Leapsa strazii

Tot dand asa click de colo colo, (doar doar sa nu trebuiasca sa ma simt obligat sa definitivez urmatorul articol din seria Dacilor Oricui, unul ff complicat despre relatia dacilor cu tracii, si nici sa rezolv cat mai corect si constiincios Leapsa Cititorului de Carti imediat anterioara), am gasit o idee de leapsa posibil interesanta la un blogger din Craiova, pe care o propun aicea, in forma usor modificata.

Alegeti 1-5 strazi pe care le-ati strabatut adesea dvs personal si fata de care aveti amintiri concrete si chiar si sentimente placute sau neplacute, si incercati sa scrieti cate un articol de blog legat de denumirea lor, de ex daca e numele propriu al unei persoane, descrieti cine a fost acea persoana, sau daca e denumirea unei unelte sau meserii sau activitati umane, incercati sa descrieti istoricul inventarii si folosirii sau dezvoltarii acelei unelte sau meserii sau activitati, daca e numele unui animal sau a unei plante, incercati sa descrieti ce puteti afla despre acel animal sau planta, fie ca sunt fantastic-imaginare, extincte, sau real contemporane, si nu numai neaparat biologia lor, dar poate si modul in care au fost prezentate sau descrise in literatura sau in arte, etc. Aveti intreaga libertate creativa de a trata aceste subiecte, desi cu urmatoarele conditii ffffff importante:

* stilul prezentarii trebuie sa fie de tip jurnalistic non-fictional, (desi ca forma nu e obligatoriu sa fie in proza, e voie sa fie si in versuri, daca aveti un talent deosebit, sau e voie sa fie si sub forma unui colaj de fotografii cu putin text daca va pricepeti la carti alcatuite in principal din poze si ilustratii, gen benzi desenate sau manga, etc), plus

* NU alegeti strazile-subiectele in functie de simpatia pe care o aveti fata de numele lor, ci emotia si amintirea personala trebuie sa apartina strazii concrete respective, indiferent de daca poate are un nume cat se poate de banal, care nu v-ar spune mare lucru laprimavedere, sau care poate apartine unui domeniu despre care nu stiti mare lucru, de ex strada Echerului, sau bulevardul Oamenilor Muncii, etc.

Principiul de baza este ca TREBUIE sa existe un mic efort din partea celor care se incumeta laaceasta leapsa de a omagia strada respectiva, nu de a face strada sa se plieze ea dupa scriitor...o chestie care acum mie imi aminteste de un articol chiar interesant scris relativ recent de bloggerul Gabriela despre "strada", (acolo strada parand oarecum preferential definita intr-un sens mai abstract probabil de inspiratie neohelenic clasica, o perspectiva care NU este obligatorie pt rezolvarea lepsei propuse mai sus, insa cred ca pe blogul lui Gabriela apar din cand in cand teme si articole ff interesante legate de etica activitatii de scriitor de tip educativ/jurnalist.)

Nu indraznesc sa invit pe vreun blogger anume la o tema atat de strict impusa, mai ales ca nu exista nici o promisiune de a capata vreun avantaj specific sau vreun premiu, dar sper ca se vor gasi cativa amatori. Am sa incerc si eu la un moment dat. Succes !

Leapsa Cititorului de Carti

Am fost invitat de bloggerul Cuvanta sa raspund la o leapsa la care as fi raspuns si neinvitat daca as fi stiut de ea. I-am trasat originile in blogul Lost in Books, cu prima preluare prin traducere si adaptare in lb romana auto-raportata de catre bloggerul  Tomata cu Scufita. Inainte de a raspunde la intrebari, invit si eu la randul meu pe bloggerii Kadia, Andreea Iulia Toma, Vienela, Pandhoraa, Mugur/Ciufulici, Pato, Intuneric, Iliescu, Ninulescu, Draganescu, Ianculescu, si desigur inevitabil Calinescu. Vladen a fost deja invitat de Cuvanta. Am invitat mai multi baieti decat fete pt ca se zice ca baietii citesc mai putin decat fetele, si eu doresc sa sprijin cititorii la risc cf celor mai noi metode si zicale, deoarece si eu insumi ma consider un citor la risc, de fapt deja aproape pierdut irecuperabil fata de lumea lecturii. Tot ce mai fac zilele astea e sa colind din cand in cand prin unele locuri unde se pot gasi carti ca prin niste muzee, dar de citit carti ma ocup mai rar. Pot sa zic totusi ca ieri am citit pe repede, adica pe sarite, stand in picioare langa un stand, o carte numita Ambasada Cambodgiei scrisa de d-na Zadie Smith, al carei stil concis maiestrit pur si simplu m-a tintuit in loc, desi tema nu era cine stie ce, (din punctul meu clasic snob de vedere), una referitoare la singuratatea unui inotator de cursa lunga de sex feminin de origine africana traficata intr-o atmosfera urban metropolitana internationala obisnuita.

Am preluat 2 intrebari suplimentare din Leapsa originala, si le-am adaugat la lista celor 10 propuse de Tomata cu Scufita, nr 9 si nr 11, pt ca mi s-au parut si ele interesante, desi ce-i drept mi se par chiar dificile, insa am fost curios de a reflecta asupra lor. Le-am pus aici cu steluta pt a le desemna ca fiind facultative.

1. Prima mea amintire cu mine citind:  
    Am o amintire cu mine incercand sa citesc cu voce tare dar si in gand, cuvinte, din ziarele RSR, si mai am o amintire distincta a starii de spirit de fericire si mandrie care m-a cuprins cand mi-am dat seamacca pot citi si intelege o propozitie intreaga asa in gand, plus nu numai una, ci chiar una dupa alta, doar uitandu-ma la ele, acest lucru intamplandu-se in conjunctie nu cu un text jurnalistic, ci cu o carte de fictiune pt copii ! Pe mine tata m-a ambitionat sa doresc sa stiu sa citesc, deoarece il baraiam la cap sa se joace cu mine atunci cand venea de la serviciu, si incerca si el sa se aseze asa cateva minute in fotoliu in timp ce eu ma agatam de pantalonii lui si il trageam in jos sa se aseze langa mine pe covor sa ne jucam impreuna, si atunci probabil mi-o fi spus ceva de gen,"uite ce lucru dificil ma chinui sa fac eu acuma, trebuie sa citesc ziarul si e ff greu sa citesti, trebuie sa intelegi ce reprezinta fiecare litera, plus dupa aia si fiecare cuvant, nemaivorbind de aceste texte deosebit de lungi pline de cuvinte deosebit de grele", iar eu precis m-am ambitionat sa-i arat ca pot si eu ! Tin minte ca la inceput confundam litera T cu litera L, ambele mici de tipar, pt ca T avea si liniuta orizontala, iar L nu avea, dar imi era greu sa retin care din ele avea liniuta si care nu...adica efectiv incercam sa o iau asa cat de cat logic comparativ ! Nu stiu cat a durat,dar nu cred ca a durat chiar asa demult,poate cateva saptamanai, sau cateva luni, intr-o primavara parca, si in toamna mi-am dat seama ca puteam sa citesc in gand chiar fictiune ! Articolele jurnalistice nu mi se pareau interesante pt a fi citite in gand de catre mine, insa cred ca mi-au folosit o vreme buna ca etalon de verificare si text de referinta de simboluri pt mine ! Zau, pot adresa sincere multumiri in primul rand intregului colectiv care a contribuit la aparitia ziarului Scanteia, care a reprezentat textul suprem autoritativ de referinta pt mine, pe cand Informatia Bucurestiului mi-a fost utila ca text de referinta prescurtat,insa am sentimente deosebit de bune si pt colectivul acelui ziar ! Romania Libera reprezenta asa un soi de text de referinta deosebit de inalt academic de nivel de tratat ! Iar revista Lumea a reprezentat enciclopedia mea prescurtata preferata, deoarece enciclopedia reala mai mare pe care o aveam in casa era mult prea grea, si era mai complicat sa o scot din biblioteca, plus avea ilustratii mai mici, si nu chiar asa de atractive ca revista Lumea, care avea si grafice, nu numai fotografii, plus informatii geografice deosebit de interesante, plus aveam in casa si numere mai vechi si mai interesante pastrate de bunicul ! Eu doresc sa omagiez cat mai sincer colectivele de angajati ai Casei Scanteii, inclusiv desigur si tehnicienii Combinatului Poligrafic Casa Scanteii (azi Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi) pt ca ei au contribuit prin munca lor sa ma ajute sa invat sa citesc ! Din pacate nu mai tin minte exact titlul, autorul, ilustratorul si editura cartii de fictiune din care am remarcat cu bucurie ca reuseam sa citesc si in gand, insa retin ca avea coperti rosii si era despre un baietel caruia nu-i prea placea sa se pieptene si sa se spele pe fata, si arata cam neglijent, insa l-au ajutat niste prieteni de tip iepuras si veverita sa se gateasca in mod constiincios astfel incat sa fie cat mai placut la infatisare, si chiar arata destul de frumos astfel spilcuit ! Era brunet cu tenul deschis la culoare. Nu mai tin minte ce culoare de ochi avea, insa dupa makeover avea o coafura deosebit de ingrijita care mi-a placut ff mult, si e multe ori de atuncea mi-am dorit sa fi pastrat acea carte si sa o am cu mine de cate ori am dorit sa explic vreunui frizer nou cum sa ma tunda, pt ca de ex acum recent noul meu frizer danez m-a tuns oarecum gen Justin Bieber de dinainte e septembrie 2013, desi eu as fi preferat ca Justin Bieber cel mai recent, deoarece coafura mai recenta parca seamana mai bine cu cea a baietelului din acea carte, insa nu am stiut sa ii explic in mod optim, si cred ca mi-ar fi prins bine sa am acea carte cu mine.
2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: 
Aia cu baietelul spilcuit, desigur, desi nu mai mult de 2 ori, pt ca nu cred ca amcitit eu vreodata vreo carte de mai mult de 2 ori.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească: 
Povestile morale ale d-nei contesa de Segur, nee Rostopchine.

4. Locul meu preferat de citit:
Oriunde.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii: 
Nu stiu daca inteleg bine intrebarea. Adica daca am nevoie de ochelari ? Inca nu. Daca e vorba de accesorii posibil legate de vreun ritual dedicat lecturii, eu pot sa spun ca, desi e clar pt mine ca am un fetish pt carti, nu am un ritual anume legat de citit care sa includa accesorii, si folosesc doar corpul meu personal inclusiv simturile asociate lui. Stiu ca suna oarecum masturbatoriu artizanal asa cam saracacios si primitiv, fara accesorii extra, dar nu am ce sa fac, asa m-am obisnuit. Zau, eu nici cand am ocazia de sex in 2, nu prea folosesc accesorii, pur si simplu nici nu ma gandesc la asa ceva din prima, ff rar am zis eu personal din proprie initiativa, "hai, sa incerc si o catusa". Ma rog, e adevarat ca prefer ca partenerii mei sa ramana incaltati daca au incaltaminte de calitate, dar asta e legat mai mult de fetishul meu de pantofi, plus e si practic, adica nici nu trebuie sa miros ciorapi sau picioare straine, sau sa indur cumva sa ating picioare reci, plus e mai simplu sa te desparti de cineva care e deja incaltat, dar nu consider incaltamintea un accesoriu, e altceva mai complicat sau mai complex decat un simplu accesoriu, plus oricum daca e incaltaminte de proasta calitate prefer sa nu o vad, si asta e cazul celmai des, asa ca de fapt, inpractica probabil prefer si suport mai bine picioare goale decat incaltaminte de calitate proasta sau inestetica. Dar daca ar fi cineva cu incaltaminte de calitate cu adevarat excelenta, zau,cred ca i-as ordona, nu numai pretinde, sa ramana incaltat ! Dar asa ceva e rar, cel putin in anturajele in care m-am decis sa ma invart eu momentan.

