Daca tot sunt indragostit, plus am fost recent informat de cercetatorii de la Scoala de Management Sloan de la MIT, printre altii, in legatura cu diverse chestii legate de dragoste, ca persoanele de sex masculin se simt in mod autentic mai fericite decat persoanele de sex feminin daca aud cuvintele clare, "Te iubesc", (mai ales daca acest lucru se intampla inainte, nu dupa sex), chiar dupa ce mi-am baut cafeaua ieri dimineata, am trimis micului print cateva sms-uri cu cuvintele care reprezinta expresia, "Te iubesc" scrise clar si sper ca si corect gramatical in cele cateva din limbile straine in care stiu mai de mult sa scriu si sa rostesc aceasta expresie, fara sa trisez si sa dau Google translate, sau sa caut o pagina de Internet informativa in acest sens, (in ordinea achizitiei acestei expresii pt eventuala utilizare cand o fi cazul), romana, franceza, engleza, finlandeza, chineza (fonetic), si norvegiana, si am plecat dupa aceea la shopping de alimente hranitoare sanatoase si cat mai variate, atat pt mine personal cat si posibil pt micul print, in caz ca ar fi dorit sa vina in vizita la mine ca sa ne uitam impreuna la finala popularului concurs muzical Eurovision.
(Pana la urma a venit si apoi a si plecat chiar inainte sa inceapa acel important si interesant program TV, oferindu-mi astfel oportunitatea de a acorda atentia personala cuvenita acelui indelung anticipat concurs comentat aseara de un prezentator TV norvegian cam trist si clar dezamagit de popularitatea scazuta a cantaretilor norvegieni de origine iraniana in Azerbaijan, spre deosebire de succesul rasunator al cantaretilor suedezi de origine berber-marocana in Azerbaijan, si de succesul anterior al cantaretilor norvegieni de origine bielorusa in Rusia in 2009, al cantaretilor norvegieni de origine irlandeza si norvegiana in Irlanda in 1995, si al cantaretilor norvegieni de origine suedezo- norvegiana si norvegiana in Suedia in 1985.)
Eu chiar am observat ca atunci cand sunt indragostit am pofta de mancare crescuta, si consider asta una din ciudateniile relatiei mele particulare cu mancarea, deoarece am citit pe Internet ca in general majoritatii oamenilor li se intampla exact pe dos, si isi pierd apetitul alimentar, ba au uneori si insomnie, de parca ar fi intoxicati si cu amfetamine, nu numai cu cocaina, pe cand la mine e chiar invers, privesc mancarea in mod mult mai putin mofturos si cu mai mare bunavointa, si si dorm mai linistit ! E, desigur, din cauza ca am ADHD, si amfetaminele, (desigur cele legal sintetizate si corect dozate), au un posibil efect linistitor si clarificator asupra creierului meu de obicei confuz si uneori chiar pierdut in totala ceata in perioadele in care nu sunt indragostit.
Deoarece am citit ca la adulti acest efect oarecum posibil terapeutic al amfetaminelor mai scade cu varsta, (urmand a fi uneori ulterior recapatat dupa instalarea unei demente ireversibile incontestabile), ma speriasem deja ca oi fi ajuns si eu la acea prea lunga faza de maturitate de dinaintea fazei senile recuperatoare, atunci cand am observat ca atunci cand ma indragostisem de Hector, desi dormeam mai linistit, totusi nu imi crescuse pofta de mancare. Dar cred ca era din cauza ca inca eram ff stresat de adaptarea la serviciul corporatist nr 1, (unde, in plus, Hector chiar si lucra si el), si nu pt ca ajunsesem in faza unei maturitati cerebrale depline si relativ stabile pe o infiorator de lunga perioada de timp...care mai trebuie si teoretic umpluta cu ceva cat de cat productiv social...de gen sadit un copac, construit, sau achizitionat + decorat o casa, si de facut si crescut un copil...lucruri real dificile si oarecum improbabile in cazul meu, dat fiind ca eu nu stiu daca am sa pot sa am ocazia realista practica, legala si financiara, de a obtine un copil dupa preferintele mele personale, (cu 1/2 material genetic al meu, 1/2 de la un donor ales din SUA, si cu o mama surogat asiatica), plus nu am de gand nici sa re-investesc in real estate prea curand, iar pom de plantat eu personal nu cred ca voi avea ocazia sa plantez, deoarece nu lucrez in politica sau entertainment, ca sa ma las fotografiat sadind puieti...
...drept care ma gandesc cu groaza ca probabil va trebui sa ma chinuiesc la nivel de storcit creierii, (deoarece am mai zis ca eu nu sunt creativ sau inventiv din fire), ca sa gasesc de facut altceva in acea anticipata lunga perioada de maturitate din viitorul meu personal...ma gandesc ca poate daca mai aman un pic deadline-ul pt o eventuala casatorie chiar si mai tarziu decat cel in prezent recent reprogramat pt 2018, dat fiind ca teoretic, cf recalculari mai recente, eu am sa intru in perioada adult matura in 2019, pe la implinirea varstei de 39 de ani...(mai demult ea fusese stabilita in jurul varstei de 35 de ani, insa o data cu cresterea sperantei de viata medii globale din 2006 incoace, cf OMS, de la 48 de ani pe la mijlocul sec XX, (in prealabil de-a lungul intregii istorii a omenirii ea fiind cca 31 de ani), la 65 2/3 ani, a trebuit sa se mai lungeasca atat perioada de adult tanar si cea de adult matur, (plus ca eu in general sunt oarecum mai intarziat decat media in ceea ce priveste diverse dezvoltari personale).
Ma gandesc ca daca aman in mod rational prudent deadline-ul pt o eventuala casatorie dincolo de 2018, as putea sa imi petrec destul de usor primii 6-7 ani de maturitate deplina stabilind anumite criterii pe care trebuie sa le indeplineasca un viitor consort, studiind legislatia internationala pertinenta la diverse contracte, merger-uri de corporatii, si reproducere umana asistata, citind, din curiozitate si evolutia istorica a acelor legislatii pe diverse arii geografice ale lumii, apoi lasandu-mi timp de reflectie si deliberare personala la complicatele probleme de etica asociate lor, eventual chiar cautand ghidare spirituala profesionala in acest sens, desigur, dupa ce voi studia un timp adecvat de lung avantajele si dezavantajele diverselor ramuri ale crestinismului vs cele ale altor religii ale lumii, pt a-mi alege un ghid spiritual cat mai potrivit pt mine personal...si poate, prin 2025, cand voi implini 45 de ani- o varsta totusi tanara, dupa criteriile si conditiile timpurilor noastre- as putea sa incep sa imi caut un posibil partener cu scop de casatorie...
...da, in concluzie, am impresia ca per total este cel mai bine sa iau in consideratie amanarea acelui deadline deja o data amanat si mai mult, de la 34 de ani initial, mai recent la 38, acum cred ca cel putin pe la minim 46 de ani...o idee chiar buna, plus in deplin acord cu maniera mea preferata personala + profesionala de a planifica diverse actiuni, tergiversarea...care nu e ceva neaparat patologic pasiv-agresiv, e chiar ceva posibil recomandabil, din cate am citit in mass-media informativ-educativa de interes corporatist.
Ingen kommentarer:
Send en kommentar