipa, sa inzestrez temporar valoric-functional o persoana pe care o stiam desigur umana cu rang si caracteristici de zeita, o persoana desigur unica intr-un moment la fel de unic din experienta mea personala din perioada mea formativa a sinelui meu personal individual adult.


(...va urma...)

 

Imaginea femeii perfecte- partea 1

Un articol recent al bloggerului Spanac, (ajutat de sotia lui in acest caz), mi-a dat inspiratia sa incerc sa imi inchipui care ar putea fi imaginea unei femei "perfecte" pt mine personal. Recunosc cat se poate de sincer ca nu m-am gandit niciodata la aceasta chestiune, deoarece cuvantul "imagine" mie inca imi sugereaza mai intai si mai intai totusi o fotografie statica, nu ceva animat, viu, miscator, si daca vine vorba de portrete de femei, eu nu m-am uitat pana acum asa cu ff mare atentie decat la chipurile unor actrite in diverse fotografii, initial atragandu-ma accesoriile, lumina, machiajul, si abia apoi chipul lor, deoarece, desigur, actritele pot atrage atentie mai buna asupra chipurilor lor decat niste manechine profesioniste din revistele de mode, deoarece asta sta chiar in aptitudinile necesare lor, spre deosebire de a doua categorie, care trebuie sa dispara ca importanta in spatele vestimentatiei sau accesoriilor pe care le prezinta.

Mi-am dat seama totodata ca singura femeie la al carui chip m-am uitat cu mai mare atentie in tablouri este totusi Madonna (Maria, mama lui Iisus Christos), desi stiu ca exista si alte portrete de femei destul de vestite, insa efectiv nu mi-a putut veni in minte din prima nici unul, si abia dupa destul timp mi-am amintit si de Mona Lisa, insa in timp ce Madonna pt mine este cat se poate de clar un posibil prototip de mama ideala, totusi Mona Lisa nu mi se pare un prototip de femeie ideala, cel putin nu pentru mine. Iar Venus a lui Boticelli e, desigur, zeita, nu femeie, si chiar daca am avut ocazia total intamplatoare odata pe la 16 ani sa vad o fata cu o alura si culoare aproape identic asemanatoare, ba chiar, sincer cred, si mai minunat de perfecta, vie si ganditoare, in acel caz acea persoana a avut in acel moment tot rang si semnificatie de zeita fata de mine, asa ca niciodata nu am putut sa o asociez in mintea mea cu o femeie oarecare, fie ea si ideala...nu atat ca nu s-ar fi cuvenit, dar pur si simplu mi s-ar fi parut de-a dreptul imposibil, si chiar si in acest moment sunt convins de asta, si intreaga mea viata am sa ma gandesc la acel moment ca la o clipa de gratie reala venita catre mine direct din Olimp, deoarece sunt sigur ca tot astfel s-ar fi simtit orice om muritor pamantean care ar fi fost un posibil martor accidental la aparitia zeitei Afrodita din mare.

Desigur ca am citit destule articole cu fotografii si ilustrate presarate printre ele si din revista Playboy de-a lungul timpului, avand chiar oportunitatea de a gasi cateva numere cu articole de fictiune literara inalt calitativa ff interesante mai vechi din anii 70 in noptiera lui tata cand eram mai mic, asa pe la vreo 11-12 ani, de ex eu asa devenind constient intaia oara de d-nii John Cheever si Saul Bellow, numai ca in cazul femeilor din acele poze ma uitam curios atunci mai mult la detaliile anatomiei lor intime genitale decat la chipul lor, si nu pot retine decat asa diverse buze rujate, nimic altceva asa mai deosebit, asa ca mi-ar fi imposibil sa culeg imaginea unei femei ideale din acea revista, cat despre o posibila incercare de a-mi contura eu insumi o imagine de femeie ideala din literatura, cred ca ar fi cam dificil, eu nefiind absolut de loc abil sau prea exersat in traducerea unor diverse chestii dintr-un gen artistic, mai ales de tip articol jurnalistic, schita sau scurta povestire, pe care recunosc ca tind sa le citesc cam pe sarite, in altul. Oricum, dupa ce am reusit sa vad indeaproape si imaginea cu adevarat deosebit de estetica a unui penis in revista Penthouse, revista Playboy a devenit mai putin interesanta pt mine...desi sper ca dezinteresul meu strict individual nu a contribuit intr-un mod chiar atat de semnificativ la declinul masiv al nr citorilor acelei reviste dupa anii 80, de nu si-a mai revenit dupa aia niciodata la anii ei de glorie din cele 2 decade anterioare, tot la fel cum sincer sper ca nici Penthouse nu a dat faliment in 2003 din cauza ca eu am devenit interesat din ce in ce mai mult de reviste si filme porno mai explicit gay mai usor accesibile mie personal la cumpana dintre sec 20 si 21.


(...va urma...)

Domnul cu catelul

Uneori, de fapt chiar destul de rar, mi se mai intampla sa vad in jur o persoana despre care imi formulez impresia (destul de vaga si desigur intotdeauna posibil incerta) ca mi-ar veni usor de a conversa cu ea la nivel de dialog autentic in cuvinte cu adevarat semnificative si totodata mutual inteligibile cu scop educativ util pt mine insumi. De cand am ajuns la concluzia ca era mentorilor s-a incheiat de mult, nici nu am cautat in mod special acest tip de persoane, insa unele ma mai frapeaza din cand in cand ca posibil fiind atat competente cat si teoretic disponibile, daca ar fi abordate. Am incercat sa imi dau seama care anume detalii de turnura sau alura imi creeaza mie personal aceasta impresie, insa nu am reusit. De obicei eu am invatat fie pe furate, asa observand diverse chestii, daca imi atrageau atentia in mod particular, fie fara sa o cer in mod special, comunicandu-mi-se anumite chestii de obicei total intamplator, si nu neaparat in cuvinte.

Desigur, presupun ca pt a conversa la nivel de dialog autentic cu altcineva, trebuie sa depun si eu un anumit grad de efort, insa eu, indolent si imatur din fire fiind, nu sunt inclinat sa depun efort pt chestii cu utilitate si/sau gratificatie incerta sau ne-imediata, asa ca nu ma omor cu cautatul conversatiilor autentice cu lumanarea. Desigur, la nivel cotidian, ma angajez si eu, la fel ca restul majoritatii lumii presupun, in diverse conversatii de tip psihoterapie de suport impotriva anxietatilor comune ale diverselor etape de viata pertinente mie sau altuia, sau despre starea vremii si diverse stiri raportate in mass-media, cu precadere cele de larg interes social si cultural, mai putin cele despre politica sau activitati politienesti, desi acestea din urma chiar ma intereseaza, eu fiind un mare fan al romanelor de fictiune politiste, mai ales al detectivilor, inspectorilor si comisarilor prezenti in ele, dintre care as dori sa mentionez cu apreciere deosebita in ultima vreme pe detectivul LAPD Milo Sturgis si pe inspectorul Chen din politia din Shanghai, si mai in trecut pe comisarii Moldovan si Maigret.

Nu ma intereseaza in mod special nici vasta disciplina de cunoastere teoretica si practica a domeniului comunicatiilor, desi desigur ca am apreciat dintotdeauna metodele de comunicatie in masa, atat pt componenta lor util informativa cat si cea relaxant-distractiva de entertainment, si nu am spaime deosebite, ci doar poate ocazionale iritari legate de propaganda, mai ales daca mi se pare subcalitativa, eu chiar apreciind notiunile de PR si publicistica ca fiind chiar ff utile pt a umple timpul unor oameni mai putin creativi ei insisi, asa ca mine, de exemplu. Insa doresc ca aceste reclame sa fie cat mai estetice si cat mai usor de receptat, perceput, si asimilat la nivel tolerabil de mine, nu sa ma chinui eu din cauza unor stridente neplacute sau incongruente obositoare, deoarece chiar prefer monotonia culorilor uni, daca sunt asortate in mod cat mai calm si linistitor unele cu altele. De aceea desigur ca prefer si eu, ca atatia altii in diverse anunturi-reclama, de exemplu, imaginile unor plimbari pe diverse plaje relativ pustii, mai ales in compania unor cai sau caini.