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare: 
Fara numar, la fel ca si lista de filme de vazut. (Asta nu inseamnasi o promisiune automata ca le voi si citi, insa e total OK atat vreme cat imi pastrez interesul pt o lista.)

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:
The Expats, de dl Chris Pavone. Este o carte cu atributul si poate chiar si intentia de a fi cat mai rapid ecranizabila, cu rolul principal deja probabil dedicat d-nei Angelina Jolie, desi eu as prefera-o pe d-na Hillary Swank. Pe asta m-am decis eu sa o cumpar dupa ce am citit pe repede cartea d-nei Zadie Smith mai sus mentionata, si dupa ce am rasfoit cateva pagini din 1913: Anul de dinaintea furtunii, de dl Florian Illies, fara a reusi sa capat entuziasmul de a-mi dori sa o achizitionez, desi am fost chiar destul de bine intentionat in aceasta privinta.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: 
Nu cred ca exista o singura carte speciala care sa-mi fi schimbat mie viata sau sa imi fi influentat asa in mod dramatic decisiv viziunea, si destinul. Probabil ca toate cele pe care le-am citit au contribuit la destinul meu in curs.
9.* O carte care-mi place, dar care pare sa nu placa mai nimanui: 
Habar nu am ce carti or place altora.  

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească:
La fel ca mai sus.
11.* O carte care ma intimideaza: 
Biblia.

12. Trei dintre scriitorii mei preferați:
Nu pot sa aleg.

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea C

Burii locuiau pe valea Oltului pe langa Ocnele Mari. Acestia, avand acces la sare, care reprezenta principala moneda de schimb si de salarizare pt romanii antici bugetari, erau ff bogati si puternici si mandri totodata, deoarece puteau incheia contracte direct cu guvernul roman antic...zau, mare lucru. Insasi numele de bur (sau bhur) se pare ca inseamna "bogatie" in lb sanscrita. Acesti buri si-au permis sa si negocieze asa ca de la egal la egal chiar cu Imparatul Traian ! Plus au continuat sa existe pana hat, DUPA distrugerea Romei antice de vest e catre vandali, fiind mentionati prin sec 6 cu respect chiar si de catre Imparatul Iustinian, (cf Fejer), care se chinuia sa obtina finantare de unde putea pt a restabili gloria Imperiului Roman. Atat Burebista cat si Decebal s-au straduit sa atraga burii de partea lor. Spiritul valcean al mandriei vechilor buri, desi probabil restransi si oarecum disparuti in contextul trecerii de la moneda de schimb de tip sare la alte instrumente financiare, ramane si astazi reprezentat si amintit de catre artistii chiar ultra-moderni din aceasta regiune, insa la vremea lor erau raspanditi,nu numai in judetul Valcea,dar si prin nord-estul Olteniei, iar in Muntenia, si in judetele Arges, si Sebes, si Fagaras. Se pare ca au fost si uniti ei intre ei, cf unor monezi reale de la Aninoasa Dobresti, (cf Berciu, 1981), PLUS a unei vaze de la Ocnita din Muntenia, (cf MacKenzie, 1986), adica nu au fost uniti numai pe baze politice din cauza lui Burebista sau Decebal, ci chiar asa si sub alti leaderi, cu probabila mandrie si constiinta de sine de clan Bur, care incerca sa se adapteze si noilor conditii economice in care sarea nu mai era asa de importanta decat mai mult culinar desigur. Burii dacici care vorbeau limba dacica, fiind asa de bogati, erau ff toleranti si pasnici, si s-au inteles bine chiar si cu verii lor buri germanici (care vorbeau o alta limba, dar tot buri erau), de pe valea de sus a Tisei, si cu alti buri germanici sau germanici simpli ne-buri de prin Slovacia, chiar si cu germanicii Quadi vecini tot pe valea superioara a Tisei, indiferent ca unii din ei erau mai bogati sau mai saraci. Doar cu burii germanici de prin Silezia, dintre raurile Vistula si Oder, nu stiu daca s-au inteles asa de bine, din cauza ca am citit ca acestia tineau cu Imperiul Roman prea mult, si s-au repezit sa ii ajute si pe Traian, si pe Marcus Aurelius in razboaiele lui marcomannice, (poate din cauza ca erau mai saraci, sau nu prea bine primiti sau tolerati pe acolo, de populatia locala, cine stie, pe acolo dintre Cracovia si Opava/Troppau), insa totusi nu se arata ca burii dacici s-au razboit cu burii germanici silezieni, ca erau totusi veri buni de-ai lor, (chiar daca poate vorbeau o alta limba), probabil ca mai mult i-au ignorat, nu i-au prea bagat in seama, sau nici nu stiau de ei.

Cotinii, care apar si ei pe lista ptolemeica a dacilor, nu erau germanici, ci mai degraba asa ca galii, ca Asterix si Obelix, si locuiau mai mult alaturi de vecinii buri germanici prin Silezia. Marcus Aurelius le-a cerut si lor colaborare in timpul razboiaeleor marcomannice dar ei nu s-au repezit asa din prima ca burii germanici de acolo sa-l ajute, ci i-au cerut in schimb PAMANT, cf istoricul si functionarul bugetar roman antic care scria in lb greaca Cassius Dio. Desigur ca Marcus Aurelius nu avea de gand sa promita asa ceva vreunui barbar, de vreme ce in intreaga lui cultura si civilizatie dreptul de proprietate asupra pamantului nu putea fi detinut nici macar de cetatenii romani antici obisnuiti, era ceva asa rezervat numai unor cetateni deosebit de importanti de vaza cu totul si cu totul speciali, si nici macar Marcus Aurelius nu avea pamanturi asa de multe, cel mult ce putuse mosteni de la mama lui, Lucilla, (care la randul ei mostenise bani multi de la mama ei, Domitia Lucilla Major, care avusese o fabrica particulara de caramizi cu care au fost construite mai multe monumente oficiale pe contracte de stat, ca de ex Colosseumul, Panteonul, si Piata Traian), el fiind un simplu functionar bugetar, oricat de Imparat era. Dar pt cotini pamantul insemna doar ceva acolo ca sa aiba sa lucreze si sa se hraneasca pe ei si pe familiile lor, nu era ceva asa de complicat cum ar fi putut sa creada Marcus Aurelius. Se zvoneste ca Marcus Aurelius s-a enervat de o asemenea pretentie si la un moment dat i-a deportat pe cotini tot in Pannonia Inferioara, (cam de pe la sud de Budapesta pana catre Serbia, pe raul Sava, tributar al Dunarii), acolo unde se pare sau se zvoneste ca au fost deportati atatia oameni presupus pretentiosi cu care romanii antici nu se puteau intelege prea usor nici lingvistic nici cultural, asa din prima...zau, sunt sigur ca a fost o neintelegere mai degraba culturala sau poate si juridica asupra dreptului de proprietate, deoarece cotinii NU par a fi fost razboinici, doar pasnici si mai saraci, si erau si realisti, nu voiau sa fie mercenari chiar asa pe nimica, sau pe vorbe goale, asa ca burii germanici, zau, dar poate ca nici cotinii nu aveau sist de Justitie Civila asa de bine dezvoltat ca romanii antici de la vremea lui Marcus Aurelius...

Albocensii erau banatenii despre care se povesteste ca au imigrat total definitiv in Spania cand au venit romanii antici la conducere.

Despre potulatensi nu se stie mare lucru decat ca locuiau un pic imediat mai la vest de albocensi, dar efectiv nu scrie ce s-a intamplat cu ei, daca or fi plecat si ei in Spania, sau ce au facut.

"Sensii" sau poate "sensoii" sunt si mai misteriosi, nu am gasit nimica, decat ca Ptolemeu i-a mentionat exact asa, la rand,pe lista lui, καὶ Σίνσιοι (ἢ Σήνσιοι), adica "si Sinsioi (sau Sensioi)",ceea ce inseamn ca mentiona numele lor din auzite, si nici el nu era sigur cum se scrie. Poate dupa ce voi aborda limba dacica intr-un capitol ulterior, am sa incerc sa deduc ceva, desi zau ,cine zicea despre sensoi ca asa se numeau, habar nu am, adica nu e sigur ca asa isi ziceau ei insisi lor insisi, sau asa le zicea cine stie ce ungur sau turc sau cipriot arab maronit, sau evreu in limba lui personala, care poate nici nu era de origine tracica totusi larg recunoscut ca fiind o limba indo-europeeana, (lb ungara si lb turca sau cipriot arab maronita sau lb ebraica nefiind limbi indo-europeene)....pot sa mentionez la un nivel deosebit de inalt speculativ, cf Google translate, ca daca lui Ptolemeu i-o fi povestit vreun student strain evreu despre acest trib dacic e posibil sa fi putut fi vorba de vreo comunitate dacica rroma sinti....dar sincer sa fiu, zau, chiar si daca e posibil ca si studentii straini evrei, la fel ca noi toti, sa fie oarecum confuzi in legatura cu cine e sau cine nu e tigan, (de ex eu fiind aproape convins ca mai toti germanicii de la vremea dacilor erau la origine tigani sadea), totusi nu cred ca Google translate e atat de expert.

