"Poema chiuvetei" scrisa de poetul catalogat ca reprezentativ al postmodernismului literar romanesc Mircea Cartarescu este, intr-adevar, o opera de arta literara de gen poezie de curent postmodernist, care a fost probabil inspirata, ca sa nu spun plagiata, de la unul din elevii dansului pe cand activa ca profesor de liceu la o materie care imi scapa la periferia Bucurestiului. Din pacate, acest poem este de calitate mediocra. Dupa parerea mea, dl Mircea Cartarescu ar fi reusit sa patrunda mai usor in zona celebritatii pe care o urmareste daca s-ar fi luat direct de la bun inceput de poemele d-lui Holderlin decat de poemul larg european necunoscut Luceafarul scris de dl Mihai Eminescu, si nu ar mai fi fost nevoie sa se milogeasca azi de dl Patapievici sa ii aranjeze cazarea pe ici si pe colo pe la vreun targ international de carte romaneasca. Ratand acasta ocazie, probabil din cauza ca elevii dansului habar nu aveau cine a fost dl Holderlin, acum degeaba se vaita la Berlin ca dansul nu doreste sa fie catalogat de simplu interes regional est-europeean, ci mai larg europeean. (Aviz amatorilor: Sa se fi luat de dl Schiller ar fi fost, desigur, chiar prea mult, si si-ar fi taiat singur craca de sub picioare.)
BISG - blog of an intelligence subofficer & gentleman- (always in continual construction)
tirsdag den 25. september 2012
Tema Bac Vienela nr 2
"Poema chiuvetei" scrisa de poetul catalogat ca reprezentativ al postmodernismului literar romanesc Mircea Cartarescu este, intr-adevar, o opera de arta literara de gen poezie de curent postmodernist, care a fost probabil inspirata, ca sa nu spun plagiata, de la unul din elevii dansului pe cand activa ca profesor de liceu la o materie care imi scapa la periferia Bucurestiului. Din pacate, acest poem este de calitate mediocra. Dupa parerea mea, dl Mircea Cartarescu ar fi reusit sa patrunda mai usor in zona celebritatii pe care o urmareste daca s-ar fi luat direct de la bun inceput de poemele d-lui Holderlin decat de poemul larg european necunoscut Luceafarul scris de dl Mihai Eminescu, si nu ar mai fi fost nevoie sa se milogeasca azi de dl Patapievici sa ii aranjeze cazarea pe ici si pe colo pe la vreun targ international de carte romaneasca. Ratand acasta ocazie, probabil din cauza ca elevii dansului habar nu aveau cine a fost dl Holderlin, acum degeaba se vaita la Berlin ca dansul nu doreste sa fie catalogat de simplu interes regional est-europeean, ci mai larg europeean. (Aviz amatorilor: Sa se fi luat de dl Schiller ar fi fost, desigur, chiar prea mult, si si-ar fi taiat singur craca de sub picioare.)
Abonner på:
Kommentarer til indlægget (Atom)
11 kommentarer:
Trebuie neaparat sa o citesc si eu. :))
Esti foarte pornit contra acestui domn. Atat de pornit, ca nici nu ai specificat despre ce este vorba in poezie. :))
Pai e o demolare presupus parodica postmodernista a poeziei Luceafarul de M Eminescu...pe mine, drept sa spun, chiar m-a intristat soarta acelei chiuvete chiar mai mult decat m-a intristat soarta Catalinei, deci nu cred ca e o poezie chiar atat de rea, insa desigur nu il recomanad pe dl Cartarescu pt un premiu deosebit de mare, ca sentimentalismul iscat de dansul in legatura cu aceasta poezie, daca a reusit sa ma afecteze pe mine, inseamna ca e de nivel adolescentin.
