Observ cu satisfactie ca acum ca mi-am planificat ingrijorarile la nivel expert si in mod constiincios pe zile de saptamana si diverse saptamani, ma simt mult mai calm per total, prin simpla desenzitizare provocata de a-mi privi aceste anxietati in fata in mod organizat descrise punctual intr-o agenda proprie, (alcatuita amatoricesc din diverse coli de hartie gasite pe mese la intamplare pt ca eu nu am de gand sa mazgalesc vreo agenda adevarata imbracata in piele), fara insa a le imbratisa (desi chestia asta poate o avea si de a face cu rezultatul benefic al sedintele de psihoterapie de admirat catelul vecinului si cu faptul ca am reusit o tranzitie de succces de la fumat tigari brand Marlboro la fumat tigari brand Camel, ca numai asta in sine poate crea o adevarata anxietate in cazul stress-ului de adaptare la conditia de a fi membru al unei generatii 1 imigrationiste, mai ales tentat fiind fost initial de posibilitatea de a fuma tigari marca Marlboro model Gold Advance, care ramane brandul meu preferat, din pacate inaccesibil acuma mie, la nivel de tease). [Disclaimer: nu doresc sa fac neaparat reclama si masinii, care NU e neaparat cea preferata mie.]
Acum, fiind calm, fiind si deja debarcat pe plaja, (din pozitia mea initiala de ancorat in larg, cu mici incursiuni furtive pe tarm pana la liziera copacilor pt a capata banane si apa potabila prin metode mai mult sau mai putin acceptabile, la care nu ma pricepeam oricum, ca de ex cersit si troc), doresc sa anunt ca, in ciuda vremii deosebit de uluitor de schimbatoare din localitatea unde mi-am batut in niste pioneze, (ca sa nu-l ia vantul adesea vijelios), cortul momentan imprumutat de la o familie cu adevarat milostiva de tigani albanezi, (eu personal ne pricepandu-ma, din pacate, NICI la corturi asa ca, de ex, d-nii Rudolph Valentino sau Lawrence of Arabia, si singura data cand am stat la cort la Marea Neagra in cls a 10-a am fost criticat ca nu ma pricepeam nici macar sa fac mancare sa tai niste rosii in bucatele delicate decat asa in sferturi mai din topor, daramite, cu toata experienta mea de bodyguard, plus de training ulterior profesionist pe probleme de securitate, sa pazesc bunurile colegilor ulterior furate de o banda de rromi MULT mai profesionisti decat noi toti la acea vreme), totusi NU anticipez uragane sau sa cada falia mea de tarm sud-vestic din fata blocului in Marea Nordului cum s-a mai intamplat o data acum cca 8, 000 de ani.
M-am lamurit totodata si cum e cu starea vremii locale, am inceput sa alcatuiesc harti personale ale diferitelor cartiere ale acestei localitati (ca unele cu adevarat practic usor inteligibile de oricine nu se prea gasesc), starea de sanatate imi e relativ buna, deci efectiv nu astept sa cada nici un alt pantof, sau efectiv nu ma astept sa se intample ceva deosebit, mai ales ca am citit ca nu e cazul sa ne asteptam intodeauna la asa ceva, si, desi este posibil ca unii marinari cu experienta sa poata recunoste calmul prevestitor de o furtuna de calmul neprevestitor de nimica, eu personal, suferind de rau de mare, nu am experienta de marinar, (minus visitat vase de razboi americane cuminti ancorate in diverse porturi), plus nici Nelson nemaifiind langa mine ca sa-l intreb despre asta daca as fi curios, (ceea ce nu s-ar fi intamplat oricum deoarece de obicei Nelson venea frant de la serviciu si asta ar mai fi lipsit sa il intreb eu intrebari din pura curiozitate despre diverse zicale de marinari despre care habar nu ar fi avut oricum, mai ales ca el e Navy obisnuit "de birou" si nici nu cred ca s-a plimbat nici macar cu barca pe lacul Michigan vreodata, daramite pe diverse oceane in conditii de non-croaziera de lux...), deci raman la perspectiva mea inexperta care imi spune ca vremea este aleatoare. (Lov u, Nelson, see ya in Casablanca in 2051.)