Cat despre saldensi, ciagensi, si piephigi, ba chiar si trixae...la fel, habar nu am cine sunt si ce relatii au avut ei intre ei sau cu altii, dar Ptolemeu a scris ca erau daci. Acum totusi, desi eu personal il admir pe Ptolemeu atat de mult mai ales din cauza hartilor pe care le-a desenat, pe de alta parte nu pot sa il iau ca singura referinta autoritativa suprema, dupa cum nu l-am luat nici pe Mommsen, si ma simt obligat sa mentionez ca profesorii de tip calugar universitar medieval din UE vorbeau despre studentii straini danezi si chiar si alti scandinavi cum ca erau DACI, zau, dupa parerea mea, NU atat pt ca erau de la nord, si ca poate acei profesori universitari ar fi fost informati asa in mare sau tineau minte ce spusese Ptolemeu despre acesti barbari nordici in lucrarea lui, NICI pt ca ar fi deveniti confuzi din cauza unui istoric roman antic din sec 6, Iordanes, de origine alana devenit functionar birocratic bugetar roman antic de est prin nordul Bulgariei, care a scris o carte numita Getica, in care paruse a dezvolta ideea ca getii erau de fapt goti, (desi era o greseala de traducere pt ca el a fost printre primii care a folosit o lb latina numita tarzie, nu pe cea academica veche ciceroniana folosita de istoricii antici anteriori, nici pe cea vulgara vorbita de popor, chiar si de unii daci probabil, nici pe cea academica noua ulterior folosita de calugarii universitari), ci mai degraba, cred eu, din motive simplu fonologice de neintelegere a unei pronuntii cand acei studenti sau profesori straini se prezentau lor. De ex unul voia sa spuna pe latina, limba de comunicare europeeana universitara medievala, "Ego sum danus", (Eu sunt danez), insa nici nu folosea latina corecta si mai pronunta si "dan(gh)us", si cum in lb daneza N uneori se rosteste asa fonfait nazalizat, daca un profesor de la Bologna sau de la Paris, sau mai ales din Germania, il auzea ce zicea si nu era nici atent, isi putea face impresia gresita chiar ff usor ca acel student danez zice poate "eu sunt dakus", si asa ramanea. Exista si carti de tip manual universitar medieval scrise de un calugar universitar danez ff faimos caruia i se spunea Petrus Dacus, desi asa i-au zis altii, si asa a ramas ! Zau, toata viata acest vestit matematician si astronom, dar mai ales conferentiar inalt apreciat, (caruia din aceasta cauza i s-a spus si "Privighetoarea", sau de catre unii intimi mai apropiati care stiau si greceste si Philomena, etimologic "cel mai iubit dintre toti", iar de catre alti concetateni danezi existenti la o vreme cand dl HC Andersen inca nu se nascuse, Nattergal..."nebunatecul noptii", sau mai bine zis, istoric etimologic multicultural, "tanarul androgin simpatic nebunatec croncanitor al noptii"...desi ZAU, e TOT o greseala de pronuntie, pt ca e doar o palida imitatie a cuvantului privighetoare din lb germana, desi nu pot sa bag mana in foc ca acest cuvant nu era folosit de catre niste danezi medievali mai spirituali si in mod afectuos-umoristic-jovial gen joc de cuvinte), a incercat sa le spuna colectivelor academice deosebit de auguste si de la Bologna, si de la Paris, si din Germania, pe unde studiase si fusese ulterior chemat pt conferinte universitare, ca el e danez, si nu l-a auzit, sau mai bine zis nu l-a inteles nimeni, din "privighetoarea de la Dacia" nu l-au scos ! Plus a mai fost confundat de-a lungul timpului si cu un alt asistent universitar suedez caruia i se zicea tot Petrus Dacus sau Petrus de Dacia, desi acesta probabil incerca sa explice pe latina cu accent suedez ca el, ca sa nu fie cumva, Doamne fereste, confundat cu primul Petrus Danus, ca el era "scriitorul dominican", el fiind fost de fapt, cf unii, primul scriitor cat de cat asa mai intelectual al Suediei, care avea adica probabil niste studii universitare si stia sa scrie cu litere latine, plus fusese indragostit in mod oarecum nerecomandabil de o femeie ecstatica stigmatizata numita Cristina, si, in plus, chiar el insusi se vaita ca efectiv nu e bun  la limbi straine,mai ales la lb germana, PLUS a mai fost confundat chiar si cu rectorul universitatii de la Paris din 1327, pe care si pe acesta il chema Petrus de Dacia, (...nu am put identifica cine si de unde mai era si acesta, de vreme ce pe internet inca domina confuzia lui cu Petru Privighetoarea Daciei). 

Crobizii par a fi mentionati ca trib posibil getic subtracic de un istoric grec Hecateus din Milet, care e considerat primul grec antic academic care a mentionat poporul celtic, si care in plus a fost destul de critic sceptic si a incercat sa desprinda faptele de fictiune in cea ce priveste prezentarea narativa in proza a istoriei, cu care Herodot a fost de acord. Este mentionata acea grupare a lor printre geti ca fiind legata cultural de obiceiul lor de a conferi o posibila imortalitate asupra unor alesi prin anumite ritualuri, cf cultul Zamolxe, si desi aceasta clasificare apartine lui Herodot, nu stiu daca nu a fost cumva ideea lui Hecateus din Millet prima oara, pt ca el a fost similar interesat de diverse ritualuri spirituale ale unor altor popoare despre care a scris, ca de exemplu egiptenii, pe care i-a interviewat personal pt a vedea de unde si pana unde ajunsesera ei sa creada sau sa practice acele lucruri, plus daca acela era un obicei autentic stravechi la ei, sau posibil introdus relativ mai recent de niste guru sau promoteri mai noi gen un soi de echivalenti de vanzatori sau promoteri de New Age antici...e clar ca acest Hecateus din Milet era inr-adevar un intelectual chiar ff sceptic !

Appulii erau de pe langa Alba Iulia. Mai mult nu am inteles pt ca e vorba de niste comunitati de iliri din Italia, si eu nu am inteles ce au ilirii cu dacii, ca asa iliri sunt multi peste tot in sudul UE, si in Grecia,si in Italia, si in Balcani, si probabil peste tot in intreaga Emisfera Nordica, mai ales la sud de paralela 53 nord, dar m-am gandit ca poate appulii or fi fost acei daci de pe langa Allba Iulia care au emigrat in Italia, la fel cum si albocensii banateni au emigrat in Spania.




(...va urma...)

Jurnalul unui om simplu combinat cu Leapsa duminicala

Astazi...bate un vant ff rece.
Sunt imbracat...in pantaloni de catifea rayata negri cu o curea caramizie asortata cu un tricou caramiziu plus pulover albastru regal peste tricou plus ciorapi de lana gri carbune.
In bucatarie...Anneline isi pregateste un suc ecologic de ierburi si oua crude in timp ce asculta la un program cu un evanghelist american.
Astept...sa ma bag in pat pt o mica siesta.
Ma gandesc...ca trebuie sa-mi cumpar o jacheta Redgreen de la Nordic Philosophy.
Un cantec pt saptamana asta...

Ce filme am vazut...nu am vazut nici un film memorabil.
Ce carti citesc zilele astea..."11/22/63", de Stephen King
Un citat pe saptamana..."The art of living is more like wrestling than dancing." (in mod surprinzator, de Marcus Aurelius, desi seamana a ceva mai mult posibil spus de Dolly Parton)

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

The art of living is more like wrestling than dancing.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/authors/m/marcus_aurelius.html#0x7eSQL3dCQXzoCC.99

O fotografie din saptamana trecuta...

Planuri pt saptamana viitoare...sa ma mut de unul singur pt ca nu mai suport sa locuiesc la comun.
Care este lucrul cu care m-am mandrit cel mai mult saptamana trecuta, fie ca l-am realizat eu personal, sau l-am primit cadou, sau doar l-am observat asa in trecere, insa m-am crezut sau simtit indrituit sa ma mandresc cu el, (de ex asa cum ne putem  mandri ca locuim in sectorul 2 Bucuresti pt ca avem acolo piata Obor) ?
Ca am reusit sagasesc unde sa ma mut.
Care e lucrul cel mai neplacut si mai dificil cu care m-am luptat, (chiar si pasiv, doar sa-l tolerez, nu neaparat activ sa il rezolv), saptamana trecuta, si cu care anticipez ca e posibil sa ma mai intalnesc si in vreo alta saptamana viitoare ?
Vantul rece.
Exista cineva, inclusiv non-uman, fie viu, fie decedat, fie dintotdeauna  sau asa pe termen ff lung inert, (ca sa includem si ceva gen muntele Olga, daca dorim), care merita sa ii spun eu Multumesc saptamana trecuta, (fie ca i-am spus sau nu) ?
Mama.
Ce lucruri pe care ar fi trebuit sa le realizez eu saptamana trecuta am amanat sau tergiversat sa le efectuez ? (Mentionati minim 2, desi preferabil mai multe.)
Sa aspir pe jos.
Ce lucruri abia astept sa fac saptamana viitoare, (inclusiv si legate de serviciu, nu numai de timpul liber, indiferent de daca le voi realiza in timpul programului de serviciu sau in timpul liber) ?
Sa ma mut.
Daca as afla, in mod improbabil, (ca sper ca nici un cititor al blogului meu nu asteapta sa primeasca vreo pedeapsa capitala), ca mai am o singura saptamana de trait, cea imediat urmatoare, incepand cu luni, ce lucruri as face asa in mod special, (inclusiv chiar si de a gusta vreo ultima mancare, chiar daca nu ma astept sa fiu executat legal) ?
Sa ma duc sa imi cumpar ingredientele necesare si sa incerc sa pregatesc aceasta mancare. Facultativ, daca iese OK, (ceea ce nu prea cred),sa invit pe cineva sa o mancam impreuna.

O mica pauza de la Daci pt a sarbatori prima zi de Brumalia

Azi, 24 noiembrie, este prima zi de sarbatoare a festivalului roman antic Brumalia. Nu stiu de ce acest festival pare sa fi fost unul care a fost chiar ff dezaprobat de promoterii ulteriori ai crestinismului care decideau care din aceste festivaluri antice pagane meritau sau erau cat de cat potrivite pt a fi aprobate pt integrare cu noile sarbatori crestine. De ex Saturnalia sau chiar Zilele Recoltei par sa fi fost privite mult mai indulgent de catre propagandistii crestinii, pe cand Brumalia pare sa fi fost privita cu mult mai mare dezaprobare, insa nu stiu daca acest lucru a fost din cauza sacrificarii de capre si consumului crescut de vin asa chiar o perioada deosebit de indelungata, mai ales si noaptea, chiar inca aproape o luna inainte de Saturnalia, care aia era si mai cu orgii consumeriste decat Brumalia, sau daca era si din cauza ca Brumalia era in mod special dedicata celebrarii unor zeitati chtonice, subpamantene, si implicit si preocuparii mai proeminente acordata decesului mai degraba decat celebrarii aparent mai pozitive a vietii si a unor zeitati celeste...ma rog, asa in mare, probabil totusi nu era ceva adecvat educativ pt crestinii de rand in formare, care poate nu erau considerati a avea o putere de abstractizare atat de adanca incat sa accepte ca si decesul sta la baza unor nasteri sau acumulari, desi desigur mai la figurat nu chiar asa concret, ca totusi nu e prea terapeutic sa te imbeti ca un porc si sa sacrifici si capre atunci cand te gandesti la diverse pierderi, fie ale tale fie ale vecinului tau, si e de preferat o tinuta ceva mai sobra, mai ales daca doresti sa te consideri om diferit de o simpla planta, si daca nu doresti sa te doara capul prea tare...de ex, eu aseara am mancat branza de capra dupa ce consumasemin timpul zilei si niste iaurt de capra, si m-am trezit cu o durere de cap destul de mare, iar daca mai consumam si vin, zau, cred ca era si mai rau.

In orice caz, eu personal sunt pro orice motiv de sarbatoare, indiferent de daca e cu alcool sau cu mancare deosebit de nesanatoasa sau nu, atata vreme cat e cu cadouri si cu veselie, deci acum ca mi-a mai trecut durerea de cap dupa ce am consumat niste cafea din Papua Noua Guinee, scriu si despre Brumalia.

