Cum stau cu dezvoltarea limbii mele personale de lemn pe acest blog ? A devenit ea oarecum mai tolerabila de citit si mai inteligibila pt publicul cititor in ultima vreme, (fara a lua in consideratie rarele articole scrise in stil literar) ? Intreb deoarece cred ca orice blogger sau jurnalist trebuie sa incerce sa isi dezvolte propriul limbaj de lemn, care totodata sa se incadreze in limbajul de lemn al culturii sau regiunii reprezentate. Eu personal, desi gay, am cam refuzat sa ma incadrez in limitele intereselor acestei culturi, desi imagini mai dau.
Recunosc pana si eu ca am urmatoarele deficiente:
1. Nu stiu sa scriu concis. (Asta, de altfel, nu am reusit-o niciodata, eu la tezele sau lucrarile de control de literatura din liceu considerandu-ma intotdeauna satisfacut de a scrie in 4 pagini ce altii reuseau sa scrie in numai 1/2 pagina, insa ce conteaza e ca am reusit pana la urma sa iau Bac-ul, probabil prin epuizarea corectorilor, care vazand avalansa de cuvinte si de diverse semne de punctuatie, au renuntat din prima sa citeasca mai amanuntit si au citit asa pe diagonala probabil ca sa observe daca exista macar cateva cuvinte cheie care sa justifice un minim 7,5 sau chiar 8,33 ca nota finala.)
2. Nu scriu in mod empatic pt un eventual cititor, (neputand astfel candida nici la vreun premiu literar de larga popularitate), nici din punct de vedere stilistic, nici din punct de vedere al continutului, care este majoritar despre mine insumi, si nici macar nu ofera detalii informative deosebit de picante, sau posibil utile ca role-model sau ghidare pt cineva anume.
3. Nu scriu intr-un limbaj uzual literar sau jurnalistic, deci se ridica si problema etica daca ar trebui sa scriu pe un blog textual, care totusi face parte din mass-media.
4. Refuz sa fiu educator pe fata, desi nu rezist din cand in cand sa nu trasez unele indicatii pt anumite ramuri sau parti sau agentii sau servicii ale unor diverse guverne, deci totodata nici eu nu imi indeplinesc rolul minim educativ fata de publicul larg, asa cum ar trebui sa se simta orice jurnalist.
5. Refuz sa iau o pozitie anume decat cea a mea proprie, care e mereu in centrul balonasului meu universal personal de sapun.
6. Nu adresez multe din evenimentele zilei, si e ca si cum scriu atemporal si ageografic, fara mare legatura cu mediul meu inconjurator sau cu mediul copilariei mele, care, drept sa spun, a fost, desigur, schimbator, desi totodata deosebit de stabil, datorita atat ancorelor oferite de membrii familiei mele personale, (in care o includ si pe BFF), cat si datorita faptului ca sunt incapatant egoist si am refuzat sa ma fixez pe anumite repere, urmarind intotdeauna calea cea mai usoara si placuta pt mine in calatoriile mele personale de colo colo, cu mine aflat in cvasi-permanenta in nacela balonului meu...desi nu sunt de loc in deriva, ci mai curant purtat de curenti favorabili. Este adevarat ca refuz sa divulg itinerariul, insa totodata nu consider ca viata trebuie sa fie neparat o calatorie, desi desigur poate include si diverse calatorii, si popasuri, fie turistice si de relaxare, fie de afaceri, fie combinate, de business & pleasure. Am fost de altfel intotdeauna pro- Travellers Magazine si pro- eficienta optima in diverse feluri calatorii, desi nu sunt interesat de a deveni travel agent sau eseist literar de calatorii. Adica daca pur si simplu asa am fost eu personal, calator, (desi non-nomadic, ci chiar deosebit de organizat), asta NU inseamna ca promovez neaparat acest stil de viata. Faptul ca s-a intamplat recent sa ancorez in sud-vestul Norvegiei cu scopuri imigrationiste nu inseamna ca am de gand sa imi fixez vreo radacina pe aicea. Am chiar tendinta de a dori sa fiu fara radacini, si asta NU inseamna dezradacinat, NU inseamna ca doresc sa ma rasadesc pe undeva, ci pur si simplu imi place conditia mea majoritar neancorata si fara radacini reale decat poate cele figurative ale membrilor familiei mele personale, (si ale proprietatilor mele personale de real estate), conditie pe care am avut-o efectiv din nascare, (de cand am aparut pe lume in sectorul 1 unde am petrecut o luna, apoi mutandu-ma in sectorul 5, cu navete pe secorul 2, stabilindu-ma ulterior in 2, cu navete pe sectorul 6, apoi cu navete inter-europeene intre sectorul 2 si alte tari din Europa, apoi si transatlantice si transpacifice, etc., cu cateva calatorii de pura relaxare total non-navetiste si la Verona si la Herculane si prin cateva alte locuri), desi desigur am sa ancorez din loc in loc pt diverse popasuri, pt aprovizionare de resurse, etc.