De aceea poate mi-a fost imposibil sa nu il remarc pe acel domn cu catelul lui, desi nu ma aflam pe o plaja, ci pe un trotuar, fiind in drum catre medicul meu de familie de la care aveam nevoie de o scutire medicala pt a chiuli mai multe zile inainte de indelungat anticipata mea vacanta de primavara. Nu imi dau seama ce mi-a atras prima oara atentia la acest cuplu, cainele sau omul, sau poate chisr relatia dintre ei. Nici nu l-as fi remarcat de altfel, deoarece era pe trotuarul opus, plus atat el cat si catelul plus lesa dintre ei erau de culori predominant discret cenusii la prima vedere, abia distingandu-se de trotuar si de cladirile din jur, daca nu s-ar fi deplasat intr-o directie opusa mie venind din fata si daca eu nu m-as fi uitat la o cladire de langa acel trotuar care era legata de niste amintiri personale si care fusese supusa mai recent unor renovari, renuntandu-se la un teren de sport anterior apartenent ei, in locul caruia se dezvoltase un parc cu elemente de joaca pt copii in culori mai vii. Abia atunci, sesizand miscarea, am inceput sa disting si cateva nuante mai diferite de gri, plus apoi detaliile lesei oarecum gri-oliv, ale catelului oarecum ocru-cenusiu, ale jachetei lui oarecum metalic vechi mat terna, (insa lipsita total de rugina suparatoare), si, la sfasit, cele ale trasaturilor chipului lui oarecum ca cerul unei dupa-amiezi de toamna care se anunta chiar linistita.

Abia acum cand scriu despre el imi dau seama de cine mi-a amintit probabil chipul lui, de felul in care mi-am dorit eu personal sa arate si chiar sa fie Raymond Fosca, acel personaj nemuritor din romanul Toti Oamenii Sunt Muritori descris acolo in mod autentic interesant, insa totusi total nesatisfacator pt mine personal, de d-na Simone de Beauvoir, care il descrie acolo, dupa parerea mea, ca pe un personaj secundar, un fel de obiect de referinta didactic pt restul lumii, nu ca pe un erou autentic, plus il mai si jigneste atribuindu-i la nivel aproape caricatural, desi el provenea din vremuri chiar stravechi si fusese conceptual chiar nemuritor, meschinariile umane cele mai comun intalnite intre barbatii secolului 20 europeean urban, de care dansa desigur ca s-a izbit cu neplacere probabil de-a lungul intregii ei vieti personale si profesionale, insa de care nu ma pot considera eu personal raspunzator.


(...va urma...)
 

Leapsa de perfectionare a politicianului profesionist (rated NC-17)

In timp ce alcatuiam cu deosebit entuziasm leapsa educativ-politica de perfectionare a lucratorului sanitar, mi-a dat prin cap ca si lucratorul de tip politician profesionist ar trebui sa beneficieze de o educatie cultural-politica adecvata, astfel inca sa isi poata practica meseria in mod cat mai optim atat pt el cat, desigur, si pt publicul larg, acest public larg, alcatuit in principal din oameni cu drept de vot, reprezentand insusi obiectul receptor al meseriei de politician. La fel cum si noi trebuie sa ne educam, plus preferabil sa evitam si excesul de alcool, pt a nu risca sa fim turmentati, astfel incat sa stim cu ce politician sa votam, si totodata ce putem pretinde membrilor unui guvern sau parlament, (in caz ca traim intr-o tara in care aceste forme de administrare sunt prezente), sau poate chiar a unui sfat de intelepti sau consiliu de conducere, (in caz ca ne petrecem majoritatea timpului cat suntem treji in vreo comunitate relativ autonoma de acest fel), tot asa, cred eu, trebuie sa depunem in mod altruist efortul de a contribui si noi in mod constiincios si virtuos la perfectionarea continua a acestor oameni ai muncii, mai ales ca ei par adeseori interesati de a comunica cu noi, ba chiar par interesati si de opiniile noastre de vreme ce exista tot felul de investigatii si sondaje de opinii politice, (chiar si in regimurile mai autoritare sau absolutiste, sau dictatoriale, chiar totalitare, existand acest fel de metode de culegere de informatii de la publicul larg), si chiar cereri electorale de feed-back de la public din partea acestor lucratori. Deci, avand o datorie de constiinta (morala) de a ne ajuta semenii oameni, trebuie sa ii ajutam si pe politicienii profesionisti sa se perfectioneze, drept care va invit sa rezolvati aceasta leapsa in mod cat mai serios si mai constiincios, (desi daca preferati umorul si altruismul nu va sta in fire atat de mult, e voie sa raspundeti si umoristic, nu numai serios, dar totusi trebuie sa fiti constiinciosi).

Deoarece am remarcat ca politicienii par sa fi fost din ce in ce mai interesati la nivel istoric de a comunica, in afara de cuvinte alese cu grija, si cu ajutorul unor imagini de impact cat mai mare, odata cu dezvoltarea tehnologiei si imagini miscatoare, nu numai tablouri, statui, tapiserii, icoane, sau fotografii, imagini chiar la un moment dat insotite si de sunete deosebit de emotionale, fiind totodata larg cunoscuta de catre experti si indelungata traditie din instoria cinematografica de tip educativ a poporului roman, (romanii fiind considerati chiar precursori in genul de film educativ, desi de tip non-politic, primele filme de acest gen DIN LUME fiind efectuate intre 1889 si 1901 la initiativa dr Gheorghe Marinescu, un medic neurolog vestit originar din Bucuresti), m-am decis ca aceasta leapsa sa se concentreze asupra filmelor artistice, inclusiv de desene animate si porno, fie ele de lung sau scurt metraj. Totodata, va rog sa tineti cont ca aceasta este o leapsa destinata publicului de peste 18 ani, cei mai mici neavand drept de vot, deci raspunsurile trebuie formulate la un nivel matur si potrivite unor politicieni adulti, de aia am si dat rating de NC-17 acestei lepse, celor care au 17 ani fiindu-le totusi permisa participarea, pt ca mai au un pic si vor fi invitati sa voteze si ei. Daca insa raspunsurile contin imagini porno prea explicite, este bine sa va reamintiti ca sunteti totusi pe Internet, unde pot citi si diversi minori si alte persoane impresionabile, si incercati macar sa alegeti porno educativ de calitate. E invitat oricine ar putea fi interesat de educatia profesionala a profesionistilor prin filme.

  1. Recomandati 1-3 filme artistice pe care le considerati profesional educative presedintelui unei tari la alegerea dvs., (sau presedintilor mai multor tari, daca doriti), importante fiind atat functia/jobul de presedinte, cat, la nivel ideal, si ce credeti ca ar fi acest presedinte specific (sau acesti presedinti specifici) in stare sa extraga cat mai util din recomandarile dvs, deci trebuie tinut cont si de specificul lui cultural la nivel cat mai individual personalizat, atat cat credeti ca il cunoasteti dvs. (Ma exprim la masculin, insa desigur e total posibil ca aceasta functie sa fie indeplinita si de o femeie, asa ca nu va sfiiti sa va ganditi si in acest sens pt toate intrebarile acestei lepse.)

  2. Recomandati 1-3 filme artistice monarhului (rege, regent, sau imparat) unei tari la alegerea dvs (sau mai multi, daca doriti), in caz ca va intereseaza vreo monarhie din timpurile noastre. (Desigur, e valabil si pt regine.)

  3. Recomandati 1-3 filme artistice primului ministru al unei tari la alegerea dvs (sau mai multi).

  4. Recomandati 1-3 filme artistice intregului cabinet de ministri al unei tari la alegerea dvs (sau mai multe).

  5. Alegeti 2-4 ministri preferati (ca domeniu profesional, nu ca personalitate ei insisi) si recomandati-le si lor cate 1-3 filme artistice pt fiecare pe care le  considerati potential educative pt ei in cadrul functiei si domeniului lor de activitate.

  6. Recomandati 1-3 filme artistice colectivului Curtii Supreme (la nivel ideal nu numai pt judecatori, dar si pt ceilalti functionari din jurul judecatorilor care lucreza zi de zi in cadrul acestei institutii) a unei tari de interes pt dvs (sau mai multe).

  7. Recomandati 1-3 filme artistice Parlamentului unei tari (sau mai multe) de interes pt dvs., (fiind OK, ba chiar preferate, si recomandari separate pt Camera Deputatilor si Senat, in caz de parlament bicameral, sau chiar si Camera Lorzilor, in caz ca e vorba de UK).

  8. Recomandati 1-3 filme artistice colectivului primariei (sau primariilor) de interes pt dvs.

  9. Alegeti 2-4 partide politice din ce tara doriti si recomandati-le leadership-ului fiecaruia cate 1-3 filme artistice educative.

10. Recomandati 1-3 filme artistice educative pt cea de-a "4-a putere in stat", presa, (ziare, inclusiv on-line, si radio si TV) din tara sau tarile de interes pt dvs.


(...va urma...desigur !...)

