Inainte sa adoarma putin dupa miezul noptii, Nelson m-a rugat sa il trezesc la ora 5 deoarece pe la 6:15 trebuie sa plece. Ar trebui sa incerc sa dorm si eu un pic, dar nu mi-e somn de loc, asa ca m-am decis sa-mi atribui eu rolul de ceas desteptator. Ce daca nu dorm in noaptea asta ? Am un week-end intreg ca sa recuperez. (Eu sunt in stare de a-mi gasi cele mai ingenioase scuze numai sa nu cumva sa ma simt nevoit sa spal vasele sau sa fac ordine in casa in timpul week-end-ului, de exemplu pot acum sa-mi zic ca o sa am nevoie sa ma odihnesc deoarece nu am dormit destul in noaptea precedenta. In timpul saptamanii am scuza permanenta ca nu am timp sa fac chestii din astea deoarece am preocupari legate de serviciu !)
Oare ce o avea de gand sa faca Nelson intre 5 si 6:15 in afara de a-si face dus si de a-si bea cafeaua ? Scazand cele 30 de minute necesare ablutiunilor si cafelei, vom avea de petrecut impreuna vreo 45 de minute. Ce naiba o sa facem 45 de minute ? Hai, scazand 5 minute pt. activitati sexuale de tip matinal conduse eficient, 40 de minute atunci ? Dimineata nu este un timp asa de propice pentru conversatie, si, de altfel, amandoi suntem destul de taciturni in real life.
Stau si ma intreb oare despre ce discuta oamenii care sunt casatoriti si se vad chiar in fiecare zi, si petrec destul de mult timp impreuna. Inteleg ca dupa ce ai copii esti mai ocupat, plus, ca in lipsa de altceva, vei avea mereu copilul/copiii ca subiect de conversatie inepuizabil...dar in rest ? Politica ? Sport ? Filme ? Pai nu te plictisesti dupa un timp, deja cunoscand ce are celalalt de zis despre aceste subiecte ? Vad ca parintii mei nu se plictisesc...dar efectiv eu nu ma pot inchipui functionand la fel de bine ca ei. Eu ma plictisesc foarte repede de ceva. Nu pot sa imi mentin un focus pe un interes anume prea mult timp.
Nici macar in meseria mea, unde mereu apare cate ceva interesant de intrebat sau de aflat, nu stau sa urmaresc acelasi subiect sau tema timp prea indelungat. Mereu sar de la una la alta. Noroc ca birocratia are atatea aspecte interesante de studiat ! Poti sa te gandesti intr-o zi despre felurile de instrumente de scris sau inregistrat sau pastrat date, in alta zi la felul in care oamenii prefera sa foloseasca aceste instrumente, alta data la aspectele etice sau chiar potential artistice ale muncii de functionar, etc.
Insa pe mine nu m-ar interesa sa stau sa discut cu aceeasi persoana care are un punct de vedere previzibil, deja cunoscut despre aceste teme diverse zi dupa zi dupa zi. Poate doar daca acea persoana ar avea talentul expresiv de a ma putea mentine pe mine interesat...ca de exemplu criticii de filme David Denby si Anthony Lane de la The New Yorker, ale caror opinii ma bucur sa le citesc de fiecare data cand si le exprima. Insa citesc aceste opinii cel mult o data pe luna, de multe ori mult mai rar. Daca as sta sa citesc in fiecare zi ce are de spus dl. David Denby sau dl. Anthony Lane, m-as plitisi destul de repede de ei !
Ce are Nelson de spus, daca binevoieste sa imi spuna, inca ma intereseaza, deoarce eu consider ca mai am multe inca de invatat de la el, in principal despre comunicarea cu oameni care apartin altor zone culturale ale lumii. Dar nici cu el nu ma intalnesc chiar in fiecare zi. De asemenea, consider ca inca mai am multe de invatat si de la tatal meu, in principal despre economia internationala, si, desi acest subiect nu ma pasioneaza in mod deosebit, mi-am dat seama ca trebuie totusi sa ma pun la punct si in legatura cu acest domeniu, deoarece m-am izbit inca din prima zi, aici, in Norvegia, de influenta pe care o are economia planificata asupra functionarii societatii si, mai ales, in ceea ce ma priveste direct, asupra culturii din cadrul corporatiilor subventionate de stat.
M. poate sa ma invete mai in detaliu despre zona Asia-Pacific, insa il vad, din pacate, atat de rar incat, atunci cand ne intalnim, uit mereu sa il intreb ce ma intereseaza pe mine si prefer sa folosesc timpul pretios pe care il petrecem impreuna pentru altceva decat lectii !
Oare ce as putea avea de invatat de la Hector ? Zau ca nu vreau sa invat NIMIC, dar NIMIC de la el, si mai mult as vrea sa imi permita sa incerc sa il invat eu cateva lucruri, sa imi exersez si eu competenta de educator, ca destul m-au educat si inca ma educa altii pe mine pana acum si inca in prezent. Tare mi-e teama ca sunt, in parte, atras de Hector, in afara de faptul ca sunt mereu in stare oarecum hipoxica, remarc destul de adictiva, de cate ori ma intalnesc cu el, de faptul ca el a parut cu adevarat disponibil si interesat sa ma observe vorbind, lucru care pe mine, desi ma flateaza, deoarece ma face sa ma simt mai competent, ma sperie totodata ingrozitor, deoarece imi creeaza obligatia de a ma mentine la curent cu diverse teme profesionale sau culturale, plus de a gasi cai de comunicare mai rafinate adaptate mai nuantat la zona culturala Scandinavia.
LOL ! Ce adevarata familie mi-am recreat in jurul meu, simtindu-ma oarecum abandonat in Scandinavia ! Tata Nelson, mama M., si fratele Hector ! (Si nu glumesc decat pe jumatate, deoarece situatia este destul de transparenta, inclusiv situatia delicios de incestuoasa, insa, evident, permisibila !)
Acum, oarecum mai serios vorbind, poate ca aceasta componenta didactica reciproca este destul de semnificativa in mentinerea unei relatii de mai lunga durata. Am observat acest lucru in relatia parintilor mei. Deci inseamna ca viitorul meu partener trebuie ales in asa fel incat sa avem amandoi interesul de a participa in acest fel de activitati in comunicarea dintre noi. Scoala si sedinte ! Asa sa fie oare o casatorie stabila ideala ? Intr-adevar un efort academic de tip profesional !
E aproape 4 AM. Ma duc sa ma bag in pat alaturi de Nelson, dar o sa pun totusi ceasul sa sune la ora 5, asa cum m-a rugat. Probabil ca o sa fiu asa de adormit si de obosit cand va suna, incat nu o sa ma pot dezmetici indeajuns de bine incat sa fiu in stare de vreo activitate fata de el, si o sa am norocul sa depuna el efortul de data asta ! Are si insomnia avantajele ei.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar