Aici vremea e ff schimbatoare. Asta m asurprinde, insa nu ma deranjeaza. Imi da speranta. Adica daca e frig si ploua, stiu ca nu va dura prea mult, ca e inevitabil sa nu vina soarele dupa aia, si inca se va face si destul de cald daca Polul Nord e mai aproape de Soare, sau daca e iarna va veni "sirocco", (cum ii spun eu, gresit, desigur, vantului cald si uscat care insoteste uneori Gulf Stream-ul iarna pe langa coasta), si toate baltocile se vor zvanta in maxim 15 minute. Si niciodata nu e ff frig. Tocmai datorita Gulf Stream-ului.
Pe mine nu ma deranjeaza ploaia, (daca sunt imbracat OK pt asa ceva). Frigul nu imi place. Ultima picatura care m-a determinat pe mine sa ma las de armata a fost un exercitiu facut in zori de zi, in frig, pe un camp in care noroiul fusese plouat si apoi inghetase. Batea un vant subtire si taios, care efectiv taia cu lama in fasii orice material vestimentar posibil, si iti patrundea pana in suflet. Pur si simplu era atat de frig atat de jos in sus, (desi aveam picioarele uscate), cat si pe lateral. Mi s-a facut frig de la piept, la spate, pe flancuri, (desi aveam jacheta ff groasa si ciorapi de lana si incaltaminte misto, impermeabila), dar m-a luat asa un frig central, de am crezut ca nu mai suport. I-am povestit ulterior lui mama ca in ziua aia am inteles ce inseamna sa suferi de frig. Si mi-am dat seama ca eu nu pot sa imi permit sa functionez la acel nivel, si m-am lasat. Nu am indraznit sa ii zic comandantului ca mi-era frig. De altfel exercitiul nici nu a durat extraordinar de mult, dar mi-a fost frig. Si oricum nu avea rost sa ma plang. Ca, desi avea grija de noi ca un tata, comandantul oricum nu avea ce sa-mi faca, mai ales ca doar nu era sa imi arate mie favoritisme, sau sa imi ingaduie sa diminuez moralul celorlalti. Mi s-a parut ciudat ca alti colegi nu s-au plans de frig. Cand s-a terminat exercitiul, am zis asa, moale altcuiva, "mai, ce frig a fost", si ala m-a aprobat, insa nu mi s-a parut deosebit de afectat. Si atunci mi-am dat seama ca sunt prea sensibil si ca efectiv, nu e bine, mai rau incurc decat ajut si ca efectiv nu am anduranta necesara in conditii deosebit de dificile, care includ in primul rand, pt mine, frigul. Foamea sau setea vin mult mai departe. De intuneric nu mi-e frica, desi bezna deplina ma incurca, si ma obliga sa utilizez echipament extra.
Desi mama nu m-a iertat niciodata ca nu am vrut sa-mi fac o poza in uniforma. Era atat de mandra de mine si voia si ea o fotografie, atat. Eu nu voiam poza. Eram la faza in care criticam uniforma, mai ales gulerul, care ma deranja la ceafa si divesele caschete sau acoperaminte de cap care imi turteau parul. Nu am avut niciodata nimic impotriva mastii de gaze, desi am considerat-o o pierdere de vreme desueta. Nici impotriva castilor sau vestelor de protectie nu am avut nimica.
Eu pot cara in spate diverse chestii destul de grele daca e teren plat, sau la vale. La deal nu mai pot sa car atat de usor. Am avut intotdeauna probleme cu urcatul, mai ales pe pietris. Pe nisip mi se pare mai usor sa urci inacarcat cu tot felul de chestii, asa ca un dromader, sau o camila. Mie imi plac camilele si dromaderii mai mult decat elefantii, deci in timp ce urc pe nisip incarcat de echipament mi-e mai usor decat in munti pe pietris. La urcus nu pot suferi nici potecile simple. Pe iarba mai suport cat de cat, ca e totusi aderenta si te ajuta, desigur.
