Cosmar in 13 paragrafe inegale atat calitativ cat si cantitativ

Vineri noaptea, (ah, din toate zilele saptamanii TOCMAI vineri !), m-am culcat dupa o zi deosebit de stressanta la serviciu, (pt ca de obicei eu am vinerea rezervata pt indeplinirea tuturor activitatilor profesionale pe care nu le-am indeplinit toata saptamana, de obicei fiind deja atat de epuizat incat le aman oricum pe majoritatea pt luni, si dupa aia tot eu ma simt vinovat), si dupa ce mancasem o mancare tailandeza neobisnuit de spicy, plus o gramada de paine si branza feta de calitate mai slaba daneza, si bausem si mai multe espresso, asa ca a fost inevitabil sa nu am un cosmar. Sunt, de asemenea, cam stresat in legatura cu micul print, si efectiv sper sa se termine o data, pt ca nu tolerez prea usor efortul excesiv de a evita in mod activ sa ma gandesc toata ziua la el si de a-mi face atatea probleme despre dificultatile legate de o relatie cu cineva inca in formare de care ma simt etic obligat sa ma comport oarecum matur responsabil. (Lille, if u read this, it's about me, not about u...I know it sounds ridiculously trite, but that's the way it really is...desverre. Whatever u do, please DON'T take this as a possible challenge to prove me wrong !)

Si asa m-am simtit un adevarat cretin toata saptamana pt ca evitasem sa ma intalnesc cu Mikey atunci cand ar fi trebuit, pt ca asta m-ar fi echilibrat destul de rapid in legatura cu diverse senzatii neplacute legate de vinovatia mea legata de incompetenta mea totala de a relationa cu oameni mai tineri decat mine, si de ignoranta mea totala fata de diverse metode pedagogice cu adevarat calitative, alte sentimente de vinovatie fata de efortul propriilor mei profesori, care totusi s-au chinuit cu mine cat au putut, si tot degeaba, etc.

Ah, intr-adevar daca exista vreun cuvant anume fata de care sa am eu personal sentimente neplacute de nivel extraordinar de intens, si imi creste tensiunea arteriala numai cand il aud sau il vad scris pe undeva, asta e probabil cuvantul "educatie", si tot ce poate reprezenta el, de la administrare, la management, la servicii, la politica, la filozofie, TOT. Cred ca m-as fi imbolnavit fizic in mai putin de 12 luni daca as fi avut eu personal vreodata vreo indatorire de serviciu reala de nivel autentic pedagogic sau administrativ pedagogic. REFUZ totodata sa VAD, daramite sa citesc mai amanuntit ce scrie pe wikipedia in legatura cu etimologia cuvintelor respective, "educatie", si "pedagogie", pe diverse limbi, ca efectiv ma apuca durerea de cap, cata confuzie si contradictie REALA exista la nivel MONDIAL in legatura cu ce reprezinta aceste notiuni.

Imaginea cu adevarat neplacuta din cosmarul meu din somn a durat doar cateva secunde, si nici nu am vrut sa ma gandesc la ea ieri, pt ca de obicei incerc sa imi rezerv zilele de sambata pt ganduri si imagini majoritar placute. Chiar cred ca din cauza asta am avut intotdeauna simpatie fata de credinciosii Adventisti de Ziua a 7-a, care si ei considera sambata, nu duminica, ziua cea mai sfanta, si, prin extensie si fata de Martorii lui Iehova, pt ca si asa tind sa ii confund pe acestia intre ei, si nu stiu exact care e particularitatea specifica pt fiecare din aceste religii in parte.