Se pare ca data de 24 noiembrie nu era respectata asa de strict de catre romanii antici, insa la vremea tarzie a antichitatii, si a ridicarii Imperiului Bizantului, s-a stabilit aceasta data mai precisa, cf noilor calendare. Tot la aceasta vreme a inceput sa apara si obiceiul ca oamenii sa isi ureze unul altuia La Multi Ani cu diverse ocazii, doarece romanii antici tarzii aveau obiceiul ca in perioada Brumaliei, (cam de pe la 24 noiembrie catre pana in 15 decembrie, cand incepea Saturnalia), sa isi ureze unul altuia Vives Annos, (Sa traiesti ani in sir !), daca se intalneau cumva unul cu altul noaptea pe strada...probabil o superstitie anti-activitatile mai neplacute ale zeitatilor cu legaturi subpamantene, de ex stiindu-se ca una din sarbatorite, Ceres, care era tinuta la mare cinste in timpul Brumaliei, era si sefa pe ciclurile de viata si moarte naturale, (fiica ei, Persephona, fiind chiar regina taramurilor subpamantene), dar in acelasi timp stiindu-se si despre Cronus, care si el era un zeu sarbatorit la Brumalia, care era zau, cineva deosebit de infricosator, care putea aduce si bogatie, dar tinea in acelasi timp in mana lui o secera cu care taiase chiar testicolele tatalui lui Uranus pus tocmai de mama lui, Gaia...ff rau...zau, total nerecomandabil, desi din spuma acelor testicule s-a nascut totusi si Afrodita, plus dupa aceea, cat a domnit Cronus, a fost o perioada numita Epoca de Aur, in care toti oamenii se comportau ff moral asa de la sine si mai aveau si de toate, nu duceau lipsa de absolut nimica, ceva clar super-ideal de utopic, numai ca Cronus, gandindu-se ca si el va fi omorat de vreunul din copiii lui, a inceput sa-si manance copiii imediat dupa ce i se nasteau, si numai unul a scapat, Zeus, care desigur ca s-a razvratit impotriva lui Cronus, si a promulgat niste legi internationale si, desi nu l-a condamnat la moarte pe Cronus, deoarece era un zeu politic mai modern anti-pedeapsa capitala, totusi l-a inchis pe viata, de fapt pt eternitate, tocmai in Tartar. Zau, chestiile astea nu puteau fi promovate de crestinismul timpuriu pana cand nu se imbunatatea sist de Justitie pe UE, si asta a durat ceva timp, intreg Evul Mediu plus o mare parte din Istoria Moderna...tangential, nu pot sa imi dau seama de ce Romaniei i se pretinde acumde catre UE sa isi imbunatateasca sist de Justite asa numai in cateva decade pt a fi primita in spatiul Schengen, cand la aia care sunt deja in Schengen acest proces a durat aproape 2000 de ani...dar cred ca asta e de fapt un compliment, pt ca reprezinta din partea autoritatilor UE o incredere deosebita ca poporul roman are o capacitate de raspuns si adaptare deosebit de inalte, MULT mai inalte decat au avut de ex popoarele francez, german, italian, sau chiar si popoarele scandinave...totusi e MARE lucru sa se creada asa ceva despre tine, ca popor. (Nu stiu de ce atatia bloggeri se vaita ca UE nu apreciaza poporul roman, ca eu mai mare dovada de incredere nu pot gasi decat asta cu imbunatatirea sist Justitie intr-un timp asa de scurt.)

La vremea romanilor antici, poporul sarbatorea Brumalia in functie de sectorul economic in care activa, de ex agricultorii sacrificau porci catre Ceres si Saturn (Cronus), iar viticultorii sacrificau in mod special capre catre zeul Bacchus, dat fiind ca se stia larg popular la acea vreme ca capra este dusmanul viilor...zau, abia acum imi dau seama ca toata lumea stia acum 2000 de ani ca nu e bine sa se consume produse lactate fermentate de capra cu vin, ma intreb cata lume din UE stie asta in zilele noastre...plus, la vremea romanilor antici se jupuiau caprele si se faceau asa niste cimpoaie din pielea lor si lumea sarea pe cimpoaie. Cred ca acest obicei legat de capre ne poate explica si misterul de ce a fost Burebista impotriva viticultorilor, NU atat ca ar fi fost pro-prohibitia de a consuma vin, dar era pro-extinderea cultului si cresterii caprelor, pt ca, fiind probabil un leader vizionar, vazuse ca asta era ffff bine si pt economie si pt mancare, ca vaci, cf visului celtic, chiar ca nu avea de unde sa le dea la atatia oameni, plus pt agricultura trebuiau niste investitii masive atat in formare de personal cat si echipament, plus cultul caprei oferea si niste obiceiuri asa placute, in jurul carora se putea coaliza un popor de triburi diferite, si de altfel s-a si coalizat asa in timp, ca si acum se sarbatoreste Capra de Anul Nou in Romania in mai multe regiuni ale tarii, desi se prefera in mod intelept popular plus informat crestin civilizat impacarea caprei cu varza plus consumul de vin la sarmale si alte produse de porc.

Inapoi la sectoarele economice antic romane, se pare ca functionarii bugetari de tip magistrat sau alte activitati birocratice, se intruneau si ei in timpul Brumaliei, la diverse conferinte de educatie continua profesionala in comun cu lucratorii religiosi la care NU se servea branza si vin, ci se serveau FURSECURI si vin, fursecuri naturale ecologice sanatoase FARA zahar rafinat, ci cu granola, si ulei de masline si miere. In general toata lumea era incurajata sa ia vacanta, pana si parlamentarii din Senat fusesera incurajati de insusi Romulus sa o lase mai moale cu activitatea legislativa in aceasta perioada, iar militarii primeau permisie de voie.

Aceasta sarbatoare a fost deosebit de populara, si a durat cateva sute de ani bune, peste 500 de ani chiar si dupa ce a inceput introducerea crestinismului, deci peste un mileniu total, daca se tine cont si de perioada antichitatii de dinainte de nasterea lui Christos, pana cand Imparatul Iustinian 1 (care a domnit intre 527- 565 DCh) s-a decis sa reprime paganismul in mod mai activ, nu deoarece era chiar asa de habotnic crestin, (desi fusese botezat crestin ortodox, si e si sfant recunoscut atat de crestinii ortodocsi cat si de unii luterani), ci probabil deoarece chiar dorea sa recastige Imperiul Roman de Vest de la diversi vandali, plus sa extinda si Imperiul Roman de Est, si sa incerce sa reintareasca Imperiul Roman antic, si si-a dat si el probabil seama ca dintr-o perspectiva cliodinamic istorica grupurile si ulterior statele care adopta monoteismul (in plus de monogamie) au o sansa mai buna de a supravietui pe termen mai lung, plus pare sa fi fost si el chiar ff preocupat de imbunatatirea sist de justitie pe UE, astfel incat sa poata si Spania si Italia si Grecia sa fie primite la un moment dat in spatiul Schengen, dansul promovand si Corpus Juris Civilis care sta la baza a o gramada de legislatii civile contemporane dintr-o gramada de state UE, (desi francezii au avut niste obiectiuni, care insa s-au rezolvat ceva mai tarziu, cred ca dupa Napoleon, dupa ce s-a renuntat la calendarul ala introdus la vremea lui Napoleon, cu Florar, Brumarel, etc, astfel incat sa poata si Franta sa fie primita in spatiul Schengen la un moment dat).

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea B

Costobocii erau niste daci care locuiau intre Carpati si Nistru. Nu au fost colonizati de romanii antici, drept care au mai fost numiti si "dacii liberi", (desi nu stiu cat erau de fericiti de aceasta libertate a lor, in comparatie cu dacii ce locuiau in Dacia Felix.) Majoritatea istoricilor de azi ii recunosc, la fel ca si istoricii greci si romani antici ceva mai renumiti, drept daci (sau geto-daci). Acesti costoboci erau destul de razboinici, si erau clar expansionisti, de ex in timp ce romanii antici erau ocupati cu razboaiele marcomannice din timpul Imparatului Marcus Aurelius, (in timpul carora triburile germanice de marcomanni originari de la nord de raul Main ajunsi in mod migrator expansionist pradator prin Austria si Slovacia actuale si triburile sarmate nomade de origine mai straveche iraniana dinspre est numiti lazigi sau jazigi, ajunsi si ei la un moment dat prin Ucraina actuala, ambele deplasand triburile celtice de acolo, atacau ulterior Imperiul Roman), costobocii au inceput sa se extinda si ei inspre sud vest si sa cucereasca si ei cat puteau din Balcani, unele parti grecesti chiar apartinand Imperiului Roman. Romanii antici au reusit sa ii respinga totusi pe costoboci, si ei, reveniti pe meleagurile lor, au trebuit mai apoi sa se confrunte cu vandalii hasdingi veniti dinspre Germania de est care incepusera sa ocupe arii din sudul Poloniei, Ucrainei de vest, Slovacia si Ungaria de astazi, si acesti vandali s-au dovedit mai tari decat costobocii.

Destul de multi spun ca numele costobocilor inseamna "cei stralucitori", unii opinand ca asta este pe lb traca, altii opinand ca e pe o alta limba proto-indo-europeeana, mai putini spun ca este un nume celt, si cativa spun ca e un nume pe lb daca, insa intelesul pare a fi tot acela, de "oameni stralucitori", indiferent de limba etimologiei denumirii lor, (despre care cei mai multi spun totusi ca e pe lb traca sau pe lb daca), numai ca nu stiu daca ei insisi isi spuneau asa, sau asa le spuneau doar altii. Un geograf grec de tip blogger calator Pausanias de la vremea lor, a scris despre ei ca erau banditi pur si simplu. Acesti costoboci nu par sa fi fost prea cuminti, si nu par a fi fost deosebit de interesati de a coopera frumos cu alti daci care erau deja asezati pe la cultura Lipita, de pe valea inalta a Prutului, si catre Nistru, si prin Bucovina, Galicia, si Maramures, si aveau o civilizatie agriculturala foarte rafinata, cu castronele de ceramica si prelucrare de fier si activitati de zootehnie si de crestere de grane. Unii spun ca de fapt costobocii erau si ei lipiteni, dar zau, poate ca erau un grup mai delincvent de lipiteni carora nu le placea munca in agricultura. Eu nu pot sa imi inchipui niste oameni care aveau asa vase de ceramica sa o ia din loc sa atace Imperiul Roman, si asta inca inainte sa vina vandalii sa-i goneasca. Cand au venit vandalii, se pare ca lipitenii sau costoboco-lipitenii, s-au impartit asa in 2, unii luand calea muntilor, si altii luand-o catre Moldova mai larga sa se uneasca cu carpii, alt trib posibil dacic prieten lor. (Vad ca acesti carpi nu apar in lista dacilor lui Ptolemeu, dar totusi Ptolemeu a scris si despre ei, numele lor pare a veni de la muntii Carpati, si se pare ca traiau printre daci, chiar daca nu erau daci-daci, dar erau poate niste daci ceva mai saraci, deoarece nu aveau moneda proprie, nu stiau sa scrie, si aveau casute asa mai de chirpici, dar aveau niste obiceiuri de daci, gen crematia decedatilor, desi,ma rog, acest obicei il aveau si altii, nu numai dacii, mai ales la acea vreme. Eu nu ii vad pe acesti carpi ca fiind mari razboinici, ci mai degraba asa ca purcelusii aia cel mai mic si mijlociu din povestea celor 3 purcelusi care isi faceau casute sa se apere de lup.)