Ma incurca padurea, mi-era deja probabil frica de ea de cand vazusem filmul Disney Alba ca Zapada. Nu mai zic de Hansel si Gretel. As fi fost ingrozit sa trebuiasca sa fiu bodyguard pt BFF intr-o padure. Nici nu imi pasa de poienite, cu floricele sau fragi...mai ales ca tocami acolo e sansa mai mare sa vina vreun urs. Nici nu pot sa ma gandesc la Bambi, si nu glumesc, sunt chiar sobru serios cand scriu asta. Intr-un desert am impresia ca parca as fi avut o sansa sa ma descurc mai bine. De aia nici nu mi-a placut filmul Pacientul Englez, pt ca mi s-a parut total nerealist si e probabil bazat pe o minciuna gogonata. (Bineinteles ca e bazat pe o poveste fictiva de literatura total experimentala, interesata mai mult de noutatea formei decat de continut. Spre mare deosebire, dupa parerea mea cu valoare de opinie personala, de romanul Ulise scris de dl James Joyce...dar ce stiu eu, ca nici macar nu am citit prima poveste, iar cartea Ulise doar am tinut-o in mana si am rasfoit-o citind cateva fragmente, la intamplare. Mi s-a parut cu adevarat grea si ff pretioasa. Nu aveam eu timp sau chef de asa ceva la vremea aia. Iar acum mi-am pierdut de mult acea curiozitate pt literatura, desi uneori, desigur, imi ofera cadou surprize placute.)
Mi-e frica sa nu ma ratacesc in padure, la fel cum mi-e frica si de deserturile cu dealuri stancoase. Desigur ca mi-ar fi frica sa fiu singur si intr-un desert de nisip, dar acolo e sansa mare sa ai un animal langa tine, pe cand in munti e mai greu. In padure eu nu suport sa merg decat alaturi de un cal, nu pe jos. Un caine nu m-ar face sa ma simt mai bine. Stiu ca echipa e importanta, insa in conditii grele e fiecare pt el insusi. Pe ghid nu ai voie sa il deranjezi aiurea, desi ghizii cei mai experimentati de care am avut eu parte la munte, ca turist amator, in Romania, stiau sa previna riscurile care pot afecta coeziunea unei echipe si imediat veneau langa punctul slab. Eu nu am de ce sa ma plang in legatura cu aventurile mele montane, insa muntii nu sunt pt mine. Nu sunt al lor, desi ii "inteleg". Ii inteleg si pe oamenii muntilor. Sunt singurateci si independenti. Padurarii mi se par intotdeauna coruptibili. Poate in afara de cei din SUA, dar acolo protectia naturii e de alt gen. Acolo, natura e protejata de ea insasi. In Norvegia natura e lasata deosebit de mult in pace. Desigur una e pe un continent si alta e pe o peninsula cu aspiratii de insula.
Nu mai am chef sa scriu despre alte fenomene meteorologice, desi oarecum ma simt vag obligat, asa, la nivel politicos. Eu sunt politicos din fire. Insa nu excesiv. Nu pt ca nu as avea obisnuinta. Insa pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza nici badarania. Cred ca nu as fi rezistat prea usor intr-o scoala publica de tip obisnuit azi in UE. In legatura cu scolile sunt un elitist deoarece am avut parte de scoli de elita. Nu e vina mea, asa a fost sa fie. De mine a avut mediul inconjurator intotdeauna grija sa ma indrume corect catre scoli total inalt calitative, desi nu am fost eu personal deosebit de insetat de acumulat cunoastere. Nu am inteles niciodata la ce foloseste. Exercitiile si temele mi se pare, in schimb, ca da. Cred ca ajuta la dezvoltarea unor maniere si, in cazul celor creativi, (sau mai lenesi), posibil chiar a unor noi metode.
9 kommentarer:
Pacat ca nu ai facut o poza in uniforma! Mie mi-ar fi placut sa o vad.
As fi aratat ff sexy. Zau, mai ales ca eram totusi de nici 22 de ani, si eu eram ff fotogenic cand eram mic. Si azi uneori sunt fotogenic, numai ca nu am fost vreodata interesat de portrete personale, mai mult altii au fost interesati sa ma pozeze, in principal mama si tata, desigur, dar si BFF (prietena mea cea mai buna), plus cativa care au fost/sunt interesati sa imi sprijine avansarea in cariera nr 2 din industria porno...numai ca zau, desi am luat ore de actorie la Sc Populara de Arta, si am avut si un profesor misto, si chiar am participat la cateva castinguri, eu nu sunt interesat de avansat dincolo de simplu lucrator de phone sex si cel mult scris scenarii pt phone sex, niciodata nu mi-am dorit sa lucrez in industria filmelor porno, dincolo poate de ajutor de stage-hand/scenograf, sau cel mult fluffer pt star, hai, doar poate daca e absoluta nevoie si figurant sau suplinitor daca s-or imbolnavi atat star-ul principal cat si understudy-ul lui in acelasi timp, si o fi vreo urgenta, si e productie de buget mic, dar zau, nu ma intereseaza asa de tare.
