Gay banal de lb romana (text autobiografic scris in stil literar)- 1

Eu inca nu mi-am luat ramas bun integral temporar pe termen mai lung de la lb romana, in principal pt ca relatia mea personala individuala de dragoste mai intima si complex profunda cu ea, (post asimilarea ei initiala directa de la mama si tata si bunici si bunice, care intr-adevar m-au iubit si cei inca in viata si acum ma iubesc, drept care STIU ca am s-o regasesc oricum cand voi incepe sa devin dement, insa eu fiind fost copil si chiar om placid, sper din tot sufletul ca si atunci cand voi imbatrani am sa fiu la fel de molatec, deoarece nimeni nu ii suporta pe batranii senili carcotasi, si eu NU vreau sa ajung sa se supere pe mine ingrijitorii din Vanuatu unde am de gand sa ma retrag la pensie, peste 40 de ani, ca sa-mi scriu tratatul de Estetica Etica + ca sa-i fie mai usor statului sa dispuna de viitorul meu corp decedat si cremat acolo, pe undeva in Oceanul Pacific, deoarece sincer nu cred ca imi pot permite eu personal sa impovarez pe altcineva anume cu efortul dispersarii ramasitelor mele decat un angajat oarecare al unui stat oarecare, si stiu totodata ca nu trebuie sa-l coste prea mult acel transport, pt ca altfel risc sa nu mi se implineasca dorinta), NU este legata de dragoste erotica fata de semeni, nici macar dragoste de tip filiatic fata de prieteni autentici din copilarie, ci e legata doar pur si simplu doar de cei cu care am comunicat eu la nivel afectiv cu ea in gand, reprezentati de: mama, tata, 2 bunice, 1 bunic, si...

...BFF, o cvasi-sora a mea acuma, insa vorbitoare integral de lb romana fata de mine si eu fata de ea NUMAI timp de vreo 2 ani, inainte sa incep sa invat eu lb franceza si ea deja incepator bilingva, (in lb romana si engleza), cand eram mici de tot, eu intre 4 si 6 ani, si ea intre 1 si 3 ani, cand tin eu minte ca ii fusesem numit de mama bodyguard deci comunicam cu ea la nivel mai mult profesional decat afectiv, in principal cu instructiuni restrictive de tip "Stop !", sau diversionare de tip, "Nu e bine ce faci ! Hai, mai bine, uite ce jucarie frumoasa", si SINGURA data cand am comunicat cu ea afectiv complex intim autentic la nivel de prietena cea mai buna, sau chiar adevarat sora, in lb romana, a fost o data, cand ea avea aproape 2 ani si eu aproape 5, (si deja incepusem sa recunosc si cateva litere mici si mari de tipar din ziarul Informatia Bucurestiului), in fostul parc al stadionului 23 August, (curent al Stadionului National), cand ea a cules la intamplare o floricica, o papadie in stare juvenila de culoare galbena de "basina a porcului", si, desigur, deja obisnuita/antrenata de mine sa imi dea mie in mana tot ce culegea de pe jos in loc sa bage lucrul respectiv in gura, mi-a intins-o zambindu-mi, iar eu am uitat de tot profesionalismul meu, si simtindu-mi inima topindu-se, i-am zis tare, zambindu-i si eu, "Multumesc." Si m-a inteles. Am vazut eu in ochii ei ca m-a inteles.

Si de atunci ea ma stie si ca om din Romania, nu numai ca bodyguard profesionist de origine romana. Si a invatat de la mine cuvantul in lb romana "Multumesc". Cu mama ei si tatal ei si bunicul ei deja vorbea numai cuvinte in lb engleza deoarece urmau oricum sa plece departe, in America, si, dupa ce m-a inteles pe mine, atunci, a mai cules o floricica, de fapt mai multe, si a dus intreg buchetelul mamei ei, care statea atunci alaturi de mama mea pe banca, uitand de mine, si de lb romana, si zicand "Mommy !...Look", si apoi s-a uitat inapoi catre mine, ca sa o admir si eu pe ea in timp ce mama ei ii zicea "Thank you", expresie pe care eu o auzisem doar in filme pe atuncea, insa intelegeam ce inseamna, si ea a dat ochii peste cap maimutarind-o un pic pe mama ei la nivel autentic artistic comic, (deoarece nu reusea sa zica "Thank you", desigur, pe atuncea), adunandu-ma pe mine efectiv de pe iarba, de pe drumuri, intr-o dulce complicitate relationala cu ea, numai eu alaturi de ea. S-a mai intamplat de cateva ori sa ma ia complice numai pe mine, maimutarind-o pe mama ei care incerca sa o invete si lb franceza, razand ca o raza de soare catre sufletul meu, si papagalicind, "Oui, oui...merci !"...lucru oarecum deja jignitor de la 6 ani incolo pt mine, care deja incepusem sa primesc acolade de la d-na profesoara particulara de lb franceza in legatura cu pronuntia si gramatica mea perfecte in lb franceza ! Ne-am despartit prima oara pe termen mai lung cand aveam 11 ani, si eu deja eram trilingv si cu experienta "profesionala" de a fi calatorit si interactionat cu oameni din deja 5 alte tari decat Romania, si ea 8 ani, bilingva, (deoarece ea, spre deosebire de mine, nu a putut suferi nicodata lb franceza), si a plecat si ea definitiv pe termen mai lung, din Romania. Deci nici macar fata de prietena mea cea mai buna, ca o adevarat sora pt mine, nu am legaturi afective in lb romana dincolo de simplul cuvant "Multumesc."

L-am indemnat de 2 ori recent pe Ninulescu sa candideze politic local, si el habar nu are ce e aia, de aia e si normal reticent, plus eu personal m-am saturat sa imi reprosez mie insumi ca nu am activat politic ca gay cat am fost in Romania, si nu am activat politic niciodata in viata mea nicaieri pe unde am fost, si nici acum nu vreau, insa vad cu ochii mei ca activismul politic pare atat de important din punct de vedere al dezvoltarii morale intr-o societate democratica, asa ca m-am ambitionat pana si eu...si daca m-am ambitionat eu, zau, daca ma las pana nu reusesc sa imblanzesc si acest cal, mai ales ca m-am laudat ca sunt versatil, plus mai ales ca am cunoscut cel putin 2 propietari de cai si cel putin 4 ingrijitori de cai reali, (desi nici un cowboy autentic, ci doar suflete de cowboy din loc in loc), plus ca relatia mea cu lb romana este legata de relatia mea personala cu un cal caruia eu i-am comunicat in lb romana, si fata de care eu m-am gandit afectiv in lb romana, deoarece eram atent ca el, neintelegand ce il intrebam eu atunci pe proprietarul lui si sa nu se ingrijoreze sau sa se sperie in acelasi timp, deoarece era calarit de mine...LOL !..il intrebam pe acel om rural de lb autentica sigur romana despre stressul profesional al ingrijitorilor de cai din Romania...LOL !...asa ceva acel om nu auzise cred niciodata in viata lui, dar, in timp ce il intrebam pe el, total ridicol, intr-o lb romana caricaturizata, ca doar aveam numai 17 ani pe atunci, si gandul meu rational era in lb engleza, gandul meu afectiv era la cal, sa nu se sperie calul, zau, de o astfel de voce intr-o limba romana in care erau rostite intrebari proprii lb engleze, de aia am fost asa de atent cand am intrebat acea intrebare tinand calul de frau si mangaindu-l cu coapsele si strunindu-l in acel timp, sa nu se sperie, asa, usor...

(...va urma...)