New York, New York

Azi se incheie Fashion Week in NYC. Retrospectiva anului 2012 favorizeaza culorile mate uni in bloc, stil clasic si pantofi ff bine lacuiti sau lustruiti, in ciuda unor indulgente europeene. Tendinta se pare ca se mentine si pt primavara 2013, desi, desigur, cand vine vremea frumoasa in intreaga emisfera nordica, pot apare si unele imprimeuri, insa si acestea vor fi de tip geometric clasic liniar. Cred ca toata lumea, efectiv intreg mapamondul, se uita cu speranta la vazarile si soldurile vinerii de dupa sarbatoarea de Thanksgiving, deoarece un dolar american puternic este de obicei vestitor de liniste si pace pt inca importanta sarbatoare de Craciun, si fluctuatiile pietii de real estate din aceasta vara au fost total dezamagitor de violente. NYC se afla totodata, in perpetua deplina campanie electorala.

Pt mine NYC a reprezentat din prima clipa si in repetate randuri ulterioare un popas inalt calitativ si ultra-personalizabil, deci formal ospitalier, unde intr-adevar am reusit sa-mi trag sufletul de-a lungul diverselor mele calatorii de business & leisure. NYC mi se pare intotdeauna vital si puternic, si nu numai pt ca reuseste sa nu motaie niciodata. Este un oras cu adevarat viu si integrat, cu scarile si scuarurile atent planificate, si nu numai in cartierul Manhattan, desi desigur dezvoltarea acestui cartier central reprezinta doar un model pt diverse aplicatii de antrepriza profesionala, inclusiv, (desi nu numai), arhitectural-conceptuale. Dar asta e poate pt ca eu personal favorizez linia dreapta, iar fata de curbe sunt excesiv de pretentios. Cred ca aceasta preferinta este un defect general uman mai degraba decat profesional.

(Eu personal neavand vreodata vreo inclinatie de avansare ierhic profesionala, si petrecandu-mi intreaga viata intretinut si deservit de altii, nu am fost atat de interesat in a acumula diverse posibile defecte profesionale. Exista riscuri morale, desigur, si in cadrul conditiei de a fi hranit inca de la nastere cu o lingurita argintie, chiar daca a fost de inox si nu de argint, si nu era made by Tiffany, si s-a intamplat pt ca eu, prematur fiind fost, nu stiam sa sug in mod eficient...dar zau daca nu m-am saturat deja de faza de autocritica, desi, desigur, e cazul pt autocritica si toamna, mai ales ca vine si marea sarbatoare Yom Kippur imediat dupa noul anuntat de Rosh Hashanah...insa zau daca ma simt deosebit de vinovat de prea multe pacate reale deosebit de extrordinare in afara celor mai obisnuit mediu comun umane, in principal incalcatul a 8 sau probabil chiar 8 1/2, sau hai 8 2/3, porunci din cele 10 principale, ca totusi nu am omorat, Doamne fereste, pe nimeni, si nu sunt casatorit ca sa pot comite si adulter...de aia cred ca si ezit sa ma casatoresc pt ca stiu ca o sa ajung sa incalc 9 porunci din 10...plus cu majoritatea pacatelor efectuate in weekend si orele off-serviciu...cat despre viciul de mult recunoscut al indolentei il consider deja unul cvasi-innascut plus oarecum favorizat de mediul total indulgent in care m-am dezvoltat eu initial, cel al sectoarelor 1 si 5, cu vizite sporadice si in sectorul 2, ale capitalei Romaniei initial in primele 2 trimestre mai importante ale anului scolar 1980-1981, si ulterior, in diverse calatorii de business & leisure, si facand naveta mai mult intre sectoarele 5 si 2, ca abia prin 1984 m-am stabilit mai solid in sectorul 2...desi, ma rog, am continuat cateva calatorii de business & leisure total relaxat si dupa aceea, atat intersectorial, cat si interurban/intercomunal, cat si pe international dupa 1988 incolo...zau, tot verificand orarelele mijloacelor de transport, cred ca nu am avut timp nici macar sa-mi fie chiar atata lene cat ar fi putut sa-mi fie, plus atunci cand am pierdut avionul la Amsterdam, a fost in primul rand vina managementului aeroportului Schiphol, si cand l-am pierdut si pe ala de la NY, zau, a fost doar din cauza de conditiile vremii...trenuri nu cred ca am pierdut niciodata, deoarece am o relatie buna cu soferii de taxi, si am mai pierdut vreo 2 avioane, dar de datile alea recunosc ca a fost din vina mea, ca doar nu o sa dau vina pe mediul urban bucurestean unde m-am dezvoltat, sau pe mama si tata.)