Cat despre industria de entertainment teatral-cinematografica mainstream (Hollywood/Sundance/Bollywood/teatru radiofonic), zau, nu e mare branza, am lucrat si acolo, am si ceva training si experienta de baza, nu prea e genul meu, nu sunt ahtiat dupa asa ceva, conditiile de lucru la Bollywood sau pe Broadway sunt infiorator de grele, efectiv nu merita efortul decat daca esti cu adevarat dedicat si iti doresti asta mai mult decat orice pe lume, si asta NU e cazul meu, si nici muritor de foame nu am fost niciodata ca sa ajung sa incerc absolut chiar orice. Nici macar pt capatat experienta de viata uneori translatabila si in experienta profesionala nu m-a interesat prea tare, desi am avut ocazia sa-mi dau seama ce greu e sa lucrezi in diverse meserii, si cam stiu riscurile profesionale in cadrul a destul de multe profesii, si nu numai din industria entertainment-ului, plus exista o groaza de info gratis despre asta pe Google pt cei posibil interesati sa ajunga evaluatori de diverse riscuri profesionale reale.
Cat despre modelling, asta se poate face si in privat si in public daca cineva are interese deosebite si constitutie specific potrivita pt asa ceva in mod natural, ca altfel riscul de stress si chiar imbolnavire profesionala e destul de mare, si eu sunt deosebit de advers la risc, nu caut mai niciodata prim-planul, plus nu ma intereseaza.
Chiar sincer cred ca ar trebui demistificate aceste industrii cat se poate de mult, mai ales cand te gandesti cati tineri impresionabili viseaza sa devina movie-star sau actor de teatru sau model de mode profesionist, etc., si dupa aia unii chiar ajung, chiar talentati cat si fotogenici, si nu vezi ce li se intampla, ca nu e de loc lapte si miere, e stress profesional mare de tot, unii chiar o iau razna si vor sa se faca politicieni ca sa "repare" sau sa imbunatateasca conditiile, sau vor sa participe ei ca regizori, sau producatori, sau sa activeze in sindicate profesionale pt protejat colegi de breasla sau insasi breasla profesionala respectiva, etc., ceea ce desigur ca nu e interzis, la nivel de dorinta personala de avansare in cariera, insa daca e facut pe baze subrede sau motive proaste sau nerealiste, exista, mai ales in mediu corporatist, (indiferent de structura daca e plata sau piramidala cu baza in sus sau in jos), dupa parerea mea sincera de om total ignorant despre chestii de organizare, (ca nici macar de pe wikipedia nu am citit despre asta), posibilul risc al indeplinirii acelui principiu comic al lui Peter, cum ca fiecare ajunge sa ocupe postul respectiv la nivelul propriu de maxima incompetenta !!
P.S. Zau, desi e total off topic atat la comentariul tau, cat si la articolul principal, (care e in fond unul relativ simplu nostalgic si face parte din seria ramasului bun de la lb romana, in care si asa nu am ocazia sa ma gandesc si e doar un exercitiu total addictiv in ultima vreme, si din seria tranzitiei mele de aculturare ca emigrant/imigrant), si probabil ca nu te intereseaza, ba chiar te va plictisi, mai ales ca tie nu iti plac comentariile lungi, insa tocmai avusesem de gand sa dau click pe blogul lui Mircea Vladut, care a mai ridicat (cu ceva iritare, el) de cateva ori topicul de "imagine" judecat de el ca fiind superficial, deci inferior valoric, (desi dupa parerea mea nu e chiar asa, dar cred ca il inteleg ce vrea sa zica)...chiar ma gandeam cum isi aleg unii oameni carierele, si daca se gandesc la riscurile profesionale ale acestor cariere, in afara de a-si evalua aptitudinile personale nu numai afinitatile si inclinatiile personale, si ma gandeam si cum sunt oamenii alesi pt a ocupa diverse posturi si pozitii, si desigur ca exista industrii intregi de persoane care activeaza in resurse umane, si guidance profesional, si coaching profesional, etc, si zau daca e vreun test care sa ajute la o distribuire mai generalizata a "omului potrivit la locul potrivit", lozinca pe care eu personal o cam sustin, de fapt mai mult pt binele angajatului decat pt binele angajatorului, (pt ca efectiv ma gandesc la angajatul suflet al corporatiei mele personale individuale cu raspundere mai mult decat limitata), desi desigur, asa ceva la nivel larg social real ar fi chiar NERECOMANDABIL, deoarece ar risca sa devina deosebit de orwellian, insa poate ajuta pe recrutare in diverse industrii, si cred ca, la nivel de liceean/adult tanar la inceput de cariera, dintre aceste teste, ASVAB e destul de bun pe aptitudini relativ la niste cunostinte minime de baza, dar desigur trebuie insotit si de screening fizic + screening neuropsihiatric efectuat competent, (ca altfel de teste zau ar fi prea de overkill plus costisitoare ca sa fie utilizate ca screening, oricat de standardizate ar fi).
Problema e cu screening-ul neuropsihiatric, care nu ar fi util numai pt distribuit oameni in diverse cariere, dar si pt oamenii insisi care sa stie ce li se potriveste, ca sa nu se stresseze prea mult ulterior in cariera respectiva, chiar si la nivel de munca necalificata, dar teoretic si de ales oameni utili la ceva din punct de vedere personal.
(va urma)
(urmare)
Eu personal, nefiind in general interesat de a utiliza alti semeni oameni decat pt activitati recreative de sex consensual si de utilitate total reciproca de tip win-win pt relatii pe termen extraordinar de scurt, (mai ales ca nu mai sunt de 12-22 de ani ca sa imi caut amici de termen lung, nici nu sunt deosebit de ahtiat dupa relatii erotic-prietenoase de durata medie 6 luni- 18 luni in clipa asta, iar deadline-ul pt casatorie mi l-am amanat pana dupa 2018, cu posibila cercetare mai intensiva alcatuita cam in decursul anului 2017), il utilizez desigur in mod practic la club cand e vorba de one-night stand-uri, dar la mine e mai mult centrat pe elemente de securitate de baza, nu pe alte chestii importante pt relatii de termen mai lung, insa il consider util informativ si pt relatii mai stabile mai complexe.
L-am alcatuit cu ajutorul unor cunoscuti medici specialisti interesati de aceleasi baruri ca si mine, la nivel de barfe intre cunoscuti total beti si dezinhibati, desigur verificati ulterior in stare de trezie, (cel putin eu), si cu wikipedia, (ca doar toti eram in diverse grade de intoxicatie alcoolica cand am discutat despre aceste lucruri)...dar zau, poate fi util si mai practic si pt screening client activitati de prostitutie (daca aceste activitati sunt efectuate in mod legal in zona respectiva, si daca clientul e deja considerat solvent + non-flic, ca doar ar fi si culmea sa faci screening pe gratis pt angajatii sectiei de moravuri, plus chestii de gen filme cu Al Pacino anii 70-80 nu exista in real life decat poate la nivel de exceptii total aberante !), daca ar fi, desigur, cineva interesat de asa ceva, (ceea ce nu prea cred), si teoretic poate fi extins si pt screening partener de relatie mai lunga.
Nu e, bineinteles, chiar cu toata bibliografia, un test verificat standardizat, deci consider ca NU poate fi proprietar al meu si prin urmare NU e posibil util financiar comercializabil (pe considerente primare de etica de business general, si secundare de etica de publicistica, si tertiare ca, pe bune, mi-e lene mie personal sa verific cum as putea sa il transform eu in test autentic proprietar comercializabil), deci teoretic pot sa-mi permit sa-l distribui si pe gratis, insa pur si simplu mi-a fost lene sa il descriu pe blog, desi am mai pomenit de el sau elemente din el din cand in cand !!
Acest comentariu este un ordin.
Zau, sincer, cred ca acest comentariu al tau, Anonym, este cam ciudat. Despre care comentariu spui ca este un ordin ? Al tau ? LOL !! Cred ca esti beat. Recomandare: du-te nene si te culca ca si eu sunt pe cale sa ma bag in pat alaturi de o revista porno.
Treaz acum.Era vorba de inaptitudinile de militar ale celui care comenteaza prea mult.Fara legatura cu Magritte,cu haiku-uri sau Enole.Imi imaginam cum ar fi fost sa perorezi vreo pagina in fata frontului si apoi sa adaugi acest comentariu este un ordin.
1. Apreciez efortul tau de a reveni in stare treaza.
2. Am impresia distincta ca iti cam place sa iti faci fantezii total non-realiste legate de propria mea persoana sau chiar fata de alte persoane umane din viata ta sau din jurul tau bazate pe ce scriu eu, si asta ma nelinisteste oarecum, si nu imi place. Nu iti pot interzice asta deoarece blogul este liber si comentariile nu sunt moderate, insa te-as ruga sa nu mai depui atata efort real inutil de a-ti face fantezii despre oameni bazate pe ce scriu eu, deoarece am explicat de n-spe ori ca eu NU scriu in stil literar, si nu sunt nici "vanzator" de vise oficial. Desi sunt constient de pozitia mea jurnalistica, deoarece ma exprim in cuvinte la nivel de blog, eu am sa repet ca sunt un blogger de tip infotainment non-comercial, un fel de Spammer non comercial, care cel mult incearca sa "vanda"/sa promoveze expresii si cuvinte in lb romana de interes pt mine alaturi de imagini placute pt mine si sper si pt o audienta mai larga. O suna egoist, o fi egoist, am evaluat asta la nivel deliberativ etic si m-am decis sa scriu pe blog, din motive atat primare si secundare, ale caror etica am examinat-o destul de serios, bazat pe etica jurnalistica curent existenta larg acceptabila.
3. Am sa incerc sa raspund comentariului tau adresand fantezia ta care este una total ne-realista, este una de filme sau literatura de fictiune cu dictatori latino-americani, si am sa o fac mai mult din respect fata de alti posibili cititori: eu personal in real life prefer sa nu vorbesc atat de mult. Comentariile mele lungi de pe acest blog, care pot pare aca niste peroratii sunt un fel de clarificari compulsiv pedantice mai mult pt mine insumi, dar si din respect fata de posibilii cititori. Uneori contin si informatii gasibile de altfel public in mass-media generala.
4. Nici in armata reala serioasa nici nu e nevoie sa vorbesti sau sa gandesti deliberativ prea mult oricum. Antrenamentul militar profesionist mai realist nu e de gen de antrenament fizic si emotiv de movie star pt a juca un rol in Saving Private Ryan, sau GI Jane, desi si el incearca sa faca bypass la majoritatea cortexului, dar probabil pe alte zone de creier decat cele emotive sau legate de actorie. Nu e nici o chestie neaparat de tip "ideologic" de gen, "noi muncim, nu gandim", e chiar o chestie posibil protectoare anti-traume personale, (insa nu ale altora din jur), si totodata probabil crescatoare de eficienta plus cred, la nivel total speculativ, ca ajuta si lucrul in echipa mica coeziva de oameni antrenati in acelasi mod la nivel cat de cat egal mediu, si poate, desi nu sunt de loc sigur, favoriza empatia naturala care este pre-existenta la majoritatea oamenilor obisnuiti, (in general sensibili la pedepse, si cu constiinta morala obisnuita, cu greieras Jimminy Cricket la mansarda inca in dezvoltare de la 4 ani catre 14 ani matur si sanatos, cu "autostrazi" orbito-frontale functionale, cu lobi frontali executivi functionali), etc.
Disclaimer: informatiile din acest comentariu sunt un fel de sinteza personala a unor informatii obtinute din mass-media generala de nivel CNN, cel mult CNN-US-Health, deci trebuie citite cat mai critic, intelegand acest lucru.
@Anonym: Am impulsul sa imi doresc sa te aversionez sa mai interpretezi la nivel speculativ fantezist despre ce scriu eu, si pt asta te rog sa iti inchipui ca acest blog este un fel de bot Spammer, repet ca NU este literatura, nici macar jurnalism oficial, ci e de nivel infotainment non-comercial. Si asa acest blog a fost listat din greseala ca bot pe listele AT & T, si pot sa imi si dau seama de ce. Dar desigur ca sunt om, si nu sunt bot. Insa, desi am mai comunicat cu alti bloggeri, nu am relatii reale cu alti bloggeri si nu intentionez sa imi fac relatii cu alti bloggeri, deoarece nu sunt jurnalist general, sau jurnalist cultural, sau jurnalist artist, sau jurnalist experimental. E o chestie promo in principal LGBT in lb romana, efectuata la nivel de infotainment, cu atentie pt cititorul mediu de pe Internet, efort de tip NGO voluntar cu motive secundare total etice, si tertiare de convenienta personala. NU este ceva planificat sau organizat. E random spontan, dupa toane, dupa vreme, dupa ce o zice la canalul TV la care ma uit in clipa aia, dupa ce oi vrea tu, e total random. NU se pot trage concluzii despre persoane autentice complexe din ce scriu eu. Recunosc ca nu ma pricep prea bine la acest fel de stil de infotainment, recunosc de asemenea ca nu cunosc lb romana ff bine, ca fac greseli de figuri de stil, si ca nu am exercitiu de scris in lb romana decat pe domenii deosebit de neinteresante. Sper din toata inima ca acest paragraf te-a aversionat destul ca sa nu mai doresti sa citesti de pe acest blog si sa iti pierzi vremea cu fantezii intile, oricat de rece ar suna si/sau dezamagitor ar suna asta fata de tine personal, si fata de asteptarile tale personale fata de literatura, fata de alti oameni, etc. LOL ! NU ma pricep de loc sa fac pe "fiorosul" !!
Send en kommentar