Am reusit sa tranzactionez cu localnicii si accesul la TV local, (contra cost, desigur), insa nu am chef de invatat limbajul lor propriu de lemn democratic, deoarece acesta este un exercitiu scolaresc si eu nu sunt de tip scolar silitor, ci mai degraba de tip ratacitor, atras de diversi stimuli luminosi sau stralucitori, asa cum am fost de cand m-am nascut de altfel, plus ca stimuli atractivi sonori la nivel de zumzet urban nu prea exista in aceasta localitate, care pare ca are mai degraba atmosfera sanatoriului particular pt tuberculosi Wald al dr-lui Friedrich Jenssen din Davos din romanul "Muntele Magic", (publicat in 1924, si scris de dl Thomas Mann, laureat al premiului Nobel pt literatura pe anul 1929), insa arhitectural este de tip ghost town al unui boom town butaforic, extins in jurul unor rulote centrale de unde star-urile principale au plecat de mult.
(Ca o paranteza, tin minte vag ca eu am citit acest roman in adolescenta in lb romana, pe la 15 ani, cand efectiv nu stiam daca sa ma identific la nivel empatic cu dl Castorp, cu care simteam si totodata sincer speram ca nu am nici in clin nici in maneca, sau cu d-na Chauchat, care pe mine personal, tot sincer, m-a amuzat la acea vreme chiar mai putin decat d-na Vasilica Tastaman...cat despre Settembrini, desi simpatic desigur, din pacate era cam prea interesat de poezie, iar pe olandez nu l-am inteles niciodata. Din intreaga opera a d-lui Mann, daca nu se intampla sa citesc cumva "Casa familiei Buddenbrook" pe la 17 ani si "Iosif si fratii sai" pe la 16, zau daca l-as fi recomandat pt un premiu Nobel pt literatura pe baza acestui roman despre personajele de pe acel munte, roman care mie personal mi s-a parut un exercitiu juvenil de corespondat mai mult sau mai putin subtil cu dl dr Carl Jung despre diverse nedumeriri personale, (desi nu as putea spune cine din ei s-a inspirat de la cine in legatura cu animele), in ciuda faptului ca am citit de pe wikipedia ca este sau a fost considerat unul din cele mai importante opere ale literaturii germane pe intreg secolul XX. A fost scris de dl Mann de-a lungul a 12 ani deosebit de lungi, dupa ce terminase nuvela deosebit de deprimanta Moarte la Venetia, si zau daca aceste amanunte nu ma vor face sa-mi formulez impresia ca situatia generala sociala fata de gay, dl Mann fiind desigur un gay sau bisexual deosebit de talentat si de sensibil, nu era de loc ff usoara in orasul Munchen, unde traia dansul, spre deosebire de zvonurile despre destrabalarea accesibila in orasul Berlin la acea vreme.)
.jpg){kind=link}
5 kommentarer:
Am inteles ca esti cu Lawrence al Arabiei intr-un zgarie-nori Malboro unde te-a adus amiralul Nelson din familia Buddenbrook,nu stiu de ce panorama asupra orasului Munchen lasa de dorit.
Citeste din nou ca nu cred ca ai inteles situatia corecta.
a) nu sunt cu Lawrence of Arabia ci imi fac autocritica ca nu am abilitatile lui in ceea ce priveste utilizarea optima a corturilor;
b) nu cred ca apare nici un zgarie nori pe nicaieri in acest articol;
c) Nelson nu m-a adus nicaieri, este doar o cunostinta a mea, un fost iubit cu care am de gand sa ma reintalnesc in Maroc dupa ce ies la pensie; Nelson nu este din familia Buddenbrook, este dintr-o familie din Michigan;
d) Situatia barurilor si cabaretelor de interes gay din orasul Munchen, unde a trait o data dl Thomas Mann, nu erea la fel de buna ca situatia din orasul Berlin de la acea vreme, (o deductie a mea personala de tip speculativ nerecomandabil din observarea tristetii si framantarilor relativ egoiste insa totusi chiar inteligibile ale d-lui Thomas Mann in aceeasi perioada in care a scris Moarte la Venetia si ulterior Muntele Magic).
