Nu stiu cine naiba m-a pus sa beau si cafea si ceai ieri dupa ora 17, ca dupa ce am adormit cu greu rasfoind o revista Paris Match mai veche cu poza vasului naufragiat Costa Concordia pe coperta, in care aparea o poza cu adevarat reusita a cuplului Dustin Hoffman- Lisa Gottsegen, dansul demonstrand o flexibilitate jucausa si o stare optimista de spirit de invidiat pt aceasta varsta mai recenta de 74 de ani, drept care pana si posh24 l-a comparat tocmai cu dl Justin Bieber chiar inainte sa o implineasca, si dansa fiind imbracata intr-o rochie cu adevarat sexy de culoare bleumarin- aproape midnight blue, care reusea sa innobileze ieftinatatea materialului satinat boudoir din care era croita, totusi, admirabil de constiincios, am visat un vis extraordinar de obositor in care ma luptam mano a mano si corp la corp cu un personaj neidentificat de inaltime si greutate asemanatoare mie, amandoi imbracati in sorturi de tip underwear mulat de bumbac elasticizat de culoare neagra de calitate designer...un vis chiar extraordinar de usor interpretabil,
* la nivelul superficial el relevand direct ca eu sunt in continuare jinduitor fata de cuplurile heterosexuale reusite cu adevarat admirabil de norocoase, un sentiment de altfel total acceptabil, desi oarecum alcatuit din 2 emotii oarecum contradictorii cam ca in povestea puternic dinamic sentimental descriptiva despre bunicul de 82 de ani al blogger-ului Intuneric pe care o recitisem inainte sa ma bag in pat, (desi in cazul lui era vorba probabil de alte cauze emotionale si probabil si alte emotii, ca sunt, totusi, destul de multe, mai ales daca incepem sa descriem si emotii alcatuite din combinatii de alte emotii),
* la nivel ceva mai profund (cu aprox 14 cm) ca sunt oarecum frustrat sexual din cauza ca nu l-am vazut pe micul print de mai bine de 48 de ore, plus ca ma incapatanez sa merg pe strada cocosat si cu ochii in jos, in loc sa ma apuc de alergat sau macar de mers cu bicicleta 10 km/zi cum ma indeamna blogger-ul Claudiu Constantin, sau macar sa ma bucur ca lumea si ca toata lumea mai clasic burgheza de peisaj si de faptul ca studentii au cam terminat cu grijile examenelor finale, si chiulesc in masa in timpul ultimelor saptamani obligatorii de studii, umpland diverse localuri, sortati deja in mod comod (pt mine) pe varste, cei intre 18-20 de ani in berarii, si cei peste 20 de ani in localuri care servesc si tarii cu continut de alcool peste 22 %,
* la nivel critic literar freudian ca inca ma lupt conflictual oedipal cu sentimente de rivalitate fata de tatal meu, (la care ma gandisem aseara inainte sa ma culc, pt ca eu nu mai am nici un bunic), desi in mod formal am depus armele din prima pt ca era izbitor de clar ca nu as fi avut nici o sansa realista in fata unui fost rugbist cu studii universitare si postuniversitare + serviciu stabil util societatii + care era/este deosebit de calm echilibrat temperamental, rafinat diplomatic, integru profesional, si totodata adorat declarativ direct repetitiv de mama, mai ales ca eu nu am avut nici frati sau surori cu care sa mai cheltuiesc in mod mai concret din energia agresiva a sentimentului meu firav nascent de competitivitate sociala, si fiind si atat de indolent din fire incat mie chiar potrivindu-mi-se si placandu-mi atat de mult capitularea initiala, am insistat sa o repet de-a lungul vietii fata de alti posibili rivali de serviciu sau romantici,
* iar la nivel critic literar jungian reconfirmandu-se ca eu sunt in continuare propriul meu rival cel mai puternic, probabil deoarece nu indraznesc sa imi imbratisez frica fata de partea mea delincventa pe fata rivala, si pe dos, sau pe sub ape, adorata, (ca e totusi o parte tot din mine), pt a reusi sa o inving in mod eficient in spirit si mod oriental, ci insist sa ma zbat in mod inutil si ineficient cheltuitor de timp si de resurse impotriva ei, (desi posibil dramatic interesant, chiar fascinant in reprezentatie hollywood-iana), in spirit si mod incapatanat ignorant si recalcitrant confruntativ occidental.
Sper ca atat dl Raul Ghiran cat si dl Cristian Mungiu vor fi mai buni decat mine, vor lua aminte, in scop de relaxare in ceea ce priveste relatiile est-vest, si la invataturile intelepte prezentate in povestiri simpatice si totodata usor inteligibile ale filozofului chinez precursor relativist anarhist neviolent jucaus creativ Zhuangzi, (care mi se pare chiar mai putin incrancenat si/sau insistent pe "actiune", deci mai putin periculos, decat dl Noam Chomsky), si vor reusi sa isi invinga spaima irationala fata de decizia de a se deplasa de la est la vest pe termen mai lung, mai ales ca s-a reconfirmat si in Europa de pe la inc sec XVI ca totusi pamantul nu e plat ca o farfurie, si ca nu are o margine de pe care se poate cumva cadea in vreun abis unde atat corpul cat si sufletul cuiva ar risca sa fie mancate de monstri hulpavi exploatatori malevolenti, asa cum inca se temea lumea europeeana pe la sfarsitul sec XV, desi fusese anuntata in scolile din sud estul europei ca nu era asa inca de pe la sfarsitul sec 5 inainte de Christos, cand, cf dl D.R. Dicks, "nici un scriitor grec mai reputabil nu credea ca pamantul ar putea fi altfel decat rotund", iar in sec XII pana si islandezii erau de acord cu forma cat de cat sferica a pamantului, si la inc sec XIV s-a straduit si dl Dante Alighieri sa anunte din nou acest lucru la nivel de infotainment mass-mediatic pe Euronews, vestile ajungand si cu ajutorul zvonistilor profesionisti larg recunoscut propagandistici iezuiti prin sec XVII si in RP Chineza, unde lumea fusese in prealabil informata de imparatii tirani mongoli pre-Ming ca pamantul era nu numai plat, dar si in forma de patrat, iar lumea obisnuita, fiind in general fericit relaxata de povestile populare hatre ale lui Zhuangzi, nu avea de ce sa se grabeasca sa fie curioasa cine o avea dreptate, imparatii tirani mongoli pre-Ming, sau spionii iezuiti venetici...
...care la un moment dat, din prea mare relaxare relativ permisiva acolo in China, departe de Roma, (unde administratia centrala era si mai preocupata de probleme organizatorice legate de Marea Schisma regionala si de diverse certuri din curtea scolii intre dominicani, franciscani, si iezuiti, plus ereticul de Galileo decat de iezuitii trimisi atat de departe), incepusera sa acapareze posturi importante in Ministerul Educatiei al RP Chineze, ba isi facusera chiar si niste firme private de consultanta legate de domeniul dezvoltarii tehnicii de lupta, in timpul administratiilor Ming...
...iar dupa aia, acea populatie chineza fiind din ce in ce mai infometata, (desi, zau, NU cred ca din cauza acestei infiltratii contra-zvonit conspirativa malevolenta si exploatatoare iudeo-catolic-iezuit-masonice, ci probabil tocmai pt ca administratiile Ming au devenit inevitabil din ce in ce mai interesate de achizitie de tehnica de lupta de ultima ora, in loc sa rezolve problema cronica paradoxala care a preocupat omenirea de milenii si milenii, cea a hranirii unei populatii predominant rurale), nu a mai avut chef sa dezbata si sa afle cine o avea dreptate in legatura cu forma pamantului, (mai ales ca parca mai spusese cineva din regiunea Armenia de pe drumul matasii prin sec 7, deja ca era ca un ou, si de fapt si de drept oul concret din mana contand oricum mai mult decat vreun ou abstract de pe vreo harta sau dintr-un tablou atunci cand ti-e foame sau pur si simplu ai chef de oua), si a fost angajata activ o perioada de cca 40 de ani in vizionarea la TV (de stat + corporatist privat) a unor lupte pt putere caracteristice unor epoci de tranzitie inter-dinastice, care au trenat pana sa se linisteasca iar toata lumea sub imparatul Kangxi, care in sfarsit l-a pus pe directorul TV chineze de stat sa explice poporului ca iezuitii NU faceau parte din Ministerul Finantelor Mondiale Oculte (cunoscut azi sub denumirea de FMI), ci erau doar oameni de sacrificiu obisnuiti de tip educator scolar larg recunoscuti in general ca atat utili cat si in general prietenosi si neagresivi din fire care au capacitatea de a face si ei erori umane din cand in cand, (desi, fiind probabil, ca atatia alti educatori veleitari + o gramada de alti oameni ai muncii cu interes sau chemare de a deveni lucratori in sectorul economic al serviciilor pentru semeni, mai ambitiosi si constiinciosi din fire, poate nu vor sa isi asume sau sa isi aroge in mod obisnuit aceasta calitate sau drept)...