Chiar pot sa relatez, de exemplu, un act de adevarat curaj personal, care ma apuca pe mine din cand in cand in fata unor educatori oficiali, (mi s-a intamplat de 2 ori in viata in real life), cand, ca soldat fruntas, l-am mustrat pe un capitan al Armatei Romane, ambii find in uniforma la acea vreme, pt posibila discriminare pe baze religioase fata de un coleg de sex feminin credincios Adventist de Ziua a 7-a, careia tindeau sa i se dea note mai mici la un anumit curs, (desi in realitatate habar nu aveam daca poate acele note nu erau totusi pe merit, dar probabil ca voiam sa testez educatorii Armatei Romana in legatura cu pregatirea lor adecvata pt primire ulterioara in NATO, plus ma simteam cu musca pe caciula mea personala deoarece nu indrazneam la acea vreme in viata mea personala sa fiu out din dulap fata de altii in legatura cu propria mea orientare sexuala, desi atinsesem varsta comun obisnuita pt asa ceva, si desi ulterior mi-am dat seama ca deja stia toata lumea, deci nu era mai nimeni chiar asa de interesat sa auda acest lucru reconfirmat de mine personal si inca si in mod dramatic patetic efectuat la nivel cabotin.) Noroc ca de obicei nimeni nu era atent la ce baiguiam eu personal din cand in cand nici in timp ce eram militar, si, la acea vreme, s-a confundat acea acuzatie relativ serioasa si posibil si nedreapta cu o vaitatura oarecare a unui soldat oarecare legata de stress-ul general legat de training, mai ales ca acel capitan era de sex feminin.

Cealalta ocazie a fost in cls a IX-a la liceu, cand am mustrat-o pe profesoara de fizica pt ca tinea mortis sa anunte public notele diversilor elevi la diverse teste, si am intrebat-o daca nu cumva acest lucru ar putea fi daunator moralei si imaginii personale inca in dezvoltare, (despre care celei ale mele insasi eu personal aveam ceva dubii, nemultumiri, si anxietati la acea vreme), a unor elevi cu note mai slabe la acea materie, cu rezultatul ca toata lumea, atat profesoara cat si colegii mei, s-au bine dispus si au inceput sa zambeasca, ba unii chiar au izbucnit in hohote de ras, si au aplaudat, "oh, how cute !"

Inapoi la imaginea de cosmar, care a fost si mai ingrozitoare si scary decat cuvantul "educatie" fata de mine: efectiv am avut imaginea ca aveam melanom malign in stadiu avansat, si ca o proeminenta oarecare rugoasa de culoare bruna si presupus initial keratotic seboreica de dimensiuni relativ mici, cca 0,75 cm diametru, cu margini oarecum vagi, insa superficial epidermica, aflata pe flancul meu personal stang in vis, deodata, brusc, se extinsese intr-o adevarat placa dura de aspect neplacut-respingator ihtiotic, ca o carapace, de culoare mai inchis amenintatoare brun roscat inchisa aproape neagra, sangeranda pe alocuri, si oarecum si aderenta fix de straturile subcutane, care cuprindea intreg flancul meu stang si aproape intreg abdomenul, plus eram in vis si mai slab decat sunt in realitate, la nivel autoestimat casectic. Cand era sa incep sa-mi caut si sa-mi palpez si ganglionii limfatici din jur ca sa imi confirm mie insumi diagnosticul cu siguranta deosebit de grav, nu numai doar de aspect neplacut , m-am trezit.

Trebuie sa recunosc in mod sincer ca nu frica de moarte iminenta in maxim probabil 3-5 luni mi se paruse lucrul cel mai de speriat in acel vis, ci de fapt groaza fata de desfigurarea pielii mele personale, si inca tocmai si in zona flancurilor si abdomenului fata de care ma simt eu atat de vinovat recent de neglijenta personala reala in ceea ce priveste de-stressarea, mancatul si dormitul corect, (atat in compozitie calitativa cat si program), si tonificarea si re-dezvoltarea musculaturii necesare unei vieti sexuale optim satisfacatoare, mai ales in compania cuiva care are numai 18 ani...