Per total, articolul este un fel de scrisoare de linistire catre parintii si alti cititori ai blogului meu ca sunt in continuare bine, adica sunt tot eu ala care ma stiu, nu m-am schimbat in nici un fel din cauza socului cultural al perioadei mele initiale de adaptare in Norvegia, desi sunt mai calm decat ar fi fost anticipat, si, in plus, acest calm nu insemna neaparat ca va urma o furtuna, (...ma rog, facand legatura si cu articolul anterior, la care facusem referinta in prima fraza a acestui articol, pe mine nu cred ca ma poate schimba nimica decat poate o retezare cu un topor sau cu un echipament deosebit de scump, deoarece am mentionat in acel articol anterior ca sunt neinfluentabil si rigid ca un stalp de telegraf si asa in general cu un cap destul de patrat deci stabil, care nu se da usor de-a dura, plus asa sunt eu din fire, de cand m-am nascut, cam nesimtit si superficial fata de mediul din jur, si ma multumesc cu destul de putina stimulare interioara sau exterioara, adica nu caut senzatii tari, desi, deoarece am ADHD, nu zic nu din cand in cand la niste gablonzuri stralucitoare in jurul meu din cand in cand, mai ales ca in Norvegia e o liniste asurzitoare, adica lipsesc total stimulii sonori urbani care sa ma ajute pe mine, in mod paradoxal, ca pe toti copiii si tinerii cu ADHD, sa fiu atent mai bine cand imi fac lectiile, adica nu urla manele de pe strada sau la radio, nu suna claxoane, sirene, etc, conditii de zgomot urban considerate optim ajutatoare pt un copil cu ADHD cand isi face lectiile...dar nu-i nimic pt ca eu nu mai sunt copil si nu mai am lectii de facut, dar inteleg de ce e posibil ca unor copii sau tineri cu ADHD le-ar putea fi greu sa isi faca lectiile in mod optim in orasul meu lipsit de stimuli sonori din Norvegia...atentia sporita cand e mare bombardament cu stimuli mai ales sonori, in jur fiind ceva oarecum paradoxal avantajos caracteristic creierelor cu ADHD...daca am inteles eu corect de la un medic de copii si adolescenti cu care am stat eu de vorba in mod informal o data mai de mult, inainte sa capat acces la Internet ca sa-l pot verifica, si uite ca nu l-am verificat deoarece mi s-a parut destul de credibil la acea vreme, deci nu pot confirma mare lucru util pt publicul larg cititor, decat sa ii indemn sa verifice ei aceasta informatie daca sunt cumva interesati, de ex daca au ei un copil sau o ruda mai tanara cu ADHD, ca totusi e important sa stie lumea si chestii de genul asta inainte sa se decida sa se mute de la Bucuresti inapoi la Moldova, etc.).
P.S. Acea afirmatie a acelui medic de copii si adolescenti poate fi inteleasa si posibil evolutionar optim avantajos in situatia in care lumea e, vrand nevrand, cf ultimelor observatii, in continua urbanizare, deci ADHD-ul nu este o consecinta adversa a urbanizarii, ci o consecinta optim adaptativa, lucru care, aratand adaptabilitatea creierelor tinere la schimbarile uriase de mediu suferite de ele de la Industrializare incoace, (dupa cum suntem informati in continuu de cativa zeci de ani de BBC si CNN-US) este ceva optimist, NU trist, deci posibil sustinator de moral. Eu incerc sa vad mereu si partea buna a lucrurilor, desi stiu ca acest lucru nu e neparat intotdeauna recomandabil, dar asa sunt eu, efectiv fara sa vreau, cam optimist din fire si interesat de sustinere de moral chiar mai mult decat de morala.
Titlul parca ar fi din Formula AS sau Libertatea :))
Pai ce sa fac, daca am vrut blog, acum trebuie sa-mi asum macar si partial conditia de jurnalist, (chiar daca nu aspir sa functionez chiar la acest nivel formal), insa, vrand nevrand, blogurile fac parte din mass-media, si asta confera si drepturi dar si obligatii etic jurnalistice, (si desigur bine ar fi si competent jurnalistice, dar aici eu ma cam fofilez cu scuza ca nu aspir sa devin jurnalist adevarat, ca sa nu mi se poata reprosa deficientele de stil literar-jurnalistic, lipsa de alte topice decat in principal eu insumi, deci inabilitatea de a ma exprima in scris in mod deosebit de adecvat, inclusiv literar placut pt public).
Send en kommentar