Tot asa cum incercasem mai devreme sa imi clarific oarecum relatia mea cu Germania, ca sa incerc sa inteleg de ce am niste retineri impotriva acelui stat si a acelei limbi, (pe care nu o cunosc), acum, datorita unei expozitii de poze florale cu diverse lalele postate de blogger-ul Max Peter, unde am comentat imbufnat ca mie personal nu imi plac lalelele in mod special ca flori, si ca sunt si cronic suparat pe Tara Lalelelor, Olanda, desi nu as putea sa explic de ce, ma simt acum obligat sa imi examinez aceasta dis-satisfactie personala, ca sa vad, daca e posibil, de unde-mi vine aceasta respingere personala, (mai mult ca sigur o prejudecata izvorata din ignoranta decat din altceva anume concret), fata de acest stat si aceasta limba, (pe care nu o cunosc nici pe ea catusi de putin). Doresc sa mentionez, in spiritul dezvaluirii oricarui posibil conflict de interes, ca nici Olanda, la fel ca si Germania, NU se afla in lista statelor care au statut de MFN fata de mine personal.
In momentul de fata, de fapt, daca ar fi sa ma intrebe cineva, cred ca sunt mai putin suparat pe Olanda decat pe Norvegia, (care FACE inca parte din lista statelor cu MFN fata de mine, chiar daca am ezitat destul de mult daca sa o introduc si pe ea sau nu in aceasta lista de favoriti fata de care voi manifesta o oarecare indulgenta in aprecierile mele despre pozitiile sau activitatile lor publice profesionale oficiale sau personale care pot avea de a face si cu mine personal, fie si indirect), ca totusi Norvegia e mai aproape de mine, si are astfel oportunitatea de a ma afecta mai frecvent decat Olanda. Si cand zic Norvegia sau Olanda, vreau sa zic TOT, absolut TOT in aceeasi supa, (sau ciorba), tara, cu istoria si geografia ei cu tot, prietenii ei, cultura ei, populatia rezidenta, preferintele ei artistice, sistemul ei politic de guvernamant, politica interna si externa trecuta si prezenta, TOT, TOT, TOT.
Daca e cineva care sa mai salveze in acest moment onoarea Norvegiei contemporane fata de mine personal, sunt exact 2 persoane, pe profesional gen-mr Robert Mood, si pe personal micul print. Hai, treca de la mine, si cativa soferi de taxi, ca intotdeauna, indiferent de nationalitate, profesionisti desavarsiti larg social utili in toate tarile lumii. Gawain imi ignora sms-urile, mai ales alea de SOS, asa ca nu imi mai place de el. Plus ca e bisexual convins. Mai sunt si cativa bloggeri norvegieni, dar pe aia nu i-am vazut eu personal cu ochii mei niciodata, asa ca nu stiu daca sa ii pun, desi ar fi si aia destul de OK. Pe eroii nationali decedati buni de role model international de tip Max Manus, Ibsen, sau Amundsen si Nansen nu ii includ, deoarece consider ca ei nu apartin in mod special Norvegiei, ci istoriei universale.
(...va urma...am luat-o asa mai pe ocolite ca sa se inteleaga ca scriu intr-o anume stare de spirit de "luni dimineata", desi incerc sa fiu totusi cat mai impartial, plus ca fac acest efort cu ocazia pregatirii Zilei Internationale a Oamenilor Muncii de maine, cf promovarii principiului de a "nu ne culca nimeni pe lauri" daca suntem pe vreo lista de favoriti a cuiva...)
Azi noapte am visat un cuvant scris in litere adevarate, ca un fel de pendativ de culoare argintie care reprezinta un cuvant sau chiar un nume, care poate fi agatat de gatul cuiva ! Acest cuvant era cuvantul COOL, si spre sfarsitul visului, se facea ca eu parca chiar incercam sa-mi dau seama ce o insemna, ba chiar incercam sa alcatuiesc alte cuvinte cu radacina "cool", fie ca semnificatie, fie chiar in mod pur formal, si, desi ma cam chinuiam in vis, totusi era un efort destul de placut, ca atunci cand incerci sa dezlegi rebus-uri, sau joci alt fel de jocuri de cuvinte, si tocmai cand ajunsesem la numele pres american Coolidge (insusi Calvin !), si incercam, in vis, sa-mi aduc aminte daca nu cumva face parte din cei asasinati (!), deodata, brusc, din pacate, (deoarece o figura de presedinte in vis trebuie, m-am gandit, sa insemne capatarea unei pozitii de competenta suprema asupra unor posibile nelinisti), m-am trezit ! Oare asta sa insemne si oarecum premonitor ca eu nu voi apuca niciodata sa ma simt si eu competent la ceva anume, daca nici macar intrebarile/problemele din visele cu figuri declarat mura-n gura ca fiind global (formal + semnificativ) simbolice, (efectiv asa ca sa-mi dau pana si eu, ala global inconstientul, atat figurativ in real life cat si concret in vise, seama despre ce e vorba !), de presedinti nu apuc sa le visez/sa le rezolv pana la capat ?!
Insa cum ma trezisem destul de emotionat de acel vis, (la inceput chiar cu o nuanta de labilitate afectiva mixta, adica aproape chiar parca pe marginea unor lacrimi care reprezentau o stare emotionala amestecata de bucurie cu tristete), i-am acordat importanta cuvenita inregistrandu-l pt memorizare in ariile memoriei mele de lucru, si apoi, imediat dupa ce am baut un espresso, (la mine, datorita ADHD, cu efect aparent pradoxal calmant, nu excitant...desi nerecomandabil real ca eficace in toate cazurile de ADHD), si mi-am facut tema de duminica dimineata, (cf principiului "datoria inainte de toate"), scriind comentarii instructiv-moralizatoare de tip de articol de almanah pe blogul Alegerea Sophiei, mi-am permis sa caut si eu pt sufletul meu personal ce apare pe wikipedia sub cuvantul Cool, (la mine personal temele simple de lingvistica elementara functionand mai tare ca orice alta posibila activitate de relaxare zen sau de alt fel pt hranirea cu adevarat spirituala a acestui suflet !), si in sfarsit am reusit si eu sa incep sa ma relaxez si sa zambesc in mod mai consistent, revenindu-mi pe de-a-ntregul din starea emotionala oarecum labila in care ma trezisem mai devreme...acum permitandu-mi sa scriu si acest articol despre acest vis al meu pe blogul meu, (in complianta si concordanta si cu principiul deontologic de blogger de a nu comunica la nivel jurnalistic-public global atunci cand ma simt eu personal, ca blogger-jurnalist amator, prea afectat emotional din cauze personale, pt a nu crea neliniste si extra efort inutil in jur in randul unor posibile mase de oameni cititori-comentatori total nevinovati si desprinsi de lumea problemelor mele personale).
Trebuie sa mentionez ca NU este de mirare ca am fost afectat de un vis insotit de labilitate afectiva cand ieri am consumat la nivel aproape bulimic o proportie excesiva de carbohidrati si proteine de calitate oarecum secundara din produse de grane, (deoarece limiteaza accesibilitatea aminoacizilor esentiali treonina si mai ales lizina, care s-a dovedit ca e ff importanta pt reducerea anxietatii la soarecii in viata in 2003, si la rezidentii din nord-vestul RA Siriene in 2004), fata de proteinele de calitate superioara mai complete din iaurt si branza, cele 2 grupe, (painea si branza), alcatuind in general dieta mea destul de cronic monotona, alaturi de ocazionale pete de culoare aditionale de la cateva fructe, si, mai rar, legume simple, in principal mere si uneori si ardei grasi, care nu necesita curatire, descojire, sau taiere de nivel prea complicat, sau cf unor parametri prea rigid standardizati, dincolo de felii de aprox 4 cm latime sau diametru universal valabil recunoscut ca fiind in general agreabil mai multor simturi. Totul s-a intamplat, in plus, si pe fondul unei intense DEZAMAGIRI anterioare fata de ceaiul de iasomie recent cumparat cu oarecare speranta in suflet, insa care NU s-a dovedit DE LOC a fi ca cel superior cunoscut mie din Hong Kong, ci un fel de amestec inferior, deja oarecum initial suspectat-anticipat din cauza continutului scazut de planta de iasomie, (25 %, cf eticheta), insa, total neasteptat, si ca culoare, textura, gust, miros...YEACH, efectiv de nivel de deget pe gat. (Sub ultimele linkuri am pus cativa parametri calitativi in general placuti mie, ca sa uit si mai tare de experienta acelui ceai.)
In legatura cu istoriatulburarilor mele alimentare, (care in cazul meu personal sunt in general de tip nespecific, si nu au atins niciodata nivel de distress personal autentic, dicolo de ocazionala influenta neplacuta asupra unor vise insotite de afect negativ, sau, mai rar, cosmare), eu nu am avut niciodata tendinte de regurgitare intentionala, insa am avut cateva perioade de restrictie anorexica, (din care unul destul de semnificativ in adolescenta, pe la 17 ani), si cateva episoade bulimice, (din care unul mai semnificativ pe care sa-l tin minte eu ca fiind de nivel neplacut, pe la vreo 9 ani). In aceasta perioada nu ma mai simt asa de stressat din cauze profesionale legate de problema comunicatiilor de la serviciul meu corporatist nr 1, deoarece procesul meu de reeducare culturala scandinav corporatist este aproape terminat, iar pe cele eventual reziduale le rezolv, observ, cu destul succes, cu ajutorul blogului larg social educativ al blogger-ului Mircea Vladut, Opiniile mele, insa am fost cam stressat din cauze personale...efectiv ieri mai toata ziua ma simtisem SINGUR si ANXIOS/ABANDONAT, din cauza ca a fost ziua de nastere a micului print, si el, in mod natural si total recomandabil, si-a petrecut-o cu familia si prietenii lui...cerc sau grup social din care eu, in mod realist, NU am cum, (si nici nu trebuie sa aspir), sa fac vreodata parte...drept care desigur ca am simtit nevoia de Comfort Food, care la mine inseamna de obicei exces de paine si diverse feluri de biscuiti, ieri de ovaz cu coacaze, (fata de proportia obisnuit uzuala de paine si fara nici un biscuite).
Din lunga lista de referinte culturale posibil referitoare la cuvantul Cool, mie personal mi-au placut 2 variante posibil utilizabile pt de-stress
a) in legatura cu anxietatile mele re incompetenta mea in comunicarea cu micul print, un videoclip muzical al unui single al formatiei The Time, cu participarea interpretativ vocala a d-lui Morris Day, si produs si conceput in aprilie 1981, (atunci cand eu aveam varsta in jur de 6 luni si 1/2 !), de artistul pe atunci declarat sub numele Jamie Starr, si azi declarat sub numele "artistului anterior cunoscut sub numele de Prince":
b) in legatura cu diverse anxietati ale mele re eu/mine personal, mai ales cel ideal dezirabil competent pe mai multe domenii, un videoclip coregrafic care a fost difuzat o data prin postul Cool TV:
Azi a plouat mai toata ziua, asa ca m-am dus in cartierul chinezesc sa imi caut ceai de iasomie. Spre surprinderea mea, am gasit si ceai de iasomie, si am regasit si restaurantul unde se vand fish & chips aia buni de tot pe care ii mancasem cand mi-era o foame grozava cand ma ratacisem acum 1 an, intr-o zi asemanator de ploioasa. Imi place mai mult strada fostelor prostituate, cea care duce spre biserica de piatra intunecata cu peluza vernil inchis de culoarea unei mlastini, decat strada curentelor prostituate, care duce de la cartierul chinezesc, (unde am gasit ceaiul de iasomie), catre cel arabesc. Insa pe strada cu prostituatele curente se afla un anticariat cu cartile vacantelor copilariei mele din biblioteca unei scoli catolice particulare.
Si dupa ce m-am refugiat printre rafturile cu carti de Carolyn Keene si Enid Blyton, cartile Disney, cartile despre Cherry Ames si Wardi, Wilcox, Wilkinson, Wilson, si Wiley, si cartile cu Mary Poppins, m-am dus cu inima mai usoara la sex shop ca sa-mi iau catuse. Nu am gasit ce voiam, asa ca am facut banii destinati lor praf pe sucuri de cirese negre si guarana indulcite cu trestie de zahar, ciocolataSummerbird cu 90 % cacao, si apa Fiji. Sunt hotarat sa incep sa il hranesc pe micul print lucruri sanatoase decat sa il mai vad cersind dupa bere. Este posibil chiar sa ma paraseasca din cauza asta, de altfel habar nu am daca va mai veni vreodata, insa sunt hotarat sa fiu foarte ferm cu el in legatura cu riscurile consumului de alcool.
Til min lille prins X, et dikt jeg hadde kopiert med blekkpenn da jeg var 17:
How do I love thee? Let me count the
ways. I love thee to the depth and
breadth and height My soul can
reach, when feeling out of sight For
the ends of Being and ideal Grace. I
love thee to the level of everyday's Most quiet need, by sun and
candle-light. I love thee freely, as
men strive for Right; I love thee
purely, as they turn from Praise. I
love thee with a passion put to use In my old griefs, and with my childhood's
faith. I love thee with a love I
seemed to lose With my lost saints,
--- I love thee with the breath, Smiles, tears, of all my life! --- and, if God
choose, I shall but love thee better
after death.
Daca am inteles eu corect, ideea lui Mircea Vladut era ca este mai bine ca o profesie sau meserie sa fie aleasa pe baza unor inclinatii naturale, pe care sa iti faca si placere sa le dezvolti, deoarece aceasta poate aduce atat sansa sporita de a excela in acea meserie, de a nu ramane mediocru si posibil nemultumit/nesatisfacut in urma acestui lucru, deci si satisfactii personale in urma practicarii acelei profesii sau meserii in care cuiva ii va face placere sa se perfectioneze.
Am stat sa ma gandesc ff adanc daca eu am oarecare inclinatii naturale in afara de placerea nemasurata de a dormi prin diverse hoteluri, in legatura cu care tin minte distinct ca le-am comunicat-o parintilor mei la varsta de aprox 8 ani in timpul unei vacante pe litoral, cand le-am zis intr-o zi in mod total spontan, insa totodata semnificativ, (deoarece eu ma exprimam destul de rar despre ideile sau sentimentele mele proprii fata de parintii mei, nedorind sa le creez si mai mult de lucru sau ingrijorare excesiva total neproductiva), ca eu asa as dori sa-mi petrec toata viata numai la hotel, drept care tata, care pe buna dreptate se ingrijora deja re planificarea viitorului meu profesional, fiindu-i, desigur, imposibil sa evite sa observe la nivel cotidian cu cine avea de-a face drept unic fiu, a comentat, pe 1/2 zambind si pe 1/2 chiar oarecum ganditor, ceva de gen, "ah, da, trebuie sa ne straduim sa vedem ce cariera oare ar trebui sa-ti fie recomandata astfel incat sa ai si tu sansa sa excelezi in ceva anume."
Zau ca nu ma refeream doar la componenta vacantei cand spusesem in mod total sincer ca imi place la hotel, ci chiar la faptul de a nu trebui sa ma ingrijorez niciodata re anumite treburi casnice total neplacute pe care le presimteam deja ca inevitabile in caz ca ar fi trebuit sa am vreodata o locuinta fixa si stabila a mea proprie, de facut curat, de aspirat covoare, de spalat ferestre, etc. Cred ca mama a inteles asta destul de bine, poate chiar mai bine decat tata, pt ca ea a comentat, "da, stiu ca tu esti lenes din fire, si nu iti place sa-ti faci patul sau sa ma ajuti sa fac treburi in casa, si-ti place sa primesti totul de-a gata pe baza efortului altor persoane."
Acest comentariu cu adevarat complex-educativ pe mine m-a ajutat ulterior, alaturi de vizionarea unei piese de teatru scrisa de dl Arthur Miller, (pe cand acesta inca NU era casatorit cu d-na Marilyn Monroe, ci cu o iubita din timpul facultatii, d-ra Mary Slattery, fiica unui vanzator de asigurari catolic), chiar sa elimin o posibila cariera de comis voiajor, deoarece mi-am dat seama ca, desi aceasta profesie aducea avantajul distinct de a-mi crea ocazia de a dormi ff des prin diverse hoteluri sau moteluri, era in acelasi timp insotita de necesitatea depunerii unui efort de a convinge alti oameni care NU erau platiti pt asa ceva sa actioneze in sensul dorit de mine, lucru la care eu stiam de mic copil ca voi ramane incompetent toata viata, deoarece eu personal nu am reusit sa imi conving niciodata parintii sau bunicii, (care erau oamenii cu care aveam eu de-a face asa in mod mai des cand eram mic), sa actioneze in ce fel doream eu, UNICA exceptie, (pertinenta ambilor parinti, si unicul bunic de sex masculin, insa NU bunice), fiind cea de a-mi fi tovarasi de joaca daca le ceream acest lucru.
(...observ ca a inceput recent sa-mi placa sa reflectez asupra diverselor meserii si cariere in ultima vreme, mai ales ca aici, in Norvegia corporatista, mi se pare ca mi se cere in principal sa gandesc, nu sa muncesc, asa cum fusesem eu obisnuit pana acuma...)