NU am de gand sa mai investesc insa in real estate decat peste ani de zile si in nici un caz nu v afi nici pe continentul Europa, nici pe cele Americane, ci pur si simplu sincer doresc sa ma retrag la pensie in zona Pacificului de Sud insular, desi desigur cunosc destul de bine realitatea de acolo, si s-ar putea sa ramana un vis neactualizabil...desi eu inca pot sa sper, si nu am sa incetez sa sper acest lucru pt ca asa simt eu, ca acolo, in Oceanul Pacific, (preferabil de Sud), este casa mea...si chiar si daca am sa decedez intr-un azil de batrani in cea mai indepartata zona de acel loc, chiar si Paris sa fie, eu cu gandul tot acolo, la Pacific, voi fi, chiar si in cea mai senila dementa...desi desigur mi-ar place sa nu fiu chiar atat de dement si sa imi permit din cand in cand calatorii de shopping in Singapore si in districtul Ginza, calatorii de relaxare in cate un Disneyland, si sa ma aprovizionez din cand in cand cu mancare si tigari din Hong Kong.
Chiar am impresia ca prefer plimbarile cu balonul decat cele cu barca, sau cu masini, sau cu altfel de vehicule zburatoare, sau cu trenul, desi nu am nimic impotriva oricaror mijloace de transport in comun si consider ca si un cal sau o camila pot fi adecvate. Si per pedes e OK, desi mi se pare cam monoton, si oarecum aproape patologic egoist, (daca nu e fortat de imprejurari), deci in general neinteresant. Deoarece inca nu am iesit la pensie, doresc sa mentionez ca nu ma mai intereseaza in special nici navetele de serviciu mai lungi de 15- maxim 20 de minute, deoarece le fac de cand am varsta de o luna de zile, cu diverse mijloace de transport in comun sau particulare, chiar si cu masina de tip non-taxi condusa de sofer profesionist din cand in cand.
(...linkuri urmeaza...vreau sa pun linkuri frumoase si placute pt mine personal in cadrul acestui articol, si am de gand sa imi permit sa cheltui ceva timp cautandu-le, probabil chiar pana si la 4 minute per link...)
24 kommentarer:
Ok, astept partea a doua a volumului Calatorie cu balonul, scrisa mai ceva ca Jules Verne, si bineinteles cu oprire in Pacificul de Sud, de preferat intr-o insula, si nu direct in ocean ca sa nu te manance rechinii, desi le-ar sta in gat limba ta de lemn :)
(A) Pai mie mi se pare ca ai acelasi stil (aici pe blog) doar ca a devenit mai concis din cand in cand fiindca probabil te-ai plictisit sau ai gasit alte activitati paralele mai interesante decat bloggingul.
(B) Cat priveste stilul de comentarii eu am observat ca ( desi e foarte posibil sa ma insel):
1) comentezi foarte concis si la obiect cand te intereseaza subiectul.
2) arunci praf in ochi cand nu-ti place directia sau interlocutorul e obraznic/agresiv
3) faci comentarii foarte lungi cand (a) faci misto (foarte cu perdea) de cineva, (b) te enerveaza subiectul/individul, (c) te plictiseste subiectul SI mai ales (zic eu 90% din timp) (d) cand vrei sa bagi batul printre gratii cuiva si sa-l provoci.
De fapt, legat de (d) am vazut ca esti ca ochiul lui Sauron :D. Te intorci, iei pe careva in vizor si apoi, in stil experimental, apesi niste butoane sa vezi cum face:
a) Pe unii ii KO direct si fie nu te mai intereseaza, fie nutresti o urma de sentiment de vinovatie, fie (favorita mea) te lasi prada slabiciunilor si te dai cu ei repetitiv sa vezi cat indura. As da exemple de blogger pentru fiecare categorie da' nu-mi permit :D
b) Pe altii nu-i KO direct, dar tii scorul.
c) Unii incep sa-ti placa. In stil strict de divertisment, curiozitate (varianta de curiozitate care nu roade). Rar, poate te intriga careva.
Eu cred ca faci asta din reflex, adica nu cred ca ai avut de la inceput vreo agenda ci poate vreo curiozitate. Sigur, din nou, cred ca totul e la stadiul de divertisment. Desi cred ca treaba cu apasatul butoanelor nu e atat inocenta :D.
Din nou! Asa am interpretat eu. E posibil sa ma insel complet, caz in care ignora.
In conluzie as zice ca stilul la comentarii ti s-a dezvoltat inerent pe masura ce ai inceput incet, riguros si reflex sa dispui in minte ta diversii bloggeri in diferite categorii. Chestie care insa cred ca-i normala, si eu variez comentariile pe aceleasi criterii. Oricum, semnul de curtoazie la tine (as zice eu) e sa pui un comentariu concis.
Sper ca ti-am raspuns la intrebare :).
Eu nu vad nici o diferenta notabila intre articolul de astazi si cele de saptamana trecuta. :))
Dar comentariul lui Vladimir m-a pus serios pe ganduri. :-?
Am revenit sa-mi cer scuze daca te-am enervat. Probabil n-ar fi trebuit sa scriu chiar asa. Problema este ca imi semeni foarte tare la stil cu mama mea (e zisa profund admirativ, vorbesc foarte serios), imi inchipui ca din cauza meseriei si atunci am tendinta sa discut cu tine cum discut cu ea, adica sa spun exact ce cred si am in cap. Dar n-am vrut nici sa fac pe desteptul, nici sa te jignesc in vreun fel. Pur si simplu asta cred eu, asta e impresia pe care mi-o lasi. Nu zic, poate fiindca si eu cam fac la fel (cu un pic alt scop), am tendinta sa reflect asupra ta stilul meu.
Ce intrebari sunt acestea ? Ne-ai pus la incercare sa vezi daca te criticam ? Vezi cum esti ? Uite ca nu-ti facem pe plac ! O seara frumoasa, Odorica
Ai dreptate in afara de esentialul punct 3 d) deci, prin consecinta si cu dezvoltarea lui pe puncte a-c !! Si sunt chiar sincer. Pur si simplu eu utilizez on-line pt Spam de infotainment ca asa imi face placere mie, plus ca sunt constient ca vorbesc cu fata la perete si nu comunic, deoarece eu personal nu as fi niciodata in stare sa-mi pese mie personal fie de o tema fie de o persoana necunoscuta anume astfel incat sa depun efortul de comunicare cerut de punctul 3 D. Eu nu am absolut nici o intentie de a fi competetiv ca blogger, nu am totodata nici o intentie de a depune efortul necesar pt a comunica cu cineva necunoscut on-line in mod real. Desigur ca dezvolt simpatii, dar in fond mie nu imi pasa, asta e cam tristul sau fericitul adevar. De ce imi pasa mie nu ma apropiu on-line ci in real life. Eu nu confund absolut niciodata aceste domenii. Deci nu sunt de tip Troll rafinat, si nici nu am de gand sa fiu. Dar Spammer cu infotainment da, asta imi place, dar pana si asta e facut total neorganizat si pe toane. Pur si simplu plec de la o tema sau chiar un cuvant sau o expresie scrisa de alt blogger sau plec de cele mai multe ori de la o toana de-a mea personala din ziua respectiva si zic ceva asa de infotainment educativ care adesea e off-topic. Deci cu mine de fapt nu se poate comunica, sunt ca un Spammer, desi nu vand produse, ci poate cuvinte si expresii diferite, uneori, mai rar si propozitii. Ma joc cu cuvintele in lb romana in feluri in care eu nu am avut exercitiul niciodata sa o fac asa in scris in felul asta. Desigur, incerc sa fiu decent si sa nu creez suparare prea mare nimanui ignorandu-i astfel. Aici e marea diferenta dintre mine si un parinte al tau: unui parinte al tau chiar cred ca ii pasa de tine, chiar si daca in feluri mai putin experte sau in scopuri inexperte, chiar si daca e absent sau departe. Mie personal nu imi pasa de tine absolut de loc mai mult decat mi-ar pasa de oricare seamna om total necunoscut mie care mi-ar iesi in cale, ceea ce e, cred eu mai mult bine decat rau, desi e si rau un pic...dar NU neaprat pt tine, poate doar pt mine.
Multumesc pt feed-back ! Este chiar ff util pt mine. Nu e cazul sa te puna pe ganduri comentariul lui Vladem, ca am incercat sa clarific mai sus ca nu are dreptate tocmai in punctul esential de posibila ingrijorare !