Hehehe si mie mi se pare Cartarescu un fandosit disperat. Mi-e si cam mila. Tipii astia ambitiosi dar care nu mustesc de talent (desi ar vinde-o pe mama ca sa reuseasca) imi starnesc un anumit gen de jena si mila. Recunosc insa ca nu m-am enervat pe cat de cumplit ma asteptam sa ma enervez la cartulica "de ce iubim femeile". De trilogia "orbitor" nu m-am atins. "enciclopedia zmeilor m-a enervat. Tipul n-are umor deloc..
Sunt de acord in legatura cu impresia cum ca poezia despre chiuveta este in mod autentic mai simpatica decat acea schita-eseu absurd ridicola, ca sa nu-i spun de-a dreptul ignorant grotesc-jignitoare pt intreg sexul frumos, despre de ce iubesc dl Cartarescu si fanii dansului femeile. Mie imi face placere sa fantazez ce ar fi putut rosti pedagogul meu preferat, dl Marius Chicos Rostogan, despre opera dl-ui Cartarescu aflata pe curricula de Bac de literatura romana.
Fantazeaza da'sa stim si noi.
1. In primul rand, dl Marius Chicos Rostogan ar fi fost SERIOS despre a recenza o poezie atat de importanta care face totusi parte din programa oficiala de Bac, adica nu ar fi luat in ras insusi Bac-ul si versiunea oficiala doar pt ca e oficiala ci ar fi acceptat ideea de autoritate, dar apoi ar fi trecut la argumentarea logica despre de ce are sau nu dreptate acea oficialitate de a pune aceasta poezie in aceasta curricula si de a o incadra sub curentul postmodernist, adica in fond dl Rostogan nu era un demolator de institutii si el insusi este un neorealist destul de clasic si nu degeaba i-a spus dl Caragiale un Pedagog de Scoala Noua, atunci la trecerea dintre sec XIX si XX (1893, mai precis).
2. Mai apoi, dl Rostogan nici nu ar fi mentionat numele d-lui Cartarescu inainte de a-l mentiona pe cel al d-lui Holderlin, deoarece dl Rostogan era disciplinat in construirea oricarui argument, insa nu era lipsit de subtilitate si de fair play, si desigur ca dl Holderlin este cel mai valoros din lista numelor posibil mentionabile in legatura cu Poema chiuvetei, iar dl Holderlin nu se poate demola parodic chiar atat de usor in lb romana, cel putin nu atat de usor ca dl Schiller, de exemplu, nemaivorbind de d-nii Bolintineanu sau Eminescu...
...din cauza probabila, dupa parerea mea sincera, de elasticitate reala a versului, care, la dl Holderlin, atinge perfectiune de hai-ku in anumite strofe...de acest lucru eu insumi recunosc ca nu imi pot da seama ff bine deoarece nu cunosc lb germana, insa am citit cateva traduceri in lb engleza a unor poezii si efectiv am ramas uimit de acea consistenta interna, cel putin atat cat mi-a fost ea aparenta mie, care tine desigur si de metrica, insa si probabil de melodicitatea lb germane, dar NU numai de atata, insusi continutul este strabatut de fibra elastica a unor ganduri-idei care sunt atat epigon cat si precursor in fond aspirant descriptiv realiste, desi de expresie superficiala romantica, de valoare poetic arhitecturala cu adevarat universala atat in legatura cu a conferi rezistenta strofelor respectiva, dar si la nivel estetic de nivel de tablou (pictura) istoric documentara...
...ah, ma gandesc speculativ, nu degeaba era dl istoric si filozof Hegel indragostit de acest pictor atat de talentat descriptiv in versuri minunate despre varstele omului imitand intr-un fel varstele omenirii, la nivel de idee inca populara pe atunci in acel secol cum ca "filogenia ar repeta ontogenia), dl Holderlin...insa desigur speculez, poate gresit, deoarece in mod real habar nu am ce fel de filozofie a istoriei si generala promova de fapt dl Hegel, si in general nu ma pricep la istoria popularitatii diverselor idei in randul oamenilor, plus nici macar nu am verificat secolul respectiv de pe wikipedia, dar pur si simplu am ramas contemplativ in fata versurilor dl Holderlin deci prin urmare a fost inevitabil sa nu divaghez gelos despre toti posibilii admiratori ai dansului...
