Deoarece ma simt vinovat ca inca nu am studiat cum trebuie indelunga lista a emotiilor prezentata in dreapta paginii dedicate lor de pe wikipedia, (desi ii tot promisesem din cand in cand blogger-ului de tip povestitor si educator nativ talentat Mircea Vladut ca o voi face o data si o data), si am ramas la fel de prost cum eram si inainte, stiind doar aceleasi 4 emotii principale de care stiam eu mai demult, (bucuria, tristetea, surpriza, si anxietatea), m-am gandit sa le iau pe rand si sa imi descriu relatia mea personala cu ele, urmand a lasa pe viitorul nedefinit studiul altor emotii mai nuantate si mai complexe...deoarece, zau, NU ma simt chiar atat de vinovat incat sa ma torturez incercand sa descriu in cuvinte relatia mea si cu alte emotii + zau, NU doresc nici sa torturez eventualii cititori ai blogului meu mai mult decat o merita.
Am sa trec repede peste emotiile bucurie, tristete, si surpriza, pt ca mie astea mi se par deosebit de simple si de neinteresante, desigur bucuria si suprizele placute fiindu-mi MULT preferabile prin comparatie cu tristetea, pe care pur si simplu nu o sufar, (cu exceptia singurei pe care mi-o ingaduiesc, cea de tristete nostalgica care apare de cate ori ma gandesc la bunicii mei pe care i-am cunoscut si care au decedat), sau cu emotia surprizelor neplacute, mai ales cele neasteptate fara pregatirea sufleteasca antemergatoare de a vedea un film horror, sau a de a ma plimba prin vreo atractie de parc de distractii de tip "tunel al groazei".
Ramane deci sa descriu relatia mea cu emotia numita spaima, frica, groaza, sau in fond anxietatea de diverse grade. Pur si simplu nu pot sa o sufar nici pe asta, insa, deoarece am auzit/citit ca o doza mica ajuta la cresterea eficientei in diverse activitati, plus am resimtit-o de destule ori, a trebuit, vrand nevrand, sa ma obisnuiesc cu ea, sa o consider inevitabila, si chiar, la un moment dat sa devin chiar indulgent fata de ea, facandu-i cu mana prietenos de cate ori imi iese in cale...ca zau, decat sa te pui cu ea, mai bine ii devii prieten !! Dar nici sa o imbratisez NU pot...zau, nici macar la nivel de fantezie porno, plus chiar si cu sf Fecioara Maria in gand pt imbarbatare !!...mai ales ca eu nici macar nu sunt oficial catolic + nu m-am decis macar nici macar intre crestinism si iudaism...si cand ma gandesc de cand tot tergiversez sa nu cumva sa trebuiasca sa incep sa studiez si aceasta problema...si, fiind (din fericire) si indolent din fire, plus superficial, nepasator si neatent, in nici un caz nu cred ca voi afla raspunsul prea curand...mai ales ca mi-am amanat, prudent si prevazator ca intotdeauna, si decizia casatoriei pana dupa anul 2018, ba poate chiar si dupa 2020 incolo ! (asta a propos de cine va trebui sa oficieze ceremonia respectiva...eu parca as prefera totusi ceva cu un pahar, plus invartitul cu scaunul, ca pare mai vesel-gay, dar nu as zice nu nici la o nunta gay ca lumea in sanul unei sfintei biserici crestine romano-catolice, sau, ma rog, de care crestina o fi...zau...cred ca ar fi intr-adevar de vis...si ce costum Valentino mi-as lua...pai numai si pt un costum ca ala m-as converti la ramura religioasa a cui mi-l ofera primul cadou total nesilit de nimeni + pe ochi frumosi, desigur totusi iudeo-crestin plus oficial legal, ca am si eu limitele si preferintele mele daca e vorba de conversiuni religioase, si nu sunt de tip subversiv dizident, deoarece efectiv nu merita efortul pe sec XXI...ca am cam remarcat, zau, efectiv fara sa vreau...nu stiu cum naiba se intampla sa capat tocmai eu atata "experienta" total neinteresanta pt un elev lenes ca mine...ca uite asa se pierd generatii, ba chiar si zeci de ani, cu tot felul de dizidente subversive + echilibristica intre diverse colaborari in diverse grade, sub masca unor intentii cat mai bune...)
(...va urma...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar