@ISAF pen-pal: Speranta

Azi este 5 septembrie. Este ziua de nastere a bunicii mele, Alexandra. Este ziua in care dl John Roberts a devenit Seful Curtii Supreme SUA in anul 2005.

Pt mine personal ziua de 5 septembrie a fost de obicei o zi total obisnuita, (mai ales ca inca nici macar nu incepuse anul scolar respectiv), deoarece bunica mea nu isi sarbatorea ziua ei de nastere in mod special, desi copiii ei, printre care si mama mea, ii luau flori si o vizitau, si ea atunci facea gogosi, pt ca tuturor copiilor ei le placeau gogosile facute de ea. Mie nu imi plac in mod special gogosile, dar mie bunica imi facea special de ziua mea rulouri de foietaj cu crema de vanilie, asa ca mie putin imi pasa de ziua lui bunica, decat ca era doar inca una din zilele in care aveam ocazia sa mergem in vizita la ea. Aceste zile erau destul de frecvente, pt ca bunica mea se bucura mereu sa primeasca musafiri. Bunica mea a fost o gazda foarte buna, chiar vestita ca gazda ospitaliera in cartierul ei, printre vecini. Mie imi placea sa fiu la bunica in casa ei cand primea ea musafiri. Acesti musafiri erau ff interesanti. Erau imbracati in haine interesante, spuneau povesti interesante in moduri interesante, erau niste adevarate caractere ! Si bunica mea era ospitaliera cu toti, in mod egal. Niciodata nu am auzit-o pe bunica mea exprimandu-si vreo preferinta deosebita fata de unul sau altul dintre musafiri. Pe toti ii trata chiar in mod egal real. (Desigur, trebuiau sa se comporte frumos, dar bunica mea nu ar fi adus in casa oameni care nu s-ar fi purtat civilizat.) Bunica mea ar fi fost o doamna sefa de curte de justitie suprema foarte buna, chiar poate mai buna decat dl John Roberts, sau cel putin egala cu el. Bunica mea ii lasa sa vorbeasca pe toti, si pe mine ma lasa sa ma ascund sub masa si sa trag cu urechea.

Mie asta imi placea ff mult. Mie mi-a placut sa culeg informatii de cand eram mic. Desi nu faceam ceva in mod deosebit cu acele informatii, doar le acumulam, si ulterior, desigur, le-am avut pregatite intr-o arhiva, tocmai bune pt a fi folosite, just in case. Desigur, de aia am si devenit ulterior Director de Serviciu de Inteligenta, si intr-o vreme am avut chiar si o firma de consultanta pe Hum Int. Din pacate, familia noastra nu a putut deveni o familie conducatoare de vreo dictatura anume, pt ca ar fi functionat chiar ff bine pt acea societate, ca un fel de dictatura cu "fata umana". Eu am explicat la toata lumea ca NU e vina mea ca a venit Revolutia din Decembrie in Romania, plus ca eu, fiind fost si pionier, am fost in general patriot, plus ca daca castigam eu licitatia post revolutionara de modele de SI, eu aveam deja un Serviciu de Inteligenta deja functional pregatit ca model, nu ar mai fi fost cazul sa se lupte unii cu altii pt putere. Acum, ce sa fac, am scapatat, a trecut si vremea dinastiilor, trebuie sa imi castig existenta corporatist, printre straini. Dar nu as putea sa ma plang in mod deosebit. Nici nu as avea de ce. Am doar ceva probleme pe juridic, fiind si eu, desigur, tot strain (de fapt, ca de obicei in cazul meu personal, de mai toate cele mai putin, ocazional, cand mi se permite sau apuc ocazia, de cele mai multe ori in pauzele dintre seminariile obligatorii de invatat de-stress-ul si sedintele de relaxare prin yoga in grup sau dansuri sociale, sau chiar si pe furis daca devine necesar moral si/sau pt sustinere proprie de moral + financiara, coloratul cu carioca preferabil bleu + phone sex profesionist), dar, pe de alta parte, in zilele noastre cine nu are (probleme juridice) si cine nu este (strain) ?

