Simtindu-ma in continuare extrem de vinovat din cauza indragostirii mele cu adevarat patologice, (teoretic posibil chiar conducatoare catre un destin de criminal), si faptului ca azi, simtindu-ma blindat de vestimentatia mea, expres aleasa, extrem de sobra, de culoare neagra si gri carbune, am indraznit sa privesc pe furis la coltul extern al irisului drept al lui Hector in timp ce imi cautam de lucru prin preajma lui, astfel incat sa ii determin cu cat mai precisa exactitate culoarea, ca macar sa o stiu si eu si sa nu ma framant despre asta pe patul meu de moarte, insa fiindu-mi lene, mai apoi, sa spal vasele si sa fac curat in apartament drept expiere catartica auto-punitiva terapeutic necesara, am preferat sa-mi fac pseudo-autocritica chinuindu-ma sa citesc ce are de zis opozitia despre privirea apreciativa a idealului tau incarnat care te reflecta tocmai pe tine. Nu am inteles decat ca e de rau. Asta o intuiam si eu fara sa mi-o confirme nimeni, ca prea ma simteam in al 9-lea cer.
Da Doamne sa apuc sa il mai vad macar inca o data. Eventual, si in continuare, zi dupa zi, pana la sfarsitul timpurilor mele pe Pamant.
Are ochii albastri-verzi, in stare de relaxare, insa observ nu ma doare capul de loc, deci nu sunt din aia care te deoache. Acum imi pun insa intrebarea ce culoare au cand este stresat.
Astazi mi-a ingaduit sa il observ si eu lucrand cateva minute in domeniul sau curent, si pot sa spun, cu autoritate impartiala, ca se pricepe chiar mai bine decat media. Se vede ca are experienta. Si-a adus de citit la serviciu o carte veche de grosime mijlocie cu coperti de carton. Acest lucru ma inspira sa ma reapuc si eu de citit o carte adevarata, ceva mai usor, cu poze, eventual, pentru inceput.
Observ ca deja ma ajuta sa incep sa imi doresc sa ma perfectionez. E Dracul gol !
Ingen kommentarer:
Send en kommentar