NU m-ai enervat de loc ! Chiar m-ai amuzat. Deoarece efectiv ai dezvoltat logic, dar la un moment dat ai luat-o razna exact in legatura cu punctul cu care nu ai dreptate, dar asta NU inseamna ca nu esti un fin observator, ci doar ca te-a zapacit un pic gandul la mama ta...ceea ce e normal pt maj lumii, numai pt nesimtitii ca mine poate e posibil sa corectezi pt o asemenea zapaceala, si nici atunci, pt ca eu sunt total atasat de mama mea. Daca incerci sa corectezi pt acel usor fum, iti pot prognostica chiar avansare spectaculoasa in cariera si viata profesionala in general, (cu o probabilitate de minim 27 %), ca in viata personala am determinat eu ca esti chiar OK pe traseu bun, mai ales cu Kadia langa tine !
Eu chiar ceream feed-back corporatist sincer, desi desigur NU e ceva obligatoriu, (mai ales pt pensionari care vor sa se relaxeze in timpul liber on-line, nu sa munceasca sa corecteze lucrari de control cu diverse compuneri) !! Multumesc pt vizita si urare oricum !!
Nici n-am zis ca esti troll rafinat, ci ca spui anumite chestii ca sa obtii un efect. E un pic diferit. Nu cred ca o faci din nevoie de atentie cum o face un trol, ci ca distractie, experimental. Evident, nici nu m-as astepta sa depui efort pentru asa ceva. Dar, cum am zis, e foarte probabil sa ma insel.
Nu, maica-mii nu-i pasa de mine :)). N-am nici un dubiu si nu o zic ca sa fiu dramatic. M-am lamurit de asta cand eram pusti si nu m-a deranjat sa supravietuiesc dupa constientizare. Trebuie sa respir si eu nah, chiar daca ea nu ma suporta. Dar nu inteleg ce legatura are "experimentul" de care ziceam eu ca-l faci tu cu idea pe care o inaintezi cu "pasatul de cineva". Adica, cel putin experimentatorii profesionisti pe care ii stiu eu, sunt foarte detasati de subiectul experimental. Cred ca am fost eu ambiguu in explicatii si inca sunt. Ma rog, chiar nu conteaza, daca tu zici ca nu-i cazul nu-i cazul.
Cat despre comparatia cu mama, nu ma refeream de loc la emotii si sentimente ci la faptul ca mama in relatia cu oricine "baga stimuli si asteapta efecte". Fara vreun efort. Se distreaza ea asa. Cu ea insasi. De asemenea mama le lipeste tuturor ceea ce crede ea ca e adevarul in fata fara sa para sa-i pese de consecinte sau ca ar putea deveni nepopulara. Fiindca, intradevar si sincer, chiar nu-i pasa :)). Mie mi-ai semanat la stil cu mama din cauzele astea. Nu ca, doamne fereste, as astepta de la tine vreo grija materna (de care, de altfel, mama mea n-a suferit), ci din contra. Nu mai sunt la varsta la care sa simt nevoia sa mi se poarte de grija, ci din contra. Nici macar nu-mi pasa sa fiu iubit sau admirat. In fapt putin imi pasa de ce crede lumea despre mine cu vreo doar 2 exceptii notabile.
In ce ma priveste, daca ai avea tu sau altul de pe blogosfera vreo belea, chiar daca nu te-as cunoaste, as incerca sa te ajut dupa posibilitati. Dar nici prin cap nu mi-ar trece sa astept vreo reprocitate, fiindca in final asta-i alegerea mea si tu sau altul n-aveti vreo obligatie fiindca am ales eu sa va ajut la o adica. In final, LOL, asta a fost si relatia mea cu mama toata copilaria mea. :)) Nu, cred ca afirmatia ca semeni cu mama nu mi-o retrag. Inca cred ca am dreptate. Cel putin aparent :D
Pai exista riscul sa trebuiasca sa astepti 40 de ani pana cand si daca voi ateriza in Pacificul de Sud, deoarece eu nu prea am de gand sa devin blogger de calatorie si sa descriu cumva zonele pe care le survolez, cel mult sa pun din cand in cand un link YouTube sau de altfel catre un gand fugar care-mi trece prin minte in vreo pauza de fumat o tigara, sau in timpul meu liber excesiv si nerecomandabil de exagerat...deoarece eu nu ma plimb cu balonul timp ff indelungat sau tot timpul, acum e chiar ancorat de un tarm in timp ce eu ma ocup de corespondenta, care nu are nici o legatura cu un potential jurnal de bord.
