Relatia mea cu milionarii

Inspirat dintr-un titlu de pe coperta nr din septembrie al revistei Tatler, "Cum sa te casatoresti cu un miliardar", m-am gandit sa scriu despre relatia mea cu milionarii, ca cu miliardari nu cred ca pot incepe inca sa interactionez decat atunci cand oi apuca sa ma duc in Japonia...sper ca in iunie 2013 poate, efectiv Doamne ajuta.

Eu nu sunt inca milionar, insa am cunoscut oameni milionari in experienta profesionala si unii chiar si in bani. (Experienta profesionala are uneori legatura proportional directa, uneori chiar exponentiala, cu banii incasati si acest lucru, dupa parerea mea, NU este neaparat imoral asa cum s-ar fi putut vehicula in sec XIX post era industrializarii si timpul "adancirii conflictelor de clasa" marxiste intre patroni si proletari sau exploatatori si exploatati, si/sau intre exploatati ei insisi + cu exploatatorii lor.) Am invatat de la acesti milionari, (fie si in bani si in experienta, sau doar in experienta) ca este bine sa fii optimist pt a sustine moralul altor oameni atunci cand esti milionar aspirant. Unii oameni stiu sa faca asta in mod natural, la un nivel mai mult sau mai putin rafinat, (in functie de inclinatii si talente naturale personale), altii trebuie sa invete. Eu nu am talent la nimic, insa sunt optimist din fire...din pacate, nerafinat, ci total "cras" ca un "taran"...insa din fericire nedescult pt ca in sfarsit am reusit sa gasesc niste cizme italienesti de piele cat de cat acceptabile, si pot astfel sa incep sa imi permit sa imi zambesc si mie insumi nu numai altora, pt sustinere de moral.

(In treacat remarc ca am avut parte de customer service mult mai bun la raionul incaltaminte decat la raionul de ceasuri/bijuterii, deci NU comerciantii si agentii de vanzari de incaltaminte sunt de vina ca Norvegia a primit o mustrare in legatura cu statutul ei de MFN fata de mine, desi importatorii sunt sub orice critica, cat despre comerciantii si agentii de vanzari de ceasuri/bijuterii nu mai vorbesc...total sub orice critica...desi, desigur inteleg ca sunt oarecum paranoici din motive de securitate, mai ales pe timpul vacantelor de vara cu atatia turisti din UE de est, si sud-est si nu numai, ca acum, de cand cu globalizarea, chiar ca pot veni din toate partile...tocmai in Norvegia si tocmai si direct la magazinele de ceasuri si bijuterii in loc sa se duca fie sa haladuiasca printre stanci si paduri, fie cuminti, adunati la un loc strans si supravegheat, pe vapoare...asa ca oamenii straini presupus comportamental "normali" ! Am vaga impresie ca trainerii lor, desi or fi auzit de turistii japonezi, nu prea cred ca au auzit de persoanele de tip "JAP" gay posibil ratacite pe aicea...ma rog, nici nu e de mirare ca efectiv nu cred ca ar fi avut de unde, deoarece numai un Jap gay oarecum exceptional aberant ar putea sa se rataceasca in aceste mall-uri norvegiene de cat se poate de joasa calitate...zau, chiar mi-e si jena sa anunt o asemenea concluzie pesimista, sunt mai sarace decat si mall-urile de la Iasi...cu cele de la Bucuresti si Timisoara nici nu se compara, cat despre o posibila comparatie cu alea originale de la locul lor de origine nici nu cred ca pot exista cuvinte pt asa ceva.)

Eu nu doresc inca sa ma casatoresc, insa in pregatirea calatoriei mele in Japonia, daca va fi dat sa se intample vreodata, (si daca si blanda si ocrotitoarea sf Fecioara Maria ma va ajuta in aceasta chestiune marcata de nesiguranta), va trebui neparat sa ma rafinez pe chestiunea folosirii umorului japonez si a folosirii umorului non-japonez pe teritoriul Japoniei si printre japonezi, ca, zau, altfel nu o sa mearga, si am si confirmare secundara reputabila de la d-na Amelie Nothomb ca nu o sa mearga. Am deja cateva surse de informare pt zona Asia-Pacific, insa sunt destul de superficiale...zau, cred ca numai Comandorul Perry cel originalul ma poate ajuta ca inspiratie...insa el avea intreaga forta a US Navy in spate, si eu nu prea o am accesibila zilele astea, mai ales de cand a plecat si Nelson, plus el, Perry, am impresia, era cu umorul mai fortat oarecum obligatoriu, si eu nu o prea am nici cu asta...dupa cum se vede efectiv nu prea stiu pe cine sa imi iau role model...pur si simplu poate doar asa ca sursa de inspiratie si fortitudine interioara...dar ce, eu sunt la acel calibru ? Nu, si nici macar nu e genul meu...dar cine poate impiedica oamenii sa viseze ?