Pt fanii prieteniei din frageda copilarie pana la moartea cauzata, prin condamnare executorie cu o pedeapsa capitala cu adevarat barbara pe baza unei simple acuzatii politice de prozelitism, (provenita din partea unui servitor colaborationist probabil invidios si material interesat cu gura sloboda in public asemanator lui Tonny Ahlers, despre care se scrie ca ar fi putut fi unul din cei posibil implicati in tradarea din Amsterdam a familiei Frank), de a fi mancati amandoi, alaturi unul de altul, de fiare salbatice intr-o arena publica in timpul domniei imparatului Marcus Aurelius, (despre care, zau, chiar nu crezusem ca ar fi putut fi implicat intr-un asemenea SCANDAL total neetic si necivilizat de nivelul afacerii unui criminal ca Klaus Barbie, cunoscutul functionar cu adevarat coruptmacelar de oameni din Lyon, cand eu il credeam totusi un om de caracter destul de larg respectat, ale carui Meditatii scrise au servit ca sursa de inspiratie pt imbunatatire personala si integritate profesionala unor oameni atat de diferiti ca de ex premierul curent al RP Chineze Wen Jiabao si pres SUA William Jefferson Clinton), dintre sf martiri
Epipodius...
...un burlac convins originar din Lyon, (asezare care fusese cu doar nici 200 de ani inainte un fel de avanpost de observatie de pe un deal numit Fourviere, dedicat de gali zeului celtic cu 3 fete si 3 falusuri Lugus, ulterior devenit un mic fort militar dezvoltat de catre lt Lucius M Plancus, angajat in cadrul min Apararii al imparatului antic roman IuliuCezar, si ulterior ales pt dezvoltare mai complexa la nivel de orasel de catre gen Marcus V Agrippa, cadru administrativ superior din randurile functionarilor aceluiasi minister, pe baza observatiei ca se afla la confluenta a 2 rauri, RonulsiSaona, si pe la aproape 1/2 distantei pe calea naturala dintre sud-estul Frantei catre cetatea galo-romanica Lutetia anterior construita pe locul unui refugiu natural mai uscat pt soareci si castori din mijlocul unei mlastini), sfant patron al tuturor burlacilor si al victimelor tradarii si torturii,
& Alexandru...
...de profesie medic, (la vremea istorica a medicinii a lui Galen), originar din regiunea Frigia, cunoscuta prin alti rezidenti de-ai ei si mai celebri, ca de ex regele Midas, cel care a marturisit lui Silenus, un satir cu puteri miraculoase care fusese si tutorele lui Dionysos, in timp ce il gazduia cu ospitalitate pe acest satir batran pe care il gasise lesinat de beat in gradina, dorinta lui nesabuita de a capata abilitatea de a transforma tot ce atingea in aur, si totodata si cel care legase mai devreme, copil fiind, oistea carutei tatalui sau adoptiv, Gordias- (un taran devenit pe atunci rege ales de popor prin faptul ca se intamplase sa apara la locul potrivit, in modul potrivit, si la timpul potrivit prevestite anterior de zeul nomadic calare raspunzator de cer de origine traco-frigiana Sabazios, cf comunicatului oracolului de serviciu pe capitala catre poporul frigian aflat in acel moment istoric intr-o stare de oarecare discordie electorala)- cu un nod ff complicat din scoarta de arbust de corn europeean ce nu a mai putut fi dezlegat decat peste veacuri, de fapt cca 2 milenii, de catre insusi Alexandru cel Mare, sau regele Mygdon, cel care s-a razboit alaturi de regele Priam cu Amazoanele, cu o generatie inaintea razboiului din Troia...
...zi in care se mai sarbatoreste si Earth Day, sau International Mother Earth Day, insa careia mie personal mi-ar place sa ii zica "Ziua Internationala a Ecosistemului de pe Terra", (pt ca asa mi se pare mie personal ca include mai bine si nevoile mai multor oameni originar Pamanteni chiar cu diverse interese, nu numai ale unor oameni cu anumite interese, sau numai ale mamei Natura...insa ma gandesc ca poate ca pt ca sa se ajunga la un consens mai larg pt o astfel de denumire, poate ca trebuie sa asteptam timpurile cand se va naste primul bebelus de om real adevarat intr-o colonie umana de pe o alta planeta):
Post conceput si initial publicat in ziua de 21 aprilie 2012, cu ocazia implinirii a 60 de ani de la prima sarbatorire aZilei profesionistilor asistenti administrativi de tip Secretar, a 67 de ani de la asaltul decisiv al Armatei Rosiiasupra suburbiilorBerlinului, a 176 de ani de labatalia de la San Jacinto, in urma careia Texas-ul si-a capatat independenta de Mexic, si a2765 de ani de lafondarea orasului Roma, (despre care se spune, totusi, in mod popular, ca NU a fost construita numai intr-o singura zi), zi si post dedicate totodata si sf Anastasius din Sinai, (un calugar interesat de a gandi si a scrie despre diverse ritualuri si etichetalifestyle-ului crestin, despre etimologia unor cuvinte folosite de scriitorii si jurnalistii crestini, si interpretari critice alegoric-literare ale Genezei, in oarecare contradictie cu interpretarea mai concreta a sf Vasile cel Mare),sf Anselm de Canterbury, (un sfant de origine italiana cu predispozitie pt diverse afectiuni psihosomatice, promoter al reformelor administrative gregoriene in legatura cu celibatul lucratorilor bisericesti, exilat politic de cateva ori datorita interesului sau primar fata de protectia si avansarea diocezei Canterbury decat fata de promovarea intereselor regelui Angliei, implicat din cauza asta si in coflictul ideologic important si pe atunci din cadrul relatiei dintre biserica si stat),sf Beuno, (patron de origine galeza al copiilor si vitelor bolnave, sever fata de pacatosi, insa plin de compasiune pt cei mai vulnerabili sau suferinzi, si zelos misonar totodata pe o arie destul de extinsa din sud-vestul Angliei),sf Conrad din Parzahm, (originar din regiunea germana a Bavariei, modest din fire si iubitor de liniste si solitudine, care isi rapea, harnic totodata, din orele de somn personale pt rugaciuni si pregatirea constiincioasa a predicilor ulterioare fata de alti calugari),sf Wolbodo, (provenit dintr-o familie nobila flamanda, patron artistic-politic al studentilor Universitatii Tehnologice din Delft, si mai recent contemporan a cca 80 de persoane din orasul Delft), si constiinciosului blogger profesionist inginer & administrator de trafic si amator poet & bucatar loopoo,(obsesiv linkat mai jos de 3 ori in paragraful 3, NU ca posibil "blestem de tip voodoo" ranchiunos pt ca a refuzat sa divorteze de d-na loopoo si sa paraseasca Romania pt a se muta in concubinaj cu mine in Norvegia pt a-mi gati mie de mancare, atunci cand i-am propus asa ceva la un moment dat in trecut, insa deoarece pur si simplu am si eu de gand, gasindu-mi diversi bloggeri ca role- model educativ si chiar posibil sustinatori de moral, sa incep sa incerc sa devin mai creativ si totodata si mai ordonat si organizat la un moment dat, daca voi mai avea timp si chef si pt acest fel de optimizare personala, plus ca eu personal devin mai obsesiv cand ma simt oarecum anxios-ingrijorat, de ex in legatura cu de ce nu a mai postat AIT nimic din vineri 13aprilie incoace, sau cu situatia ca nu indraznesc sa ii povestesc inca Micului Print in real life despre fetish-urile mele personale si ma chinui sa imi dau seama daca ar fi etic sa il antrenez in asa ceva...desi acum ca am scris asta public, sper ca o sa fie el indeajuns de curios sa ma intrebe despre chestiile astea cand si daca s-o mai decide sa ma viziteze in viitor pt a bea si ultima cutie de Budweiser pe care o am in casa si o pastrez in mod special pt el) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Niste comentarii despre conceptul de cariera exprimate de Mircea Vladut, cel cu blogul de tip academic re teme de Istorie, Sociologie, Politica, si Filozofie-Spiritualitate, m-au facut sa ma gandesc azi, nu prea stiu de ce, (probabil, desigur, din diverse sentimente inevitabile caracteristice mie de vinovatie in legatura cu diverse lucruri posibil utile mie de care nu ma apuc din cauza viciului meu principal, Indolenta), la notiunea de carierele posibil alese in scop penitential.
Cu aceasta ocazie am aflat de pe wikipedia ca religia crestina de ramura ProtestantaLuterana RESPINGE ideea ca iertarea poate fi obtinuta prin penitenta. Si eu care nu intelegeam de ce si mai ales CUM pot fi colegii mei norvegieni asa de relaxati la un loc de munca si nu pareau de loc ca ar considera activitatea de lucru la fel de importanta ca activitatea de studiu, cercetare, si implementare a relaxarii la acest loc de munca !