Singurul experiment pe subiecti umani pe care mi l-as putea eu permite sa il fac ar fi unul asupra mea proprie, si nu am nici un interes sa il fac nici pe ala asa cum ar trebui, mai laes ca s-a demonstrat la nivel de Premiu Nobel pt Economie ca cunosterea de sine nu foloseste la nimic decat poate pt distractie personala, si eu am alte moduri preferate in care imi face placere sa ma distrez. In cea mai mare realitate eu NU experimentez decat cu lb romana la nivel de joaca on-line.
Mai Rudolph, eu lucrez ca inginer, ce drac de avansare spectaculoasa crezi ca vreau sau pot sa am? Sa fim seriosi. Te cateri pana la prima treapta de incompetenta ca de acolo nu te mai avanseaza nimeni. La mine aia e treapta de unde incepe treaba de management, de interactie cu oamenii. Si chiar daca peste noapte as deveni interesat sa ajung compentent managerial si popular (sau macar placut) nu ma intereseaza sa urc mai sus de atat. Fiindca ar migra ponderea intre ce sunt antrenat sa fac si ce nu-mi place sa fac (management). Si nu vreau si nu-mi place sa fiu sef. E cel mai nasol lucru din lume. Asa o poizite mi-ar aduce bani. N-am nevoie de atatia bani. Asa ca mi se rupe de evolutia in cariera. Ii las pe altii care nu stiu ce inseamna sa fie sef sa-si doreasca. Ba le doresc si sa ajunga! Razbunare mai mare nu e! Duca-se!
OK, atunci ma inclin :). M-am inselat.
P.S. Daca mama ta reala s-a comportat cu tine la fel cum s- acomportat cu alti oameni care nu erau copiii ei, dupa parerea mea acest lucru este nerecomandabil pe undeva, desi nu as putea sa pun punctul pe I si sa spun in ce fel. Eu nu m-as purta niciodata cu alti oameni, chiar si unii de care m-as considera oarecum apropiat decat poate asa rar de tot, mai mult din greseala, in felul in care m-as purta cu o persoana de semnificatie reala pt mine cum ar fi un copil al meu sau un parinte al meu.
Cred ca ea ar avea alta parere :)). Dar nu, nu-i pasa de soarta mea.
De fapt s-a comportat mai rau decat cu altii din simplu motiv ca ceilalti oameni ii erau pur indiferenti, eu nu. Cu mine trebuia sa interactioneze. M-a socotit raspunzator pentru anumite chestii peste care nu a putut trece. Asadar maximumul de dragoste din partea ei era indiferenta. Evident, eu tot fascinat si indragostit de ea am fost si am ramas. Dar in general nu o folosesc ca etalon de comparatie. Fiindca e prea "altfel". Doar ca stilul tau direct si argoul tau pe alocuri mi-au amintit de ea.
Ce inseamna limbaj uzual literar?Ai in vedere absenta unui stil literar? A unui "tratament" al frazei?Eu as zice ca este vizibil un stil literar.Dar mai bine zic ca NU.Este rezultatul topic diferit poliglot.Seamana cu limba de lemn la un nivel mai de interviu de angajare.
1. LOL ! Daca ai sti ca in cadrul colectivului meu corporatist nr 1 norvegian efectiv NU este cunoscut acel principiu al lui Peter, acela cu parvenitul la treapta de maxima incompetenta ! Zau, chiar am incercat asa la o barfa relaxata sa amintesc de el, si am primit blank stare...mi s-a parut de-a dreptul uluitor ca anumite clisee culturale larg cunoscute la nivel international efectiv NU sunt cunoscute, fara banc, in cadrul unui colectiv tipic corporatist, unde la nivel teoretic ar trebui sa zboare sau macar sa se zvoneasca bancuri din astea corporatist-manageriale...pur si simplu incep sa imi formulez impresia ca este o organizatie unde umorul de tip autentic matur international acceptabil sau chiar inteligibil nu este permis sau nu este folosit...sau unde nu sunt permise introducerea unor altor feluri de umor in afara unuia tipic juvenil direct ostil sau, la niveluri mai rafinate, chiar sec...ceea ce pe mine personal ma nelinisteste, deoarece eu sunt mai mult cu umorul de tip Groucho Marx care ataca direct problema respectiva, chiar deflectand din posibila ostilitate !