Un mare istoric, jurnalist, politician, jurist, arheolog, plus castigator al premiului Nobel pt Literatura german din secolul 19, Theodor Mommsen, care a studiat multe despre Imperiul Roman, (mai ales sist de Justitie...probabil astfel incat sa fie si Germania primita la un moment dat in spatiul Schengen), a opinat ca acesti Costoboci nu erau traci sau daci, ci de fapt sciti sau sarmati, adica zau, razboinici PLUS delincventi rau de tot, ceva ce nu a mai vazut Parisul, mai ales daca e sa tinem cont si de faptul ca insusi Herodot a scris despre sciti ca erau mari consumatori de hashish, (probabil de tip sativa, nu indica, cu efect mai degraba euforizant decat calmant), pe care il consumau asa la bai de abur in corturi speciale, gen sweat lodge (populare si la celti, la unii baltici, unii scandinavi, si unii nativi americani, raportat documentar ca fiind utilizate de sciti chiar pe la sec 5 Inainte de Christos, construite din bete peste care se puneau acoperaminte de lana), dupa care dansau ca apucatii...zau, o asemenea reclama, si inca si in era victoriana, venita din Germania odata cu povestile d-lui Karl May despre Winnetou, si alte metode de jurnalism modern de tip tabloid, nu avea cum sa nu afecteze probabil intreg jurnalismul romanesc cat si probabil si istoriografia romana intr-o anumita masura,  ani de-a randul. Eu personal sunt mai sceptic, nu ca scitii nu ar fi folosit sweat lodges, nici ca costobocii  nu s-ar fi putut lua dupa ei in ceea ce priveste aceste obiceiuri, dar ca costobocii ar fi cumva sciti sau sarmati, deoarece,
a) scitii din Balcani si Scitia Minor fusesera goniti de mult de acolo de catre Alexandru Macedon, si chiar daca denumirea de Scitia Minor a mai durat ceva vreme,si chiar si daca or mai fi ramas cativa sciti mai pasnici si iubitori de cantece si poezie pe langa litoralul intotdeauna ospitalier al Marii Negre, costobocii care au atacat atat Histria cat si Callatis, i-au batut de i-au zvantat si pe astia alaturi de romanii antici care erau sefi pe acolo;
b) sarmatii erau luati ff in serios de romanii antici, studiati, descrisi, numarati, etc, pe cand costobocii desi erau si ei luati in serios, totusi nu chiar asa de rau ca sarmatii, si au fost bagati in seama nu atat de romanii antici cat de cei care au studiat ulterior niste plangeri sau cereri de fonduri din partea unor guvernatori responsabili de bunastarea populatiei grecesti, care desigur doreau si ei acolo in plan local fonduri de la centru, cica sa se apere de sarmati, la vremea cand costobocii se gasisera si ei sa atace pe greci, insa, ma rog, cand era vorba de acest fel de plangeri desigur ca oricare invadator putea sa fie denumit sarmat, ca doar nu era sa ceara fonduri si pt sarmati si pt costoboci, si pt nu mai stiu cine, cu risc sa le fie respinsa cererea, ci cereau asa generic pt sarmati, ca sa fie siguri ca primeau macar o suma acolo ceva, sa-si renoveze casele si templele pt urmatorul val de turisti din sezonul viitor;
c) scitii si sarmatii erau precis diferiti unii de altii, atat la port, si obiceiuri, cat si la comportament, chir si daca sarmatii vorbeau lb scita, si faptul ca dl Mommsen opineaza cu atat lejeritate despre costoboci ca erau ori sciti, ori sarmati, zau, ii cam scade din credibilitate, daca e sa ii compari opinia cu cea atat de riguros detaliata de Ptolemeu, care totusi vine si cu harti destul de avansat credibile plus autentic informative, in plus de ca sunt estetice, nu doar cu argumente pur lingvistice (si inca si de tip mai degraba narativ mai vechi, plus oarecum posibil politic motivate dl Mommsen fiind anti-excluzia unor minoritati posibil bazata pe diferentieri prea proeminente si pro-asimilationism al minoritatilor unui stat, mai putin al slavilor, mai ales cehi, pe care ii considera non-asimilabili plus "apostoli ai barbarismului"), ca totusi chiar si lb germana se poate regasi vorbita si in cadrul unor culturi care nu au prea mult de a face cu cultura si societatea germana principala propriu-zisa chiar temporal coexistenta, sau alte limbi si mai si, nemaivorbind de insasi lb latina mai de mult
d) dl Mommsen a luat totusi premiul Nobel pt literatura fiind considerat un maestru artist al scrierilor istorice, in special in monumentala lui lucrare O Istorie a Romei, fiind deosebit de apreciat chiar si de dl Mark Twain, (ale carui aprecieri au fost puse in prefata unor lucrari ale d-lui Mommsen despre Imperiul Roman, care precis au stat la baza unor filme deosebit de spectaculoase despre Cleopatra, de ex chiar si cel din 1963 cu d-na Elizabeth Taylor si dl Richard Burton in rolul lui Marc Antoniu, nu numai cel din 1945 cu d-na Vivien Leigh, sau cel din 1934 cu d-na Claudette Colbert, si poate chiar si a filmului larg recunoscut excelent Ben-Hur cu dl Charlton Heston), ceea ce e perfect admirabil, insa totusi mai degraba legat de o istorie cu calitati de entertainment dramatic, nu de vreo stiinta deosebit de exacta

Din aceste motive, eu personal cred ca costobocii erau daci. Poate asa mai razboinici, mai delincventi, mai pradatori, dar ce, nu trebuie sa le placa la toti agricultura, plus le placea sa fie stralucitori, erau asa mai increzuti, niste daci de gasca oarecare, ceva mai interesati cultural urban mai timpuriu, dar totusi daci, un fel de daci poate mai yuppies, admiratori ai personajului interpretat de dl Michael Douglas in Wall Street, plus oarecum deja,am impresia, (din cauza ca au cam distrus templul Misterelor Eleusine dedicate zeitatilor subpamantene grecesti in timpul unor incursiuni in Atena, in care aratau ca poate nu aveau nici un D-zeu, ma rog, din cei asa mai oficial organizati), ei fiind poate oarecum mai modern anti-cultul mortilor, si mai pro-cultul acumularilor materiale, dar zau, asa e o societate larga si complexa, nu trebuie sa fie toti chiar asa la fel, sau la fel de piosi. Si chiar si daca acesti costoboci erau copii de lipiteni asa mai asezati, ce, toti copii de tarani trebuie sa devina si ei pocaiti sau tarani, si nu au voie sa isi doreasca alte chestii, sau chiar sa fie si mai nesabuiti uneori ?


(...va urma...nu imi vine sa cred ca am ajuns sa ma iau tocmai de dl Mommsen !...dar, zau, nu e ceva personal, daca dansul a fost simpatic pt dl Mark Twain, nu are decat cum sa imi fie si mie simpatic, plus nu am decat cum sa il admir imens pt castigarea premiului Nobel pt Literatura pt niste lucrari cu siguranta mai bine documentate si mai bine scrise decat aceasta serie de articole, care, in fond nu e si ea decat o super-super-super-palida imitatie a aceluiasi stil, la urma urmei, introdus si popularizat tot de catre dl Mommsen !)

Dacii pe intelesul oricui- cap 3- perspectiva istorica comparativa/partea A

In sfarsit, o perspectiva descriptiva ! Plus care lasa loc de formulat si critici mai mult sau mai putin complexe tehnic-pasionale. Drept sa spun, legat de istorie, care e totusi o disciplina narativa, mie aceste perspective descriptive mi se par asa mai interesante totusi decat alea matematice, deoarece pot fi si mai ecranizabile, plus pot lasa loc de reverii imaginative legate de vestimentatii, sau chiar obiceiuri, ca si cum te-ai uita la niste reviste de mode sau culturale, si te-ai intreba, oare cand vor ajunge colectiile prezentate la Milano si in mall-urile din Tecuci, sau chiar chestii de gen oare acest film de mare succes la Cannes ar putea lua si Oscarul sau mai degraba the Golden Raspberry Award ? Se pot scrie si articole de blog mai interesante pe aceste teme, se ridica si posibilitatea ridicarii unor concepte de gen ca Barbatii sunt de pe Marte si Femeile de pe Venus...drept care unii mai carcotasi vor dori sa afle ei exact de ce in mod mai stiintific, si totodata nu mai mi se pare atat de dificil de inteles de ce atatea secole de istorie in principal iluminista comparativa sustinuta de promoteri chiar spirituali, ca de ex d-nii Voltaire, Montesquieu, Alexis de Tocqueville, chiar si Karl Marx se pare, pot duce la un moment dat, ca o reactie, dar si din cauza rigurozitatii cerute de dl Pitirim Sorokin, care a fost printre primii care au incercat sa propuna aplicarea unor metode stiintifice si in cadrul istoriei comparative, desi se pare ca nu a reusit chiar asa debine, acum totusi si la aplicarea teoriei evolutionare chiar posibil si in critica de arta, nu numai in disciplina presupus atat de umanista numita istorie !...zau, nu pot rezista sa nu mentionez un citat din dl Voltaire, "cel mai adesea incepem sa criticam atunci cand nu avem altceva de spus !"

Eu personal doresc sa folosesc aceasta perspectiva comparativa in descrierea si examinarea relatiilor dacilor cu alte grupuri de popoare straine fata de ei, atunci la vremea lor, deoarece in primul rand cand te vezi fata in fata cu un strain te compari cu el ca sa vezi fie daca iti place sau daca nu iti place plus si daca e prietenos sau e gata sa iti dea in cap, iar in al doilea rand nu vad rostul compararii obiceiurile si modelor spirituale si sociale ale dacilor cu cele ale altor popoare, deoarece in esenta mi se par similare cu cele ale oricarui grup pagan de la vremea lor de acolo, posibil  chiar si din alte parti sau timpuri, dar zau, ce rost are sa mai compar si eu spiritualitatea daca cu spiritualitatea amerindiana sau polineziana, ca tot oameni sunt si aia, si aia plus sincer nu cred ca dacii aveau ei insisi constiinta ca se intalnisera vreodata cu vreun amerindian sau polinezian, si daca lor nu le pasa de astia, de ce sa-mi pese mie, mai ales ca eu nu sunt academic inclinat sau legat de o perspectiva anume ? Aceasta nu inseamna ca voi ignora descrierea obiceiurilor sociale, culturale, spirituale, vestimentare, de activitati de lucru si de timp liber, etc, ale dacilor, insa descrierea lor mai detaliata mi se pare mai potrivita in alte capitole dedicate altor perspective decat cea istoric comparatva, cea istoric comparativa parandu-mi se mai potrivita descrierii coalescentei unui grup care functioaneaz deja intr-un mod cat de cat coeziv, in relatie si cu alte grupuri, poate si nasterii si cresterii lui,insa in principal functionarii lui pe cand era viu, inclusiv poate chiar la unmoment dat si cu o constienta de sine in dezvoltare si functionare, (dupa cum cea cliodinamica mi se pare acum, retrospectiv, ca am aflat si despre ea, mai potrivita rezolvarii intrebarii de ce oare au disparut). Totodata nu am sa intru acum in descrierea precisa a genezei (nasterii si/sau venirii, sau in mare devenirii) atat a acelui grup cat si a denumirii lui, a limbii vorbite de in comun de membrii lui, ci pur si simplu il voi lua ca atare ca si cum era deja acolo, si am sa incerc sa descriu ce a facut si cu cine s-a mai intalnit, eventual si ce a zis ori el ori celalatul sau ceilalti, etc. Deci NU voi descrie relatia dacilor cu tracii, sau cu getii,(in caz ca getii erau altceva decat daci,ca inca habar nu am), nici cea cu zeii sau animalele idolizate de ei, insa voi incerca sa descriu relatia lor cu celtii, cu scitii, cu agatarsii, cu grecii antici, cu romanii antici, si pe cine mai gasesc pe acolo pe atunci, un subiect totusi asa mai concret si mai cu actiune ! In plus, doresc sa fie clar ca am sa incerc cat pot sa uit de cliseul cu Hell's Angels pe care l-am ridcat intr-un capitol anterior dintr-o alta perspectiva, atat pt ca in cazul meu de obicei incerc sa nu fiu prejudiciat de diverse clisee cinematografice daca ma gandesc la grupuri mai largi de oameni, (desi desigur daca e un cliseu placut imi permit sa ii complimentez fie direct fie in gand, de ex, vai ce mult semanati cu piticii din Alba ca Zapada, iar daca as vedea unii cu ghioage sau mai rau, sabii gen iatagane, venind asa catre mine, cred ca as lua-o din loc destul de rapid), dar si pt ca am de gand sa scriu atatea capitole incat la un moment dat e probabil ca voi uita total ce am scris intr-un capitol anterior, drept care nici nu promit vreo lipsa de contradictii in cadrul acestei serii de articole, care, desi va prezenta o imagine destul de exhaustiva, in orice caz nu va fi una coerenta publicabila in vreun manual cat de cat onorabil.

Ce mi se pare insa interesant e ca Ptolemeu pare sa fi enumerat 15 triburi diferite de daci, (care la el, informat probabil si de Strabo, apar sub denumirea mixta de geto-daci, sau sunt considerati oricum ca fiind acelasi lucru, o chestiune care nu pare sa fi fost pana acum contestata in mod serios, si ZAU, CUM naiba sa contesti pe cineva care in anul 150 descria o asemenea harta ca aceea linkata mai sus...zau, pai in anul 150 majoritatea lumii avea creierul ocupat de cu totul alte chestii decat aceste minuni de harti, dar bine macar ca m-am prins si eu acuma...mai greu va fi pt urmasii nostri sa cearna si sa culeaga graul de neghina din milioanele de documente istorice de pe Facebook si Blogger...a inceput deja sa-mi fie mila de ei, daca intr-adevar vor dori sa caute ceva cat de cat informativ calitativ), din care 12 triburi, cf dl Vasile Parvan in 1926, si Julian Bennett in 1997, aveau nume dacice. In 2007, d-na Ioana Adina Oltean, printr-o cercetare amanuntita arheologic rurala in Valea Muresului coroborata cu studierea altor texte documentar istorice, mai adauga 3 la lista clasica, (ce contine de la nord la sud, Anartii, Teuriscii, Costobocii, Burii, Cotensii, Albocensii, Potulatensii, Sense, Saldensii, Ciaginsii, Piephigii, Predavensii, Rhadacensii/Rhatacensii, Caucoensii,si Biephii), si anume Trixae, Crobidae, si Appulii. Cred ca ar fi interesat de descris si relatiile dintre ei, nu numai cele mai larg generice ale dacilor cu alti non-daci.

Se pare ca anartii s-au inteles bine cu alti geto-daci. In mare se pare ca acesti anarti erau la origine niste celti care s-au asezat si ei pe acolo printre daci, si s-au adaptat si ei obiceiurilor dacice ale locului, iar dacii i-au primit si pe ei s-au amestecat cu ei, s-au si casatorit probabil unii cu altii, si cele mai bune relatii erau probabil in portiunea Dacia Felix (de Dacie deja romanizata, ca totusi presupun ca erau conditii de trai mai bune acolo, sosele, canalizare, criminalitate redusa, etc, decat in Dacia mai larga neromanizata, plus cred ca si anartii din Dacia Felix erau chiar la fel de multumiti acolo ca si alti anarti care erau prin sudul Poloniei, sau prin Slovacia. Insa la un moment dat, se pare, (desi fara coroborare prea buna, mai mult povesti), ca anumiti anarti din Dacia Felix l-au suparat pe imparatul roman antic Marcus Aurelius prin faptul ca nu au dorit sa il ajute sa lupte impotriva marcomannilor, niste svabi germanici, iar aceasta s-ar fi suparat rau de tot pe ei, si a ordonat deportarea lor din Dacia Felix tocmai in Campia Inferioara a Panoniei, dar nu cred ca asta a afectat pe toti anartii, numai pe cei rezidenti in Dacia Felix care nu s-au prezentat la recrutarea militara, sau care nu au reusit sa fuga peste granita in sudul Poloniei sau catre Slovacia, unde mai aveau veri de-ai lor, dar oricum, exista aceasta poveste cum ca anartii au fost asa oarecum ca protestatarii aia mai mult sau mai putin politic pacifisti din SUA care refuzau sa se prezinte la recrutarea pt razboiul din Vietnam, (dintr-un punct de vedere comparativ asa mai antrenant, desi desigur nu deosebit de valabil).

Teuriscii erau un soi de trib desprinsi din Tauriscii Celti, care s-au decis si ei sa plece din regatul federativ de 12 triburi celtice Norricum aflat cam pe unde sunt Alpii de sud-est din Austria si Slovenia, si sa se aseze si ei pe langa daci, prin valea mai inalta a Tisei, catre sfarsitul Epocii Fierului, (care e precedata de Epoca Bronzului si e urmata de Evul Mediu), unii din ei se pare posibil chiar stramutati asa mai fortat de dacii razboinici expeditionari in vest condusi de Burebista aliat cu Burii impotriva Tauriscilor si Boiilor, altii probabil chiar de bunavoie, ca totusi era mai bine in Dacia lui Burebista sau de pe langa Burebista, si chiar si dupa Burebista, decat in salbaticiile alea de prin Austria si Slovenia, in Dacia, unde ca mai toti celtii pasnici refugiati sau stramutati acolo, s-au asimilat si ei culturii locale, se intelegeau bine cu dacii, s-au casatorit ei intre ei, (inclusiv si cu Boii), si convietuiau foarte frumos, cf profesorul grec antic de filozofie (initial stoica desi predominant simpatizant aristotelian mai catre maturitate), politica, istorie, geografie, si astronomie Posidonius.

(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- cap 2- perspectiva cantitativa cliodinamica

Aceasta perspectiva istorica numita cliodinamica din cauza muzei istoriei numita Clio, (fiica Mnemosynei, titanul de sex feminin gardian al memoriei, ai carei parinti, bunici ai celor 9 muze, printre care desigur si Clio, erau insasi Gaia, zeita primordiala a Pamantului, si Uranus, zeul primordial al Cerului), se poate obtine din modelarea matematica a unor procese dinamice istorice, de exemplu date demografice, date economice, numere absolute si suprafete de diverse state, etc. Scriitorul de SF de mare succes Isaac Asimov a imaginat o varianta fictionala a acestei metode istorice matematice, pe care dansul, la acea vreme, intr-o serie de povestiri scrise intre anii 1942-1944, (care vor fi urmat a fi extinse si reunite in opera mai larga Fundatia publicata in 1951), a numit-o in mod oarecum suprinzator pt acea vreme, psihoistorie, o denumire care nu mai pare atat de surprinzatoare in zilele noastre acum ca suntem atat de informati de teoriile economice comportamentale, si lucrarile economice ale d-lui Kahneman, psiholog si totodata si matematician, castigator al premiului Nobel pt Stiinte Economice in anul 2002, iar dl Paul Krugman, castigator al premiului Nobel pt Stiinte Economice din 2008 a declarat ca dansul a decis sa se faca economist dupa ce a citit despre personajul Hari Seldon, practician al acestei discipline imaginate de dl Asimov cu scopul si rolul literar de a salva civilizatia umana.

Ideea d-lui Asimov, mult mai apropiata de ce poate reprezenta perspectiva cliodinamica contemporana asupra istoriei, pare desigur o idee mai originala si interesanta decat asa numita psihoistorie oficiala imaginata in jurul anului 1975 de catre dl Lloyd deMause, o perspectiva mai degraba antropologic culturala istorica, din care anumite evenimente istorice sunt explicate prin prisma motivatiilor psihologice teoretice care pot apare in cadrul raspandirii largi a unor practici de crestere a copiilor cu adevarat abuzive desi in continua posibila imbunatatire teoretica de-a lungul timpurilor. Nu am pus aceasta perspectiva psihoistorica oficiala pe lista celor din care voi scrie aceste articole despre daci, deoarece reprezinta o perspectiva controversata, exagerat de simplista, rigida, reductiva, totodata nu foloseste la mare lucru, si desi are niste ambitii deosebit de grandioase, pare clar lipsita de validitate istoric informativa, contine o cantitate exagerat de material speculativ, foloseste termeni clinici psihologici sau psihiatrici prost definiti sau nejudicios aplicati, unii din ei parand similari cu cei psihanalitici, insa cu un inteles si o functie si dintr-o perspectiva care nu are absolut nimic de a face nici cu teoria psihanalitica a d-lui S Freud, nici cu cartea "Civilizatia si insatisfactiile ei" scrisa de dansul in 1929, nici nu raspunde in mod adecvat dorintei exprimate in scris de unul din elevii cei mai straluciti ai d-lui S Freud, dl Erik Erikson (originar din Danemarca), in cartea dansului "Luther ca om tanar" (1958), in care dl Erikson scria ca isi doreste sa existe o disciplina care sa poata examina impactul caracterului unui om asupra istoriei, plus nici nu e considerata aplicabila lumii traitoare inauntrul si/sau in cvasi-permanenta interactiune cu civilizatia antica greco-romana, care a si avut contact cu dacii de interes ptaceasta serie de articole.

Pt a descrie o perspectiva cliodinamica asupra evenimentelor istorice in care au fost antrenate gupurile dacice la vremea lor, cele mai des consemnate istoric fiind cele razboinice cu romanii antici, desi s-au confruntat si cu celtii, si cu altii, nu numai cu romanii, am incercat din rasputeri sa inteleg cateva principii de baza prezentate de dl Peter Turchin, profesor la catedra de Ecologie si Biologie Evolutionara de la Univ din Connecticut, editorul sef al revistei Cliodinamica: Jurnalul de Istorie Teoretica si Matematica, (despre care mi-am formulat oarecum impresia ca se uita la semenii lui oameni ca la niste carduri de gaste sau de pinguini, plus probabil joaca o gramada de jocuri pe calculator, desi totusi pare a avea un zambet destul de blajin, si nu cred ca poate face rau nimanui), in lucrarea sa din 2011 intitulata Razboinicia (sau Starea de Razboi sau Razboiala) si Evolutia Complexitatii Sociale. Concluzia mea este ca, desi dacii precis aveau un creier mai mare decat romanii antici si chiar si decat celtii, plus erau extrem de coezivi ei intre ei, plus ff altruisti si chiar incurajau acest altruism la nivel organizat, prin acele sacrificii de oameni nevinovati lui Zamolxe spunandu-le ca e spre binele lor, cf ultimului racnet de principii de management super-modern de cel mai inalt nivel corporatist posibil, plus mai eficace decat ar fi reusit orice papa crestin sa isi motiveze enoriasii, plus precis aveau niste mentalitati deosebit de rafinate fata de altii de la vremea lor de atunci, chiar si o mare parte din greci sau din romanii antici erau niste tarani inculti si cam redusi fata de acesti daci, (ma rog, speculativ, dar totusi matematic), INSA din pacate cred ca nu toti dacii erau monogami plus cred ca nu plateau impozite in mod organizat, atat local cat si central. Din cauza acestor 2 factori societatea lor a fost inevitabil matematic destinata disparitei, cf tuturor calculelor posibile pe care le-am aplicat, cf conditiilor istorice pertinente aplicabile ariei geografiei lor, si ignorand posibilitatea mai redusa ca sa fi fost decimati de o epidemie necunoscuta. Insa de admirat, zau, PRECIS au fost total admirabili, plus ar fi putut prinde in favoarea supravietuirii, ba chiar si a extinderii influentei lor niste conditii tocmai bune favorabile dezvoltarii unor imperii de frontiera intre zonele de societati predominant agriculturale si unele nomadic pastorale, dar pacat ca nu au fost toti monogami, ca daca erau toti monogami, preferabil si monoteisti PRECIS ii bateau pe romanii antici, si ar fi fost chiar in stare in acele conditii istorice deosebit de favorabile pt a incepe chiar sa construiasca ei un Imperiu care l-ar fi putut rivaliza la un moment dat, dupa caderea si mai rapida a Imperiului Roman, pe cel in viitoare formare al lui Charlemagne, (deoarece i-ar fi invins pe germanicii ocupati deja prea mult cu agricultura,plus bolnaviciosi de la alergii de grau), si, chiar daca se mai micsorau la un moment dat, ca totusi nu cred ca se puteau pune asa cu intreaga floare a vestitului apus, (in mod special cu normanzii), acum ar fi stapanit probabil cca 1/3 din UE, (desi aceasta concluzie este clar una total absurd revizionista, care NU face parte dintr-o perspectiva cliodinamica serioasa).


(...va urma...cred ca trebuie sa fac niste corectii ca m-am exprimat cam intr-o doara in ultimul paragraf, dar ideea de baza cam asta este...zau,chiar imi pare rau, ce ocazie matematic istoric biosociologic evolutionara au putut sa rateze acesti daci....)




 

Dacii pe intelesul oricui- cap 1- perspectiva autoritativ comuna impartita

Aceasta perspectiva asupra istoriei se naste atunci cand institutiile istorice oficiale, de ex muzee de istorie sau institutii oficiale care au o parere istorica deja descrisa, de gen, scoli, biserici, massmedia, invita publicul larg sa ofere si ei interpretarea sau parerea lor personala asupra unor personaje sau evenimente istorice, de exemplu un muzeu de istorie care invita un artist in viata sa isi expuna in cadrul lui o opera originala inspirata dintr-un eveniment istoric filtrat prin punctul lui artistic de vedere, utilizarea unor povesti sau marturii orale sau scrise ale unor indivizi care nu sunt istorici academici insa care doresc sa povesteasca despre experienta lor personala legata de anumite evenimente istorice de interes, probabil fie ca au participat ei sau stramosii lor direct la ele sau au auzit despre ele de la altii, organizarea unor plimbari in cadrul unor case istorice sau memoriale in cadrul carora invitatii sunt incurajati sa exploreze singurii si sa traga propriile lor concluzii, proiecte online care invita diversi trecatori sa participe cu diverse componente contributive personale, etc, institutia oficiala avand rol mai mult de catalizator, promoter si indrumator al angajarii publicului larg. Aceasta abordare este sub dezbatere continua contemporana in ceea ce priveste contributia ei la o perspectiva istorica larg public educativa, care ofera posibilitatea consumatorului de istorie sa aiab si el ceva de zis in mod mai democratic, si poate fi utila in cadrul incercarii de a angaja perspectivele unor grupuri minoritare a caror voce poate nu a strabatut eosebit de clar in cadrul istoriei prezentate de institutiile autoritative oficiale.

Din acest punct de vedere, eu cred ca este OK ca diversi bloggeri sa opineze ce cred ei personal despre daci si iata ca si aceasta serie de articole se subsumeaza acestei perspective, eoarece in nici un caz nu este o lucrare academica, nici nu este un soi de expozitie sau un expozeu oficial. Desigur aceasta initiativa nu inseamna ca eu personal as avea tendinta sa devalorizez expertiza unor muzeografi sau istorici profesionisti, ba chiar dimpotriva, cred ca acest efort pe mine ma indeamna sa incerc sa aflu si ce au propus si mai propun acei profesionisti in legatura cu explicarea dacilor pt poporul mai larg, desi sper sa nu fie atat de ininteligibile si de obscur si de varza cum mi s-a parut documentarul ala Dacii-Adevaruri tulburatoare, care pe mine intr-adevar m-a tulburat deoarece desi am incercat sa fiu atent, nu am inteles mai nimica, plus niciodata nu se explica clar dacadacii si getii si tracii sau chiar si altii erau acelasi popor sau nu, si in fond cine erau si ce faceau, si mai ales de ce au disparut...zau, mie acel documentar mi s-a parut mai mult asa ca un soi de episod de serial SF de fictiune gen Twilight Zone decat un documentar posibil istoric, insa desigur poate era o opera de arta originala, asa ca, din aceasta perspectiva a autoritatii comune impartite or fi avut si ei dreptatea lor.

Parerea mea personala non-artistica este ca dacii si getii sau geto-dacii reprezinta acelasi grup de oameni cu caracteristici comune, doar ca le-a zis altfel depinzand de cine vorbea despre ei si cand. Totodata nu sunt acelasi grup cu tracii, desi este posibil sa fi fost o grupare desprinsa din ei, de gen un grup cu interese comune culturale, politice, si de autonomie organizationala, un fel de gasca sau de clan, de gen Hells Angels, sau alte cluburi/gang-uri de motociclisti contemporani, care nu se angajeaza neaparat asa numai in activitati ilegale, dar isi ofera si intr-ajutorare sau se implica in activitati caritabile, sau cel putin asa zic ei. In plus, aceste cluburi, deci si dacii sau geto-dacii, dupa parerea mea, NU sunt similare cu gruparea de crima organizata numita Mafia, tocmai pt ca, daca se exclud activitatile ilegale, moralitatea acestor tipuri de grupari este chiar diferita, Mafia (sau altele similare) mergand pe acumulari materiale, pe cand Hell's Angels (sau similare) fiind mai degraba interesati de bani nu ca sa acumuleze posesiuni, ci ca sa traisca un stil de viata liber si oarecum mai pagan, asa, in comuniune cu natura. Desigur nu pretind ca am dreptate, insa mi se pare ca intuiesc si chiar observ ca a fost si descris de catre dl William Queen in lucrarea lui best-seller din 2006, Singur in taramurile subpamantene, (in traducerea mea libera influentata mitic antic grecesc), ca e vorba e filozofii de viata total diferite. Dupa cum se stie, desi atat Mafia cat si motociclistii nu au o influenta deosebit de extinsa la nivel decat mai degraba local sau cel mult intermitent regional, rar la nivel de natiune, iar global nici atata, totusi motociclistii se pare ca au parte de o viata de o durata istorica ceva mai redusa decat membrii Mafia, si par a fi mai vulnerabil dependenti de anumite mode si trenduri culturale, acest lucru reusind sa ofere si o posibila explicatie de ce dacii nu au reusit sa supravietuiasca asa de mult daca e sa ii compari cu alt fel de grupuri de tip mai degraba mafiotic. (Repet, am exclus activitatle ilegale,ma refereamasamai mult la filozofia si stilul de viata.)


(...va urma...)

Dacii pe intelesul oricui- introducere

Ambitionat de bloggerul Decenu plus de recentul interes in crestere din massmedia romana si internationala fata de acei locuitori misteriosi stravechi din zona ocupata in prezent de cel putin o mare parte din Romania (daca nu chiar intregul teritoriu) si de alte portiuni de state vecine numiti Daci (sau Geti sau Geto-daci, depinzand de cine i-a descris si de rezolvarea chestiunii daca reprezinta acelasi grup sau nu), in plus indemnat si de recentul articol despre romanii lenesi al bloggerului Spanac, care recomanda miliardarilor romani sa fie mai activi in diverse activitati filantropice de mare impact social pt a fi un role model bun si pt romanii din clasa de mijloc burgheza, clasa sociala careia inca ma stradui sa continui sa ii apartin si eu, (eu sustinand cu mare entuziasm idealurile culturale clasice acestei clase burgheze, mai ales larg descrisa ei aspiratie de a dori sa acceada la anumite privilegii presupus aristocratice, si, din punctul meu personal de vedere, mai ales la calitatea incaltamintei accesibile acestor nobili, mai ales asa gen botina de piele de vitel cu o fundita discreta pusa intr-o parte, cu toc patrat de inaltime mica-medie, si cu botul drept insa cu colturile rotunjit-tesite, de culoare preferabil gri grafit, pt asa ceva eu fiind pregatit sa imi asum si obligatiile mai oneroase de efort de leadership ale acelei clase nobile), m-am decis sa scriu in mod filantropic pe gratis aceasta serie de articole, cu buna stiinta ca as fi putut la fel de bine sa il scriu ca o posibila carte autentic comercial publicabila fie prin seria "for Dummies" fie prin seria "for the Complete Idiot", insa pur si simplu nu am chef sa ma simt obligat inca sa castig vreun ban din scris pe subiecte impuse, si, daca e sa scriu vreodata ceva legat de Daci sau Geto-daci pe bani, acela trebuie sa fie un subiect care sa-mi placa MIE, de ex poate "Istoria literaturii dacice dintr-o perspectiva realist unificata gay constructivist-existentialista clasic post-moderna istoric etic politic omagiala catre dl HC Andersen si dl Karl-Maria Kertbeny...for Dummies...sau for the Complete Idiot (inclusiv si eu)".

Deoarece am aflat ca modul plus perspectiva in si din care un istoric, fie el si amator, abordeaza un subiect istoric reprezinta una din cele mai importante decizii in cadrul unei istoriografii, am luat la rand mai multe din aceste moduri si perspective si le-am aranjat in ordine alfabetica intr-o lista departe de a fi exhaustiva, astfel incat sa pot si eu sa abordez subiectul dacilor ca un istoric amator cat de cat serios, mai ales ca aceasta activitate e de tip voluntariat, nu una comerciala. Sunt de parere ca standardele de etica unui autor voluntar sunt mult mai inalte decat cele ale unui autor comercial, deoarece in cazul unui autor care vinde scrieri pe bani o parte din raspunderea morala este pasata cumparatorului platitor, insa in cazul unui autor voluntar care se expima in scris pe gratis plus inca si stiind de la bun inceput ca nici nu va avea o gramada de cititori, el poarta astfel o mult mai mare raspundere morala, pt ca daca e un voluntar care e deja VIP, stie ca poate macar sa imparta raspunderea cu cohorta lui de fani, dar asa, zau, si fara fani prea multi, si voluntar, ma simt obligat acum sa fiu deosebit de riguros. Ma simt in plus obligat sa mentionez de la bun inceput ca rigurozitatea nu e neaparat acelasi lucru cu seriozitatea, si ca imi voi permite sa scriu intr-un ton destul de lejer....de fapt acel ton expresiv caracteristic mie, atat in scris cat si verbal, care adesea duce pe destui de multi, mai ales intelectuali prea inalt umanist educati, care interactioneaza cu mine, sa se intrebe daca nu cumva imi bat joc de ei chiar si atunci cand doar le raspund cat e ceasul sau ii indrum catre statia cea mai apropiata de metrou la propria lor solicitare...desi zau, eu nu imi bat joc de nimeni, asta e stilul meu de exprimare in cuvinte, total netalentat in cele ale comediei, ironiei, sau satirei, nici macar al dramei sau tragediei, asa ca nu se poate intelege niciodata din expresiile mele daca fac misto sau nu, si de fapt, zau, eu personal chiar cred ca am tendinta sa ma exprim si comic si tragic in acelasi timp, deoarece desi am oricum o inclinatie personala catre drama, adica exagerare, totusi nu sunt bun de actor, asta mi-au spus-o si altii, inclusiv regizori si profesori de actorie chiar profesionisti, nu numai mama sau diversi organizatori de spectacole de amatori pt copii si tineret, asa ca zau nu vad ce se poate astepta de la mine, fie ca adresez un subiect istoric sau contemporan, un subiect aparent plictisitor sau interesant, unul la moda sau unul perimat, unul umanist sau ceva mai realist, etc. Totusi am sa incerc sa raman constient ca ma exprim in public in fata unei potentiale audiente globale, si am sa incerc sa ma exprim atat corect gramatical cat si intr-o limba de lemn cat mai politicoasa si neutra, chiar si daca, de exemplu, voi adresa subiectul dacilor si dintr-o perspectiva istorica feminista, (ca am vazut ca exista si una de acest gen).