Nu doresc sa spun ca eu personal mi-am ales cariera principala de functionar sau cea secundara de lucrator de phone sex doar in scop penitential sau bazat pe educatia mea social-culturala din sectorul 2 Bucuresti predominant crestin Ortodoxa oarecum informata si Romano-Catolic, (probabil, in cazul meu personal, nu zic de altii, si din motive de ca sunt si gay, plus Vaticanul contribuind partial si la educatia mea), Ortodoxia si Catolicismul fiind ramuri confesionale crestine pt care conceptul de penitenta pare a fi, cf wikipedia, chiar posibil central doctrinar.
Eu chiar credeam ca trebuie, prin cariera, sa fiu si cumva util societatii, ba chiar sa ma straduiesc sa fac si fapte bune din timp in timp, chiar daca nu neaparat toate cele 613 din lista de mitzvot ale religiei Iudaice. Iar la nivel de penitenta, eu desigur ca ma simteam de la bun inceput vinovat in legatura ca nu prea existau sanse sa imi indeplinesc vreodata, atunci cand voi deveni adult, insusi rostul meu principal de om pe Pamant, acela de a-mi reproduce specia.
Ieri, cand am venit acasa de la serviciu incarcat cu pungi de plastic pline cu sticle de bere si borcane cu iaurt de la supermarket, l-am gasit pe Micul Print cu o undita in mana asteptand si pescuind pe cheiul din fata blocului meu. Era prima zi cand vazusem pescari pe acest chei. Unul din ei, imbracat intr-o canadiana rosie de fas cauciucat, era Micul Print. La o oarecare distanta de el era alt pescar intr-o canadiana galbena. Din cauza culorii rosii, am observat mai intai spatele familiar cu umerii cunoscuti mie care mi-au facut inima sa tresara. Apoi, fara sa vreau, am furat o privire si la pescarul in galben. Acesta mi s-a parut mai demn de incredere, insa din pacate pe el nu-l cunosteam, asa ca a trebuit sa-mi iau inima in dinti si sa ma apropii de cel in rosu.
A vazut sticlele cu bere si mi-a zambit bucuros. Apoi m-a intrebat daca mi-a fost dor de el. Am avut initial un impuls sa scot o sticla de bere dintr-o punga si sa i-o ofer, apoi sa-mi iau ramas bun de la el urandu-i un week-end placut si succes la pescuit, intorcandu-i totodata spatele, insa mi-am infranat acest impuls cu adevarat imatur, am oftat, si am zis ca "da, desigur". Apoi l-am intrebat daca nu cumva ii e foame, si daca ma asteptase de mult. Mi-a zis ca ii e foame, si m-a intrebat daca am cumva mancare indiana cu curry pt ca are pofta de asa ceva. I-am zis ca nu am decat chifle cu cascaval si iaurt, si bere si Schweppes, desigur. L-am intrebat daca nu prefera cumva sa mergem sa mancam in oras, poate chiar la restaurantul faimos si luxuos de peste al orasului. M-a sarutat pe obraz si a zis ca e OK si iaurt daca avem si o sticla-doua de bere pe langa el. Zau, nu stiu de ce majoritatea oamenilor care sunt atrasi sexual de mine sunt de tip alcoolic. I-am zis ca daca va veni din nou la mine in apartament, va trebui sa asculte o prelegere despre riscurile consumului cronic de alcool. A ras si a zis ca sunt "funny". Nu avusesem de gand sa fiu de tip jucarie "funny" in fata ochilor lui, insa mi-am dat seama ca e la o varsta la care jocul este inca destul de important pt dezvoltarea personala si nu este practicat doar pt relaxare. Asa ca l-am invitat sa imi intoarca cheita si sa se joace cu mine, si am renuntat la prelegerea educativa fata de el. Acum ca a plecat din nou pe termen nedeterminat de langa mine, mi-e deja un dor sfasietor de canadiana lui de fas cauciucat de culoare rosie.
Mie nu imi place laptele. Nu il suport asa ca lichid de unul singur decat rar si insotit de multi corn flakes. In cazurile astea mananc corn flakes inmuiati si arunc lichidul care ramane. Insa imi plac cateva mancaruri cu lapte in mod deosebit: crema de vanilie insotita de rulouri sau foi de foietaj de cremsnit, grisul cu lapte, orezul cu lapte, si supele de peste norvegiene. Uneori imi plac si unele mancaruri tailandeze preparate cu lapte de nuca de cocos.
Desi imi place crema de vanilie facuta de mama mea, mie nu imi plac decat rulourile facute de bunica mea, sau foile de foietaj de cremsnit de la o cofetarie din centrul Bucurestiului care habar nu am daca mai exista acum. La fel, imi plac doar orezul cu lapte si grisul cu lapte facute de mama.
O data a trebuit sa ma fortez sa beau cam 1/3 pahar cu lapte oferit de o fata de varsta mea pt ca eram in vizita la familia ei si primisem sarcina de serviciu sa petrec timp cu ea in timp ce parintii nostri erau la o serata oficiala. Si cum agenda de lucru continea si punctul luarii cinei in bucatarie la ora 19.30, acea fata mi-a oferit un senvis cu parizer si un pahar cu lapte. Am mancat senvisul si a fost destul de bun, insa imi era sete si totodata, ca musafir, nu am indraznit sa zic ca eu nu sufar laptele. Asa ca am dat tarcoale paharului cateva minute, si, cand gazda mea grijulie si totodata compulsiv-constiincioasa m-a intrebat de ce nu-mi beau si laptele, m-am prefacut ca uitasem de el, i-am multumit ca mi-a reamintit si de acest fel de mancare, si chiar am dus paharul la buze si am baut din el. Nu a fost deosebit de infiorator de neplacut-gretos, dar a fost totusi un chin. Si fiind un chin, m-am simtit obligat sa mai beau inca un pic, cu dorinta de a bea macar 1/2 de pahar, ca sa nu se raspandeasca zvonul despre mine ca as fi vreun risipitor de resurse posibil pretioase, si, prin extrapolare, acest lucru sa afecteze cumva cariera tatalui meu, care avea relatii de serviciu cu tatal acelei fete.
Nu am reusit sa beau decat 1/3 si am fost obligat sa spun ca m-am saturat. Cu vizibila parere de rau, acea fata a trebuit sa arunce 2/3 pahar de lapte din cauza mea. Din cauza amintiri gustului acelui 1/3 pahar de lapte si a dezamagiri acelei fete fata de comportamentul meu, nici macar nu am reusit ulterior sa tin minte ce carte cu poze imi aratase, desi am incercat cat am putut de tare. Totodata, nu am mai indraznit sa cer imprumut acea carte cu poze ca sa petrec timp cu ea ulterior singur in patul meu personal asa cum imi dorisem toata seara. Este una din serile cele mai nereusite din viata mea, si cred ca aceasta seara a contribuit in mod semnificativ la decizia mea ulterioara de a nu urma o cariera in diplomatie, lucru recomandat mie cu asiduitate de toti barbatii din familia mea care se pricepeau la nivel autentic expert sa atribuie cariere potrivite pt diversi oameni (tata, bunicul si un unchi de-al meu).
A inceput sa-mi treaca din suparare. De ex, vreo 37,5 % din suparare mi-au trecut dintr-un foc pt ca efectiv am visat in noaptea trecuta un vis in care eu reuseam sa fiu ghidul si sprijinitorul activ al propriei mele renasteri, si nici nu fusese un vis erotic care sa contina elemente de masturbatie, ci chiar mi-am visat anima integrata, impartita in 2 personaje, unul fiind o fata/femeie cu par brunet cu firul drept de lungime medie, si cealalt o persoana de sex nedeterminat de varsta inaintata, oarecum posibil si suferinda, insa fara vreo durere remarcabila exprimata, zacand intr-un pat, probabil aproape de o moarte naturala, asteptata, si cu caracter neviolent, (care in vise nu inseamna niciodata moartea cuiva, dar inseamna pur si simplu trecutul sau ceva de care treci mai departe in propria ta viata).
Si, in vis, acea fata tanara, care desigur ma reprezinta pe mine, eu cel "nou", sau "nou nascut", ca doar asta trebuie sa insemne probabil tineretea mai ales a unei persoane de sex feminin de varsta optim reproductiva, sau eu cel "renascut", sau pur si simplu "trecut intr-o noua faza oarecum mai imbunatatita", (pt ca afectul legat de vis era optimist, de loc trist sau ingrijorat), ii luase mana persoanei batrane exact asa cu iau politicienii mana cuiva cuprinsa intre ambele palme, oferindu-i sustinere si suport moral. Si era pace intre aceste 2 persoane, efectiv era echilibru, si in vis sentimentul era ca totul e asa cum trebuie sa fie...