2. Cand ma gandeam la avansare in cariera, NU ma gandeam neaparat pe scara ierahica corporatista, ci chiar la propria meserie de inginer, adica sa devii mai bun si mai rar si mai cautat de diverse corporatii pt chiar salariu superior, ceva de genul asta, adica chiar in cadrul propriei profesii si meserii, (chiar daca plafonul maxim nu e prea probabil sa fie prea departe in sus de unde te afli intr-o economie si o piata a muncii atat de planificate cum sunt sau cum au tendinta sa fie cele de pe teritoriul Europeean, spre deosebire de alte teritorii ale lumii, dupa cat mi se pare mie, desi zau nu vorbesc decat la nivel de spectator amator la diverse show-uri cu experti economici in familie !)
@Anonym:
Ca de obicei, NU am inteles mai nimic din comentariul tau, in afara de expresia "interviu de angajare", care pt mine personal, la nivel autentic literar, reprezinta un fel de comunicare la inceputul primului nivel de screening/comunicare cand ma duc undeva cu cineva la un date romantic, (total off serviciu), si acel cineva este de oarecare interes pt mine ca posibilitate de relatie de minim 6-maxim 12 saptamani, care poate evolua ulterior pana la maximum-ul de 6 luni uzual in cazul relatiilor mele romantice, (exprimandu-ma la nivel cat mai concret si de loc la figurat, adica e vorba de intalniri romantice).
In cadrul interviurilor mele de angajare reale la care am participat eu personal in real life al meu real, la mine a fost mereu, de cand tin eu minte, pe baza de "chiar aveti nevoie de mine ?", si daca primeam raspunsul "da" (+ de cele mai multe ori, ba chiar de toate datile pe care le tin eu minte, si "uite ce iti oferim", si urma lista de beneficii), eu ziceam "ok" (+ pe urma eram indrumat direct la personal sa semnez un contract de angajare si apoi, daca era cazul, si la protectia muncii sa le semnez si alora niste hartii ca mi-au aratat echipamentul respectiv, care era clar din prima la ce folosea)...eu am considerat intotdeauna ca daca m-au chemat pe mine personal la interviu, deja se presupusese ca aveau nevoie de un om acolo in jobul respectiv si eram considerat deja ok calificat pt a indeplini acel job, deci ce rost mai avea sa bati apa in piua, si in general eu am apreciat acest stil direct de comunicare profesionala...desi ma simt obligat, ca gay privilegiat, sa mentionez ca eu personal am mai avut si job-uri capatate pe pile unde chiar mi se trimitea acasa contractul de angajare fara sa ma mai duc la nici un interviu.
Eu am avut diverse joburi in viata mea, si, cu ocazia comentariului tau, imi face placere sa mentionez, in stil literar de tip Memorii reale, ca mie toate mi-au placut, (plus ca eu nu sunt un lucrator deosebit de pretentios, si m-am considerat intotdeauna total inlocuibil cu orice alt lucrator, sau chiar pe meserie, cu orice alt functionar echivalent de clasa mea, cu Bac-ul luat.)
P.S. (la Memorii):
Singurul job care nu mi-a placut si pt care efectiv am evaluat eu ca nu pot sa il indeplinesc a fost acela de spalator de vase, despre care am mai povestit ca, desi eram dispus sa lucrez, ba chiar aveam un colectiv OK de lucru alaturi de un filipinez si un albanez deosebit de simpatici, mi-am dat singur demisia dupa 2 ture pt ca efectiv nu aveam anduranta fizica necesara, si efectiv nu suport sa spal vasele cu mana, din mai multe motive...cel mai rau mi-a parut de colegi ca sa nu se simta demoralizati ca mi-am dat demisia, sau sa nu cumva sa creada ca meseria lor e chiar atat de grea, si am petrecut chiar cca 4 minute spunandu-le ceva de gen, "bai, eu nu sunt in stare sa fac asta, voi sunteti chiar OK, cu adevarat eroici ca faceti asa ceva, dar eu sunt din ala rasfatatul crescut in puf, un gay privilegiat, (dupa cum se vede si dupa bratara de platina brand Gucci pe care o port la incheietura mainii stangi), si e cat se poate de clar ca nu am anduranta ca a voastra, plus ca mie personal nu imi place sa spal nici vasele mele, si efectiv ma ia frigul cand stau cu mainile pana la coate, chiar si cu manusi, in apa toata ziua si cu picioarele pe o podea de ciment uda, si eu efectiv nu suport frigul umed, de aia m-am lasat si de armata...
