Tentatii si diverse remuscari

Cu ocazia importantelor sau interesantelor sarbatori de sfarsit de septembrie, de ex marea sarbatoare a caintei Yom Kippur pe 25-26 sept, apoi pe 27 sept sarbatorirea sf Vincent de Paul, (de origine franceza din regiunea Gascogne, in tinerete rapit de pirati turci si vandut in sclavie, insa ulterior capelan personal al insesi reginei Margot, si apoi confesor pt d-na de Gondi, din familia Gondi prietena si partenera de afaceri cu vestita familie de Medici, promoter general al activitatilor caritabile si al activitatilor profesionale de ajutor spiritual, patron al puscariasilor, si protector chiar si fata de maladia Hansen numita la vremea dansului lepra), si, in final azi, 28 sept, a sfintilor Faustus de Riez, (de origine britanica, de meserie avocat, predicator, deci, deosebit de talentat, insa totodata si veleitar ascet inalt disciplinat din deosebit respect filial fata de insasi mama dansului), si Lorenzo Ruiz, (de origine chinezo-filipineza din Manila, patron al tinerilor saraci si al lucratorilor internationali filipinezi de tip servitor, totodata martir dizident curajos impotriva discriminarii anticrestine a shogunat-ului japonez Tokugawa), m-am decis ca trebuie neparat sa incerc sa depun efortul de a ma abtine de la tentatia de a cadea in pacatul de a ma juca de-a ce-mi place mie la nivel de blog personal si la nivel de comentarii de pe alte bloguri...de-a criticul artistic amator gratuit...nu atat pt ca ar fi pe gratis sau chiar in mod necerut gratuit, dar chiar pt ca STIU cat de ignorant sunt in realitate si care sunt limitele mele personale, drept care cu buna stiinta mi-am amanat pana DUPA iesirea la pensie si concomitent anticipata dezirabila refugiere viitoare pe o insula cat mai indepartata posibil de latitudinile si longitudinile mai familiare cunoscutilor si creditorilor mei pana si scrierea viitorului meu tratat original si sper ca si revolutionar progresist util de Estetica Etica in minim cca 26 de volume de dimensiune probabil Octavo, (ca totusi Quarto mi se pare si mie cam ridicol, iar Folio probabil de-a dreptul patologic grandios).

Dar cum sa ma abtin de la aceste tentatii cand sunt ispitit, (si recunosc ca ma si las ispitit), de diverse texte literar autentic talentate care imi parvin uneori din blogosfera de lb romana, ganduri nostalgice despre atatea filme artistice pe care le-am vazut, admiratii sincer recunoscute fata de cei cativa critici de arta profesionisti reali ale caror texte le-am citit de-a lungul timpului de cand am eu personal, autentic privilegiat, acces la atata TIMP + ocazii cu adevarat libere de surfat pe Internet...1995...sau chiar de rasfoit reviste si ziare autentic profesional calitative si de audiat diverse emisiuni culturale...1985...zau, numai de timp si de ocazii nu am dus eu lipsa...de ce oare sa  fi fost eu personal atat de real norocos ? Oare ar trebui sa ma simt vinovat ca am fost atat de favorizat de soarta, de mediul meu inconjurator atat de personalizat autentic favorabil mie ? Ce naiba, ca doar nu am cerut eu sa primesc avantaje speciale ! Pur si simplu le-am primit pe tava !

Oare ar trebui sa ma simt obligat fata de cineva sau ceva anume in afara de parintii mei personali, sau asa, mai abstract teoretic general, fata de generozitatea bunului D-zeu si a concubinei lui oficiale si partenere de business de implementari de planuri de diverse constructii mama Natura ? Tata zice ca trebuie sa incep sa ma simt obligat si fata de mine insumi, sa nu am eu grija lui si a mamei, ca ei sunt OK. Mama zice si ea cam la fel, insa ea, mai practica din fire, imi sugereaza chiar si depunerea efortului de a exersa si alcatuirea unor planuri de actiune cu bataie mai lunga decat doar asa maxim 12-24 de ore, sau eventual max 2 saptamani pe timp de vacante, cam cum sunt eu obisnuit, (sau chiar ma complac, dupa cum ar avea dreptate sa zica mama)...totusi, eu, fiind ceva mai sceptic ideologic din fire fata de activitatile de planificare ideale pe termen de 5, 15, si 50 de ani, care zau daca nu mi se par inutile si cam neaplicabile mie personal, ca totusi eu nu am aspirat niciodata sa activez la nivel de CPEx, si ma multumesc cu simple activitati cotidiene de rezolvat mici dileme de urgenta, in caz ca apar, din alea care nu necesita de obicei un timp de deliberare mai lunga de maxim 2 minute, plus, zau, cine naiba stie ce se poate intampla chiar maine, de ex in legatura pana si cu starea vremii, daramite peste 5 ani...