...si se si desfasura in mod optim, atat etic, cat si competent profesional ! (zau, daca nu am scris asta expres asa ca sa il enervez pe Mircea Vladut, ca din cauza incapatanarilor lui care mi-au captat atentia pt a scrie o gramada de comentarii in legatura cu ele pe blogul lui, nu am mai avut nici timp, nici chef sa-mi termin Cuvantarea pt Plenara Congresului International de 18 luni...desi, pe de alta parte, poate tocmai din cauza ca imi ramasesera niste lucruri de interes personal de-al meu inca neexprimate, am ajuns eu sa visez acest vis cu adevarat rar si bogat despre ele !)
Chiar era frumoasa acea reprezentare din vis a animei mele integrate si innoite. Avea fata asa cum o are Michael Tintiuc, (cel mai recent ocupant al functiei lui Fat Frumos in cadrul corporatiei mele private), insa poate cu trasaturi usor mai realist proeminente, nu chiar atat de dulci sau ideal simetrice, desi era de sex clar feminin, de loc androgin, cu parul oarecum mai scurt si mai putin matasos, usor mai aspru decat al lui Michael Tintiuc. Nu mai tin minte cu ce era imbracata, stiu ca era vizibila de la brau in sus, nu tin minte vreo caracteristica sexuala secundara, (ca de ex vreun san, sau prezenta sau absenta proeminentei marului lui Adam), insa stiam eu in vis ca era de sex feminin, asa ca nu avea decat cum sa fie anima mea, ca prea o visam asa efectiv cu un sentiment admirativ si totodata prietenos de mare recunostere si aprobare...adica chiar eram multumit de mine insumi...NU satisfacut, chiar multumit, ca si cum ai trecut de o incercare destul de grea si nu a fost doar la intamplare, chiar a fost si datorita ca ai dat dovada ca ai castigat o oarecare competenta, si un asemenea sentiment eu chiar ca nu mai resimtisem de destul de multa vreme.
Sentimentul de a fi competent e un sentiment destul de important pt mine, nu numai pt ca sunt gay, (deci ma cam lupt cu niste posibile prejudicii, chiar mai important fiind cel chiar realist posibil al meu propriu fata de mine insumi, ca as fi mai putin competent re trecerea unor examene de treapta considerate obisnite in dezvoltarea tuturor), dar si mai proeminent la mine pt ca eu am fost si un elev mediocru la scoala. De aia am si standarde pt mine insumi care sunt in acelasi timp prea inalte si nerealiste dar si total totodata cras indulgente...efectiv nu stiu cum sa explic cum...adica imi propun sa ma catar pe Everest ca role model ideal pt mine insumi, dar in acelasi timp stiu ca nu o voi face decat cel mult virtual, si e total OK, sunt ff indulgent re mine re aceasta usoara modificare, desi poate unor puristi li s-ar parea o lipsa de integritate.
Iar persoana de sex nedeterminat posibil suferinda, dar mai ales batrana, zacanda in pat cred ca avea asa in general culoare oarecum fantomaticalb sau crem, ca parca avea aceeasi culoare atat la piele cat si la haine cu asternutul din jurul ei, si, stiind ce inseamna asternutul in sens figurat, se poate f usor deduce semnificatia secundara a acestei a 2-a jumatati ale mele, si anume, la prima vedere, viata mea sexuala anterioara posibil cf unor principii mai invechite din sectorul 2, Bucuresti, vs asta oarecum mai noua si mai progresista din sud-vestul Norvegiei, dar, de fapt, in fond, Cunoasterea veche vs Cunoasterea noua, pt ca "viata sexuala" ca simbol de vis, desigur, (adica nu neaparat concret in real life mereu), inseamna in primul rand, cred eu, "cunoastere", mai bine zis, o forma de acumulare de cunoastere, care e si aia un fel de Renastere sau Generatie/generativitate.
In orice caz acest vis a avut ff multe elemente importante pt mine, si, fiind legat si de generativitate, (care este o tema a vietii matur adulte catre care eu ma aflu in tranzitie continua de cand am intrat in decada 31-39 de ani), a fost, ma gandesc, legat mai mult de activitatile mele profesionale atat de la serviciul 1 cat si 2, decat de activitatile din viata personala, (in legatura cu care eu ma multumesc cu vise de obicei infantile continatoare de activitati majoritar de joaca sau dorinta/accesibilitate de jucarii care-mi plac), desi poate un mic imbold catre acest salt de cunoastere, (pe care eu personal il simt calitativ mai mult decat cantitativ), l-a avut si interludiul recent off-servicii cu Micul Print, caruia nu imi ramane decat sa ii multumesc pt acest ajutor, chiar si de nivel posibil neintentionat, desi chiar zau ca mi-as dori sa imi lipesc pielea de pielea lui inca o data, sau chiar de cateva ori, daca ar fi posibil, si sa il si miros si sa il gust peste tot...de aia, ca nu prea par a fi sanse sa ma mai sune din nou vreodata de fapt inca mai sunt si acum cam 12,75 % rezidual suparat !
Restul de suparare mi s-a dus pt ca am facut o groaza de phone sex ieri, deci am si bani mai multi in cont azi, si am si primit vestea ca ar fi posibil sa ma duc in iunie la un curs de creative writing pt scriitori de scenarii de FILME porno, nu doar de phone sex, intr-un oras chiar pitoresc, numit o data chiar Mica Londra, aflat intr-un judet cu frumusete naturala reala !
Zau, am fost si la club si am facut sex la nivel de un semi-handjob semi-blowjob total enervant, insa pana la urma OK-satisfacator pt, ca desi partenerul era prea intoxicat cu alcool ca sa mai putem continua si partea a 2-a la nivel real consensual si reciproc participativ, era totusi destul de sexy, plus m-a pupat si pe buze si mi-a zis ca sunt "cute", (adjectivul care mie chiar imi place cel mai mult din lume sa mi se zica dupa ce ofer cuiva oral sex, desigur ideal preferabil de catre cineva aflat in stare neintoxicata si inainte de a se trece si la partea a 2-a), dar tot sunt suparat. Zau, sunt efectiv catranit de suparare. Cred ca s-a vazut si la serviciu azi ce suparat eram ca s-au cam ferit toti din calea mea toata ziua desi ma imbracasem in blugi.
Sunt efectiv la nivel de ca mi s-a luat o prajitura din mana tocmai cand voiam sa bag in gura si ultima bucatica pe care o pastrasem pt sfarsit, cea cu floricica de zahar de deasupra. Efectiv imi vine sa dau din picior si sa intreb "DE CE ?", o intrebare recunoscut imatura, pana si cf CNN-US- Health, care e un site de mass-media destul de indulgent fata de diverse slabiciuni umane.
Stiu ca o sa trebuiasca sa imi treaca. Dar zau daca nu trebuie sa recunosc ca nu prea vreau sa imi treaca asa de repede, ca e totusi destul de satisfacator sa iti permiti sa ai in continuare asa cam 4 ani, limita de varsta dupa care, in mod real copiii incep sa isi piarda si din dragalasenia trasaturilor varstei anterioare de bebelusi, si totodata incepe sa li se pretinda sa fie mai "maturi", mai atenti la diverse reguli de comportament potrivit social.
VREAU totodata sa plec in vacanta in iunie la Hong Kong si stiu ca nu am destui bani. Adica as avea pt vacanta, (zbor, cazare, mancare, transport local), mai ales ca iunie, fiind o vreme deosebita de umeda, si adesea cu taifunuri acolo, e in extra-sezon, insa nu am destui pt shopping, ca pt shopping, dupa atata abstinenta, (UN AN JUMATE), fata de produse cu adevarat calitative de lux, (si nici nu e vorba de cumparat, e vorba de efectiv avut in jur pt admiratie vizuala, accesibile oricand pt pipaire reala, si mirosit autentic), cred ca imi vor trebui MINIM MINIMORUM 3,500 Euro doar pt facut praf la un simplu mall, fara a mai lua in consideratie si eventuale suveniruri turistice, sau alte obiecte mai valoroase care pot fi teoretic cumparate pt sufletul cuiva cu durabilitate ceva mai mare decat o simpla curea de piele Salvatore Ferragamo.
=================
P.S. NU imi pasa daca suna cliseistic. Asta sunt eu. Eu NU mi-am dorit NICIODATA sa fiu cumva original, sau mai stiu eu cum "elevat" in gandire, si nici nu ma consider ca sunt, sau ca am fost vreodata, desigur doar poate la inceput, cand a fost vorba de reconciliat re orientarea sexuala gay, am avut cateva intrebari re faptul ca as putea fi o persoana aberanta, dar perioada aia a trecut de mult, la urma urmei nu e chiar atat de neobisnuit sa fii gay, si totodata exista oameni banali, sau originali creativi, sau mai " intelectual elevati", sau pur si simplu excentrici si printre gay la fel cum exista si printre ne-gay.