...pana cand, cf wikipedia, s-a bagat Papa Clement XI albanezu', (probabil) zis (in cerc deosebit de restrans) fie Enver Hoxha tocilaru', fie, (ceva mai fin), Ceausescu constiinciosu', sa rezolve el si acea problema care durase doar 100 de ani, de parca nu ar fi avut altele si mai vechi ramase nerezolvate in In-tray, si le-a ordonat acestor iezuiti sa nu mai fie asa de prietenosi in mod cultural cu chinezii, si sarmanii cai de povara inevitabil cronic stressati, (desi nu ar recunoaste-o niciodata), iezuiti au devenit iar brusc disciplinati si a cam trebuit sa renunte, sunt sigur, cu oarecare regret, la purtatul unor halate de matase de calitate superioara in timpul unor ceremonii inter-culturale iezuito-chineze, de pana la urma s-a plictisit si Kangxi de ei, si i-a acuzat in mod oficial ca erau niste subversivi fata de linistea poporului...desi stiu ca in sufletul lui i-a parut rau, dar nu avea ce sa faca, trebuia sa se comporte mai popular nationalist la vremea aia, ca doar era politician profesionist si dorea sa ramana in acel post un timp indeajuns de lung pt a-si servi si el patria si poporul...
...care si asa suferea incontinuu de foame la nivel rural, si atunci, sub sistem politic imperial sub diverse administratii, fie cu alegiante mai cosmopolite mogole, fie cu alegiante mai nationaliste chineze, si ulterior sub diverse administratii de sistem politic de stat autoritar sau totalitar comunist, ca si acuma, sub un sistem capitalist dirijat central autocratic corupt...ceea ce releveaza inca o data cat de dificila este acea problema paradoxala cronica a hranirii unei populatii predominant rurale, drept care s-a anuntat recent ca se preconizeaza ca in anul 2030 cca 70 % din populatia RP Chineze va fi migrat defintiv din zonele rurale in cele urbane, iar in anul 2050 cca 70 % din populatia globului va trai in mediu predominant urban, care, zau, mie personal mi se pare de nivel de cosmar real MULT mai inspaimantator decat spaimele mele personale mai obisnuite fata de propria mea delincventa de tip comun, sau fata de simpla agresivitate sexuala, mai ales fata de cei de care sunt indragostit...
...diverse spaime mai mici sau mai mari, mai rationale si mai irationale, legate in principal, in cazul meu, in ultima vreme, de rivalitatea dintre posibilele avantaje ale unei singuratati linistite, deci probabil (?) si sanatoase legate de o posibila vacanta sau chiar viitoare pensionare intr-un mediu rural vs dezavantajele efortului si timpului care trebuie depus pt a o atinge despre care tot rationalizez indelung pe blogul inca tolerant fata de anxietatile mele deosebit de interesante, Rara Avis, o preocupare relativ comuna cand vine vremea vacantelor si trebuie sa iti iei ramas bun de la unii si sa ii cunosti pe altii, in cazul meu o preocupare devenita deja cronica...
...desi, eu personal, mai avers fata de riscuri/mai las din fire atat nativ, cat si la nivel auto-impus chiar oarecum posibil exagerat uneori, inca evit uneori sa ma uit direct in ochii micului print, ca si cum imi este intr-adevar frica ca ar putea exista vreun risc, si chiar poate cred ca exista, (mai mult pt mine, desigur, decat pt el), in mare grad oarecum si caracteristic balcanic si/sau sud-estic europeean superstitios si narcisist-grandios + isteric-dramatic de nivel de fan intermitent de filme si alte arte clasificate sub categoria mediocra B, (dar precis caracteristic mai proeminent mie personal individual), sa il influentez cumva chiar mai rau decat la nivel de simplu deochi tranzitoriu, daca ar deveni martor ocular receptiv direct al unor strafulgerari privitoare prea intense din partea mea catre el.
(...alte linkuri mai urmeaza, ca am obosit...)
Ingen kommentarer:
Send en kommentar