Doresc sa multumesc corporatiei publice subventionate de stat care ofera servicii de cleaning, maintenance, reparatii, si securitate utile unei clientele internationale, (in continua crestere anticipata pe prima jumatate a secolului XXI), pentru care lucrez ca functionar in acest moment in Norvegia, deoarece prin sistemul managerial adecvat in "fagure de miere" care incurajeaza autocritica, si prin timpul liber pe care mi-l pune in fiecare zi cu generozitate la dispozitie, eu am putut in sfarsit sa mai fac un pas inainte ff util pentru bunastarea mea personala pe calea insight-ului de care am eu nevoie pentru continua mea maturizare.
La acest pas catre castigarea de insight nu a contribuit numai corporatia mea, ea creeandu-mi doar toate conditiile necesare pentru perfectionarea mea, dar si cativa bloggeri care m-au calauzit incet incet catre flash-back-ul pe care l-am avut ieri in legatura cu unul din mecanismele pshihodinamice patologice care mi-au perpetuat, (prin mecanism de intarire a cercului vicios de feed-back pozitiv de tip recompensa), addictia pentru care substratul neurofiziologic imi era deja innascut.
Desigur ca acum, cu insight-ul astfel sporit, odata ce voi atinge "rock bottom"-ul necesar deja planificat anticipat pentru primavara-vara anului 2012, voi fi mult mai bine pregatit pentru a participa in mod util la viitoarele sedinte de 12 Steps de care sigur ca am avut de mult nevoie, insa la care, din cauza ca m-am complacut in echilibrul inca imatur de pana acum, care e drept ca este, totusi, unul foarte placut, (ca altfel nu ar mai contribui la perpetuarea addictiei), si nu am avut ocazia sa ating inca acest nivel de motivatie necesar, nu am inceput inca sa particip.
Doresc sa multumesc bloggerilor, (in ordine aleatorie), Costin Comba, Max Peter, loopoo, si Mosu, care au ridicat recent direct problema addictiilor, (sau mi-au amintit mie de ea), si, totodata lui Mircea Vladut care mi-a tolerat divagatiile despre diverse alte lucruri in timp ce evitam sa ma confrunt cu propriile mele probleme, si, neaparat Rokssana-ei, care prin cateva cuvinte-trigger poetice despre singuratate si insingurare, pe care recunosc ca nici macar nu le-am citit pe toate, a reusit sa imi produca acel flashback cu adevarat integrativ de ieri, pe care, in plus, l-am obtinut pe gratis, in mod cu totul placut, chiar in timp in ce ma uitam printre picaturi la mini-serialul "Pacific", si fara nevoie de confruntare de tip interventie masiva axiogena, si posibil chiar inefectiva.
Doresc sa multumesc totodata si tuturor celor care m-au gonit si m-au banat de pe diverse site-uri de-a lungul ultimului an sfatuindu-ma in mod adecvat sa-mi fac mai bine blog unde sa am libertatea de a scrie posturi cat vreau eu de lungi despre mine insumi fara a deranja conversatiile altora, si celor care mi-au atras din cand in cand atentia asupra psihopatologiei mele asupra careia am avut astfel ocazia sa ma ocup mai concentrat de-a lungul tuturor posturilor scrise pe acest blog.
Este imposibil sa inchei si fara a multumi tuturor zeilor ca trend pana acuma favorabili mie care mi-au oferit ocazia sa il intalnesc pe Hector, cel care ma va calauzi in mod cat mai eficient si totodata placut si total nedureros si lipsit de orice anxietate, daca totul merge dupa plan, catre nivelul de rock-bottom dorit anticipat pentru primavara-vara anului 2012, in timp ce mi-am ingaduit cu ajutorul existentei lui pe Terra in vecinatatea mea, poate chiar pentru ultima oara, pot inca sa sper, de a ma indragosti inca o data in mod imatur si social inutil adolescentin.
3 kommentarer:
Cel mai mare merit ii apartine companiei de stat in care lucrezi.
Da, sa stii ca precis ca e asa ! Mi-o imaginez, in mod antropomorfic, uneori, ca semanand cu Alanis Morissette in rolul unui Dumnezeu feminin in filmul Dogma din 1999, in regia lui Kevin Smith, cu Matt Damon in rolul lui Loki, si Chris Rock in rolul lui Rufus, cel de-al 13-lea Apostol, (care nu apare in Biblie deoarece s-a discriminat impotriva lui pe baza ca este negru):
http://www.youtube.com/watch?v=tA3dzBrXYtc
(Desi la vremea cand a aparut, acel film a starnit proteste in randul unor organizatii Catolice care l-au considerat blasfemiator, dupa parerea mea, desi la nivel de comedie fantastica, totusi filmul avea un mesaj pozitiv pentru tanara generatie despre credinta in D-zeu, aratand chiar simpatie fata de doctrina Catolica, facandu-i de fapt reclama, si chiar si dl. Anthony Lane, critic de cinematograf pentru revista The New Yorker, a fost de acord cu mine in acest sens: http://www.newyorker.com/archive/1999/11/15/1999_11_15_115_TNY_LIBRY_000019546 )
P.S. Stiu ca nu prea poti sa ti-l inchipui prea usor pe D-zeu ca "organizatie", (in loc de o persoana sau un fel de entitate compact unitara), si chiar si mie mi-e greu sa mi-l explic/imaginez asa, desi este posibil, de ce nu ?
Asa, in general, organizatiile, mie, la fel ca si tarile, mi se par de sex feminin, si imi este uneori usor sa le descriu aerul general, poate si nivelul functional asemanandu-le cu vreun personaj cunoscut din filme sau literatura.
Recunosc ca este cam prea peste cal sa asemuiesc corporatia mea, subventionata de stat, (la fel ca si Biserica Norvegiei, biserica oficiala de rit luteran de aici), si cu un grad semnificativ de autonomie, deoarece nu are puterea de participare la guvernare atribuita Bisericii Norvegiei chiar prin Constitutie, (ea atingand astfel nivel de "institutie de stat"), chiar cu insusi D-zeu inchipuit ca "organizatie" ! M-am gandit, totusi, asa semi-serios, ca macar intr-unul din aspectele functionarii sale utile pentru societate, corporatia mea poate semana un pic si cu unul din aspectele lui D-zeu, asa ca am riscat comparatia, desi este deosebit de flatanta pentru aceasta corporatie pentru care lucrez si doresc sa ii reamintesc sa nu si-o ia in cap, ca, din punct de vedere realist, D-zeu e mult mai complex, (atat din punct de vedere structural cat si functional), decat se crede ea ca poate deveni vreodata, PLUS ca D-zeu are marele avantaj de a conlucra strans cu concubina lui, mama Natura, pe cand corporatia mea are ca unul din scopurile ei pe cel de a apara oamenii impotriva exceselor mamei Natura...LOL ! mai e un pic si vad ca o sa incep sa i-o bag pe gat pe corporatia mea lui D-zeu ca o posibila amanta pe care sa o ia pe langa concubina oficiala, mama Natura...LOL !
Oricum, mi se zice ca D-zeu are puterea nu numai de a lua diverse chipuri si forme dupa placul si intelesul fiecaruia, ci si de a ingloba TOT, si de a tolera tot si pe toti si pe toate, deci o poate ingloba si pe concubina mama Natura si pe amanta Corporatia mea si astfel, noi, functionarii, care lucram ori pentru una, ori pentru alta, putem sa ne zicem si noi ca avem si noi, nu numai altii, dreptul sa ne numim slujitorii lui D-zeu, si astfel sa fim fericiti, fiecare pe unde suntem, si de destinul nostru profesional, deci pana la urma am considerat comparatia etica deoarece imi da chef sa ma duc la serviciu si azi !
Send en kommentar