Abia azi mi-a picat si mie fisa de ce Micul Print nu mai mi-a dat telefon. Si-a luat ce a vrut de la mine:
*confirmarea ca poate fi privit ca un nou om cat de cat tanar adult cu personalitate aproape gata formata,
* cartea preferata,
* o bere,
* o experienta sexuala oarecum posibil mai "exotica" (din punctul lui de vedere),
si dus a fost ! Sa-i fie de bine !
Eu NU pe el sunt suparat ! Sunt suparat pe toti aia care, chiar la varste mult mai adulte decat Micul Print, unii cu studii chiar superioare de tip intelectual umanist, chiar si-au putut imagina ca iau cine stie ce lucru pretios de la mine daca imi iau o carte si nu mi-o mai dau inapoi ! Tot aia care mie nu mi-ar fi imprumutat o carte nici daca i-as fi rugat serios chiar cu promisunea de onoare ca am sa le-o dau inapoi, si carora, daca le-as fi promis eu asa ceva, parolist compulsiv incercand intotdeauna sa fiu din fire, (desi in general evit cat pot sa fac cuiva vreodata vreo promisiune, just in case), chiar le-as fi dat-o inapoi, mai mult ca sigur exact la fel de neatinsa asa cum mi-o si dadusera !
Zau, eu donez si raspandesc carti de cand ma stiu. Deoarece am fetish pt astfel de obiecte si am si tendinta de acumulare, efectiv nu stiu ce sa fac cu ele. Pe unde am trecut am lasat in urma mea zeci si zeci de carti...prin avioane, prin hoteluri si moteluri, prin tramvaie, troleibuze si autobuze, tomberoane de gunoi nereciclabil si reciclabil, pe banci de parc, etc. Eu in viata mea nu m-am atasat de astfel de obiecte de fetish. Sunt pur si simplu obiecte cu o anumita utilitate pt mine, desigur, importante, dar absolut oricand inlocuibile cu un gadget mai nou. Sunt de hartie si carton, mai rar unele si cu coperti de plastic sau dintr-o tesatura, legate cu lipici sau clei, uneori peticite si cu scotch, (desi pe astea mai vechi de obicei le arunc, deoarece mie nu-mi place sa donez lucruri vechi si posibil neestetice sau inutilizabile in mod placut si confortabil). Am si vandut unele de cateva ori prin anticariate, dar efectiv nici nu a meritat efortul caratului lor din mijlocul de transport pana la tejghea.
Ce o fi fost in cele cateva carti mai dragi mie din copilarie sau adolescenta, pe cand inca si citeam carti, am retinut, si e oricand gasibil sau inlocuibil. Am si cumparat ulterior, in cateva ocazii, cateva duplicate, cand efectiv mi s-a facut dor de o anumita coperta sau editie, dar pana la urma si pe astea le-am abandonat. Unele aveau si autografe sau abtipilduri ex-libris cu o oarecare semnificatie pt mine. Nu a contat, in ultima instanta, nici macar asta, desi am fost un pic trist o oarecare vreme fata de unele din acestea atunci cand m-am despartit de ele. Nu m-au interesat niciodata editiile rare decat poate rar, din curiozitate, la nivel de privit la ele cum aratau. Asa ceva acum se poate gasi si pe net. Nu am avut niciodata placerea senzoriala din a tine eu in mana sau a mirosi niste obiecte atat de vechi, mai ales daca nu au apartinut nici unui membru al familiei mele si nu au fost tinute in mana o data de ei. Mi-ar displace in mod special niste carti vechi adnotate de oricine, poate sa fi fost si regina Angliei, sau chiar amantul autorului posibil vestit respectiv, si tot m-ar enerva.
O singura data cand eram mic mi-am dorit sa imprumut eu o carte de la cineva, Povestea lui Till Eulenspiegel, pt ca eu nu aveam acea carte acasa, si nu stiu de ce nu imi era accesibila la acea vreme. M-am rugat de proprietarul acelei carti, ba l-am pus si pe tata sa-l roage, sa ii promita ca eu voi avea grija de carte, sa ii clarifice ca eu stiu sa ma port frumos cu cartile atunci cand le tin in mana. Daca as fi primit-o imprumut atunci, zau ca as fi citit-o. Chiar voiam sa o citesc. Nu mi-a dat-o. A zis ca el nu imprumuta din principiu carti la nimeni. Le tinea incuiate sub un geam in biblioteca. Nu am citit niciodata acea poveste. Habar nu am nici acum ce i s-o fi intamplat lui Till Eulenspiegel. La un moment dat, cand eram ceva mai mare, am fost curios si am incercat sa aflu de pe Internet. Am gasit povestea, insa efectiv, cand m-am uitat la pagina respectiva, mi s-a pus asa ca un nod in gat, am simtit o oarecare greata, si nu am suportat fizic sa mai citesc acea poveste atunci. Asa ca nu am aflat niciodata ce se intampla in acea poveste despre Till Eulenspiegel.
Dar nu sunt suparat in mod special pe acel om. E de fapt un bun prieten al tatalui meu si acum. Au fost prieteni de-o viata de cand erau studenti. In acea zi cand a refuzat sa-mi imprumute acea carte, tata a incercat sa-l scuze fata de mine. Mi-a povestit ca asa tine el la carti, ca atunci cand era mai tanar nu avusese parte de multe carti si probabil ca de aceea devenise supra-protectiv si supra-posesiv fata de cele cumparate ulterior. Am inteles, insa faptul ca nu a avut incredere in mine si in cuvantul meu, m-a facut sa ma simt trist si ofensat. Acum, amintindu-mi de asta, NU m-am mai simtit ofensat, insa m-am simtit trist. Mi-am amintit si sentimentul de ofensa. Eu m-am simtit ofensat ff rar in viata mea, probabil ca doar de 2 ori, atunci, si o data aici, la oarecare timp dupa ce ajunsesem in Norvegia. Era probabil pe la inceput, cand, socat cultural, imi retrasem copilaria si adolescenta pe repede. Bine ca a trecut.
De fapt, deoarece eu in real life evit atat de mult sa comunic despre mine insumi, este si normal ca diversi sa proiecteze asupra mea anumite misconceptii, si sa se creeze neintelegeri. Asta nu ma va face sa ma schimb. Si eu sunt egoist supra-protectiv si supra-posesiv asupra mea insumi. De aia in fond nu vorbesc despre mine decat ff rar si ff partial in real life cu nimeni. Si chiar daca in ultimul an si jumatate am scris tot felul de chestii despre mine pe blog, toate in fond adevarate, in real life eu nu am spus nimanui aceste lucruri in acest fel sau la acest nivel de detaliu niciodata. Nici acum nu am de gand sa spun. Desigur, totul e pe net, accesibil oricui, daca e interesat. Mai mult ca sigur ca nu e nimeni interesat decat daca cumva vine vorba despre el. Eu nu scriu pt cineva anume, scriu pt mine. Desi tot ce scriu eu stiu deja, deci nu imi foloseste la nimic, decat la scris cuvinte in propozitii in lb romana. Nu e ceva informativ nici macar fata de mine insumi, daramite fata de altcineva. Eu ma dezvalui in real predominant non-verbal.
In real life urasc conversatiile neinformative. Eu nu aveam nimic de aflat de la Micul Print. Nici el nu avea mai nimic de aflat de la mine. Doar poate dorea sa primeasca o confirmare. I-am oferit-o. Eu doar voiam sa il iubesc. Atat. Si voiam de la el sa ma atinga, si sa imi mai permita sa il ating. Atat. Nici macar nu era nevoie sa ma iubeasca. Poate el simtea nevoia sa iubeasca in acest moment al vietii lui, si si-a dat seama ca eu nu astept asta de la el, si de aceea s-a retras. Insa asta e la nivel de speculatie. Nu am de unde sa stiu daca e adevarat. Nici nu vreau sa stiu daca e adevarat. Pur si simplu nu sunt curios despre asta. Nici nu mi se pare realist, de altfel, ca o persoana de 17 ani sa doreasca sa iubeasca o persoana de 31 de ani. NU era, zau, nevoie, daca doar dorea cartea si confirmarea de la mine, sa faca sex cu mine. Dar cred ca a fost si factorul de curiozitate fata de "exotism". Naiba stie. Eu nu ma simt "folosit" in mod nedrept. Sper ca nici el sa nu se fi simtit exploatat in nici un fel. Eu am tinut ff tare cont de asa ceva, si tin in continuare ff mult la asta, la nivel principial. Nu pot decat sa sper ca talerele balantei dintre noi sa fie echilibrate, egale, echivalente. Asta e tot ce pot sa sper.
Eu, inspirat ieri de intrezarirea unui incantator vecin cu par brunet de varsta ceva mai potrivita decat Micul Print, (mai potrivita adica functionalitatii mele personale mai recente echivalenta varstei aproximative de 23 de ani, cu ocazionale pauze adolescentine), mic print care m-a lasat sa astept total nedumerit o saptamana intreaga fara sa-mi dea un sms dupa ce ne-am intalnit ultima oara, (si care, desi nu s-au anuntat la TV accidente rutiere, avalanse, arestari, sau incendii deosebite, totusi sper sa nu fi patit ceva), dar totodata si tulburat ca nu stiu cum se face ca de cate ori vad pe cineva interesant cu par brunet pe aici prin Norvegia, ori sunt presat de timp, ori arat, ca ieri, ca naiba, cu parul ciufulit, transpirat, rosu la fata, si imbracat neglijent in trening, (ca veneam dintr-o cursa de jogging de lunga distanta efectuata pana la cel mai apropiat magazin cu tigari deschis duminica pe aici), am stat sa ma gandesc nostalgic la dorinta mea ideala pe care as fi prezentat-o eu vreunui pestisor fermecat care indeplineste dorinte, sau vreunui geniu din vreo lampa cu aceleasi abilitati si interese, sau chiar insusi Satanei, (care efectiv simt nevoia sa reamintesc tuturor, mai ales, nu prea stiu de ce, blogger-ului Lubileah, ca NU este un psihopat in definitia mai larg curent modern juridic-medico-legal acceptata, un posibil reprezentant al Raului incarnat, cu care NU se negociaza niciodata, ci doar un biet inger oarecum mai decazut moral), in cazul total improbabil daca ar fi acesta cumva interesat sa imi cumpere sufletul meu lipsit de oricare talente, (caruia nici acum nu i-am descris fisa postului cu indatoririle de serviciu in cadrul corporatiei mele private), aceea fiind si ramanand, de cand mi-am pus eu prima oara o astfel de intrebare, (destul de tarziu, pe la vreo 14 ani, atunci cand am citit Faust scris de dl Johann Wolfgang Goethe), si de cate ori am mai verificat ulterior de atunci ca sa vad daca mi-am schimbat cumva parerea, sa fiu si eu o persoana constant autentic descriptibila ca fiind FRUMOASA...ma rog, recunosc, in cazul meu personal, asa mai la exterior, (desi stiu ca si interior e important, si ma voi stradui si eu in continuare re perfectionare morala, asa cum pot si eu, mai cu oarecare indulgenta, ca sa nu ma stressez chiar asa de tare de la atata efort de perfectionare educativa organizata).
Gandindu-ma mai profund la aceasta chestiune, (deoarece nu prea am chef sa ma ocup de terminatul Cuvantarii pt Plenara Congresului de 18 luni), mi-am dat seama ca eu de cate ori ma uit in oglinda dimineata inainte de a pleca la serviciu, in general sunt satisfacut de cum arat, (ca altfel probabil nici nu as iesi din casa), insa de cate ori mi s-a intamplat sa ma vad pe nepregatite, din intamplare, in vreo oglinda sau alta suprafata cat de cat mai realist reflectorizanta, (cum ar fi geamul necurbat al vreunei vitrine sau al unui automobil), mereu sunt surprins in mod total neplacut de in ce hal arat ! In mod special sunt nemultumit nu atat de fata cat de postura corpului, in legatura cu care poate ca ar trebui sa caut sa vad daca exista vreo posibilitate locala de a participa la cursuri de training in tehnici reabilitative Alexander. Nu ma consider nici prea fotogenic de cand nu mai sunt adolescent, doar rar, efectiv iar total la intamplare, reusind sa arat in cate vreo poza asa mai satisfacator, drept care de cate ori vrea sa imi faca cineva vreo poza, fie oficiala pt vreun ecuson sau permis, fie total personala neoficiala, incep sa am trac si palpitatii, desi am studiat destul de atent din diverse reviste sau de pe net diverse trucuri recomandate re cum sa arati mai bine in poze sau chiar in vreun film.
De cate ori ma gandesc la imaginea mea (reala si ideala), care vrand nevrand are si oarecare legatura cu simtul meu de identitate personala, (simtul si gandul, adica perceptia interpretata de mine insumi a personei mele prezentate exteriorului integrata mai mereu in mod congruent, cu self-ul meu de baza, la mine cel putin de cand m-am lasat de dezvoltatul unei posibile cariere de actor profesionist), imi este imposibil sa nu ma gandesc si la animele mele, si chiar azi mai devreme, (pornind de la un comentariu ca de obicei tangential off-topic in legatura cu un post al blogger-ului Raul Ghiran), am dat peste una cu adevarat incantatoare, talentata actrita Lea Seydoux in rolul sau din filmul La Belle Personne, de fapt, in rol, o combinatie de anima Eva si Sophia, ceva deosebit de rar in cazul meu, care in general ma mut mai mereu in cadrul indragostirilor mele oarecum mai profunde intre diversi reprezentanti ai animelor mele Helen si Mary, (in cazul indragostirilor mai superficiale reprezentantii neavand de a face cu animele mele, ci fiind de obicei reprezentanti ai unor diverse personaje indragite de mine mai devreme, fie reale, de tip ghid sau bunic, desigur tanar, fie din literatura, de tip Croitorasul cel Viteaz, Nils Holgersson, Mateias Gascarul, sau Capitan la 15 ani).
Si exact acelasi sentiment il avusesem in legatura cu vecinul cel frumos intalnit ieri pe palier, asupra caruia proiectasem nostalgiile mele despre animele Eva si Sophia, desi, mai aproape de realitate, probabil el e mai mult, am impresia, de tip Mateias Gascarul...si asta arata cum poti uneori confunda anumite persoane cu diversi posibili teoretici soul-mates, si arata totodata ca de fapt indragostirile, in afara de componenta biochimica deosebit de placuta si totodata chiar potential addictiva, (mai ales la persoanele structural predispuse pt asa ceva, ca mine, de exemplu, din cauza de ADHD), legata de dopamina, sunt de fapt indragostiri de tine insuti sau fata de fragmente de tine insuti de tip ideal, Dragostea aia mai mare pe termen mai lung urmand a fi ULTERIOR construita cu ceva EFORT, daca exista, desigur, predispozitie structurala, inclinatie, interes, si mai ales motivatie reciproc impartasita si totodata ranforsanta, (prin feed-back pozitiv), pt asa ceva, cat si diversi factori de mediu catalizatori, facilitatori si ranforsanti si ei, (atat prin feed-back pozitiv cat si negativ), pt a spori o asemenea motivatie, de unii din ei ocupandu-se insasi mama Natura, cu ajutorul hormonului atasamentului oxitocina, de altii ocupandu-se unii educatori politici artistici, ca de exemplu trubadurii medievali, diversi scriitorii si alti artisti amatori talentati sau profesionisti romantici, sau blogger-ul Pandhoraa, (in legatura cu promovarea contemporana a anumitor opere artistice specifice), sau diversi educatori politici morali, ca de exemplu blogger-ul Alm.
Disclaimer: aceste rationalizari si intelectualizari trebuie citite cu oarecare scepticism, la fel ca orice informatie provenita din surse neverificate re reputabilitate sau credibilitate de pe Internet.
Dragi tovarasi si tovarase, domni si doamne, stimat public general, si, just in case, (desi preferabil sper sa nu, deoarece totusi nu e obligatoriu de participat la acest nivel), si draga D-zeu,
Cu ocazia implinirii in decursul acestei saptamani a 18 luni de cand am emigrat in scopuri socio-economice din tara mea natala din sud-estul Europei, Romania, (cu capitala la Bucuresti), in regiunea geografica sud-vestica si totodata cultural vestica a Regatului Norvegiei, am deosebita placere de a scrie aceasta cuvantare pe blogul meu in lb mea materna, (care este lb romana).
Doresc chiar inainte de a incepe un sumar raport de activitate, sa aduc sincere si calduroase multumiri reprezentantilor reali ai popoarelor, (in ordine alfabetica), american, arab saudit, bosniac, britanic, canadian, chilean, croat, danez, finlandez, francez, german, grec, islandez, italian, japonez, lituanian, maghiar, mexican, norvegian, olandez, polonez, roman, rus, sarb, scotian, si suedez, care m-au sustinut pe mine personal la nivel de suport moral intotdeauna necesar oricarui imigrant de generatia 1 in orice tara din lume, mai ales in decursul perioadei initiale recunoscut stressante de adaptare la traiul intr-o cultura predominant vorbitoare de o alta limba decat cea materna, perioada care la mine chiar s-a intamplat in mod real sa dureze exact cu 2 zile mai mult decat estimasem initial ca o sa dureze ea, si anume 18 luni, adica a durat 18 luni si 2 zile.