...ca pe Mikey nu cred ca il intereseaza in mod deoasebit abdomenul meu personal, pt ca in general nu se uita la el niciodata, sau, daca se intampla sa il zareasca, de obicei nu e atent la el, si nu cred ca l-ar deranja nici niste love handles, care i-ar oferi chiar o oportunitate mai buna de pozitionat si prins adecvat, in timpul unor activitati amoroase de altfel deosebit de satisfacatoare si, mai ales, lipsite de atatea complicatii legate de inter-relationare verbala rostita si nerostita, dincolo de sunete si indemne scurte directe si la obiect de incurajare, ghidaj, si apreciere reciproca atat pt mine cat si pt el...e vorba de atat de inutila si obositoarea activitate ganditor-verbala complexa desfasurata mai ales imediat inainte si dupa actul sexual concret, ca, totusi, in timpul lui cu oricine, eu personal nu sunt capabil de multi-tasking de acest nivel, (cu exceptia eventualelor sunete sau indemne direct la obiect mai sus mentionate), plus ca ar fi probabil chiar nerespectuos fata de actul sexual in sine ca el sa fie desfasurat fara atentia totala specifica pe care o merita si care i se si potriveste, si sa fie impovarat de ganduri, cuvinte abstracte, sau alte emotii decat placere personala individuala pura total naturala, nedistilata, si neadulterata artificial sau combinata cu alte senzatii/emotii, care, prin autenticitate, ma gandesc, nu are cum sa nu se transmita in mod complimentar, satisfacator, si sustinator de moral pt un partener consensual, chiar cu posibile afinitati personale senzoriale oarecum diferite, sau inca necunoscute pt a fi optim altruist stimulate si ele in scop natural uman social politicos complimentar facilitator.

Mie nu imi place sa interpretez critic diverse cosmare, daca nu sunt desenate sau pictate de Francisco Goya sau descrise de artisti de nivel de geniu similar, asa ca m-am multumit sa-l descriu in cuvinte, si sa-l si inconjor de tone de alte cuvinte off-topic, efectiv la nivel superstitios ca si cum as ambala in mod adecvat un deseu cu potential de toxicitate ecologica pt aruncare adecvata. E destul de evident, de altfel, ce poate insemna imaginea unei boli incurabila legata si de aparenta uratenie a unei carapace, care este totusi atat de utila pt supravietuire si functionalitate generala, si care poate uneori lua chiar forme si aspect artistic autentic frumos, daca e manufacturata ca unealta sau implementata ca metoda de actiune de catre niste oameni creativi si talentati.

Cred ca problema mea de fond este ca in timp ce fac sex cu micul print, nu doar in perioadele pre- sau post- coitale, dar chiar in timpul actului sexual, dezvolt uneori niste emotii care mi se par in plus, (fata de placerea pura caracteristica actului sexual), sunt oarecum dulci-amar nostalgice asemanatoare duiosiei, (e, desigur, vorba mai mult ca sigur de o duiosie fata de propria mea persoana cand eram de varsta lui, pt ca in mod real NU am CUM sa simt o asemenea duiosie fata de EL realul, ca doar NU e copilul meu sau fratele meu personal, de care m-as simti oarecum legat genetic, plus ca nici macar nu il cunosc atat de bine, si nici nu vreau sa il cunosc, si nici nu cred ca e bine sa imi doresc sa il cunosc, neavand absolut nici o intentie de a-i stanjeni in vreun fel viitorul), ma nelinistesc, habar nu am ce sa fac cu aceste emotii, nu doresc sa le numesc, etichetez, sau clasific in mod total ignorant eronat, (pt ca nici pana acum nu am citit lista aia lunga de emotii de pe wikipedia, si nici nu prea vreau sa o fac), mai important chiar, NU doresc sa le proiectez in mod posibil neetic influential nejustificat asupra lui, doresc chiar sa le opresc cumva transmisia in mare parte inevitabila in acele clipe de proximitate atat de apropiata, dar efectiv nu stiu unde sa le pun, pt ca am impresia ca trebuie sa tin minte unde le-am pus pt recunostere ulterioara, (si asa ceva e ff complicat de facut cand esti dezbracat aproape total, si in general neatent la nivel profesional la tinuta cu eventuale buzunare bune de pus diverse emotii...cel mult pot sa le ascund sub pleoape...de aia si ezit sa ma uit in ochii lui, ca nu cumva sa imi scape de acolo), dupa aia nu stiu sa le descriu adecvat...o intreaga complicatie si un efort cu adevarat neobisnuit pt mine, mai ales ca nu pot sa scap de sentimentul sacaitor ca, fiind mai mare, sunt oarecum raspunzator, iar pe de alta ma simt inadecvat optim functional sexual fata de el si fata de actul sexual in sine pt ca acord atata atentie si efort fata de aceste sentimente extra in loc sa ma concentrez doar pe sex, asa cum ar fi si normal si, de altfel cred sincer, intuiesc, preferabil si chiar etic recomandabil pt amandoi.