Leapsa de perfectionare a lucratorului sanitar

Doua articole recente despre sanatate si solicitantii si aparatorii ei ale blogger-ilor Rara Avis si Adelina Iliescu mi-au dat de gandit ff mult si m-au inspirat creativ sa creez aceasta leapsa deosebit de dificila, insa, cred eu, de importanta vitala pt binele intregii omeniri, la care ma gandesc cu preocupare crescuta in ultimele zile de cand ma framant cum sa evit cat pot de mult raspunderea de a trebui sa iau o decizie personala ff dificila in legatura cu vacanta mea de primavara pe care intial stabilisem sa mi-o petrec in Normandia, pe urma am inceput sa ma intreb daca nu cumva o fi mai bine chiar iar la Londra, si de cateva zile ma framant daca nu cumva ar fi mult mai interesant poate sa mi-o petrec pe un iaht in stramtoarea Skagerrak, mai ales ca am inceput sa traduc recent si El Zorab in lb daneza, desi nu sunt sigur daca acea traducere e atat de buna sau in fond daca era chiar asa de recomandabil de abordat in primul rand incat sa merit eu personal sa ma imbarc pe acel iaht, mai ales ca inca sunt total pe dinafara in ceea ce priveste istoria navigatiei prin stramtorile scandinave ceva mai stravechi...

Mi-am dat seama in fond ca noi, ca public de posibili, chiar probabili pacienti odata si odata, probabil vasta majoritate dintre noi, mai ales daca vom trai mult si bine + fericiti pana la adanci batranete, asa cum doresc tuturor, inclusiv mie personal, trebuie sa ne gandim la binele lucratorului sanitar si sa il educam sa fie mai optim performant plus totodata mai etic fata de noi, viitorii lui pacienti, si sa nu lasam acest lucru doar in seama lor insilor (desi majoritatea sunt supusi acestei obligatii deontologice profesionale, numai ca astea difera de la juramant la juramant si de la categorie profesionala la categorie profesionala, si totodata si de la cultura la cultura, plus nu stiu daca managerii si administratorii sanitari sunt supusi vreunei obligatii deontologice profesionale), si a asociatiilor profesionale de care apartin ei, pt ca e clar ca, oameni fiind, cu toate defectele si imperfectiunile, inclusiv viciile caracteristice omului obisnuit, (cele mai grave fiind enumerate in lista pacatelor capitale din Leapsa mea anterioara, eu fiind clar mai proeminent preocupat mai recent de fixul meu cu etica de cand cu mitic populara crestere a incidentelor nevrozelor de primavara in emisfera nordica), au nevoie de sprijin si de ajutor, ca mi se par cam vulnerabili si cam natafleti zilele astea, cel putin asa reiesind din nenumaratele plangeri ale publicului larg, (nu numai cel de lb romana, si nu numai blogosferic).

Mi-e clar, (desi, desigur, posibil individual perceptual distorsionat), ca singuri, acesti lucratori sanitari nu se prea pricep sa se auto-educe si nici altii nu mai stiu sa ii educe ca lumea, asociatiile profesionale parandu-mi-se mai ocupate zilele astea sa utilizeze tone de hartie pt a facilita miscarile acestor lucratori pe piata globala a muncii, deoarece se pare ca inca e nevoie de lucratori-sanitari de tip om, si inca nu s-au implementat pe scara larga asa cum ar fi recomandabil lucratorii-sanitari de tip robotic-android, care ar avea, dupa parerea mea, abilitatea de a se comporta si mai optim eficace si mai competent decat cei umani, plus ar dura si mai mult, si nu ar trebui sa li se plateasca nici salarii si pensii, si ar fi nevoie doar de cativa tehnicieni pt supravegherea lor in timpul functiunii si pt intretinerea lor, plus poate de cativa bibliotecari care sa le mai bage in memorie date noi din timp in timp, desi desigur ar avea si ei capacitatea tehnica robotica de auto-educare prin a efectua Search-uri pe Google si de a gasi si prelua ce e nou si util chiar mai bine decat oamenii obisnuiti, care par ca niciodata nu stiu ce sa scrie si cum sa scrie pe Google de li se intampla (cf Google Analytics) sa ajunga tocmai la blogul meu, un blog total lipsit de informatii autentic utile pt ei, cei care de ex ar cauta "filmul on line vanatoare pe kilimanjaro" sau "biscuiti din foietaj", sau chiar pot ajunge la informatii total eronate daca scriu, culmea, "eu ma exprim mai usor in scris", cand eu scriu peste tot ca habar nu am sa fac asa ceva, sau scriu "fizica atomica"...zau, asa mi-au gasit blogul diversi cautatori in ultima saptamana !

1. Rezolvati Leapsa terapeutica (de care chiar ma simt destul de mandru). Ignorati instructiunile confuze alcatuite si mentionate acolo de mine, si pur si simplu alegeti ce imagini doriti dvs pt lista de lucratori sanitari mentionati, eventual si alte feluri de lucratori sanitari pt care aveti un interes deosebit, insa totusi, pe cat posibil, nu numai cu scop terapeutic si de relaxare pt dvs si prietenii si fanii dvs, ci si in scop educativ fata de acesti lucratori sanitari, chiar daca e prin a utiliza umorul sau o ironie posibil ofensatoare pt vreunul din acestia, pt ca aceasta biciuire sau chiar electrocutare face parte dintr-un proces educativ necesar, cu atat mai eficace cu cat subiectul elev e mai sensibil la amenintarea ca nu e indeajuns de cuminte si de competent, aceasta caracteristica potrivindu-se de minune unui lucrator sanitar, stiindu-se cat de narcisisti sunt acestia, ca altfel, daca nu erau narcisisti, nici nu s-ar fi gandit sa isi aleaga o meserie cu caracteristici altruiste si de bune intentii de "a-si ajuta" semenii oameni (sau chiar diverse animale in cazul veterinarilor carora eu le sunt un mare fan), chiar si daca acesti oameni (sau animale) poate nici nu au nevoie de asa ceva decat poate in urgente reale, ca de ex ar incepe sa ii doara ceva, (orice, chiar si sufletul), daca sunt oameni, sau daca le poate intra un spin intr-o laba, daca sunt de tip leu.

2. Alcatuiti o lista de recomandari de carti, filme, cantece, sau alte opere de arta pt educarea deontologica si de imbunatatire a competentelor profesionale in ceea ce priveste comunicarea cu pacientii pt lucratorul/lucratorii sanitar(i) preferat(i) de dvs sau cei despre care considerati ca au nevoie prioritara si urgenta de acest fel de instructiune suplimentara (de ex medic, inspector sanitar veterinar, asistent medical, ministru de sanatate, etc) pt a adopta o tinuta profesionala cat mai optima in cadrul exercitarii functiei lor profesionale. Este voie sa alegeti cate feluri de lucratori sanitari doriti, si este voie sa alegeti dvs cate si ce fel de recomandari cultural-educative doriti sa le oferiti, insa ar fi frumos daca ati alege minim 2 tipuri de tip lucrator sanitar, si minim 3 genuri de opere de arta pt fiecare din acestia.

De ex, eu deja am inceput sa imi formulez opinia ca medicilor de sex masculin le-as recomanda sa vizioneze filmul The Remains of the Day, pt a lua exemplu de tinuta profesionala de la personajul valet profesionist interpretat de Sir Anthony Hopkins, (fiind totodata atenti de a NU lua in seama comportamentul personajelor din filmele The Silence of the Lambs sau Hitchcock interpretate de acelasi actor de caracter vestit, desi poate cel din filmul Nixon ar fi recomandabil pt cei cu aspiratii de cariera de viitori medici-administratori), iar pt medicii de sex feminin as oferi ca exemplu de tinuta profesionala pe cea a personajului interpretat de d-na Glenn Close in recentul film Albert Nobbs, (tinand seama de a interpreta totusi la figurat, nu chiar asa de concret, elementele de transgenderism si orientare sexuala ale acestui personaj prezentate in acest film, si totodata de a-si sterge total din memorie personajele interpretate de aceasta actrita talentata si deosebit de feroce in filmele 101 Dalmatieni sau Fatal Attraction, iar pt cele interesate de cariere administrative recomandand exemplul tinutei personajului de Intaia Doamna interpretat de ea in filmul de comedie SF Mars Attacks !), pt asistentii medicali de orice sex eu recomandand tinuta personajelor interpretate de d-na Emma Thompson tot in The Remains of the Day, dar si in Junior.

3. Alegeti 1-3 opere de arta (tablouri, ansambluri statuare, piese de teatru, opere, simfonii, balete, cantece solo sau corale, romane, nuvele, poezii, filme artistice si chiar documentare cu elemente autentic estetic-artistice, etc, absolut orice fel si gen de opera de arta doriti) pe care le-ati recomanda dvs pt vizionare obligatorie pt intreg colectivul de angajati ai ministerului sanatatii din zona de interes pt dvs. E voie sa alegeti si mai multe zone de interes pt dvs in caz ca aveti rude sau cunoscuti raspanditi prin jurul lumii de a caror ingrijire medicala va pasa. Scopul este unul desigur educativ deontologic si politic. (Desi imi dau seama ca este o tema deosebit de dificila, eu personal abia astept sa ma pun si eu in aceasta postura de comisar responsabil de educatia politica si morala a unui intreg colectiv de lucratori birocrati...de altfel nu numai din domeniul sanatatii, dar cred ca mi-ar place sa fac acelasi lucru si pt angajatii Min Educatiei, sau chiar guverne intregi...desi nu stiu daca m-as pricepe ce sa recomand unui posibil parlament...desi am sa reflectez, si chiar ma gandesc ca voi crea o noua leapsa destinata educarii etice si morale a politicienilor profesionisti, aceasta de aicea fiind dedicata numai sistemului sanitar.)

4. Mentionati cateva (1-6) recomandari de lectura si filme artistice de fictiune (NU documentare) despre care credeti ca ar fi posibil util educative pt imbunatatirea atitudinilor morale si comportamentale personale si sociale legate de sanatate (atat cea proprie cat si cea a altora din jur) pt publicul larg, alcatuit atat din pacienti cat si din vraci, manageri si educatori de sanatate. Este voie sa va adresati si unei audiente target anume, de ex pt copii, sau pt adolescenti, sau pt pensionari, sau pt diverse categorii profesionale pe care le considerati oarecum la risc de a nu sti sa aiba grija de propria lor sanatate si de sanatatea altora in mod chiar atat de optim cat ar putea ei si chiar cat ar trebui ei, de ex lucratorii religiosi supusi zicalei, "faceti ce zice popa, nu ce face popa".


Oricine doreste este invitat sa participe in mod constiincios si disciplinat, fara a se astepta la vreun premiu sau cine stie ce posibil avantaj, decat poate acela de a obtine relaxare prin munca/efort, aceasta fiind evident o tema de comisariat educativ cultural politic din partea mea catre universul inconjurator mie personal ! Succes !

Lese-majeste (concluzie)

Am iesit din cabinetul regal cu umerii grei si privirea in pamant. M-am dus in camera mea si am ingenuncheat langa taburetul meu in stil otoman preferat, sprijinindu-mi capul de tapiseria lui satinata si brodata cu brocart. Mi-am amintit de soarta trista a Seherezadei care avusese insa talentul de a inventa atatea povestiri minunate pt a scapa de osanda pe care o astepta, insa apoi mi-am dat seama, oarecum mai realist, ca la vremea acelor povesti si inca nici macar la vremea primei lor repovestiri in lb franceza de catre dl Antoine Galland, inca nu se intamplase Revolutia Franceza, si ca eu apartineam, din pacate sau din fericire, altor vremuri.

Concluzia mea a fost atunci, ca si mai inainte si dupa aceasta intamplare, (cu ocazia altor incidente similare, insa de intensitate mai putin semnificativa), ca eu sunt un om mediocru, si ca nu am nici o sansa de a scapa de trista soarta a burgheziei reprezentate de clasa mijlocie inventata dupa Revolutia Franceza si repropusa in mod reformat si dupa Revolutia Romana, aceasta clasa sociala cu aspiratii catre nobilitate, insa fara absolut nici o competenta pt a accede in acele cercuri de elita, in ciuda promisiunilor unor politicieni sau artisti, sau chiar a sfaturilor unor economisti, politologi, sau istorici. A devenit, in plus, deosebit de clar pt mine ca nici un Ministru al Educatiei nu va avea vreodata vreo sansa sa fie evaluat drept competent de nimeni, din cauza ca eu voi fi cel care ar putea demonstra incompetenta tuturor plus ineficacitatea educatiei de masa in oricare forma de sistem de invatamant si sistem de guvernare, si mi-am reconfirmat totodata si convingerea ca nici eu nu voi fi niciodata bun de educator intelectual, moral, si spirtual, nici macar amator in rol de tata, daramite profesionist in rol de cardinal cu sansa teoretica de a deveni Papa.

Am inteles, in plus, ca nici eroismul nu mi se potrivea ca stil, deoarece nu se alesese nimica din curajul insuflat de amintirea cavalerului Launcelot cu care deschisesem initial usa cabinetului Regal, deci eram cu siguranta destinat pe vecie obscuritatii, si, mai rau, ar fi fost chiar posibil, din cauza diminuarii increderii in propriile mele aptitudini, sa nici nu mai indraznesc sa ies a doua zi in calea lui Sir Sagramore, cel din clasa a 9-a, ca sa il invit la ziua mea de nastere, asa cum imi propusesem inainte de aceasta intamplare nefericita. Ca femeile erau tradatoare, si in ele nu te poti increde sau confesa, de asta eram deja convins inca din vacanta dintre clasa a 5-a si a 6-a, asa ca nu mi-am facut prea multe probleme din cauza filierei transmiterii acelui bilet. De fapt eu cred ca dorisem la un anumit nivel ca intreaga lume, inclusiv colegii mei de clasa, d-na diriginta, si Regina, sa afle ca eu NU il iubeam pe colegul de "merde" asa cum se zvonise prin clasa atunci cand venisem de cateva ori la scoala condus de soferul personal al domnului Director, ca mie NU-mi pasa de acest fel de privilegii de care beneficiam la acea vreme, inclusiv acela de a fi scutit de ora de religie, insa ca totusi din punct de vedere politic principial, eu sustineam o democratie ordonata si stratificata ierarhic, nu anarhia gloatei, si, ca in acelasi timp doream sa imi demonstrez mie insumi, si intregii lumi, Regelui mai ales, ca eram totusi in stare de a-mi asuma cu integritate intreaga raspundere fata de consecintele erorii mele gramaticale, si ca de fapt asta era lucrul cel mai important, nu faptul neintelegerii in sine.

Desigur, tot cu ocazia acestei experiente, mi-am imbunatatit si metoda de rationalizare in scop defensiv, si am devenit si mai inclinat Republican decat fusesem inainte. Totodata, mi-am amanat pt cativa ani reluarea activitatii in munca de Inteligenta, si nu am inceput sa aspir din nou prea curand la ocuparea unei functii deosebit de inalte in aceasta cariera, asa cum avusesem in anul de dinaintea Revolutiei din Decembrie.



 

Leapsa celor 10 porunci (optional si a celor 7 pacate capitale)

Un articol recent al blogger-ului Vienela, numai bun pt a inspira idei creative si diverse fantezii despre un personaj de sex masculin blond, scund, cu o pipa in gura, si avand si numai 18 ani, plus mie ganduri legate de principiile mele desigur morale sau cel putin moralizatoare, mi-a dat ideea de a concepe aceasta leapsa cu adevarat ispititoare din punct de vedere cultural iudeo-crestin, mai ales ca cei de persuasiune crestin ortodoxa ar fi trebuit sa intre recent in postul Pastelui, pt crestinii catolici se apropie ziua Pasiunii, protestanti se apropie vertiginos de deadline-urile de dinaintea lungii vacante de Paste, iar cei de persuasiune iudaica se afla chiar acum in timpul celebrarii sarbatorii Pesach in timpul careia trebuie tinut un regim riguros de abstinenta de la produse fainoase crescute cu drojdie, ca de exemplu gogosi.

Este total OK sa rezolvati aceasta leapsa si daca sunteti atei, nehotarati, sau de alte persuasiuni religioase decat cele cultural iudeo-crestine. Invit la leapsa pe urmatorii bloggeri: Raul Rual, Intuneric, Vladen, Cuvanta, Adelina Iliescu, Rara Avis, si pe oricine altcineva doreste sa isi faca o autocritica mai mult sau mai putin serioasa, (desigur rezolvarea lepselor mele ne fiind singura metoda sau nici macar o metoda posibil larg recomandabila prin care oamenii ar trebui sa-si faca vreo autocritica).

1. (optional) Rezolvati "Leapsa pacatelor si virtutilor saptamanale".
    Eu am rezolvat-o odata pt saptamana respectiva de la acea data. Mi-e lene sa o rezolv din nou, insa pot declara destul de clar ca in saptamana care a trecut am fost mult mai pacatos si mai putin virtuos decat in saptamana cand rezolvasem prima oara acea leapsa si efectiv am comis toate pacatele capitale zi de zi, ba unele chiar de mai multe ori pe zi, plus am fost virtuos numai in vreo 2 moduri, modestie si temperanta, dar numai intr-o singura zi, chiar in ziua asa numitei "Duminici a iertarii", si chiar am considerat asta o zi posibil miraculos exceptionala, mai ales ca nici nu stiam ca e Duminica iertarii si ce reprezinta ea, dar dupa aia efectiv mi-am dat in stamba si mai rau, mai ales azi am fost deosebit de vicios, chiar pe bune si fara nici un banc, singura scuza care de fapt nici nu e o scuza fiind ca dormisem numai 4 ore si mai visasem si un vis nelinistitor, chiar de posibil rau augur, (ceea ce e destul de rar pt vise), dar tot eu bausem ieri cafea espresso chiar inainte de miezul noptii si ma uitasem la filme porno subcalitative pana la 4 dimineata.

2. Pt ce suma estimativa de bani (in Euro) ati incalca cu buna stiinta si in mod premeditat fiecare din cele 10 porunci, in conditiile vietii dvs cotidiene de acum, asa cum au parut ele a fi in decursul ultimei saptamani si cum anticipati ele sa fie si in decursul saptamanii viitoare ? (E OK a se raspunde "nu stiu" in caz ca vreuna din incalcari pare deosebit de dilematica, sau pt a carei incalcare ar trebui create conditii de exceptie deosebit de rare. Desi poruncile initiale erau destinate numai barbatilor, e OK sa raspunda si bloggerii de sex feminin.)

Cele 10 porunci, in ordine, in versiunea lor mai larg populara cunoscuta astazi si ff usor adaptata de mine astfel incat sa fie cat de cat interfaith si contemporan potrivit, (deoarece exista usoare diferente in diversele versiuni prezentate de diverse religii si traditii), sunt:

I.     Sa nu ai alti zei in afara de "Mine" (vorbeste D-zeu)- 4 005 Euro
II.    Sa nu te inchini la idoli falsi- 250 Euro
III.   Sa nu iei numele Domnului in zadar- 100 Euro
IV.   Tine sfanta ziua de odihna Sambata sau Duminica- 300 Euro
V.    Respecta si cinsteste pe mama si pe tatal tau- 1 250 Euro
VI.   Sa nu ucizi (un seaman om)- nu stiu
VII.  Sa nu te angajezi in adulter (infidelitate frauduloasa si disloiala fata de partenerul tau de casatorie)- 460 Euro
VIII. Sa nu furi- 13 200 Euro
IX.   Sa nu depui marturie mincinoasa impotriva unui seaman om- 287 000 Euro
X.     Sa nu fii jinduitor fata de bunurile si proprietatile vecinului tau seaman om (posibil inclusiv si consortul sau consoarta acestuia, daca acest consort/consoarta este de acord cu a fi considerat/considerata un bun de proprietate)- 230 Euro

3. (optional pt cei de alte persuasiuni decat cea romano-catolica)

    a) Pt ce suma estimativa de bani (tot in Euro) ati comite zi de zi timp de 2 saptamani fiecare din urmatoarele pacate capitale, chiar daca nu va sta de loc in fire, in aceleasi conditii de la intrebarea nr 2 ?

* Mandrie- 350 Euro
* Lacomie posesionala/avaritie- 450 Euro
* Invidie- 275 Euro
* Furie/manie- 150 Euro
* Impuritate (cautarea placerii si satisfactiei sexuale doar pt ea insasi)- 420 Euro
* Lacomie alimentara (inclusiv alcoolica + include si a fi mofturos la mancare, sau a se depriva de mancare in mod necumpatat, dar si a manca in mod/scop gurmand)- 250 Euro
* Lene/indolenta- 2 000 Euro

    b) Dar urmatoarele virtuti, chiar daca nu va stau nici ele in fire, in aceleasi conditii de mai sus ?

* Umilinta/modestie- 2 500 Euro
* Caritate- 1 250 Euro
* Bunatate/darnicie- 3 200 Euro
* Rabdare- 4 500 Euro
* Castitate- 15 000 Euro (e mai greu, ca vine totusi primavara)
* Temperanta- 2 500 Euro
* Harnicie/diligenta- 15 000 Euro




 

Lese-majeste (continuare cuprins)

Tata a scos de nu stiu unde biletul si l-a asezat pe suprafata lacuita a mesei. "Iti dai seama ce fel de explicatii, ca Rege de tip bugetar supus vointei si milei poporului Romaniei, a trebuit sa dau d-lui Director din cauza ta ? Si tocmai acum, cu situatia interna si internationala dintotdeauna atat de incordata ? Si ai scris inca, in mod atat de incriminator pt Romania, tocmai in lb franceza ! Tocmai acum, cand se petrec negocieri de importanta vitala cu norvegienii la sauna din vila in stil finlandez", (implicit, "ca daca scriai in engleza nu se putea sti din partea cui era", biletelul fiind desigur nesemnat, iar eu singurul francofon ramas in clasa la acea vreme, cand toti ceilalti deja plecasera in Franta de mult, chiar inca de dinainte de Revolutie, si acum mai ramasesera doar cativa care luau lectii dificile de lb germana din cauza ca-i obligau parintii cu gand fie de afaceri cu Turcia, fie de duca pt un job mai bine platit, anul fiind, desigur 1992). "Ce vor spune, in plus, cunoscutii nostri din Hexagon, si cei sau mai ales cele cu relatii in tarile africane francofone ? La sentimentele prietenilor francofoni ai Romaniei din Israel te-ai gandit ? Intreg echilibrul fragil al situtiei incordate din Orientul Mijlociu, tocmai acum, in pragul efortului international pt semnarea acordului de la Oslo, (ce va urma in 1993), poate fi destabilizat. Ce va zice pres Clinton ? Cum poti pune in scris ca un angajat bugetar al Romaniei cu functie de Director, nu numai al meu, dar oricare ar fi el, este "de merde" ? La pozitia mea si raspunderile mele te-ai gandit ? Cand mi-a aratat biletelul, am ramas atat de interzis, incat precis a crezut ca eu nu stiam ce insemana "merde", si s-a grabit sa-mi explice in lb romana, acum probabil inca fiind sub impresia ca am scris fals pe C-V-ul meu si in autobiografia mea de angajat ca stiu lb franceza, si asta tocmai acum cand voiam sa-mi iau si eu un al 2-lea job de inspector contabil cu ajutorul unui cunoscut albanez binevoitor pt Romania post-revolutionara, si aveam nevoie o scrisoare de referinta de la dl Director. Eu ma chinui din cauza devalorizarii anticipate si mai vertiginoase a leului sa nu trebuiasca sa abdic, ba sa-mi mai iau si un al 2-lea job, si chiar Regina se framanta zi de zi cum sa finanteze mobila necesara sediului unui NGO, in timp ce surorile ei, intotdeauna vitrege, o indeamna sa se lase de activitatile caritabile si mai bine sa porneasca o mica afacere de familie de manufacturat si vandut covrigi si gogosi. Ne-ai suparat ff tare, sa stii. De aia ai invatat tu lb franceza ? Asa ai fost tu educat ? Mai rau decat tradator, esti un copil nerecunoscator."

In acea clipa mi-au trecut prin cap toate instantele anterioare cand ma comportasem in mod delincvent. Mi-am amintit cand il facusem "prost" pe Rege, si mi-am amintit si despre ocazia si mai rusinoasa cand incepusem sa protestez public in mod zgomotos si nerecomandabil tocmai fata de danezi si alti scandinavi augusti plus cativa turisti rusi si japonezi ca nu apucasem sa ma urc pe girafa la Tivoli si trebuise sa accept sa ma urc pe un cal obisnuit, contribuind, prin plansetele mele lipsite de demnitate, la inrautatirea imaginii Romaniei in strainatate inca dinainte ca ea sa devina ff importanta in mass-media si la retinerea intregii Scandinavii de a participa in mod mai activ dupa Revolutie la ridicarea rapida a GDP-ului Romaniei, oamenii lor de afaceri ne-inghesuindu-se sa investeasca in firme producatoare si comerciale romanesti, sau macar in real estate, ci concentrandu-se mai mult pe soarta copiilor orfani ai Romaniei. Fiind atat de anxios, am devenit si mai capabil de a gandi nu numai analitic, dar si sintetic, la scara mai larga, si mi-a trecut prin minte vertiginos intreaga istorie a Europei la care luasem media 6 numai cu spaga si pe copiate, dandu-mi brusc seama ca, deoarece eu oricum avusesem o functie de inalta raspundere nu numai in cadrul sericiilor de Inteligenta, dar si in cadrul serviciilor de Securitate, inca din vara anului 1986, (cand fusesem incurajat intaia oara de mama, directorul de Calitate a serviciilor de Securitate, dupa un instructaj ff riguros atat teoretic cat si practic, care includea intrebari inopinate si exercitii de tip role-playing, sa ma angajez cu raspundere personala asumata in transportul de bunuri nationale valoroase si tranzactii comerciale internationale sa cumpar paine singur de la brutaria din colt), nu ar fi de mirare ca compatriotii mei vor continua sa dea vina pe aceste servicii pt dificultatile inevitabile ale perioadei post-revolutionare, si se vor ridica voci pt lustratie asemanatoare celor ale iacobinilor de la vremea Teroarei, despre care inca si astazi se discuta cu spaima in serialele TV istorice suedeze.

Am incercat sa ofer niste explicatii, si totodata sa imi pun in evidenta totusi si calitatile, nu numai defectele si slabiciunile in fata Regelui, insa, deoarece inca nu auzisem despre tinuta adecvata in cadrul sedintelor de evaluare si feed-back pt angajati de tip corporatist modern, nu am reusit sa ingaim decat ceva total off topic de gen, "Dar totusi eu sunt un patriot, si tocmai acum cateva saptamani, de exemplu, am incercat sa calmez spiritele unor pensionari agitati, care raspandeau zvonuri destabilizatoare in parcul National despre intentia ungurilor de a atenta la integritatea Romaniei si opinau in mod cu adevarat nesabuit ca Romaniei ii trebuie un nou Antonescu cu mana de fier, iar eu, incercand sa schimb subiectul, le-am zis sa isi reaminteasca ca si in Franta dupa Revolutie a venit tocmai Napoleon, si uite ce s-a intamplat apoi cu militarii obisnuiti ai bietelor armate anterior si ulterior prietene ruse si franceze, ba chiar si cate pierderi au avut pana si britanicii in ciuda victoriei finale de la Waterloo", drept care i-am pus pe ganduri si au uitat de unguri, si m-au privit admirativ zicandu-si, "uite ca poate are dreptate acest baiat care se vede ca este un adevarat intelectual patriot care se gandeste la binele militarilor Romaniei inainte de toate".

La care Regele, exasperat si mahnit totodata, asa cum nu il vazusem decat poate o singura data cu vreo 5 ani inainte cand era probabil ff stressat de situatia iminent pre-revolutionara din Romania, (atunci cand il facusem eu "prost", la acea vreme desigur tot in mod incompetent si cu scopul banal, venal, ingust, si imatur de a capata atentie si favoruri preferentiale din partea Reginei, si-mi arsese o palma bine meritata), mi-a zis, "Nu incerca sa schimbi subiectul si cu mine ca eu nu sunt inca un pensionar senil ca aia fata de care te dai tu mare in fata Reginei. Cum ai putut sa pui in scris ca dl Director e "de merde" ?" Am incercat sa explic ca nu asta fusese sensul frazei din bilet, insa Regele mi-a comunicat concluzia finala care era cat se poate de clara si desigur corecta, aratand de fapt ceea ce stiam deja, ca Regele imi cunostea foarte bine toate defectele si slabiciunile, "Adica vrei sa zici ca nu esti tradator, ci esti de fapt un dobitoc incompetent, orice ai face. De aia toti au impresia despre romani ca sunt niste incapabili, cu exceptia pilotilor...si poate a catorva stewardese de scoala mai veche. Si toate orele alea cate pierzi tu in Biblioteca Academiei Vaticanului, si inca cu derogarea solicitata tocmai de mine ca sa nu mergi la orele de religie, care ar fi fost clar mult deasupra capului tau patrat, de ai fi ramas permanent repetent in clasa a 3-a, ce faci acolo ? Dar in Biblioteca Americana ? Motai pe acolo, sau te uiti la diverse poze, in loc sa citesti si sa retii ceva util. Din cauza dezinteresului tau si a celor ca tine, toti niste analfabeti functionali de fapt, precis se vor desfiinta si bibliotecile in curand. Aia Americana aproape sigur de altfel, cand o auzi si pres Clinton ce-ai facut, si inca si pe banii poporului american risipiti in jurul lumii cu atata speranta mai mult sau mai putin naiva. Pai cu oameni ca tine, nu e de mirare ca dl Brucan a avut dreptate ca va mai dura minim 20 de ani ca romanii sa inteleaga ce e aia democratie. Cu cine oi semana, nu stiu, poate cu vreun stramos analfabet din partea familiei Reginei, ca in familia mea toti au reusit sa termine macar scolarizarea obligatorie, cat era ea la vremea aia, de 4 clase sau de 7 clase, unii reusind sa treaca chiar si Bac-ul atunci cand el a fost introdus ca examen optional in Romania, cf directivelor de la Bologna. Nu stiu ce se va alege de capul tau, mai ales acum de cand cu anticipata dezintegrare a industriei productive a Romaniei si disparitia clasei proletare, si a tranzitiei economiei nationale catre cea de servicii in plan global. Nici de servicii de protocol de dus vreun biletel pe o tava dintr-un loc in altul nu esti bun, daramite de servicii secretariale de a compune aceste biletele in mod corect dupa vreo idee oarecare. Ce poti oferi tu tarii tale dupa cat a investit ea si poporul ei in tine ? Pleaca din fata ochilor mei, sa nu te mai vad."


(...va urma...)
 

Lese-majeste (cuprins)

Ocazia chemarii mele ca martor la consiliul de familie cand aveam 12 ani s-a iscat cand am scris un biletel in lb franceza unei colege de clasa despre un alt coleg (baiat) care era intamplator copilul unuia din sefii lui tata, biletel in care il injuram pe baiat si il faceam "de merde" ("de ra..at"), desi ma exprimasem gramatical incorect, nu pusesem o virgula dupa cuvantul "papa" ("tata") in lb franceza, si cand am scris despre baiatul ala ceva de gen ca e "un fils a papa, de merde", adica "un tip miorlait exagerat de rasfatat de tatal lui de tip stab", PLUS ca e "de c..cat", am uita sa pun virgula, ca nu puteam sa pun conjunctia "et" ("si") deoarece mai urma un sir de cateva epitete pana cand am reusit sa pun si conjunctia "et" ("si"), deci a iesit ca si cum il injuram pe seful lui tata, adica il faceam de "c..cat"  pe "papa", tatal baiatului, nu pe pe colegul meu. Si cum acea colega avea intentii si legaturi cu altcineva care avea legaturi cu acel baiat, desigur ca biletelul meu i-a fost transmis colegului "de merde", iar el, lasul, in loc sa ma invite la o explicatie intre noi 2 ca baieti, in care eu as fi putut sa ii clarific chiar destul de usor si direct si sincer ca eu NU pe el il iubeam, ci pe ALTUL, care avea 14 ani, si era mult mai sexy decat el, s-a dus probabil cu biletelul in mana la tatal lui, smiorcaindu-se ca nu il respecta nimeni, iar acel "papa", dupa ce si-o fi consolat fiul explicandu-i ca nu el, copilul, nu era iubit, admirat si respectat cum se cuvine, ci chiar tatal lui, l-a chemat pe tata sa-i arate biletul si l-a intrebat, "si dvs aveti intr-adevar aceasta parere despre mine, ca sunt de "r..at", sau asta e doar parerea publica a fiului dvs" ?

Dupa aia, am reconstituit ulterior, s-a facut consiliu de familie intre mama si tata, si apoi am fost chemat mai intai in fata lui mama, care, pt singura oara cred, s-a pozitionat in acel moment ierarhic inferior lui tata, deoarece de obicei, mai ales si cu situatia sociala recent pro-monarhica, erau egali unul alaturi de celalat, ambii in functii de Rege SI Regina, (nu de simplu Rege si regina consort, sau de Regina si rege consort), insa acum mama si-a asumat functia oarecum inferioara de secretar regal, si mi-a comunicat cu severitate si cu un ton ff oficial ceva exact de gen, "Regele este ff ingrijorat din cauza comportamentului dvs deosebit de grav si necorespunzator la serviciu, nu stiu daca dvs va puteti da cu adevarat seama in ce situatie ati pus relatiile internationale ale regatului nostru prin incompetenta si insubordonarea dvs care poate sa fie interpretabila si ca un posibil act de tradare, ceea ce stiti si sper ca va dati seama ce fel de act deosebit de grav atat moral cat si penal poate sa fie, deci va ofer permisiunea sa reflectati sincer 1 minut si eventual chiar sa faceti o scurta rugaciune catre zeul sau ingerul protector ales de dvs personal, si apoi veti intra in cabinetul regelui pt a avea o discutie cu dansul, in legatura cu care va recomand sa fiti sincer cand ii veti oferi explicatiile dvs". In acea clipa eu inca NU stiam ca biletelul ajunsese in mana tatalui colegului meu si ii fusese aratat lui tata, asa ca desigur ca era sa lesin pe loc.

