Imbibat de starea calduros-prietenoasa a vremii norvegiene, (insotita ieri dupa amiaza si de o briza placuta), m-am sculat din somn cu intrebarea filozofic altruista despre care o fi maniera ideala pt a imbunatati moralul membrilor unui colectiv. Ca de obicei, lenes din fire, doresc sa gasesc calea cea mai scurta si usoara, cu cea mai mica cheltuiala de efort, pt a-mi atinge acest scop. Poate ca as putea sa indeplinesc acest lucru prin tinuta mea exterioara, adica sa ma imbrac in culori mai vesele. Nu suport culorile vesele. Mie imi plac culorile cat mai neutre si imi mai place albastrul. Nu am auzit niciodata pe cineva, din pacate, descriind albastrul ca o culoare vesela, nici macar pe cel de nuanta azur, care in mod normal, venit dinspre cer, ar anunta o vreme senina, lipsita de griji, binevoitoare. Nu stiu de ce albastrul trebuie neaparat sa denote chinuiala, depresie, suferinta, sau, chiar in cel mai bun caz de perspectiva optimista, doar simpla pace. Am sa incerc sa caut pe Internet o poezie sau un cantec sau chiar un text sau un tablou care sa prezinte albastrul in sens clar si indubitabil optimist.
Poate ca ar trebui sa ma gandesc la diverse tipuri de imprimeuri, nu la blocuri de culoare uni. Totusi, mi se pare cam aiurea sa imi pun o camasa hawaiiana daca nu ma aflu in Hawaii. Plus ca Hawaii e o chestie de suflet, si sufletele, am impresia, au gusturi si preferinte personale cu adevarat individuale, care nu se transmit prea usor altor oameni, si care nici nu stiu daca e bine sa fie transmise decat poate la nivel artistic, (preferabil talentat + competent), si aici era vorba de un colectiv de munca colaborativa birocratica, nu de pregatirea unei expozitii sau a unui spectacol artistic. Alte imprimeuri decat cele hawaiiene, nu ma intereseaza, dar poate ar trebui sa iau in consideratie ideea de posibil sacrificiu personal pt indeplinirea unui "bine" mai "inalt", (valoric), si sa imi cumpar o camasa, de exemplu, cu buline. Eu ma pricep in general destul de bine la a deveni ridicol la nivel cabotin, si astfel de a-i face pe altii sa rada, dar de obicei asta este o veselie tranzitorie, de usurare temporara, nu conduce la mentinerea unui moral ridicat pe termen mai lung.
Poate, in esenta, eu percep in mod eronat moralul celor din jurul meu ca fiind neobisnuit de scazut, pt ca oi avea eu un nivel de optimism neobisnuit de inalt, poate nerecomandabil de inalt. Poate ca intr-adevar, e mai bine ca lumea, in medie, sa sufere, si sa fie in general pesimista, deoarece astfel poate deveni mai receptiva in sens educativ, dat fiind stiut deja ca invatatul se indeplineste mai eficient daca e insotit de spaima fata de suferinte cert anticipate, (in cazul persoanele sensibile la diverse pedepse, care sunt, totusi, optimist in continuare imi doresc sa cred, majoritatea). Cred ca tocmai de aia eu personal am fost un elev mai mediocru, nu pt ca as fi fost mai curajos decat media fata de posibilele pedepse anticipate, ci pt ca stiam ca pedepsele posibil aplicate mie erau de nivel de fleac, sau, chiar si alea mai severe fiind oricum anticipate cu oarecare placere, eu personal avand, in plus, si inclinatii masochiste.
De fapt nici nu stiu daca am cu adevarat inclinatii masochiste, dar mi-a spus un profesor cu adevarat reputabil, expert autentic in pedagogie la nivel profesional si academic, ca sunt, deci nu am avut nici un motiv sa nu il cred tocmai pe el. In realitate, daca ma gandesc mai bine, mie de fapt imi place sa fiu masochist numai in compania anumitor persoane specifice, destul de reduse la numar, deosebit de sexy si/sau ff importante pt mine personal, nu asa a oricui. In orice caz, asa ca atitudine personala fata de un posibil grup, eu am fost inclinat sa fiu masochist fata de educatorii mei personali, fata de care am tins sa am intotdeauna atat sentimente de respect autentic, cat si o mila aproape de nivel de compasiune empatica nemasurata. (Managerii mei de la jobul corporatist 1 au si functie de educatori, si fac si ei astfel parte din colectivul de interes la care ma gandesc.) Empatie autentica deplina nu cred ca as fi putut sa am, deoarece eu nu am fost niciodata intr-o pozitie de educator, deci imi e chiar imposibil sa "ma pun in locul" unui asemenea profesionist, insa efectiv am vazut atat de multi suferind autentic in fata ochilor mei personali, ca a fost imposibil sa nu fiu impresionat...ma rog, tinand cont de faptul ca eu, in general, cred ca sunt si mai impresionabil decat media, dar, totusi, de ex, suferintele unui educator profesionist ma impresioneaza mai mult decat suferintele unui designer de camasi profesionist...deci in concluzie, (desi nu cred ca e una prea logica), nu cred ca pot cumpara o camasa cu buline, chiar daca ar fi destinata unui scop inalt de imbunatatire de moral al colectivului meu de munca de la serviciul nr 1, alcatuit din mine + minimum 6 manageri), si inca si destul de efemer.