Ah, cred ca mi-as dori sa existe un film care prezinta un lucrator profesionist de tip surogat sexual de sex masculin si orientare sexuala gay sau bi, nu doar acela recent cu un astfel de lucrator interpretat de d-na Helen Hunt, plus, desigur, filmul documentar necesar adiacent lui, ca sa pot sa invat sau macar sa deduc ceva teorie si tehnici posibil utile in acest fel de cazuri in care se amesteca in mod inevitabil o raspundere oarecum asemanatoare celei de educator cu o raspundere personala de nivel aproape cvasi-profesional...desi, desigur, NU aspir sa devin cumva nici un astfel de lucrator sexual surogat pt nimeni, nici sa ma mai bag in relatii personale cu persoane inca in formare in mod repetat, dar, totusi, just in case, ar fi mai bine sa fiu informat in legatura cu aceste lucruri, astfel incat sa stiu mai bine ce sa evit, si ce e OK de folosit, ca sa nu cumva risc sa se creeze vreo consecinta neplacuta atat pt mine cat si pt un viitor partener personal...plus, ma gandesc si la viitor, chiar in cazul unei potentiale relatii interpersonale de mai lunga durata cu cineva anume, e inevitabil ca ambii parteneri sa nu fie cumva oarecum in formare-dezvoltare functionala, (generala de diverse stadii de viata, nu de identitate personala), indiferent de varsta, si sa nu se ajunga la un moment dat sa nu trebuiasca sa functionezi pe teremen scurt fata de un asemenea partener de nivel consort atat in rol de posibil educator, cat si de elev, cat si terapist de suport cat si poate, teoretic, in rol de lucrator sexual de tip surogat uneori, daca e chiar o relatie pe termen lung de tot, in potential sickness & in health, la varste mai inaintate...cine NAIBA stie ?

URASC ideea de improvizatie amatoristica atunci cand poate veni vorba de o chestie atat de potential serioasa ca institutia casatoriei, si totodata imi recunosc in mod auto-critic autentic indolenta in legatura cu abordarea studiului mai serios al aspectelor juridice si etice ale functionarii optime in cadrul unei astfel de institutii, mai ales pt ca eu personal ma STIU deja un amator total netalentat la orice anume, daramite in legatura cu acest domeniu pedagogic-educativ-formativ, care presimt ca va fi inevitabil necesar in cadrul unei relatii maritale pe termen lung. In general, poate as fi de acord ca Iubirea ar putea reprezenta un potential sfetnic si bun calauzitor personal...pe de alta parte, stiu, ca la nivel de om obisnuit, si inca si indolent din fire fata de vreun efort sustinut deosebit, si, luand totodata in consideratie si ideea ca Iubire fara un grad de Efort nu cred, efectiv NU cred ca se poate, pana la Iubire risca sa ma manace in mod cat se poate de realist diversii sfinti de tip Eros/Cupidon, ba chiar posibil si marele mahar Dionysos, (despre care am auzit ca s-a zvonit ca ar putea fi insusi rivalul principal al sefului meu de la corporatia 1, poreclit dupa insusi zeul Apollo...desi, zau, eu personal nu prea cred ca e chiar asa in realitate, pt ca oarecum cam banuiesc, ba chiar am impresia distincta ca intuiesc + chiar stiu eu cum sta treaba cu diverse zvonuri si telefoane fara fir legate de diverse mituri care contin povesti despre rivalitati in esenta politice, mai ales daca e sa fie, in plus, indiferent de originea lor reala, ulterior istoric re-formulate si/sau interpretate pt transmisie ulterioara de catre niste persoane inadecvat optim functionale atat la nivel personal cat si profesional.)