Se intamplase, insa, ca mai devreme, chiar in decursul acelui an, ca tata sa imi recomande sa citesc cartea Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur, scrisa de dl Samuel Langhorne Clemens sub pseudonimul de Mark Twain, si cu aceasta ocazie aflasem cate ceva si despre cativa Cavaleri ai Mesei Rotunde, prin urmare, cu creierul deja spalat de fictiune, in loc sa ma gandesc in mod mai practic si sa iau exemplu personal din cazuri reale de tradatori celebri si cum s-au descurcat ei in caz ca au fost prinsi, de obicei recunoscand pe loc ca sunt vinovati de absolut toate acuzatiile, plus si de altele care vor mai veni in viitor, si cersind clementa, fara vreo pretentie deosebita decat cea de a le fi ingaduit sa isi petreaca restul vietii naturale intr-o inchisoare insa totusi vii, eu m-am decis sa fiu demn si curajos, si sa iau exemplu de la Sir Launcelot, asa ca mi-am ignorat palpitatiile, am murmurat o scurta rugaciune catre insusi D-zeu, nu catre un inger ierarhic inferior, si am apasat pe clanta usii cabinetului regal.

Tata era asezat chiar in capul mesei, acolo unde de obicei era pastrat un loc pt Regina-mama, bunica mea materna, si statea cu o expresie deosebit de grava pe fata. "Ai scris ceva", m-a confruntat. "Iti dai seama ce ai scris ?" In capul meu era ceata deoarece ma gandeam ca oi fi scris vreo compunere cu prea multe greseli gramaticale, deoarece nu imi amintisem sa fi scris vreunui serviciu de inteligenta strain astfel incat sa se poata justifica o acuzatie de tradare despre care totusi eram destul de sigur in acea clipa ca trebuie sa fie adevarata de vreme ce insisi Regele si Regina erau ambii convinsi plus ma informau direct in cadru formal ca asa era, ei fiind persoane deosebit de credibile in ochii mei, plus mama ocupand chiar functia de Director al Serviciilor de Calitate a Securitatii, iar tata pe ca de Director al serviciului Analitic, chiar daca si eu ii supuneam uneori la verificari de tip Internal Affairs din obligatie de serviciu. In plus, la acea vreme, eu nu eram inca familiar cu cazul Pollard, insa cunosteam destul de bine cazul Pacepa, pe care chiar eu insumi il consideram tradator, si totodata inca nu dezvoltasem empatie pt stressul la locul de munca al lucratorilor serviciilor de securitate, astfel incat eram deosebit de intransigent atat fata de altii cat si, desigur, fata de mine insumi. Mai tarziu l-am iertat mai intai in sufletul meu, si apoi i-am aprobat gratierea, desi totusi nu am dat bani pe prima lui carte, Orizonturi Rosii, daramite vreo alta ulterioara de tip analitic sau istoric, pt ca, in ciuda faptului ca acea prima carte fusese scrisa cu ajutorul unui ghost-writer, plus avea o coperta pe fond chiar rosu destul de atragatoare, mi s-a parut total ridicola, scrisa total amatoriceste, si numai pozele imi placusera, deoarece pareau in mare parte originale si destul de simpatice, chiar artistice pe alocuri, asa cum erau in alb negru, desi nu de calitate deosebita, luand in consideratie ce stiam eu despre know-how-ul lucratorilor de Securitate romani de tip artist fotograf oficial plus despre know-how-ul lucratorilor de Securitate americani de tip tehnician reproducator de fotografii si alte diverse documente ilustrate, desi desigur se lauda fiecare cu ce poate si cum poate, ca doar nu or fi in realitate tocmai ei cei mai tari, (plus desigur se stie asa la nivel larg popular ca de fapt lucratorii serviciilor de Securitate din Dubai sunt de fapt cei mai tari din lume pe activitati de securitate interna nationala, mai ales cei care patruleaza mall-urile si parcarile lor, uneori ascunzandu-se chiar in boschetii si arbustii ornamentali din jurul acestora, pe locul 2 urmand cei de la ISI, serviciul de inteligenta pakistanez, in special pe culegere de informatii si distribuire de dezinformatii).


(...va urma...)

 

Lese-majeste (introducere)

Cu ocazia unor divagatii personale pe blogul lui Adelina Iliescu in care ea ridica totusi probleme destul de serioase, mai recent, de ex, despre influenta posibil nociva a utilizarii in mod nesupravegheat si nediscriminativ incompetent de catre copii a uneltelor de comunicatie, educatie, recreatie si infotainment de masa TV si Internet, mai ales cu aplicatie pe educatia sexuala adecvata a copiilor si pe trainingul educativ continuu necesar pt chiar educatorii principali ai acelor copii, eu incercand sa ofer o explicatie in legatura cu consiliile de familie de tip analitic-situational si executiv din familia mea personala care s-au implementat cu regularitate in mod compliant corporatist (atat de stat cat si privat) plus cf constitutiilor RSR/Romaniei in vigoare in toate etapele de existenta a acestui stat inca de cand am aparut eu ca nou membru afiliat co-optat cu destula ingaduinta, (cf planului cincinal pe atunci in vigoare si in urma larg disputatului Congres al XII-lea al PCR din noiembrie 1979, cand, pe la vremea discursului de soc al tov Constantin Parvulescu, tata, probabil derutat de situatie, i-a comunicat lui mama ca el personal isi doreste un copil in decursul urmatorului an), mi-am amintit de prima ocazie cand am fost eu personal convocat oficial ca martor in fata unui asemenea consiliu de familie, cand aveam cca 12 ani, (pana atunci nefiind chemat decat la sesiunile de comunicari educative generale in cerc restrans si diverse alte simpozioane cultural educative, la care uneori se serveau si diverse aperitive, fursecuri, alune, si racoritoare, care pe mine personal insa nu ma interesau atat de mult cat ma interesa posibilitatea de a ma educa si a culege noi informatii intr-o atmosfera placut amicala, considerandu-ma adesea priveligiat chiar pt oportunitatea de a fi invitat la acest fel de manifestari, si inca fara a trebui sa platesc vreo suma importanta de bani pt inscriere, doar a oferi din timpul meu personal, totusi respectat ca fiind destul de pretios), deci cam dupa 1 an de la adoptarea noii Constitutii a Romaniei si cam la vremea primei vizite oficiale a lui Mihai de Romania in Romania, cand se ridicase mass-mediatic scris si oral problema daca o forma de guvernamant monarhica ar putea fi potrivita pt acest nou stat in loc de una republicana prezidentiala. Aceasta poveste fiind insa si lunga si off topic pt acel articol de pe blogul lui Adelina Iliescu, m-am decis sa scriu despre ea aici.

La acea vreme eu nu mai ocupam functia de Director Interimar al Serviciului meu Personal de Informatii si Inteligenta, pozitie detinuta de mine intre septembrie 1988 si decembrie 1989 in cadrul acestui serviciu pe care il construisem cu mare rabdare si constiinciozitate incepand inca din toamna anului 1984, (cu ocazia implinirii recente a 40 de ani de la Actul Istoric al Romaniei de la 23 August 1944 in vederea eliberarii Parisului cu 2 zile mai tarziu, si a Congresului al XIII-lea al PCR, plus a inceperii scolarizarii mele obligatorii la gradinita), deoarece, desi, in pragul Revolutiei din Decembrie, consider retrospectiv ca aveam pregatita o structura functionala aproape completa, cu numai cateva deficiente in legatura cu componenta de educatie, training si recrutare de nou personal, gata totusi sa preia rolul fostei Securitati a Romaniei dupa Revolutie, in caz ca ar fi fost nevoie, si noua administratie nu s-ar fi descurcat fara mine, din pacate nu a fost aleasa organizatia propusa de mine, plus nici eu nu am propus-o cu prea mare entuziasm, deoarece, deja anticipand cu oarecare ingrijorare aparitia unor potentiale conflicte intre interesele mele personale si cele ale Romaniei post-revolutionare in tranzitie, in ciuda faptului ca doream sa imi mentin integritatea, ma decisesem sa adopt, in mod prudent, o pozitie ierarhica si sociala mai realist potrivita aptitudinilor si inclinatiilor mele originale de agent culegator de informatii, lasand serviciile analitice si operative in seama altora mai potriviti, apti, competenti, si mai talentati decat mine, (de ex pozitia de Director de Securitate si Calitate Operationala fiind ocupata de mama, iar cea de Director al Serviciului Analitic de tata, ei desigur indeplinind si alte roluri si functii), si totodata lasand si componenta de educatie, training si recrutare, pt care mi-am dat seama ca nu prea aveam competenta, in seama noilor servicii de informatii, contrainformatii, inteligenta si securitate oficiale de stat in reorganizare si dezvoltare, potrivit noii Constitutii, mai ales ca eu personal efectiv nu eram sigur daca ma angajasem sau nu in activitati de politie politica in perioada anterioara, deoarece chiar aveam acest fel de tendinte dictatoriale plus ma angajasem in repetate randuri intre 1986 si 1988 in diverse activitati de Law enforcement cu componenta politica fata de animalele mele de plastic de jucarie, (porcul, calul, oaia, si vaca), arestandu-le si supunandu-le la interogatorii cu componente de manipulare fizica destul de controversabile, chiar posibil interpretabile ca fiind pe marginea torturii de catre unii mai sensibili, si pedepse destul de subiective de destul de multe ori, desi totusi incercasem sa respect, in mod etic, Declaratia de la Nuremberg, si avusesem intotdeauna grija sa am un martor de fata, (catelul meu de jucarie cu mutra de ursulet, care martor din pacate a disparut la un moment dat fara urma, deci nici acum nu am o posibila coroborare independenta legata de comportamentul meu profesional din acea perioada), si nici nu mai zic in ce fel de activitati de tip interogatorii pe subiecti umani, (reprezentati din mama, tata, si chiar si bunica uneori, in ciuda functiilor lor paralele destul de inalte), ma angajasem dupa 1988 incolo, (cu ocazia unor activitati ale Departamentului Sistemic Anti-Coruptie de tip Internal Affairs a carui conducere ma decisesem totusi sa o mentin pt mine insumi din inalte ratiuni morale de importanta vitala in mentinerea integritatii), continand adesea confruntari cu documente scrise sau chiar fotografii, sau intrebari dificile si chiar posibil psihologic traumatizante pt cei interogati in stare de captivitate temporara, ca de ex cand l-am intrebat pe tata cum ar prefera sa decedeze el, prin sabie sau glont, si nu l-am lasat sa se eschiveze pana nu mi-a raspuns in mod cat se poate de complet si satisfacator pt mine, si i-am inregistrat raspunsul in dosarul dedicat lui din arhivele mele personale, (din care mai dau uneori fragmente si publicitatii, cu ajutorul unor activitati de tip wiki-leaks, si cu co-participarea uneori chiar naiva, alteori chiar fara scrupule, a unor jurnalisti contemporani, mai ales a unora care se auto-intituleaza independenti, si viseaza la vreo aventura de tip Deep Throat).



(...va urma...)

Modestie si isterie- partea 1

Cateva articole recente ale bloggerilor Pandhoraa (despre o presupusa conspiratie legata de filmul Eyes Wide Shut), Adelina Iliescu (despre cazul unui fost actor de porno doritor sa se reconverteasca profesional in lucrator bisericesc BOR), Raul Ghiran (ale carui articole ma fac sa ma gandesc destul de des despre modestie ca posibil aspect cultural caracteristic traditional social romanesc), plus unul al meu insumi (Ochi negri), alaturi de dorinta de a amana raspunderea de a-mi rezolva propria mea leapsa recenta si de a aborda un nou articol despre un domn cu un catel, m-au facut sa reflectez asupra chestiunii daca exista o posibila conexiune neurofiziologica intre modestie si isterie, ca posibile tendinte/inclinatii chiar temperamentale, nu asa ca doar simplu functional reactiv, cf probabil dr Sigmund Freud (discutabil interpretabil la nivel amator ignorant larg popular).

In primul rand, doresc sa diferentiez intre modestie, ca trasatura temperamentala cu posibil strat adaugat cultural (din care si o posibila componenta neurolingvistica), si pudoare, ca obicei predominant invatat socio-cultural, deci articolul meu nu trebuie interpretat ca fiind cumva un indemn politic conservator/retrograd, nici in sensul in care a fost utilizat cuvantul modestie de catre autoarea Wendy Shalit (a carei carte cu titlul tradus liber si oarecum tendentios de mine "O recomandabila intoarcere catre modestie: redescoperirea acestei posibile virtuti pierdute" nu am citit-o, insa despre care am citit acum ceva timp si chiar am luat-o si tinut-o si cantarit-o in mana- in editia ei cu coperta tare, intr-o librarie oarecare de nu mai tin minte unde, desi tind sa cred ca fusese poate in emisfera sudica, unde cartile si filmele din emisfera nordica ajung cu oarecare intarziere-, insa pe care m-am decis pana la urma sa nu o cumpar din cauza ca, desi imi placea tabloul ales pt coperta, totusi culorile de fond nu mi-au placut atat de mult, nici fontul utilizat pt titlu, plus deschizand cartea si citind cateva fraze nu m-a intrigat continutul sau stilul lor absolut de loc), nici in sensul in care poate fi dr Freud oricand utilizat si, cu autentica inclinatie educativa, chiar s-a si lasat larg utilizat, inclusiv si politic.

Observ ca pe wikipedia linkurile dintre diverse limbi legate de aceste 2 cuvinte diferite, modestia si pudoarea, sunt total confuze, de ex sub cuvantul in lb engleza "modesty" echivalentul in franceza e considerat "pudeur", si ne-existand nici un link catre lb germana, insa din lb spaniola de sub cuvantul "modestia" se poate ajunge la un cuvant in lb germana, "Bescheidenheit", care e considerat sinonim cu "Genügsamkeit", (care are in radacina o nuanta de insuficienta, chiar posibila defectivitate sau ineficienta, dar si in esenta frugalitate), sub care exista o gramada de referiri la Martin Luther. Daca se cauta cuvantul "modestie" in lb franceza direct se ajunge la o pagina dedicata cuvantului "humilite", care are in lb germana echivalentul "Demut" si sub care apar referiri la filozofiile culturilor antice greci si romane, si cultura iudaica, pe cand referiri la aceste filozofii si culturi apar si sub "modestie" in lb franceza si spaniola. Totodata, Demut are linkuri catre mai multe limbi decat cuvantul "modesty", avand si linkuri catre lb scandinave si olandeza, si italiana. Oricum, in lb germana articolul dedicat acestui concept de "modestie" pare a fi inca in lucru, ca destul de multe alte articole referitoare la concepte cu posibil substrat socio-cultural in wikipedia in aceasta limba. In lb engleza se da totusi avertismentul de a nu confunda substantivul "modestie" cu adjectivul (sau adverbialul) "modest", pt a elimina acea nuanta de intelegere de posibila deficienta sau lipsa. In lb spaniola, articolul dedicat "modestiei" pare a fi destul de mult dezvoltat catre importanta intelegerii diferite in diverse culturi a acestui concept, chiar nu numai in texte, dar si ca posibil comportament social. In lb rusa si ucraineana apar atat conceptele diferite de unmilitate cat si modestie, care este insa considerata echivalenta cu pudoarea. Si in lb ebraica modestia si pudoarea sunt considerate echivalente pe wikipedia. Numai in lb catalana, in sfarsit, am vazut o diferentiere clara intre modestie, vazuta ca posibil asociata temperantei, care desigur ca poate fi si temperamentala, nu numai educata/invatata, si pudoare, vazuta ca posibil asociata rusinii.

In al doilea rand, doresc sa clarific ca eu nu utilizez cuvintele "isterie" sau "isteric" decat poate extraordinar de rar in sens peiorativ, nici chiar amical umoristic prea des, daramite ironic, atunci cand ma refer la alte persoane decat mine, si, in plus, doresc sa diferentiez intre inclinatia structural-functionala temperamentala isterica si o afectiune isterica de "conversiune" propriu-zisa, ca de ex orbirea sau paralizia isterica, in articolul meu predominant non-medical fiind vorba despre prima, (a doua fiind fost adresata de atatia medici neurologi si psihiatri vestiti in diverse tratate, plus de catre descrierea unui caz cu totul singular, cel al d-nei Sabina Spielrein in interpretarea d-nei Keira Knightley, cf indicatiile regizorale ale d-lui David Cronenberg, caz care, daca chiar ar fi fost asa cum l-a reprezentat acea actrita, sunt sigur ca ar fi pus in incurcatura pe toti medicii cei mai vestiti din lume, si e posibil ca ei sa nu fi ajuns niciodata sa se ocupe de lucrurile serioase de care se pot ocupa ei din cauza ca ar putea dezbate secole intregi care naiba o fi fost patologia acelui personaj, deoarece efectiv nu seamana cu absolut nici o posibila patologie vreodata descrisa pe undeva anume, decat poate in cateva deosebit de rare cazuri de posibila teoretica posesie demonica, desi de fapt cred ca in cazul real fusese vorba doar de descrierea unei femei obisnuite de cultura si lb materna rusa, o cultura despre care imi pot da seama ca e probabil deosebit de straina si ciudata pt niste locuitori obisnuiti ai Europei centrale, fiind vorba de o posibila conversie intr-o maladie aparent psihiatrica, cand de obicei majoritatea conversiilor trebuie sa fie in maladii aparent neurologice, si, dupa parerea mea, in plus, cu nuante adaugate de sindrom Ganser plus posibila simulare, nu chiar foarte rare la refugiatii politici azilanti, insa care pot chiar speria intreaga Europa, ba chiar si Scandinavie, daramite pe dl Cronenberg si Knightley, daca apar asa din senin de te miri de unde).



(...va urma...mai trebuie sa pun si alte cateva linkuri...)