Daca pt shopping alimentar chiar ma pregatesc de obicei tergiversand si amanand cat pot pana in ultima clipa, cand observ ca am frigiderul gol, si ori mi-e foame, ori anticipez sa imi vina musafiri care trebuie teoretic hraniti din cauza ca ar putea fi inca in dezvoltare, (deoarece cei deja dezvoltati trebuie sa vina ori deja hraniti, ori, daca le e foame, cu propria lor mancarea lor de acasa de la ei, ori sa planifice o iesire la un local alimentar, ca doar nu o sa ma chinui sa ofer eu mancare cumparata si/sau pregatita de mine personal unora cu care am de gand sa fac sex sau cu care sunt amic, eu personal efectiv NE-asociind mancarea cu sexul sau cu prietenia, nici macar cu dragostea asa la nivel general, cu exceptia a catorva feluri specifice de mancare, preparate de mama si bunica mea, ci mai mult cu activitati profesionale de obicei profesional educative, sau diverse sarcini de serviciu, sau relatii de business), ceea ce in esenta anuleaza chiar posibilele avantaje ale metodei tergiversarii, atunci cand ea este folosita in mod corect rational si planificat, (NU asa cum fac eu de obicei, total amatoristic dupa cum imi vine, efectiv bazat doar pe anxietatea mea fata de impulsivitatea mea innascuta inevitabila, care, in ultima clipa, este depasita doar printr-o motivatie izvorata din vreo lipsa acuta de ceva placut sau util oarecare anume), in ceea ce priveste, insa, activitatile de window shopping sau store browsing, eu sunt intotdeauna amator, mai ales daca sunt efectiv disperat sa admir multiplu senzorial si uneori chiar sa ating fizic material unul din obiectele mele de fetish, (carti si reviste de hartia adevarata cu texte si poze sau ilustratii tiparite pe ea, si incaltamintea).
Acum cateva zile, venind spre casa dupa o zi deosebit de satisfacatoare profesional la serviciul 2 (de phone sex), unde consideram ca imi indeplinisem datoria, inclusiv cea fata de manageri, chiar mai bine decat de obicei, si afara incepand deja sa se racoreasca in mod placut, cu ajutorul unei brize firave, sub 22 de grade Celsius, dupa caldura uscat-fierbinte de cca 25 de grade Celsius de mai devreme suportata de mine personal intr-o cladire veche de mai mult de 10 ani FARA aer conditionat, (plus fara o gramada de alte facilitati ergonomice si/sau optimizante de productivitate, insa super eficient protejata impotriva incendiilor, care este principiul esential de-a lungul istoriei constructiilor din Norvegia, inclusiv arhitectural-ingineresc, cat si politic artistic si financiar, seful pompierilor fiind adesea persoana politica cea mai importanta si real autoritar-puternica la nivel local norvegian), eram intr-o stare de spirit tocmai buna pt a-mi ingadui placerea pe care, cf principiului placerii aplicat fetish-urilor mele personale, mi-o dramuiesc destul de zgarcit, (ca sa nu risc un exces in general nerecomandabil cand e vorba de indulgenta fata de diverse addictii), aceea de a ma plimba in voie prin centrul comercial al orasului unde locuiesc.
Inainte de a ma lasa in voia placerii de a admira design-ul diverselor vitrine, ulterior urmand, ca "desert", sa imi ingadui sa intru si intr-o librarie cu etaj, plus cateva magazine de incaltaminte, mi-am ingaduit si "aperitivul" de a privi in jur si la alti oameni interesati de activitati similare de window shopping si/sau cumparaturi. Am avut placerea deosebita in acea zi de a gasi in jurul meu apropiat mai multe bunici adevarate, care pt mine reprezinta persoanele cele mai ocrotitor-linistitoare si totodata prezumat competente posibile din lume. Mie personal imi pare ff bine ca speranta de viata a persoanelor de sex feminin din Norvegia este in prezent 83 1/2 ani, (chiar daca nu e asa de inalta ca cea de pe primul loc din Monaco, unde e 93 2/3 ani, sau de pe locul 2 in lume din Macau, unde e 87 1/2 ani), deoarece asta inseamna ca ma voi putea bucura in continuare de cat mai multe bunici in jurul meu.