...cam stiu ca dl Rostogan si-ar fi permis doar un moment de induiosare de glas si scanteiere in ochi in fata unui asemenea nivel de admiratie, eu mi-am permis mai mult deoarece eu nu pot avea talentul d-lui Rostogan...
3. Apoi, desigur, dl Rostogan ar fi incercat sa releveze ca, desi dl Cartarescu are un merit oarecare de artist curajos, acesta nu pare actualizat in Poema Chiuvetei dincolo de un mic act de curaj obisnuit adolescentin, efectiv nu reprezinta nimic deosebit decat o mica criza de nervi juvenila banala in fata autoritatii si a competentei, si acest lucru nu poate caracteriza un intreg curent literar si artistic cum este post-modernismul, care trebuie totusi luat in serios, ca NU a reprezentat DOAR o mica criza de nervi juvenila, asa cum s-o fi spus la inceput despre el, si cum ne-ar fi avertizat insusi dl Rostogan, ci a afectat in mod real vieti de oameni...
...in fond ce voiam sa spun, dar nu am reusit la fel de bine cum ar fi reusit dl Rostogan e ca, desi dl Cartarescu a reusit niste chestii post-moderne inteligibile pe Romania, NU doresc sa fie el reprezentantul acestui curent nefast pe Romania, nu cred ca merita asta, nici nu i-o doresc de fapt...literatura romana nu poate trece la o discutie serioasa despre postmodernism pana cand nu isi va asuma in mod sincer autocritic evenimentele sec XX, atat l anivel academic cat si jurnalistic larg public educativ, iar ca scriitor, mai ales pe jurnalism, dl Cartarescu este o nulitate pompoasa reala, (desi o fi avut cateva sclipiri mai mult sau mai putin accidentale poetice in tinerete nascute mai mult de mediul totalitar decat de vreo reala creativitate personala, drept care a fost CORECT incadrat de interes regional estic-europeean si NU universal), iar cei care il inalta in slavi pe dl Cartarescu si il pun in programe ca reprezentativ de ceva anume, sunt cam tot cei care nu au inteles de loc empatia d-lui IL Caragiale despre personajul lui, dl Marius Chicos Rostogan.
Sorry daca ce am scris nu e inteligibil, eu NU ma pricep sa redau fantezii si nici idei in scris in mod larg eficient educativ, asta e, de aia nici nu ma bag de obicei in critica prea des, nici macar de filme, la nivel de blog, deoarece imi recunosc limitele si nu doresc sa mazgalesc la nivel de Internet in mod autentic neetic fata de posibilii cititori...desi imi mai permit si eu din cand in cand cateva judecati critice de valoare.
Imi cer anticipat iertare fata de cititori ca m-am lasat ispitit de admiratia sincera pe care o port d-lui Marius Chicos Rostogan, nemaivorbind de imaginea dl-ui Holderlin, si am indraznit sa scriu acest comentariu probabil profund ignorant insa placut sufletului meu.
"Pompos" mi se pare un cuvant mai potrivit decat "fandosit" deoarece chiar reprezinta lipsa totala a simtului umorului remarcata de tine la nivel de expresie de sine usor teatrala. Cred totodata sincer ca cei care il prezinta si il si reprezinta scenic pe dl Marius Chicos Rostogan, personajul d-lui IL Caragiale, DOAR la acest nivel pompos ridicol NU au dreptate, si sunt exact tot aia care l-au inclus pe dl Cartarescu in programa de Bac alaturi de cativa (nu multi) din ceilalti autentic reprezentativi pt un curent anume in istoria lit romane, (majoritatea insa la fel de gresit alesi si unii chiar si prost incadrati). Eu il consider pe dl Rostogan un personaj autentic original romanesc, (desi are cativa veri francezi si probabil si germani ceva mai in varsta), de valoare literara universala total reprezentativ secolului sau mai larg, posibil chiar si transcendent acelui secol si acelor vremuri, NU doar regional romanesc si temporar reprezentativ academic pe sec XIX, pe care dl IL Caragiale l-a creat si descris cu autentica intelegere si empatie artistica fata de sufletul cultural al Romaniei, tara adoptiva a familiei lui, si lucrul asta este cel care ii da autentica valoare, desi NU se vede si NU reiese daca stai sa te gandesti ff bine din critica literaturii romane, si ea majoritar de nivel banal pompos, cu cateva exceptii. Nu prea stiu eu cum sa explic ff bine, ce voiam sa spun e ca istoricii literari si criticii literari romani nu stiu sa isi prezinte atuurile de valoare in mod prea rafinat, devin ridicoli ei insisi, cand ridiculizeaza personajele si autorii alesi de ei ca reprezentativi pt diverse curricule educative, mai si creeaza mentalitati ingust-retrograde, (deoarece sunt la nivel de intelectuali educatori de tara)...si eu ma simt afectat personal de aceste ingustimi, desi in cazul meu e mai mult raspunderea mea personala ca am fost eu elev mediocru si lenes, nu pt ca nu as fi avut ocazia sa fiu elev mai bun, si eu am avut profesori buni de literatura si de istorie, insa nu i-am ascultat eu atent mai niciodata...pur si simplu nu le am cu aceste materii, si de aia mi-e si jena oarecum si ezit sa ma joc de-a ce-mi place mie cel mai mult, criticul de arte si de filme, la mine pe blog, pt ca eu STIU ce ignorant sunt, chiar si cu Google la indemana.
Sunt de acord cu pompos.Nulitate este doar daca privirea asupra scrierilor sale este una extrem de critica.Reprezentant al postmodernismului iar nu este, dar parea ca discutia asta s-a rezolvat prin numeroase purificari ale curentului.Nu stiu daca mai exista vreo reprezentare fidela ori am fost cu totii postmodernisti pe ici pe colo si anticomunisti la fel.Imi acord dreptul de a reciti unele texte de Cartarescu (dau cu de exemplu)Levantul.
Da, sunt de acord ca nulitate este doar in legatura cu textele jurnalistice din Ev Zilei, insa in poezie si probabil parti de literatura in proza, (pe care in realitate eu personal nu le-am citit, in afara de acel faimos text despre femei plin de platitudini care mi s-au parut de-a dreptul grotesti, daca nu de-a dreptul real ignorante si, la un anumit nivel, datorita platformei de popularitate, chiar neetic larg misinformative), probabil ca este si dansul, ca atatia altii, relativ mediu abil talentat pe teme de interes regional romanesc sau sud-est europeean de secole XIX-XX.
Zau, nu mi-a incasunat in mod special pe dl Cartarescu, ca doar nu e el buricul universului meu de interese personale, dar efectiv m-a enervat insistenta promo de care a beneficiat la un anumit nivel chiar nemeritat, si faptul ca este o persoana publica care se prezinta si la nivel jurnalistic mi-a ingaduit sa il iau in colimator si in sens mai larg in legatura cu insatisfactia mea fata de nivelul de competenta din jurnalistica mai generala de lb romana din Romania, (deoarece cea din Rep Moldova mi se pare o idee mai "evoluata" in sens dezirabil progresist de dorinta de maturitate), chiar si acum la peste 20 de ani de la Revolutie, lucru care mie personal, cu Internetul la indemana din 1995, (cum cred ca au avut de altfel si maj editorilor si profesorilor de jurnalistica curenti din Romania), mi se pare de-a dreptul uluitor si chiar sincer neinteligibil...desi, ma rog, recunosc ca eu personal am si avut la dispozitie destul timp de cheltuit in activitati de surfat lenes pe net, fata de altii care totusi mai trebuiau sa si munceasca, sa isi intretina familii, sa razbata in cariere, etc.
Send en kommentar