...(in afara de faptul ca ma deranja chipiul ca-mi turtea parul si ma zgaria gulerul la ceafa, si ca i-as fi incurcat pe toti mai rau decat sa-i ajut si in acest domeniu de activitate profesionala de aparare chiar serios asa ceva chiar ca nu e bine, chiar daca stiu ca ar fi fost poate util social pt diversitate, totusi eu chiar NU tin cont de considerente politice cand e vorba de probleme de securitate si de aparare, si de aia nici nu mi-as fi permis mie insumi sa-mi fi dorit sa avansez operativ la grad mai mare de subofiter oricum, preferabil, de fapt maxim sergent sau maistru militar clasa a 5-a/OR-5 pe NATO, nu ca Nelson, care chiar era total OK ca OF-3 si ii urez chiar si avansare in cariera ulterioara la OF-5, ca zau, mai sus devine chiar oneros de politic si stiu ca nici lui nu ii place asa ceva)...
...ma rog, paranteza NU le-am spus-o albanezului si filipinezului ca asta nu le era util, lor le-am strans doar mana si le-am spus ca mi-a placut sa lucrez cu ei, si ca eu voi fi OK, si le-am dat si nr de telefon daca vor sa-mi dea un sms o data sa iesim la o bere, si a fost total OK atat pt firma respectiva cat si pt colegii mei cat si pt mine, si NU am regrete pt acel job, ca in fond mie personal nu imi place sa spal vase si de ce sa ma chinui cu asa ceva cand chiar existau si atunci si exista si acuma (aviz amatorilor) destule joburi in constructii, si chiar e nevoie de caratori de roabe incarcate cu pietre peste tot...
P.P.S. (Hai ca m-ai facut sa rad !)
...LOL ! Asta imi aduce aminte de un job interviu pt work & travel SUA in care am fost intrebat direct, (plus total comun nepoliticos de partea romana), ce meserie are tata ! LOL ! Si, deoarece uitasem momentan cum ii zice la zidarie (masonry), le-am zis ca lucreza in industria comertului cu pietre, (ca la vremea aia lucra intr-o firma de comert cu diverse materiale de constructii), si aia au inteles ca cu pietre pretioase !!!! LOL !!! Si cand ma gandesc ce poate insemna si cuvantul "roaba" !!!! Zau !!!! Numai peste de cadane nu am recomandat cuiva sa devina la viata mea !! (Doamne fereste)...Plus LOL !!!! LOL !!!! "Masonry" !!!! LOL ! ! Ce jocuri de cuvinte MISTO !! (Ma gandeam la cuvantul in lb engleza "masonry"= "zidarie", si la "mason"= zidar, cuvant total simpatic mie deoarece imi aduce aminte de dl James Mason, actorul, dar abia acum mi-am dat seama ca poate insemna si "multimea francmasonilor"...zau, ce incurcatura !...LOL ! LOL !)
Hai, ca m-ai distrat total, Anonym !!!! (chiar daca ma enervezi de obicei pt ca te exprimi total neinteligibil pt mine plus ca am impresia ca vrei sa citesti printre randuri la un nivel care chiar ca nu merita efortul din partea ta, si habar nu am de ce il depui, dar treaba ta, oi fi din aia intelectualii mai vulnerabili care au apucat vremurile staliniste, Doamne fereste de asa ceva, si oi avea tu sentimente deosebite fata de limbajul de lemn care trebuie citit neaparat obligatoriu mereu printre randuri, sau mereu la nivel aluziv, ca NU e asa)...oricum, Sa-ti dea D-zeu viata lunga si sanatate !! Plus, chiar daca e deja prea tarziu, Belated Shana tova !
http://www.youtube.com/watch?v=T_M5-qthA8w
Zau, am fost intr-o stare de spirit total OK de cand cu Rosh Hashanah, si pot relata, tot la nivel de Memorii, ca eu personal, toamna, la mijlocul lui septembrie, cam mereu, de cand eram mic, (desi nu sarbatoream sarbatorile traditionale evreiesti respective la noi in casa), eu personal am avut aceasta stare de spirit an de an mai ales ca coincidea de multe ori si cu inceputul scolii, si eu eram mereu fericitul posesor al unor rechizite chiar tentante plus chiar ghiozdane interesante, ca ma incarcau de cadouri bunicul si mama plini de speranta la fiecare inceput de am scolar, ca voi trece clasa si anul asta !! Plus, abia asteptam sa primesc manualele noi si sa le tin eu in mana, sa le invelesc eu cu copertile preferate mie, foi rupte din reviste uneori, cu poze de animale pt manualul de biologie, cu imprimeuri geometrice, mai ales dungi, dar si romburi si carouri de tip ecosez, pt manualul de matematica, cu poze de toamna pt manualul de literatura, cu poze cu harti, busole si sextante pt manualul de geografie...LOL !! Ce de HARTIE colorata si minunata aveam eu cand eram mic...exact pe fetish...chiar si in conditiile teoretice de penurie din decada 80 din Romania. Inca o data, multumesc, si sa ti se implineasca toate dorintele tale in noul an scolar. Multumesc pt mitzvah, ca m-ai facut sa rad si sa ma induiosez in acelasi timp aducandu-mi aminte de primele zile de scoala, (chiar daca nu ai avut nici o intentie din asta, si chiar daca dupa aia veneau inevitabil primele note proaste tocmai de Ziua Caintei, de Yom Kippur), sa-ti fie intors de 100 de ori.