Am un album cu fotografii din NYC gasibil pe un raft in spatele usii incuiate cu o cheie a unui dulap de tip servanta de lemn, cred de placaj furniruit cu mahon si lacuit, cu 4 compartimente, (dintre care unul si cu 2 sertare odata pline de diverse documente deosebit de interesante, acum insa pline de nimicuri si diverse suveniruri de calatorie), aflat intr-un apartament proprietate personala din sectorul 2 Bucuresti. Exista in acest album si fotografii pre-2001, deoarece eu am aterizat prima oara pe pistele aeroportului JFK inainte de inceputul secolului XXI, si nu numai pt ca intr-adevar doream sa imi sarbatoresc Revelionul Mileniului, (1999-2000, care de fapt nici macar nu celebra inceputul unui nou mileniu gregorian, ci doar schimbarea cifrei miilor de ani si intrarea in ultimul an al mileniului 2), in statul (american) de vacanta preferat, Hawaii. Una din cele mai dragi mie fotografii de acolo este cea dintr-un bar oarecare alaturi de NY's finest.

Exista si 2 fotografii minunate din NYC, facute de altii, de oameni total necunoscuti mie, din NYC, pe care le-am gasit total la intamplare, surfand pe net, (una din ele continand o perspectiva post-2001, 2010, despre NY finest, si alta cu un soi de cvasi-soul mate al sufletului meu intr-un parc neidentificabil probabil din Brooklyn), pe care le-am pierdut, cred ca pt totdeauna, deoarece efectiv am fost atat de dobitoc incat sa nu le notez adresa. Insa eu am pierdut, tot ca un dobitoc total superficial si neatent, (desi, ma rog, fusese si ceva vreme de furtuna neasteptata), si lucruri mai esentiale mie decat acele 2 fotografii, inclusiv 2 fotografii ale strabunicilor mei, si nu numai. Desi angajatul suflet al corporatiei mele individuale cu raspundere mai mult decat limitata este la fel de lenes ca si mine, inima mea personala este strabatuta de zone de constructie activa, de diverse drumuri si reliefuri geografice, de diverse itinerare, si o particica din harta ei este dedicata si orasului metropola NYC. Cred ca se afla pe o valva, sau in preajma unei valve, probabil, am impresia, din zona dreapta, desi zau, nu m-am gandit la care exact din ele, doar stiu ca e acolo si functioneaza destul de activ si OK, cel putin asa cred eu, cf ultimul meu EKG.

Niciodata nu am sa reusesc sa scriu despre NYC in felul in care merita el sa fie descris, si cred ca nici cei mai talentati autori literari sau jurnalisti, sau chiar istorici, nu au reusit sa il descrie decat fragmentar si partial, pe diverse aspecte si din diverse perspective. Nici macar nu cred ca sunt in stare sa fac un fel de ierahie de top sau clasificare calitativa de tip Zagat a acestor diverse perspective, care, in sine sunt mai numeroase decat cele 26 de litere obisnuite ale alfabetului lb engleze, pt fiecare litera existand nenumarate cuvinte, la nivel de autentica enciclopedie, care pot in sine reprezenta o singura perspectiva anume sau topic tematic anume, de ex, (in ordine aleatoare), trotuare, poduri, politica, jurnalism, literatura, grafica, arte, relaxare, dinamica istorica, antropologie, arhitectura, ecosistem, etc. Oare s-ar putea alcatui vreodata un fel de "wikipedia a orasului NYC" ? Ea ar putea servi drept model, ma gandesc, si pt alte enciclopedii sau tezaure dedicate si altor localitati umane, chiar daca ar fi poate "acuzabila" initial de posibilul dezavantaj al unei perspective egoist narcisiste, insa ar fi, totusi, cred, de nivel si interes autentic uman, poate la fel cum ar fi de ex chiar insesi hartile "lumii" vazute din perspectiva 9th Avenue a cartierului central Manhattan, NYC, desenate de dl Saul Steinberg, originar din Ramnicu Sarat, in sudul regiunii Moldova, Romania.

I 2 <3 NY. (I, too, love NY.)