Am citit, mai pe sarite, desigur, Iona de dl Marin Sorescu, cu o prefata scrisa de insusi dl Marin Sorescu, o tragedie in 4 tablouri, inaintea carora se afla o indicatie scenica deosebit de empatica din partea autorului: "Dacă rolul va părea prea greu, ultimele două tablouri pot fi interpretate de alt actor."
Tin sa citez acest mono-dialog (pe care il duce Iona, singuratec, cu sine insusi in primul tablou):
"- (Melancolic) Daca as fi padurar, de la o vreme mi-ar veni in somn numai copaci.
- As vrea sa ma fac padurar si sa visez chiar din prima noapte un milion de copaci.
- Si eu sa stau in umbra lor.
- S-ar face in somn ca eu stau in umbra lor.
- Ce umbra deasa trebuie sa dea un milion de copaci la un loc !
- Deasa ca mierea."
Acest citat m-a indemnat sa citesc, plin de speranta si de simpatie fata de personajul principal, mai departe, insa deoarece aceasta piesa de teatru este, din pacate, o tragedie, ea se termina cu decesul eroului principal dintr-o reala mare neintelegere...o tema, desigur, existential Camus-iana, insa fara vreo umbra de ambiguitate protectoare.
Prin urmare, recomand scoaterea acestei opere de arta din curricula de Bacalaureat 2013, si nu o consider reprezentativa pt opera scriitorului Marin Sorescu, ci un accident probabil survenit intr-o perioada in care acest scriitor de 32 de ani pe atunci cand a fost ea publicata se confrunta probabil cu un episod depresiv, probabil survenit in urma experimentarii cu droguri ilicite pe cand se afla la studii in SUA, deci scria la nivel suboptim chiar pt sine insusi.
Inainte ca sa sara cineva cu "Huo !", doresc sa citez iarasi din acest autor, care a rostit nostalgic, observand ca incepusera sa apara probleme si mai mari in legatura cu rapiditatea publicarii scrierilor lui dupa Revolutia din 1989, "Ne-am castigat acum libertatea, deci nu am nici un drept sa ma plang. O, Cenzori, unde sunteti oare ?" Sper ca am reusit sa indeplinesc cu brio aceasta nostalgica dorinta a scriitorului Marin Sorescu, si acest articol trebuie considerat unul respectuos fata de opera si memoria lui.
5 kommentarer:
In general operele scrise de romani sunt triste sau chiar tragice. Ramai cu un gust amar cand termini de citit.
Multumesc.
Mie personal, din programa de Bac, opera d-lui Tudor Arghezi mi se pare destul de solid optimista si sustinatoare de moral.
Nici creatiile d-lui Sadoveanu sau Bogza nu sunt prea pesimiste.
Sorescu mai e misto. Si Toparceanu. Dar nu stiu daca sunt in materia de Bac.
Dl Marin Sorescu e din pacate reprezentat numai de DRAMA in curricula de Bac, gen la care dansul nu a stralucit decat stilistic. Dl Toparceanu nu pare sa apara, daca nu cumva poate fi ancadrat la gramada la avangardismul suprarealist, ca mi se pare ca bate intr-acolo, desi nu stiu daca istoricii literaturii romane l-au incadrat astfel.
Send en kommentar