...desi trenduri incurajatoare, desigur, exista, ca sa nu ma nelinistesc eu personal in mod excesiv despre vreun posibil sfarsit de lume sau vreo incalzire globala total improbabila de-a lungul sperantei mele personale de viata...care sper sa fie chiar real mai mare decat speranta de viata a tuturor celor nascuti in 1980 in Romania, mai precis, (cf Banca Mondiala), in medie 69 de ani, deoarece in familia mea avem si cativa longevivi nascuti si ei in sec XX, care, daca au reusit sa supravietuiasca tifosului exantematic si tuberculozei si razboaielor mondiale si colectivizarii aplicabile regiunii Bucuresti si judetelor limitrofe, au apucat totusi sa traiasca peste 90 de ani, plus ca eu personal nu ma angajez prea usor in actiuni posibil imprudente si precis nu anticipez vreo mare catastrofa in preajma mea, deoarece eu nu am tendinta de a ma deplasa, nici macar in interes de business, in regiuni climatic sau politic instabile ale globului, si nici nu calatoresc cu companii de voiaj si de mijloace de transport care au un risc recunoscut prea mare...insa, desigur, totusi nu se stie niciodata ce poate aduce ziua de maine...

...de ex, eu anticipez sa mi se continue regimul de reeducare culturala, fara prea mari schimbari anticipate de mine personal, desi totusi, mi-ar face placere si chiar sper sa primesc si un sms "surpriza" de la petit Meaulnes, poate chiar azi mai tarziu, poate si maine, in legatura cu posibile planuri comune de recreere pe timp de week-end, in legatura cu care, daca voi avea ocazia sa ii raspund favorabil, voi avea chiar grija de la bun inceput sa ii spun sa nu cumva sa isi faca iluzii prea mari in legatura cu mine, ca eu, fiind mai sperios si mai milos din fire, nu mai suport sa tot citesc dezamagire in ochii majoritatii oamenilor cu care interactionez, chiar si a celor pe care ii admir eu sincer, deci am invatat sa imi doresc, pt a preveni posibile suferinte, sa fie clar de la inceput pt toata lumea sa nu se astepte la nici o mare branza din partea mea...si ZAU ca asta NU e vreo "strategie" defetista, ci e chiar o clarificare cat oi putea eu de realista, (si totodata si un test de screening de preferinte de curent artistic clasic realist, ba chiar si modern neorealist), fata de persoana pe care o anunt cat oi putea eu de clar ca eu personal prefer prezentul atat trecutului cat si viitorului, si, totodata NU ma intereseaza momentan planificarea unor relatii romantice stabile de lunga durata, si daca m-or interesa la un moment dat, am sa comunic asta cat se poate de concret si de direct, candva in viitor...desi, ma rog, in legatura cu planificarile strict economice, sunt de acord si cu pozitia mamei mele, ca este in general bine sa incep sa invat si eu, (mai ales ca am trecut de 30 de ani, ba chiar in curand, mai precis duminica, voi implini chiar 32), sa ma gandesc si la posibile activitati de planificare de diverse economii si investitii personale pe 5, 15, si 50 de ani.

In concluzie, eu personal consider ca mi-am facut datoria fata de mediul meu imediat inconjurator de maxima importanta pt mine personal, ba chiar mi-am  facut si datoria neobligatorie insa de onoare fata de blogosfera de lb romana, cat m-oi fi priceput eu de bine, si am chiar si de gand, daca mai am timp, ininate sa vina si ziua mea, sa mai pun si linkuri lipsa din diverse articole recente pe unde oi mai fi dator, ba chiar sa mai si rezolv niste lepse ramase nerezolvate...zau, ce se mai poate cere unui om ?

Drept care anunt chiar vesel, (desi recunoscut probabil superficial si cam nesimtit), ca eu personal NU prea vad de ce as putea avea vreun motiv deosebit de a avea vreo deosebit de exagerata remuscare, minus cea recunoscut clasica a varstei totusi adulte, (daca tocmai e sa implinesc totusi 32 de ani), de a nu fi ascultat mai atent in tinerete de sfaturile cu adevarat competente si chiar autentic bine intentionate provenite de la mama si tata, fapt cu adevarat reprobabil, pt care eu personal imi asum raspunderea totala si nu dau vina pe nimeni ca doar eu am fost raspunzator de a fi fost si de a fi si in continuare, un fiu cat pot eu de sarguincios si de constiincios, pe masura constiinciozitatii lor fata de mine, mai ales ca totusi mie personal mi s-au creat destule conditii chiar inalt privilegiate si totodata si moderat flexibile pt a reusi pana si eu, cu ADHD cu tot, (care NU reprezinta vreo circumstanta atenuanta, din punctul meu deosebit de sever de vedere, ci poate chiar favorizant agravanta pt diverse activitati delincvente), sa imi indeplinesc o astfel de indatorire chiar simpla si deosebit de concreta...insa pot anunta, spre sustinerea moralului tuturor, ca eu personal am fost reasigurat recent chiar de ei ca in ochii lor eu personal nu am de ce sa ma simt vinovat, si ca ei totusi ma iubesc si in continuare, chiar daca ies uneri chiar si acum fara caciulita pe cap cu parul ud dupa dus cand bate vantul, chiar si daca nu mi-am facut poza in uniforma dorita de mama inainte de a ma lasa de armata, si nu am urmat acele studii superioare recomandabile pt mine si chiar atent personalizat recomadate mie atat de tata, cat si de mama, cat si de bunicul, cat si de un unchi binevoitor, si chiar daca le-am creat o gramada de ingrijorari si suparari, ba chiar si posibile probleme de cariera, cu tendintele mele autentic delincvente de a nesocoti diverse uzante sociale larg acceptabile, ca de ex scrisul unui biletel semnat de mine personal insusi fiului sefului lui tata, mesaj continand niste expresii de argou frantuzesc posibil misinterpretabile de catre insusi soferul personal si bodyguard-ul sefului lui tata, ba chiar si nesocotirea real nesabuita a unor detalii legale legate de recomandarea generala de a evita incalcarea art 200 la vremea cand el era inca in vigoare, si inca si o data chiar cand inca era lumina afara, in vazul tuturor vecinilor de la parter si etajul 1, si chiar si a doua oara, mai rau, dupa ce deja implinisem 18 ani, si nu mai aveam nici o posibila scuza, chiar in fata unui angajat onest si competent al Politiei romane, (pe care, si mai rau, l-am fortat ulterior in mod cu adevarat neetic prin utilizare de metode de santaj si pile la superiorii lui de a se angaja in activitati de coruptie publica, numai ca sa scap eu personal fara cazier, activitati despre care tata nici macar nu are habar, el fiind fost un functionar deosebit de integru si anti-coruptie inainte de a iesi la pensie, iar mama nici nu m-a crezut cand i-am povestit ulterior ce se intamplase, asa de socata a ramas ca as fi putut eu fi in stare de asa ceva), nu mai zic atunci cand am furat bani si bunuri valorice din casa pt a le vinde pe piata neagra fara chitanta in scopul cu adevarat iresponsabil de a pleca sa ma distrez la mare in conditii de lux cu cine chiar ca nu era cazul, (desi totusi le-am lasat un biletel semnat de mine ca sa ii informez unde plecasem si cand aveam de gand sa ma intorc lefter acasa, just in case sa nu se sperie ca am disparut in lume cu bani si cu bunuri cu tot, rapit de cine stie ce banda de raufacatori, plus ca sa aiba cine sa ma ia la revenire de la gara, deoarece nu anticipam sa imi ramana bani nici macar de tramvai, daramite de metrou, drept care atunci cand m-am intors, desi eu ma cam simteam cu musca pe caciula, totusi, in loc sa ma certe, mama si tata chiar mi-au urat in mod autentic social reeducativ si reabilitativ "bun venit", m-au intrebat sincer curiosi si politicosi daca macar m-am distrat, si apoi chiar m-au felicitat calmi si zambitori pt ca fusesem atat de prevazator si nu fugisem in lume chiar asa fara nici o planificare...de fapt abia abtinandu-se sa nu imi rada in fata, desi mama totusi nu a rezistat pana la urma, ca ea chiar e mai sincer-spontana din fire fata de mine, pe cand tata e mai diplomat si reuseste sa isi tina emotiile spontane in frau ceva mai bine).