Am scazut alte 2 zile care au fost dedicate calatoriei mele dintre Romania si Regatul Norvegiei, care au inclus o noapte cu adevarat relaxanta petrecuta in hotelul Hilton de langa aeroportul international Schiphol din Amsterdam, (capitala constitutionala a Tarilor de Jos din nord-vestul Europei), din cauza unor dificultati logistice de dirijare profesionala adecvata a unui numar mare de oameni, cauzate cel mai probabil de lipsa de personal adecvat la acea vreme in acel aeroport, dificultati despre care ma bucur sa pot confirma, cf unor surse reputabile si credibile, ca au fost rezolvate in mai putin de 12 luni de la constatarea lor.
Ziua de 12 aprilie 2012, survenita la 18 luni si 2 zile dupa ce aterizasem emotionat pe cel mai vechi aeroport de pe teritoriul norvegian, zi larg international istoric recunoscuta dedicata sarbatoririi Binecuvantatului Angelo Carletti di Chivasso, si a efectuarii primului zbor uman in spatiul cosmic de catre tov Yuri Gagarin, a fost prima zi in care m-am simtit si eu in sfarsit revenit la echilibrul aceleiasi stari de bunastare fizica, psihologica, sociala, si chiar precis economica pe care o avusesem si exact in ziua in care am parasit pentru ultima oara, (din viata mea de pana acum), aeroportul international Henri Coanda din localitatea Otopeni din Romania.
Inapoi de la cabana, a venit aseara la mine sa ma interogheze, curios, despre Nelson. I-am spus ca, dupa parerea mea, va fi un politist competent. A remarcat ca lui Nelson ii pusesem linkuri mai serioase, nu asa "ca pt copii", si m-a intrebat daca il cred inca un copil. I-am raspuns, cat se poate de sincer, ca eu, la varsta lui, eram mult mai imatur decat el. Asta a parut ca il satisface, si pe urma m-a intrebat daca am bere, si a zis ca avea chef sa bea o bere. Desi efectiv stiu ca nu e o idee buna, pana la urma i-am dat o bere. Nu am insa de gand sa devin o sursa usor accesibila de alcool pt el.
Sunt extraordinar de curios despre prima persoana cu care a avut experiente sexuale, insa desigur ca nu am sa intreb asa ceva niciodata. Sunt mai mult curios pentru mine insumi, pt ca vreau sa compar. Eu nu am prea avut ocazia sa vorbesc despre lucrurile astea cu nimeni. Cred ca la heterosexuali e mai usor. In Norvegia presupun ca se discuta la scoala la ora de dirigentie...desi cine stie ? Habar nu am despre importanta sau semnificatia virginitatii la baieti in cultura scandinava. Informatii despre asta si despre cum se pot defini nivelurile sau felurile de virginitate ale unui baiat se afla probabil pe Google, insa nu am chef de asemenea search-uri in clipa asta.
Am facut la inceput dragoste Oxford style si cu ocazia asta am putut si eu sa remarc mai bine culoarea ochilor lui, de care, zau, ma cam ferisem pana acuma, nu numai din prudenta, dar fiind si aproape in permanenta preocupat de diverse ingrijorari administrativ-metodologice legate de diverse posibile percepte si dileme etice in ceea ce priveste comunicarea dintre noi.
============================================
(Cu aceasta ocazie, doresc sa anunt, intr-o paranteza, ca, datorita faptului ca pe Internet citesc si scriu o garmada de minori si altfel de persoane posibil vulnerabile si usor impresionabile, care trebuie protejate de cine stie ce oameni posibil raufacatori, eu personal m-am decis pe considerente etice sa fiu de acord cu toate legile posibil implementabile pt o cat mai stringenta reglementare si supraveghere a comunicatiilor dintre oameni si diverse entitati pe Internet, fie ACTA, fie orice.
Mie, la nivel de individ, nu imi pasa de diverse "libertati" bazate pe cine stie ce vaga "dragoste de drept de seaman", cand poate sa fie vorba de nevoia de a proteja integritatea si securitatea aceluiasi seaman posibil ceva mai vulnerabil la diverse tipuri de exploatare sau chiar vatamare din partea altui seaman mai putin vulnerabil, daca acestuia din urma i se da, in mod facilitativ, nas.
Daca asta o insemna ca nu o sa mai pot viziona filme gratis pe Internet, asta e, ce sa fac, o sa ma las si de filme, asa cum m-am lasat si de carti, si nu as putea spune ca asa ceva ar fi neaparat in detrimentul meu personal, ba dimpotriva, cred ca ar putea sa ma ajute sa imi dezvolt creativitatea, fiind astfel obligat sa imi imaginez eu personal diverse povesti originale, decat sa le iau de-a gata prea usor de la altii, si poate o sa ma ajute sa mai ies si din casa, sa petrec mai mult timp in aer liber, decat cu ochii intr-un ecran, ba chiar poate sa contribui si eu la redresarea economiei, incercand sa castig mai multi bani, ca sa-mi pot plati un eventual bilet la cinema, daca voi deveni cumva chiar asa de disperat sa il vad pe dl Edward Norton interpretand si el o data un rol care sa il ajute sa castige un premiu Oscar...caruia, daca e cumva interesat de o asemenea evolutie in cariera de actor, eu mi-as permite sa ii recomand sa urmareasca din nou o posibila performanta de acest calibru intr-un posibil rol secundar, ca atunci, la inceput, in Primal Fear, nu principal, ca principal, atata vreme cat activeaza dl clovn Johnny Depp, plus intreaga generatie profesionala a d-lui Tom Cruise, plus generatia mai tanara intotdeauna, axiomatic, mai sexy si mai talentata decat oricare alta vreodata existenta, nu cred ca are nici o sansa.)
==============================================
Are ochii bleu-cenusiu oarecum mat. Ochi impenetrabili si totodata neinfluentabili, neutri in acelasi timp, ochi de politist, prin excelenta.
Dupa aia, inspirat oarecum si de florile albastre in forma de stea de mare vazute ieri de mine pe blogul fotografului Costin Comba, mi-am permis sa ii admir propria lui stea de mare de culoarea coralului, pe care m-am simtit obligat, cf indicatiilor povestii morale despre steaua de mare, sa i-o feresc de posibila deshidratare cu ajutorul unei ploi cat mai constiicios concrete de saruturi cat mai umede.
I miss u. I thought of u when I heard about Mike Wallace, once graduate of your same own alma mater. How are your managers treating u ? Do u miss me ? Do u ever think about me ? And in what context ? (U KNOW I always want to hear approbation & affirmation from u. That's why...that is basically why I said "No", plus, of course, I can't give up yet on my self-determined goal to provide myself with the chance that at some point I could use up some moneys from the Norwegian pension fund as well, in addition to all the other possible ones.)
To tell u the truth, all this past week I wished I wouldn't have to be so damn' responsible all the time, but I can't, and u know why & for what. It's basically YOUR fault, not mine. Ha. Ha. (That was only 1/2 of a joke.) How could I not, with my current in the red deficit of probably USD 1 billion to the various entities I am just now trying to carefully reconstruct, so I could just get another life loan and deferment, probably just like most Europeans are scrambling for right now. Ha, ha, again.
Hut, hut ! Hut, hut, (instead of "ha, ha"), more like it, should preferably be...of course, like a real athlete...but I am not like u, nor like my real father...that, I have both determined, (my own mother, whose truly reputable opinions as experienced external independent auditor & QA dept chief + political & environmental responsibility compliance officer, I have long held in the highest of esteems, and would trust with any of my possible corporations, having also actually confirmed it to me), and accepted a long, long time ago, however strong my admiration for the real athletes of the world, be they team-players, relay, or just plainsolitary.
Will we ever meet again, as previously agreed upon, in Casablanca, (the Kingdom of Morocco), in 2052 ? Daddy-oh, I'll be 72, and u 76, oh boy ! I just cannot even imagine something like this ! LOL ! I can just imagine your gnarled arthritic fingers and my bunions ! OTOH, with our curved osteoporotickyphoticspines, if facing one another, forehead to forehead, we may even end up looking like 2 graceful swans, giving even the possible impression of the romantic outline of a heart, quite pleasurable still at that time, I hope & imagine, for any possible surrounding spectators' delight !
Yes, my father is right. I have to learn to be able to take better care of myself, because it is not just good for me, but it might also be good for my immediate surroundings, possibly other human beings too, who knows...although only G-d knows how much I have avoided all my life being cast in the role of good or bad example for absolutely any other human being on this Earth. Maybe i owe it to David, not just my father, who knows ? Only G-d knows why, Nelson. (Did I ever tell u about David ? No, I think not...unless u may have read about it on my blog, although I know I u are not so curious as other younger more naturally inquisitive ones...u, of course, already know very well about the educative value of shame & guilt, from your own protestant Scandinavian mother and catholic Italian father, it would have been impossible not to, Nelson. Plus u have formal diplomatic training in real education & communication, not like me, just good for the protocol trays & eavesdropping, u know...and even that done half-heartedly of late.
Take care.
Your forever friend & current historical ally, (although I know I promised to both u & myself I won't play the penpal game too often),