Erata: sorry ca am scris "conditiile teoretice de penurie din decada 80 din Romania", voiam sa zic "conditiile istorice reale de autentica penurie din decada 80 din Romania", dar pt mine, fiind gay priveliat + fiind copil aparat de 2 parinti si 2 bunice si 1 bunic, zau daca am resimtit eu personal vreo penurie de ceva anume, ba chiar ma ingrijoram ca mama uneori lua acte serioase stampilate de la serviciu si mi le aducea acasa sa mazgalesc eu personal pe spatele lor cu cariocile din strainezia primite cadou de mine de diversi traficanti internationali cu cadouri din strainezia cunoscuti mie personal de mic, care nu stiu cum se face ca mi-au creat o nedumerire in legatura cu Acordul Schengen, ori ca ceva ceva nu era chiar optim functional in legatura cu granitele pazite de el, ori ca acel Acord fusese intocmit cu gand bun special pt a permite traficul cu jucarii si rechizite pt copiii aflati in afara granitelor lui...oricum, ca toate acordurile internationale de gen restrictiv de genul asta, au si parti bune si parti rele...zau, sper sa fie si Romania si Bulgaria primite o data in cadrul lui, ca se mai decongestioneaza supape, iese win-win pt toti, se imbunatateste si economia UE, inclusiv pe Romania si Bulgaria, plus romanii au fost buni pe granite intotdeauna, stiu eu ca le-am verificat granitele si functionalitatea lor chiar personal de atatea ori, atat pre 1989 cat si dupa...numai pe Min Justitiei daca s-or descurca o data sa imbunatateasca sistemul de probatii, doar atata ar mai trebui, sincer cred eu pt Romania, pt Bulgaria nu stiu ce ar mai trebui ca nu am studiat, la aia precis cred ca trebuie imbunatatiti si granicerii...zau, doar atata, si nu e mare lucru, ca oameni priceputi exista in mod real, atat pe Romania cat si pe Bulgaria, naiba stie de ce administratiile respective nu pedaleaza pe chestiile concrete si isi pierd vremea facand copy-paste dupa teorii deja de mult perimate de cand au fost publicate...pana si eu, care stiam ca nu erau total pregatite, totusi am facut promo pe Schengen cat am putut, chiar daca Romania nu face parte din tarile cu statut de MFN fata de mine, desi inteleg bine de ce a fost amanata, ca cu sist probatii chiar in halul ala plus cu subcomptenta de pe Justitie, (in ciuda a nu stiu cati absolventi de drept, care prefera sa fie avocati privati decat judecatori publici cu raspundere reala, pot intelege si asta).
1) fiindca-s brute gentile de aia :))
2) succesul ala il am deja si nu ma incalzeste. Nu de succes in cariera duc eu lipsa ci de timp. La propriu. Nu prea vad sensul investitiei intr-o dezvoltare stil cariera viitoare. Ca dezvoltare personala as vedea sensul unei directii spre zen, asa..ceva :)). Un fel de nirvana. Oricat de haioasa si nenaturala ar parea ideea unei simbioze dintre zen si mine :)). Daca ai vreo solutie miraculoasa pentru asa ceva si cateva indicatii despre cum se ajunge acolo sunt numai urechi :).
@ pct 2: pt mine nirvana e sa NU ma simt relaxat si sa fiu mereu intr-o cursa contra cronometru, desi nu sunt atlet de tip alergator competitiv...eu am admirat cel mai mult oamenii cu anduranta deosebita, mai mult decat sprinter-ii sau saritorii de obstacole, dar zau daca imi place sa vad scheletii aia de maratonisti africani. Eu am prea mult timp liber, excesiv de mult timp liber, si asta nu imi place de loc, ca zau, nu cred ca e cazul la varsta mea, plus, mai ales, NU imi place sa il ocup cu diverse conversatii fara folos pt ceva anume destul de concret...si asta include si schimbul de opinii de pe bloguri, (desi stiu ca suna cam nepoliticos).
Send en kommentar