Deci, in ordinea alfabetica propusa, iata perspectivele istorice pt fiecare articol din aceasta lunga serie larg anticipata: autoritativ comuna impartita, cantitativa, comparativa, conceptuala, culturala, diplomatica, economica, ecologica, etnoistorica, familiala, feminina, feminista, intelectuala, locala, marxista, militara, orala, paleografica, politica, public educativa, a relatiilor de munca, religios-spiritual-teologica, sociala, (cu 2 subvariante, una franceza numita a Scolii Annale si una germana numita a Scolii Bielefeld), universala. Pot sa spun deja ca oamenii interesati de diverse perspective istorice din diverse culturi propun si alte clasificari deci alte liste, de ex, apare o categorie numita pozitivista la francezi, care pare a fi o subvarianta marxista, sau la danezi apare categoria deconstructivista, care pare a fi echivalenta Scolii Annale franceze, (sau cel putin a generatiei a 3a a acestei Scoli), sau la romani apar diverse figuri de istorici asa individuali care fiecare pare sa fi fost deschizator de drumuri si de oferta de noi perspective in acest domeniu interesant de cunostere umana, deci un soi de cult al personalitatii unui istoric individual de tip leader luminat exceptional de geniu care lucreaza de unul singur fara nici un colaborator. NU am stat sa caut toate clasificarile posibile, insa categoriile mai sus mentionate mi se par totusi asa cat de cat interesante si valabile de abordat, si, zau, sincer, chiar si perspectiva istoriografica romaneasca pare a fi interesanta, de ex ce ar fi scris dl Gottfried Wilhelm von Leibnitz despre daci, daca ar fi stiut de ei sau daca l-ar fi interesat, (ceea ce nu stiu ca nu am cautat)...

...pot sa marturisesc TOTAL tangential off-topic si sincer ca am impresia ca am o mentalitate de abordare scolastica chiar mai informat influentat romaneasca decat stiam sau credeam, pt ca ZAU tocmai dorisem sa scriu un alt articol de tip Leapsa cu cerinta catre eventualii participanti de a scrie o recenzie critica a filmului "Adela: Capitolele 1 si 2" (r. Abdellatif Kechiche, 2013) din perspectiva pe care acei participanti amatori ar crede ca ar fi putut-o aborda dl Garabet Ibraileanu in toamna anului 1933, dupa ce castigase premiul national pt literatura pt romanul lui "Adela", daca ar fi fost invitat sa opineze critic despre acel film totusi de autor.


(...va urma...nu pot promite ca am sa ma pot descurca chiar asa de usor...)

Funny, but probably a good idea

Ce vreau de la Mos Craciun

Lista de cadouri dorite:

* brelocul Lego cu leul Laval, din lumea Chima



(...va urma...)

Leapsa lui Alexandra

Am gasit niste intrebari in partea de prezentare a blogului lui Alexandra, la care imi face placere sa raspund si eu, mai ales pt ca si pe bunica mea o chema Alexandra.

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

    Cand am luat media 8,28 la ultimul examen scolar important, desi mama si tata m-au asigurat de nenumarate ori inainte ca ei sunt mandri de mine oricum, insa nu i-am crezut.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

     Pe tata si pe mama.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

     Nimica, in mod chiar destul de obiectiv, chiar am incercat sa ma gandesc ff tare daca stiu sa fac ceva mai bine decat cineva cunoscut personal de mine si efectiv nu am gasit, dar e si pt ca eu in realitat de fapt nici nu cunosc asa de multi oameni, adica acest rezultat nu imi permite totusi sa ma auto-etichetez drept un incompetent absolut, numai ca s-a intamplat ca putinii oameni pe care ii cunosc eu sa fie chiar exceptional de priceputi.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

     Ca sunt lenes.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

     M-as scula la ora 5 dimineata, zi de zi, ani de-a randul. Dac ar fi macar 5:30 parca nu ar fi chiar asa de ingrozitor.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

     Constiinciozitatea. Din pacate nu prea imi foloseste la mare lucru, deoarece am refuzat sa ma fac economist la fel ca ei, iar la functionarii birocrati aceasta calitate nu pare chiar asa de importanta, deoarece de cate ori am mentionat-o la vreun job interview, nu a parut sa impresioneze pe nimeni niciodata, ba chiar dimpotriva, unii m-au intrebat daca nu cumva asta ma face sa fiu cam incuiat si prea putin flexibil.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

    Cand aveam 21 de ani.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

     Eu insumi. Zau, sunt SIGUR ca exista destui oameni mai prosti decat mine, insa, vezi nr 3, pur si simplu nu ii cunosc eu.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

     Metal pe metal.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

      La parada gay din Copenhaga din vara 2013, care a fost prima parada gay la care am asistat in persoana. De mult doresc sa merg si la una in Israel, ca am auzit ca sunt si mai misto si mai emotionante, insa astept sa se rezolve conflictul din Orientul Mijlociu.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

      Cand mi-a luat cineva din greseala punga in care imi lasase blugii in vestiarul de la bazin, si a trebuit sa vin acasa cu o fustita facuta dintr-o camasa care avea pe ea un imprimeu cu cirese. Din fericire aveam asa vreo 11 ani si lumea nu-si putea da seama chiar asa de bine de la distanta daca eram fata sau baiat, asa ca nu a ras nimeni de mine, dar totusi eu asa in sinea mea m-am simtit ff stanjenit, mai ales ca, zau, acel material de camasa asa de in gen panza topita plus cu imprimeul ala de cirese pe el nu mi se parea de loc potrivit pt o fusta, ci era bun numai pt o camasa sau, hai, cel mult o rochie de plaja, poate asa la Tel Aviv, numai ca nu eram la plaja in Tel Aviv, ci intr-o capitala urbana europeeana.

12. În faţa cui te simţi  pierdut, emoţionat, blocat?

      In fata micului print, desigur.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

     Mie mi-a fost intotdeauna mai usor sa spun adevarul decat sa spun o minciuna. Efectiv ma trec toate apele daca e sa mint, plus pana si mama mi-a zis destul de clar si sincer si bine intentionat de destule ori ca nu ma pricep la actorie, asa ca de obicei spun adevarul din prima.

14. Ce-ai vrea să schimbi  la tine?

     As dori sa devin mai activ interesat de a-mi exersa anduranta si disciplina, cu scopul de a lupta impotriva naravului meu principal, indolenta. Am inceput prin a exersa sa nu imi cumpar jocurile preferate de Lego, dupa cum povesteam si bloggerului Vladen, mai ales Hotelul Imperial, ca la Vila Printului de Savoia cred ca as putea sa renunt, desi imi place si aia ff mult, insa zau, depun atata efort ca sa ma abtin sa intru in acel magazin sau chiar sa il accesez online, incat nu imi mai ramane energie pt a exersa si altceva.

15. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

     Eu am vazut un film ff emotionant numit Love Story, din 1970, din care se citeaza adesea si in zilele noastre "Love means never having to say you're sorry."

 16. Ce calitate a „jumătăţii tale” iţi este cea mai dragă?

       Eu nu am o jumatate.

17. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

       Un catel cu mutra de ursulet.

18. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

      Pe tata, dar daca el nu e accesibil, atunci pe organele de stat anti-catastrofe, si pe organizatiile caritabile NGO, presupun.

19. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

       Pe mine insumi, numai ca uit, si tata mereu imi zice, zau, "trebuie sa nu uiti sa ai grija e tine."

20. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

       Istoria unor diverse meserii interesante mai recente care nu au existat asa chiar de cand lumea, de ex profesia de functionar de resurse umne, sau de manager, sau de vice-presedinte, etc.

21. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

       Nelson.

22. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

     De ce nu ma comport chiar intotdeauna asa cum crede lumea, indiferent de unde este, si ce educatie sau orientare are, ca ar trebui sa se comporte gay-ii originari din Romania.

23. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

      Nu stiu. Eu ma gandesc in mai multe limbi de multa vreme, si nu stiu daca am o limba a mea proprie, incerc sa lucrez la crearea unei culturi ale mele proprii, ca sa pot sa-mi fac reclama mai bine, dar mereu uit ca mai trebuie sa fac si chestia asta, si de fapt nici nu vreau sa-mi fac reclama, ca mie asta nu-mi foloseste la nimica, de fapt nu stiu la ce mi-ar folosi sa fiu mai popular, de fapt cam suspectez, dar nu vreau, ca nu sunt sigur ca merita sau ca merit, pur si simplu nu sunt indeajuns de motivat pt asa ceva.

24. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

      In majoritatea locurilor frecventate de obicei de mine, de ex metrou, autobuz, aeropoarte, gari, cluburi gay, acasa, la serviciu, la biblioteca, la cinema, la mall, etc. In general ma simt mai in siguranta in locurii urbane intens aglomerate si mai putin in siguranta in locuri pustii, mai slab luminate, si rurale, mai ales in apropierea unor campii de porumb sau paduri, pe langa fantani, si ape curgatoare, etc.

25. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

       Ca am niste maini deosebit de frumoase, lucru care mie mi s-a parut un compliment frumos prin faptul ca a fost total suprinzator pt mine, de fapt in retrospectiva chiar ridicol de vreme ce nu ma aflam intr-un context in care utilizarea mainilor ar fi fost deosebit de importanta, sau o fi fost importanta pt ala de mi-a facut complimentul, ca poate voia sa ma recruteze pt a fi pickpocket sau model de manusi, habar nu am ce naiba voia ala de la mine de vreme ce mi-a complimentat mainile chiar asa de entuziast, in retrospectiva probabil un handjob, ca de altceva ii era frica, iar sex oral cu baieti nu servea, probabil din principiu.

26. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

       Prietena mea cea mai buna din copilarie.

27. Pentru ce te rogi cel mai des?

       Nu ma prea rog. Cred ca m-am rugat de mai putin de 10 ori in viata mea. De obicei sa reuusesc sa trec un examen. De cateva ori ca sa capat curaj si chef sa plec in inca o calatorie. Chestii de genul asta. Stiu ca ar trebui probabil sa ma rog mai des in mod recunoscator, adica sa spun Multumesc.

28. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

       Cred ca biserica romano-catolica.

29. Care a fost primul tău vis împlinit?

       Cand am fost prima oara in SUA si mi-au zis si mie la aeroport "Welcome to America".

30. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

      Mie imi zice toata lumea ca nu m-am schimbat absolut de loc de cand aveam 5 ani, sau 8 ani, sau,ma rog, orice varsta aveam cand m-au cunoscut ei si de cand ma tin ei minte.