Bunicile norvegiene de origine norvegiana cu care ma intalnesc eu de obicei pe strada sau in autobuz mi se par deosebit de placute la aer si comportament general. Uneori parca imi vine sa le rog sa inceapa sa imi spuna o poveste scrisa de HC Andersen, (pe cele cu ochelari), sau de PC Asbjørnsen si J Moe, (daca nu au ochelari). Cele de origine germana ma cam enerveaza, iar cele de origine africana si araba ma cam sperie. Bunicile de origine franceza sunt total OK, ff gentile si placute si ele, cele de origine japoneza sunt deosebit de incantatoare, iar cele americane deosebit de competente. Sunt cam suparat ca bunicile de origine romana care sunt mai des vazute pe aici pe strada sunt de obicei angajate in activitati destul de stanjenitoare de cersit, deoarece, desi nu este un lucru ilegal, poate prezenta o imagine destul de neadevarata despre bunicile de origine romana care calatoresc international in timpul vacantelor de vara, de obicei majoritatea, cred, in mod real stand in casele copiilor lor, si avand grija de diversi nepoti, in loc sa se plimbe pe strazi, sau plimbandu-si nepotii prin parcuri, nu prin zone comerciale.
Eu as dori sa incurajez si bunicile de origine romana, aflate atat teritorial in Romania cat si temporar sau permanent in alte tari, sa iasa mai des din casa sa faca din cand in cand macar window shopping, daca nu chiar shopping propriu zis, (in afara de plimbatul in natura parcurilor, sau a vizitatul obiectivelor turistice de tip muzeu si biserica), pt ca asa pot si ele participa la bucuria diversilor oameni care se plimba pe strazi in scop de relaxare personala, plus ca, de obicei fiind impreuna cu nepotii, le pot prezenta si acestora in mod educativ aspectele placute si utile ale activitatilor de window shopping, contribuind la dezvoltarea simtului lor critic de apreciere artistica, deoarece nu prea cred ca scolile publice sau particulare in lb romana au introdus inca in curricula lor de baza subiectul interpretarii critice...si chiar am impresia ca exista inca mare confuzie in Romania despre utilitatea criticii in general, pe diverse domenii de cunoastere si activitate umana.
Pot sa spun chiar bazat pe experienta personala ca eu nu de la bunicile mele am invatat in mod direct despre aceasta critica deosebit de importanta, nici de la scoala, ci efectiv in mod autodidact,
a) urmarind cu atentie relatiile dintre parintii mei si bunicile mele, si fiind atent si la parerile exprimate ale singurului meu bunic,
b) din relatia mea principala cu mama mea proprie,
c) citind din cand in cand articole de critica literara si de critica de filme din reviste culturale larg recunoscut reputabile, ca de ex, in frageda copilarie, (pre 1989), revistele culturale si literare ale vremii din diverse orase accesibile la tarabele din Bucuresti, de obicei aduse in casa de tata, reviste din Bucuresti, Iasi, Constanta, Craiova, (din Cluj sau Timisoara nu tin minte sa fi citit sau vazut vreuna), si mai apoi in principal The New Yorker, si The New York Review of Books, (plus paginile sau sectiile culturale ale presei generale in lb engleza si franceza), o vreme chiar site-ul Lire, inainte de a fi fost preluat de L' Express- culture, (din TLS nu prea citeam decat titlurile pt ca in rest nu intelegeam mai nimic, iar Romania Literara a devenit din ce in ce mai dezamagitoare pt mine personal de cand dl N Manolescu, un critic literar profesionist si profesor de literatura in general recunoscut ca destul de competent si reputabil, i-a devenit si director, si a insistat sa inceapa sa scrie editoriale politice, in loc sa continue sa lucreze in mod constiincios la ce se pricepe in realitate mult mai bine), plus
d) de la TV urmarind emisiunile d-lui Iosif Sava, care desi erau despre muzica, un domeniu cam total strain mie personal, totusi mi-au prezentat o anumita maniera de a utiliza interpretarea critica in mod relativ echilibrat, legata de un anumit context specific istoric, nu asa haotic si emotional, total la intamplare, sau exclusiv din perspectiva egoista de nivel tiranic a prezentului. Mai am ceva probleme legate de contextul geografic si etnico-cultural, insa efectiv nu pot sa dau vina pe dl Iosif Sava pt asta, ci doar pe lenea mea proprie de a citi despre cultura, geografia, si istoria mai indepartata a locurilor pe unde m-am plimbat sau unde ma aflu, sau am de gand sa ma plimb, si bazandu-ma in mod indolent doar pe istoria contemporana de interes imediat local pertinent prezentata si intrezarita de mine la nivel de privire fugara la prima pagina a presei locale.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar