Ani de tinerete pre-revolutionara (fragment autobiografic)

E o chestie la care m-am gandit in legatura cu subiectele de Bac 2013 amintite de articolul blogger-ului Vienela, in timp ce imi ceream iertare ca ii acaparasem acel subiect de pe blog ca sa vorbesc inca o data despre relatia mea personala afectiva cu lb romana, lb mea materna in care eu personal nu m-am indragostit erotic niciodata, desi de iubit complex non-erotic am iubit si inca iubesc.

In legatura cu limbile vietii mele, as vrea sa dau exemplul meu vs exemplul prietenei mele cele mai bune, deoarece parintii nostri au actionat diferit la acea vreme fata de noi, amandoi bilingvi si ulterior multilingvi de destul de mici. In cazul meu personal, in care parintii mei nu aveau de gand sa plece definitiv din Romania, mie parintii mi-au pretins sa studiez subiecte de scoala atat in lb romana cat si in alte limbi in care functionam (chiar si daca intermitent temporar) la vremea respectiva, adica eu am avut acces la manuale de sc primara si generala in lb romana, franceza si engleza, si mi s-a pretins sa fac teme si exercitii in aceste 3 limbi straine diferite, (desi desigur la nivel oficial notele principale erau de la scoala reala din Romania, si eu mai mult in vacante luam contact cu copii din alte culturi care invatau dupa manuale in alte limbi). Iar acasa cu parintii, vorbeam numai in lb romana fie pe timpul anului scolar, fie in vacanta. De aia cred ca am ramas si oarecum superficial in legatura cu scoala, pt ca, desi eram curios si desi apreciam cartile la nivel de fetish chiar si latent, inclusiv cele de tip manual, ar fi fost realist prea mult pt un copil total mediocru ca mine sa studiez in mod real prea aprofundat in 3 limbi diferite. In plus, parintii mei nu au fost niciodata ahtiati sa iau eu numai note de 9 si 10, ei fiind multumiti daca macar treceam clasa asa ca gasca prin apa, fara sa fie ei nevoiti sa depuna efortul excesiv de oneros de a duce plocoane la vreun profesor sau de a petrece prea mult timp in sedinte cu parintii in loc, de ex, sa mearga la teatru, desi, desigur ca erau fericiti si ma felicitau calduros de fiecare data daca luam si eu un 9 din cand in cand la vreo materie, insa nu tin minte sa fi fost vreo mare tragedie, ba chiar tin minte distinct ca s-a lasat cu veselie generala, ca efectiv atat mama cat si tata au ras de mine cu lacrimi atunci cand am luat nota 4 la istorie in clasa a 4-a sau 6 la fizica la sc generala, 4 la fizica in primele zile de liceu, etc !

Totodata tin minte ca, pe cand eram deja in clasa a 10 la liceu, amandoi m-au intrebat intr-un mod constiincios si totodata cu speranta lor caracteristic optimista de mai bine, (mai ales atunci cand era vorba de mine), daca doream sa imi procureze unul sau chiar mai multi meditatori just in case as fi dorit si eu sa fiu sigur ca voi lua Bac-ul sau, mai improbabil, daca as dori sa dau ulterior si examen de admitere la o facultate deosebit de competitiva, insa eu, deja cu gandul la acei bani, cu care as fi putut teoretic mai bine, in schimb, sa ma distrez de-a lungul ultimilor 2 ani frumosi de liceu prin cluburi si diverse baruri de prin diverse hoteluri de lux de pe langa diverse plaje sau poieni, desigur ca am zis ca nu imi trebuie asa ceva si ma voi descurca si eu ca atatia altii, semeni mie, ca doar presimteam deja ca, de obicei, D-zeu e bun si milos la suflet fata de oamenii pe care se decisese sa ii inventeze ca sa isi populeze planeta preferata, inclusiv cei de tip adolescent licean gay.

In cazul prietenei mele, care e cu 3 ani mai mica decat mine, in cazul careia parintii aveau de gand sa plece definitiv din Romania, ei i s-a pretins ca atat acasa cat si la scoala sa inceapa sa vorbeasca de mica lb engleza americana, si sa studieze si sa faca exercitii atat dupa manuale romanesti cat si americane, insa notele ei oficiale de la cls a 4-a incolo au inceput sa fie exclusiv americane. Insa ea a fost expusa apoi si la lb engleza australiana si la studii si lucrat ulterior in acea alta limba si in acea alta zona a lumii, care, desi vorbitoare de lb engleza, este totusi o altfel de zona culturala cu o altfel de limba engleza.

Ea acasa cu parintii vorbea numai in lb engleza americana, deoarece tatal ei e american, (desi cu niste radacini canadiene engleze). Mama ei este de origine romana, insa a studiat franceza de mica si a vrut sa o invete si pe ea lb franceza, dar ea nu prea a vrut si mama ei nu a obligat-o, ca doar in America nu prea aveau ce face cu lb franceza ulterior, decat poate cand mergeau in vizita in Quebec, deoarece aveau rude din partea tatalui mai indepartate din Canada, desi erau vorbitoare de lb engleza canadiana nu de franceza. Ea e, din aceasta cauza, familiara si cu lb engleza canadiana, insa nu a fost obligata sa studieze din manuale canadiene, plus cu tatal ei vorbea/vorbeste exclusiv americana, desi el mai incerca sa o mai indrume si canadian, asa mai mult pt cultura generala, dar ei nu ii place, si mi-a zis ca daca tatal ei e american, chiar daca o fi avut radacini mai indepartate canadiene, acum trebuie si el sa se dea pe brazda cu lb engleza americana si sa uite de cultura limbii engleze canadiene ! (Insa ea este mult mai independenta din fire decat mine, si ea indrazneste sa puna conditii tatalui ei, pe cand eu nu as fi indraznit niciodata asa ceva !)

Doar cu bunicii nostri respectivi, (cei din Romania, deoarece ea are si unul american, si unul canadiano-englez-american), ce mai vorbeam si gandeam amandoi in lb romana impreuna cand ne mai inatalneam din cand in cand amandoi prin Romania de pe la varsta de 9 ani ea si 12 ani eu ! Dar noi intre noi vorbeam cand eram copii si acuma numai in engleza americana pt ca asa vorbea si vrea ea sa vorbeasca si acuma cu mine, desi ea vorbeste in engleza australiana cu prietenii si cunoscutii ei acuma. A existat o perioada scurta cand eram amadoi ff mici si stiam numai lb romana, cand ea abia invata sa mearga si eu ii eram primul bodyguard, insa la scurt timp dupa aceea, ea deja incepuse sa invete engleza si incepuse sa comunice cu parintii ei numai in americana, si faptul ca continua sa vorbeasca totusi cu mine numai in lb romana crea o situatie de complicitate minunata intre noi, cat si un sentiment de recunostinta din partea mea fata de ea, deoarece aveam senzatia ca ea depunea un efort special si generos de a vorbi in lb romana cu mine.

A mai fost ulterior inca o perioada in care ea stia deja lb engleza americana ff bine, si eu franceza chiar fluent, insa engleza inca nu chiar atat de bine dincolo de abilitatea de a formula propozitii destul de simple la un nivel de tranzitie intre cultura relativ aristocrat britanica si cea americana, si comunicam amandoi in lb romana, dar ea gandea deja in engleza americana independenta, iar eu gandeam deja in franceza literara, atunci cand ea avea poate 4-5 ani si eu 7-8 ani !! Nu am sa uit niciodata acea perioada a vietii noastre, cand eram amandoi impreuna in Bucuresti, si gandeam in limbi si culturi total diferite, insa vorbeam in lb romana intre noi, la nivel de mare prietenie si complicitate, desi, la nivel profesional, eu ii eram "angajat" bodyguard si ea era teoretic "protejata" mea, angajator decizional executiv fiind chiar corporatia exclusiv romana reprezentat de mama mea, cu acordul multinationalei reprezentata de mamei ei ! O relatie intr-adevar complicata, atat in plan profesional cat si personal, de mare raspundere pt mine, mai ales ca ma aflam pe atunci in paralel si in procesul formarii propriului meu serviciu independent de inteligenta caruia urma sa ii fiu director, insa in acel moment ii eram inca singurul functionar operativ ! LOL ! Cand ma gandesc ca nu mi-a dat niciodata prin minte atunci sa ii propun sa ne jucam de-a dl marchiz Lafayette, si d-na Martha Dandris Custis Washington, poate chiar d-na Elizabeth Kortright Monroe, chiar o posibila iubita secreta, d-na Dolley Madison, sau cine stie ce alte prietene sau chiar amante o mai fi avut dl Lafayette printre sotiile generalilor armatei continentale americane, (d-nele Ward, Schuyler, Pomeroy, Wooster, Spencer, Thomas, Greene..ca nu stiu daca d-nii Lee, Putnam, Montgomery, si Heath fusesera casatoriti la aceea vreme...iar din pacate dl Sullivan se pare ca era deja cam atasat prin ordin de serviciu de dl ambasador francez Anne-Cesar, Chevalier de la Luzerne ca sa il mai bage in seama si pe versatilul sarmantul talentatul dl Lafayette...) !

Erau chiar anii de imediat de dinainte de Revolutia din 1989...care pt mine sunt asa de dulce-amari si de intensi poate chiar si din cauza vartejului de relatii afective multilingve care se invarteau in capul meu total zapacit pe atunci...era, intr-adevar si bine si era si rau, era si saracie dar era si bogatie, era si saracie, insa si lux totodata, era si frig era si cald, erau si pene de curent si era si lumina...nu am sa uit niciodata acea perioada cu adevarat importanta a vietii mele de atunci...A fost o perioada in care eu stiam deja ca ea urma sa plece ff departe de mine, si in acelasi timp, colega mea de banca, B, (alaturi de care incepusem eu prima oara sa invat lb franceza in particular cu aceeasi profesoara, pe la 6 ani, insa care stia deja si lb germana ff bine), era deja pe picior de plecare definitiva din tara, tocmai in Elvetia, la fratele ei vitreg mai mare care era deja acolo, adult, si alt coleg de clasa de al meu, cu care faceam schimb amical de alimente, eu oferindu-i desertul, deoarece ii placeau dulciurile, iar el oferindu-mi senvisul cu sunca de Praga, urma sa plece si el definitiv impreuna cu parintii lui tocmai in Germania, iar altul, de care am fost chiar oarecum copilaros indragostit, deoarece binevoise sa vorbeasca cu mine despre fotbal + avea parul blond si ochii verzi, urma sa plece si el cu mama lui tocmai in Suedia, in acea tara misterioasa a lui Bjorn Borg despre care el vorbea mai tot timpul...pe urma, tot pe atunci, la vremea cand Zidul Berlinului inca nu cazuse, am calatorit si eu prima oara afara din Romania, desi eu personal nu inca defintiv...

...Si eram si eu patriot pe atunci, chiar eram, si ma bucuram cand ma intorceam din calatorii, si ma intalneam cu granicerii romani atat din nord-est est cat si din vest, ba chiar si de la sud, din tara vecina Bulgaria, sau de pe calea aerului, la Otopeni, si de cate ori intrezaream griul de otel al frontierei venind cu masina pe sosea dinspre vest, sau chiar griul cenusiu al cladirilor din Bucuresti...eu chiar eram patriot in sufletul meu de copil, indiferent de regimul administrativ al Romaniei, chiar daca gandeam si vorbeam si interactionam, si chiar visam trilingv, nu numai in lb romana deja pe la 8 ani 1/2, ci chiar si in franceza si in engleza in acelasi timp, total impletit...si chiar daca colegii si prietenii mei deja incepusera sa plece chiar de tot de langa mine catre alte limbi si alte culturi, eu personal ma bucuram de cate ori reveneam in tara pe atunci. Cred ca blogger-ul fotograf Romeo reuseste sa reprezinte cel mai bine calitatea patriotismul meu de pe atunci.

De aia, intr-un fel, desi acum m-am decis sa plec si eu defintiv, ca adult, din Romania, si nu ma mai consider de mult patriot, ba chiar mi-am "vandut" tara de atatea ori, ba am si izgonit-o, inselat-o si exploatat-o chiar in nenumarate randuri, eu personal cred ca am un grad de capacitate de a-i intelege pe undeva "de unde vin", (chiar daca nu le-am vizitat niciodata orasele de bastina), atat pe blogger-ul Mircea Vladut, cat si pe blogger-ul Raul Ghiran, (fost "prim ministru interimar", acum in "exil"), cat si oarecum pe blogger-ii Ana Maria Stroescu si Pandhoraa, cat si pe alti cativa bloggeri din diaspora reala a limbii romane, inclusiv Roscata, Mihai Hristea, Mancaciosul Temporal de mici, "Cora plictisita", Tzipi, "Neuroanchiloza", sau Pinocchio, chiar daca nu sunt poate intotdeauna de acord cu ei, (minus, de fapt, chiar Roscata), si chiar daca ii plictisesc uneori...ma rog, adeseori. (NU am de gand sa candidez pt un post politic de presedinte de asociatie de bloggeri, ci chiar zic sincer, liber, ce impresii am.)

Totodata, blogger-ul Vladem imi e simpatic deoarece simt ca ma ajuta cu aculturarea mea norvegiana, pe cand blogger-ul Mircea Vladut ma ajuta mai mult, am impresia, cu aculturarea corporatista, si zau daca nu cred ca a doua este mai grea decat prima ! Iar blogger-ii Vienela, Adrian Ciubotaru, Costin Comba, Ninulescu, CLM, Abbilbal/Liviu Bimbea, si Romeo reprezinta intr-un fel speranta mea pt continuarea limbii si culturii romane, pe cand in legatura cu blogger-ii Claudiu Constantin si Intuneric eu chiar indraznesc sa sar neobisnuit de curajos pt mine peste cal si sa ii sfatuiesc sa plece, daca vor si/sau daca au inca dubii, chiar si daca doar la inceput temporar sau intermitent, fie pt job sau pt studii, deoarece nu in Romania actuala inca imatura isi vor gasi ei fericirea sau implinirea profesionala pe care si-o doresc si pe care o merita chiar ei...Blogger-ilor Rara Avis si, mai ales Andreea Iulia Toma nu as indrazni niciodata sa le ofer sugestii de acest nivel, desi la nivel de fantezie, (total non-porno), chiar mi-as dori sa le vad activand politic, desi poate de pe pozitii diferite, cu Ninulescu si Ana Maria Stroescu ca arbitri excelenti !



(...vor mai urma linkuri...)