(...poate ca am sa pot gasi macar un link cu culoarea albastra prezentata in sens autentic optimist, si/sau un spectacol de prezentare de moda cu imprimeuri neincluzand buline sustinatoare de moral de colectiv pe termen mai lung...)
5 kommentarer:
Am vrut sa-ti dau un +1, doar sa stii ca am trecut pe-aici - dar mi s-a deschis o pagina cu tot felul de scrisuri in norvegiana, incat m-am speriat :)
LOL ! Am si un blog in lb norvegiana care e probabil plin de greseli pt ca l-am inceput dupa numai cateva luni de invatat norvegiana, si nici nu am mai scris nimic pe el de destula vreme, dar mi-a fost un pic mila si de el si de mine sa il sterg. E in blogrollul meu sub denumirea "min NGO", care in lb norvegiana inseamna "NGO-ul meu"...nici nu mai tin minte de ce l-am poreclit asa, (ca eu am dat diverse porecle blogurilor din blogroll pe care le-am ales mai de mult cand mi-am deschis blogul asta), plus ca nu e numele lui propriu, numele acelui blog e "nilsolavii", care e un fel de aglutinare al lui Nils Olav II, care e numele pinguinului real care e mascota garzii regale norvegiene, si traieste intr-o gradina zoo din Scotia !
http://www.youtube.com/watch?v=zr4VLMAEZ-E
http://en.wikipedia.org/wiki/Nils_Olav
Dupa cum descri tara de adoptie cat de curand vei avea concurenta, caci multi vor dori sa locuiasca acolo. Daca as fi fost mai tanara si m ai putin friguroasa as fi venit si eu. O seara frumoasa, Odorica
Odorica, sa stii ca comentariul mei mi-a oferit o oarecare ocazie de reflectie personala, mai ales stiind ca eu nu am de loc abilitate prea buna de a ma exprima in cuvinte, mai ales nu in scris. In mod cat se poate de real, sincer cred ca de cand m-am mutat in SV Norvegiei, intr-un loc geografic, se spune, populat la nivel istoric continuu de oameni cat de cat organizati-asezati stabil inca de la sfarsitul ultimei epoci glaciale de acum 10,000 de ani, (desi, zau, nu stiu daca e chiar adevarat), eu am simtit ca sunt oarecum stimulat in sens atat imaginativ cat si creativ cat si educativ la un nivel la care eu nu cred ca am mai fost niciodata inainte in viata mea de scolar si ulterior om al muncii mediocru-obisnuit. Cred sincer ca este o combinatie intre:
a) un nivel de stress cat se poate de real de adaptare functionala intr-o limba straina total necunoscuta pt mine la nivel de copil anterior si invatata la nivel de adult cu creierul deja probabil pe cale de sclerozare, (cf BBC care a scris ca ateroscleroza cerebrala incepe pe la 27 de ani), plus intr-un mediu de lucru birocratic-corporatist, care si asta e destul de strain pt mine, plus o cultura si o istorie locala care mie personal imi erau absolut total straine inainte, si nici nu seamana absolut de loc, dar absolut de loc cu nici un alt loc din cele 7 continente cunoscute despre care sa fi citit eu personal inainte, sau in care chiar am fost eu personal inainte, efectiv la nivel real de 4 continente, drept care uneori ma simt chiar ca pe Luna, (nu doar simplu ca picat din Luna, ca de obicei mai inainte), pt ca e efectiv dincolo de simtit ca la Antipozi,
b) timp liber cu adevarat neobisnuit de excesiv, care zau daca cred ca e prea sanatos pt oricine, desi sunt de acord ca poate stimula un interes pt educatie si creativitate cu ce anume sa il umpli,
c) atmosfera in general excesiv de linistita, in plus efectiv aproape total lipsita de stimulii olfactivi si sonori destul de comun obisnuiti peste tot in lume in localitatile continatoare de oameni, mai ales la nivel urban, drept care eu personal uneori ma simt chiar anxios cand merg pe strazi in amiaza mare intr-o zi de lucru, (de week-end nici nu mai zic), si parca as fi poate printre ultimii supravietuitori dupa cine stie ce catastrofa, de incepe sa-mi vina uneori sa cant un cantecel ca sa nu mi se faca frica de atata pustietate si liniste urbana, care nici macar nu e de nivel de siesta, pt ca aerul din jur nu e asa de calduros si nici zapusitor, care sa ma linisteasca oarecum in acest sens,
d) senzatii tactile, inclusiv termice, total haotice de la o vreme total haotica, de efectiv nu stii in ce anotimp te afli in destul de multe zile in care la ora 8 dimineata poate fi primavara, la 11 vine iarna, la 14 vara, si la 18 toamna, sau in diverse alte combinatii din astea efectiv fara noima, plus ca uneori parca as fi in acea luna respectiva in emisfera sudica in loc de cea nordica.
Este fascinant ce spui, dar totusi este poate, chiar prima tara din punct de vedere social si material din lume. O zi in care sa cuprinzi toate anotimpurile, Odorica
Send en kommentar