Astazi este si ziua sfintilor Bertin si Genebald, si, in general este o zi in care s-au nascut destul de multi oameni autentic remarcabili fiecare pe profesia sau talentul lui, care mie mi-au placut (daca stiam deja despre ei si m-am gandit la ei vreodata), mi-ar fi placut (daca as fi trait la vremea lor), sau inca mi-ar place (daca as afla acum mai multe despre ei), sau imi plac in mod deosebit (daca am si macar o idee despre cine sunt), multi dintre ei, probabil, deosebit de buni ca role model de urmat in viata, chiar si pt alt fel de lucratori profesionisti, nu numai pt cei care lucreaza in informatii si inteligenta, sau functionarii birocrati, sau lucratorii din industria porno. Este totodata si o zi comemorativa de tip dulce-amar, deoarece au si decedat niste oameni cu adevarat remarcabili. Au avut loc, de-a lungul isoriei, si niste activitati cu adevarat inspaimantatoare, ca de exemplu activitatea terorist criminala din cadrul JO de la Munich in 1972. A inceput si regimul politic numit al Terorii in cadrul perioadei revolutionare franceze a sec XVIII. Au avut loc si niste activitati militare de exceptie descrise in carti dupa care inca se studiaza, si este si ziua in care se considera ca a inceput si razboiul rece clasic al secolului mai recent XX. Istoria merge, desigur, inainte. Este si ziua Profesorilor in India, si ziua Veteranilor danezi (din misiunile militare straine de la 1948 incoace) aleasa pt sarbatorire din 2009 incoace.

(Daca incepe sa vina vorba de interpretat diverse cuvinte folosite in istoriografie, la nivel de naiba stie ce dezbatere total teoretica intre oameni considerat totusi minim competenti capacitativ cu motivatie educativa, eu personal am sa tind sa inclin de partea celor care au apucat primul razboi mondial cu adevarat, fie ei insisi, fie persoane cunoscute lor din familia lor proprie la nivel de ultimele 4 generatii, pt ca am vaga impresie ca aia au o sansa mai buna sa inteleaga mai bine diferenta dintre carti si realitate, si pt ca atunci a scris dl Georges Duhamel cartea numita Civilizatie...pe care, desigur, nici pe aia nu am citit-o, dar imi place titlul ei si tin minte ca am citit o data o mica povestire scrisa de el, nu stiu care si nu mai tin minte despre ce, insa despre care tin minte ca mi-a placut si cu care am fost/m-am simtit de acord.)

Stiu ca este uneori greu sa simti ca esti in pericol de a-ti pierde speranta. De fapt, nu inteleg chiar atat de bine deoarece eu nu mi-am pierdut niciodata sperantele, nu am suferit niciodata cu adevarat, nu am fost niciodata ostatec sau sclav real. Eu sunt un om oarecare care mereu a fugit de greu si nu a tins niciodata sa fie deosebit de constiincios, decat poate minim constiincios, si singurele mici rani pe care le-as fi putut capata au fost probabil la onoare, de fapt nu cred ca le tin minte nici macar pe alea, si, mai recent, am si vaga impresie (politica desigur) ca onoarea e ceva deja desuet si pe vecie pierdut in secolele din urma, (desi stiu ca in realitate nu e chiar asa si eu stiu ca tu stii ce inseamna), ci doar asa poate sa fi primit o mica izbitura in suflet. Insa sufletul meu este puternic. L-am simtit poate mai vulnerabil in ultima vreme din cauza ca nu am gasit incaltaminte potrivita, iar singura umbrela pe care am cumparat-o s-a rupt dupa o singura folosinta. Asta NU inseamna ca nu mai exista lucruri de calitate pe lume, sau in cadrul generatiei mele/noastre, ci doar ca nu mai am eu personal acces momentan la ele. Nu e ceva grav, insa este, intr-adevar, neplacut. O sa treaca si asta. Si eu personal macar am avut sansa de a o cunoaste pe bunica mea. Si exista sanse mari de tot ca si tu ai avut aceeasi sansa ca si mine.


Yours, truly,
EHC/RA